Polarizarea socială reprezintă o provocare majoră pentru societatea românească contemporană, aducând în prim-plan un conflict tot mai acut între valorile conservatorismului și cele ale progresismului.
Conservatorism vs progresism în România. Foto: Shutterstock
Într-un context politic marcat de tensiuni și de conflicte de opinii, divergențele ideologice nu doar că afectează dezbaterile publice, dar conturează și viitorul politic al țării. Pentru a înțelege mai bine aceste dinamici, Adevărul a contactat doi experți recunoscuți în domeniul analizei politice, Cristian Pîrvulescu și Valeriu Turcan, care vor explora natura polarizării în România, impactul acesteia asupra coeziunii sociale și posibilele soluții pentru reconcilierea acestor două curente ideologice.
Analistul politic Valeriu Turcan atrage atenția asupra unei dinamici politice din România, caracterizată de o polarizare care, în opinia sa „este un fals clivaj și ține mai degrabă de retorica politică decât de realitatea socială de la firul ierbii”. Analistul menționează că această diviziune a fost promovată abia după victoria lui Donald Trump în SUA, acum opt ani.
„Realitatea din partide este cu totul alta”
Conform analistului, societatea românească se dovedește a fi, în mare parte, conservatoare, cu progresismul situat la un nivel minim. Această tendință se reflectă în modul în care majoritatea partidelor politice se aliniază la valori tradiționale precum credința, familia și tradiția. „De aceea, majoritatea partidelor se adapă de la aceste valori percepute ca fiind tradiționale,” a explicat Turcan.
El subliniază că, deși partidele politice se prezintă ca susținătoare ale acestor principii, multe dintre ele adoptă o retorică superficială pentru a atrage voturi, fără a susține în mod real aceste valori. „Desigur, cu câteva excepții, e doar o chestiune de retorică politică,” a adăugat el. Partidele tem să-și ostilizeze alegătorii religioși, alegând să promoveze valori tradiționale pentru a-și asigura sprijinul electoral.
„Realitatea din partide este cu totul alta,” a continuat Turcan. „Poți să defilezi cu valori creștine, dar să ai corupți o grămadă.” Această observație subliniază discrepanța dintre imaginea publică a partidelor și realitatea internă a acestora, care este adesea marcată de scandaluri și comportamente necorespunzătoare.
În concluzie, Valeriu Turcan subliniază: „nicio treabă cu conservatorismul autentic; în România este doar unul de paradă.” Acest mesaj invită la o reflecție mai profundă asupra polarizării politice și a modului în care aceasta influențează percepția publicului asupra valorilor și priorităților politice din România. Într-o perioadă electorală în care retorica este adesea distorsionată, este esențial să ne întrebăm cât de mult din această polarizare este reală și cât este doar o strategie politică.
„Progresismul este doar o etichetă pe care adversarii liberalismului o pun”
Analistul politic Cristian Pîrvulescu atrage atenția asupra relativității conceptului de progres. „Progresul nu există, este ceva relativ, lumea nu progresează, există doar diferențe”, spune el, subliniind că stabilitatea comunităților umane depinde mai degrabă de aderarea la valori stabile, cum ar fi familia și comunitatea. Această stabilitate este esențială pentru coeziunea socială și dezvoltarea sustenabilă.
Cristian Pîrvulescu descrie disputa dintre conservatori și liberali ca fiind una între două viziuni fundamentale despre lume. Conservatorii privesc către trecut și idealizează o „vârstă de aur” pierdută, susținând revenirea la valorile tradiționale. În schimb, liberalii se concentrează pe viitor, având convingerea că o „vârstă de aur” se poate realiza prin îmbunătățirea condițiilor sociale, economice și culturale. „Conservatorii mizează foarte mult pe cultură, pe când liberalii se axează pe lege”, afirmă analistul, diferențiind abordările celor două tabere.
Liberalismul ca forță a schimbării
Potrivit lui Pîrvulescu, schimbările semnificative în România au fost posibile datorită liberalismului, nu conservatorismului. „România, dacă s-a schimbat, s-a schimbat datorită liberalilor, nu conservatorilor”, subliniază el. Cu toate acestea, analistul observă că, în peisajul politic actual, România nu are adevărați reprezentanți ai liberalismului, cu excepția Anei Birchall, care, în viziunea lui, manifestă un liberalism echilibrat.
„Toti ceilalți candidați la prezidențiale sunt conservatori, deoarece pleacă de la premisa că societatea românească este conservatoare”, adaugă Pîrvulescu, indicând cum chiar lideri care se declară de stânga, precum Marcel Ciolacu, adoptă poziții conservatoare: „Domnul Ciolacu, de exemplu, teoretic susținător al unei ideologii de stânga, afirmă că societatea românească nu este pregătită nici măcar pentru parteneriatul civil, darămite pentru căsătoria între persoane de același sex.”
Rezistența la schimbare și blocajul ultraconservator
Pîrvulescu observă că poziția liderilor politici este susținută de grupuri ultraconservatoare și cvasifasciste, multe dintre ele având o influență neoprotestantă. Aceste grupări încearcă să frâneze schimbările culturale și sociale, simțind că valorile lor sunt amenințate. „Nu avem așa-numiți progresiști în România”, afirmă el, atrăgând atenția asupra absenței unei mișcări progresiste veritabile în peisajul politic național.
Aceste grupuri refuză să accepte cercetările și datele care indică o schimbare în percepția societății. „Vor să oprească această schimbare care este împotriva principiilor lor de organizare socială”, explică Pîrvulescu, subliniind tensiunea constantă între evoluția naturală a societății și eforturile de blocare a progresului.