Klaus Iohannis este primul președinte român care demisionează, iar gestul său vine în contextul unei crize politice la care asistăm încă din toamna anului trecut. Decizia de a pleca de la Cotroceni a fost analizată pe toate părțile, au curs râuri de cerneală pe acest subiect. Unii spun că a plecat prea devreme, alții că a plecat prea tarziu, dar sunt și voci care privesc altfel lucrurile. Căci, dincolo de analizele politice care au disecat până-n măruntaie evenimentul, trebuie să analizăm tabloul per ansamblu, consideră psihologul Mihai Copăceanu.
Klaus Iohannis, primul președinte demisionar. Arhivă
Mihai Copăceanu a postat un mesaj pe pagina sa de socializare în care analizează demisia lui Iohannis prin prisma trecutului. Specialistul consideră că fostul președinte nu este singurul vinovat de criza în care s-a adâncit țara.
„Eram cu câteva zile înainte de ziua votului din noiembrie 2014, după un interviu la Adevărul live, când am fost invitat să îi adresez câteva întrebări viitorului președinte. Mi-am reamintit ieri întrebările și răspunsurile candidatului. L-am întrebat întâi despre competențele și experiența politică, „nu aveți o școală politică, ca Obama la Harvard Law School”- chiar asa i-am zis. Nu ocupase vreo funcție politică de înalt nivel, nici parlamentar, nici ministru, nu fusese primar într-o capitală, ca Băsescu”, scrie Mihai Copăceanu pe Facebook.
O altă întrebare, își amintește psihologul, a atins chiar o trăsătură de personalitate a celui care avea să devină președintele României. „Era despre lipsa sociabilității, că nu era apropiat de cetățeni și nici nu acorda audiențe la primărie, despre faptul că nu făcea băi de mulțime ca Iliescu și Băsescu”. Întrebări pe care Klaus Iohannis le-a înțeles și la care „a răspuns sincer și pertinent. Recunosc ca mi-au plăcut răspunsurile. La final, i-am zis: „Haideți să facem o fotografie în spate cu Adevărul. Iar replica președintelui a fost: „ Mai bine în fața Adevărului”. Mi-a plăcut”.
Mihai Copăceanu și Klaus Iohannis în redacția Adevărul. Arhivă personală
Câteva zile mai târziu, după încheierea votului și afișarea rezultatelor, Mihai Copăceanu se afla la Sibiu. „Seara nu știam cum să ne exprimăm bucuria. Ne-am telefonat și felicitat mai mulți prieteni si-am plecat direct spre Piața Mare, dar fără vreun scop și vreo organizare. În câteva minute ne-am adunat zeci, apoi sute de cetățeni și am pornit cu entuziasm pe străzi ajungând până în fața casei președintelui ales, strigandu-i cu bucurie numele”, își amintește acum psihologul. Acesta recunoaște însă faptul că încă de pe atunci era sceptic cu privire la performanțele viitorului președinte. „Spre exemplu, când era propus pentru funcția de ministru de interne si vicepremier, în februarie 2014, am scris un text intitulat: ” Cât de neamț este sasul….?”
Psiholog: „Tu ce-ai făcut pentru țara ta?”
Mihai Copăceanu consideră că acum, la final de mandat, văzând valul de ură propagat în online la adresa fostului președinte, Klaus Iohannis nu merită un astfel de tratament. „Nu pot fi de acord cu aceste reacții și aș schimba puțin perspectiva zicând: „Nu este Iohannis singurul vinovat !!! Cel mai simplu și nedrept este să înjuri gratuit pe internet și poate și mai grav să-ți înjuri președintele. Ne stă atât de urât ca nație. Nici nu cunoaștem atribuțiile președintelui. Și este dezonorant pentru orice cetățean, membru de partid sau obișnuit să înjure persoana și instituțiile”.
De fapt, românii înjură pe oricine pe internet, este o conclusiz tristă dar adevărată a psihologului. „Și eu îmi iau hate de la necunoscuți dar și de la „amici „, care pur și simplu se trezesc să mă înjure, doar pentru că îmi exprim propria opinie, pe propria pagină. Românii au tupeul de a-și înjura și fratele, dacă nu este de acord cu el sau dacă are alte simpatii politice. La ce îți folosește că îți exprimi fără limite ura și înjurăturile online?”, se întreabă specialistul.
Românii mai au ceva caracteristic, au exercițiul trădării, cu aceeași ușurință, continuă psihologul. „Cel mai trist pentru președinte este nu să constate cum l-au denigrat românii în ultimele luni, ci să simtă pe propria piele cum va fi părăsit acum după funcție. Experiență care este valabilă pentru noi toți, după ce nu vom mai fi utili și băgați în seamă. Și în final te întreb: tu ce ai făcut pentru țara ta?”