La cât au ajuns rezervele de AUR ale României. Evoluția cotațiilor internaționale aproape au dublat valoarea în ultimii cinci ani

Prețul aurului a crescut la un nivel record, de aproape două ori mai mare decât anul trecut, ceea ce duce la creșterea valorii rezervelor internaționale ale României. Aproape 60% din rezerva de aur a României, o cantitate care este constantă în ultimul sfert de secol, se află în seifurile Băncii Angliei.

Nivelul rezervei de aur a României s-a menţinut la 103,6 tone, iar în condiţiile evoluţiilor preţurilor internaţionale, valoarea acesteia s-a situat la 9.171 milioane euro, arată cel mai recent raport lunar al Băncii Naționale a României (BNR) privind rezervele internaționale, la finalul lunii februarie.

Față de sfârșitul lunii precedente, valoarea a crescut cu 198 de milioane de euro. Creșterea este semnificativă față de acum cinci ani, chiar înainte ca pandemia de COVID-19 să își facă simțite efectele în economie.

Potrivit datelor BNR, la momentul 29 februarie 2020, rezerva de aur a României valora 4.922 milioane euro, adică aproape jumătate față de cea mai recentă.

La finalul lui februarie 2000, cu arată cele mai vechi rapoarte de pe site-ul BNR, rezerva de aur valora 978,6 de milioane de dolari.

Cotații-record

Aurul a închis la un nivel record de 2.921 USD/oz  la 15 februarie 2025, marcând o creștere de 45% an la an, potrvit unei analize a Coface, unul dintre principalii jucători globali în managementul riscului de credit comercial.

Potrivit specialiștilor, aurul continuă să fie un activ-cheie de refugiu, ceea ce duce la o presiune susținută în sus asupra prețurilor, iar tendința actuală de diversificare a rezervelor ar trebui să susțină prețurile ridicate pe termen mediu.

„Prețul aurului atinge niveluri istorice, determinat de fragmentarea geopolitică, de incertitudinea din jurul celui de-al doilea mandat al lui D. Trump și de creșterea cererii băncilor centrale pentru acest metal”, arată Simon Lacoume, analist sectorial la Coface.

Pe 19 februarie 2025, prețul a ajuns la 2.927,1 USD/oz (dolari pe uncie), o creștere de 45% față de 19 februarie 2024, când era 2.017,05 USD/oz.

„Multiplicarea șocurilor globale (crize sanitare, tensiuni geopolitice…) au determinat atât guvernele, cât și investitorii privați să își crească deținerile de aur începând cu 2019 (grafic 1), din motive de îngrijorare pentru securitatea financiară. În 2024, băncile centrale au reprezentat 21% din cererea totală de aur, o creștere de 10 puncte procentuale față de 2019.  Incertitudinea geo-economică persistentă este de natură să consolideze în continuare poziția aurului ca activ de refugiu”, arată specialiștii Coface.

Unde este depozitat aurul românesc

Mai mult de jumătate din aurul României (59,07%) se află în depozitele de la Londra ale Băncii Angliei, care are unul dintre cele mai mari seifuri de aur din lume.

„Suntem al doilea cel mai mare custode al aurului din lume, după Rezerva Federală din New York. Seifurile noastre de aur conțin aproximativ 400.000 de lingouri de aur”, potrivit site-ul băncii.

Vistieria se întinde pe 27.870 de metri pătrați de sub cartierul financiar din inima capitalei Marii Britanii. Acolo, sub trotuarul și navetiștii străzii Threadneedle, se întinde un labirint de opt seifuri de aur ale Băncii Angliei. Lingourile stau pe rafturi albastre numerotate. Fiecare lingou cântărește exact 400 de uncii troy, adică 12, kg.

„Oferim custodie în siguranță pentru rezervele de aur ale Regatului Unit și pentru alte bănci centrale. Acest lucru sprijină stabilitatea financiară, oferind băncilor centrale acces la lichiditatea pieței de aur din Londra. De asemenea, oferim conturi de aur anumitor firme comerciale care facilitează accesul băncilor centrale la piața de aur din Londra”, precizează banca.

Dintre cele 400.000 de lingouri, doar două aparțin propriu-zis băncii și sunt expuse în muzeul instituției bancare, poreclită „Bătrâna de pe strada Thredneedle”.

Conform celor mai recente cifre ale băncii, la 30 ianuarie 2025, în seifuri erau 169.242.000 de uncii troy aur pur. Cantitatea ar fi echivalentă cu 5.802 de tone de aur.

Din această cantitate, rezervele trimise în custodie de România reprezintă aproape 1,8%.

Mai concret, conform celui mai recent raport anual al BNR, la sfârșitul anului 2023, nivelul rezervei de aur a României s-a menţinut la 103,6 tone, dintre care 61,2 tone aflate în custodie la Banca Angliei.

„Din punct de vedere valoric, rezerva de aur a României a înregistrat o creștere de 544 milioane euro față de finele anului 2022 (până la 6,2 miliarde euro), ca urmare a creșterii prețului aurului pe piețele internaționale”, arată raportul BNR.

Creșterea a fost mai substanțială în comparație cu anul anterior. La sfîrșitul lui 2022, rezerva de aur a României a înregistrat o creștere de 313 milioane de euro față de finele anului 2021 (până la 5,669 miliarde de euro), ca urmare a creșterii prețului aurului pe piețele internaționale, raportat la moneda euro.

„La 31 decembrie 2023, Banca are în străinătate, în custodie, aur la standarde internaționale în valoare de 18 267 848 mii lei (31 decembrie 2022: 16 576 297 mii lei). Prețul de reevaluare a aurului la data de 31 decembrie 2023 a fost de 298,2747 lei/g pentru stocul deținut de Bancă, în greutate totală de 103 547,53 kg (la 31 decembrie 2022 prețul a fost de 270,6553 lei/g pentru stocul deținut de Bancă în greutate totală de 103 547,53 kg). Aurul aflat in custodie în străinătate nu este gajat și nu există restricții privind repatrierea acestuia”, detaliază banca centrală.

Rezervele internaţionale ale României (valute plus aur) au crescut constant:

• 764 milioane euro la 28 februarie 2025 (faţă de 69.810 milioane euro la 31 ianuarie 2025)
• 810 milioane euro la 31 ianuarie 2025 (faţă de 70.491 milioane euro la 31 decembrie 2024)
• 368 milioane euro la 29 februarie 2024 (faţă de 67.685 milioane euro la 31 ianuarie 2024)
• 682 milioane euro la 28 februarie 2023, (faţă de 56.067 milioane euro la 31 ianuarie 2023)
• 548 milioane euro la 28 februarie 2022 (faţă de 48.451 milioane euro la 31 ianuarie 2022)
• 992 milioane euro la 28 februarie 2021 (faţă de 42.559 milioane euro la 31 ianuarie 2021)
• 752 milioane euro la 29 februarie 2020 (faţă de 40.278 milioane euro la 31 ianuarie 2020)
• peste 2,5 miliarde dolari la finele lunii februarie 2000

Sursa: BNR

Aurul, „activ de refugiu”

Specialiștii BNR detaliau contextul creșterii aurului, devenit un „activ de refugiu”.

„Pe parcursul anului 2023, în pofida așteptărilor pieței și a ratelor ridicate ale dobânzilor, aurul a avut o evoluție marcată de o apreciere semnificativă a prețului în contextul atingerii unor niveluri maxime istorice, depășind ca performanță alte clase de active (mărfuri, obligațiuni și acțiuni). Astfel, prețul unciei de aur denominat în dolari americani a înregistrat o creștere de peste 14 la sută în 2023, consemnând spre finalul anului recorduri istorice.

În perioada analizată, performanța pozitivă a aurului a fost determinată de o combinație de factori precum achizițiile băncilor centrale, riscurile geopolitice ridicate și creșterea interesului de diversificare a portofoliului și protecție a capitalului din partea investitorilor instituționali și de retail.

Băncile centrale, considerate tradițional ca investitori conservatori, au demonstrat o apetență tot mai mare pentru aur ca activ strategic, căutând să-și diversifice rezervele și să se protejeze împotriva incertitudinilor economice. Conform datelor publicate de World Gold Council, achizițiile nete de aur efectuate pe parcursul anului 2023 s-au situat la 1 037 de tone, puțin sub achizițiile considerate record din anul precedent, cererea venită din partea băncilor centrale din economiile emergente fiind vectorul semnificativ în evoluția generală a prețului aurului.

La nivel mondial, tensiunile au rămas ridicate sau au escaladat în diverse regiuni, alimentând temerile investitorilor și determinând orientarea acestora către active sigure precum aurul. Creșterea riscurilor geopolitice, inclusiv disputele comerciale la care s-au adăugat spre finalul anului problemele legate de securitatea transportului maritim și comerț din Marea Roșie, precum și izbucnirea conflictului armat din Fâșia Gaza au amplificat cererea de aur.

Performanța aurului în 2023 a demonstrat rezistența sa ca activ de refugiu într-un context dominat de incertitudini economice și geopolitice. În timp ce provocările și incertitudinile persistă, aurul continuă să joace un rol important în portofoliile investitorilor, fiind un activ cu o componentă de protecție împotriva riscurilor sistemice, o valoare intrinsecă stabilă și rezistentă împotriva fluctuațiilor economice și a inflației”, detaliau oficialii băncii centrale.

Mai mult, BNR estima în raportul pe 2023 atunci, ceea ce s-a adeverit, că „în cazul unei deteriorări suplimentare a situației geopolitice la nivel internațional, structura valutară a rezervelor internaționale ar putea să sufere noi modificări, iar cererea de aur fizic să consemneze o consolidare a tendinței de creștere la nivel global. În cadrul acestui scenariu, unele bănci centrale ar putea avea îndoieli cu privire la monedele alternative de rezervă și ar putea decide o realocare la nivelul compoziției valutare a rezervelor internaționale în detrimentul dolarului american”.

Momente-cheie din evoluția stocului de aur al României

Cantitatea de aur pe care a deținut-o România în ultimii 140 de ani a depins, în mod evident, de regimul și politica vremii, așa cum a detaliat guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, recent, în dezbaterea asupra lucrării „Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României (1880-2020)”, volum pe care l-a coordonat.

Sursa: BNR

Șeful băncii centrale a prezentat cronologia achizițiilor de aur, dar și a pierderii cantităților gajate în schimbul mărfurilor sau a acoperirii datoriei externe a țării.

În primul deceniu de activitate, Banca Națională a României a avut în tezaurul său cantități foarte mici de aur, deoarece ea funcționa conform regulilor bimetalismului din Uniunea Latină; moneda națională, leul, avea acoperire atât în aur, cât și în argint, iar în evidențele BNR exista rubrica „metale prețioase”, fără să se facă distincție între aur și argint.

Prin legile din 1890-1892, România a adoptat monometalismul aur (sistemul monetar Gold Standard), argintul din tezurul BNR a fost schimbat în aur și stocul a crescut treptat. Exportul, în principal de cereale, a contribuit la această evoluție favorabilă.

În 1915, stocul de aur ajunsese la 64 de tone, pentru ca, în anul următor, să atingă peste 143 de tone. Această creștere spectaculoasă se explică prin măsurile luate din 1915 – 1916, când s-au introdus taxele de export la cerealele românești, taxe ce erau achitate de importatori în „aur efectiv”. Plata acestor taxe de export în aur a dus la apariția primelor conturi în aur ale BNR în străinătate, la Banca Angliei și la Reichsbank.

În decembrie 1916 și iulie 1917, au avut loc cele două transporturi cu aur la Moscova, unde au fost depozitate 91,5 tone aur fin. La sfârșitul războiului, din cele 143 tone de aur fin, BNR avea în țară numai 1,8 kg, acesta fiind unul dintre motivele suspendării convertibilității leului în 1917.

După Unirea din 1918, datorită zăcămintelor de aur din Transilvania, pe măsură ce minele au fost repuse în exploatare, stocul de aur al BNR a ajuns, teoretic, la 165,7 tone în 1928. „Teoretic” pentru că realizarea stabilizării monetare din 1929 a impus eliminarea din bilanț a „posturilor nesigure”, dintre care două se refereau la aur, respectiv:

Postul „aur german”, care reprezenta cele 4 tone de aur nerestituit din totalul de 23 de tone aflate în depozite la Reichsbank din 1915 – 1916. În 1923, s-au repatriat 19 tone, iar Guvernul Român s-a angajat să renunțe la restul, pentru a putea realiza pe piața internațională Împrumutul necesar Stabilizării.

Postul „aur la Moscova” a fost scos în afara activului, dar a continuat să rămână în bilanț „pro memoria”, astfel încât, situația BNR să fie prezentată „cât mai clar cu putință”, dar „să se arate că BNR n-a înțeles să renunțe a-și valorifica drepturile ei asupra acestui stoc metalic”.

După 1930, stocul de aur al BNR a crescut continuu până în anul 1944, când s-a atins maximul istoric de 244 tone aur fin, din care 192 tone în țară și 51,7 tone în străinătate.

Stocul de aur din țară a provocat serioase îngrijorări în anii celui de-al Doilea Război Mondial, când a fost ascuns mai întâi la Sinaia și apoi la Tismana. Peștera din muntele Stârmina de lângă mănăstirea Tismana a fost deschisă în decembrie 1944 pentru scoaterea celor 10 tone de aur în vederea baterii celebrilor cocoșei (denumirea populară pentru emisiunea Ardealul nostru, sau Trei Regi).

O dată cu terminarea celui de-Al Doilea Război Mondial, a urmat un deceniu catastrofal pentru stocul de aur, care a ajuns la 51 de tone în 1954.

Guvernatorul Mugur Isărescu a spus că, împreună cu echipa, a cercetat ce s-a întâmplat și a avut surpriza să constate că, pentru intervalul 1947 – 1952, ieșirile de aur nu au fost contabilizate în bilanțurile Băncii RPR – Bancă de Stat, pentru a se păstra „secretul operațiunilor”.

Experții BNR au continuat însă cercetările, au analizat documentele de la Contabilitate și, deși nici acestea n-au fost pe deplin lămuritoare, Mugur Isăresci a precizat că poate spune că aurul a folosit în următoarele scopuri:

Importuri de cereale. Principiul lui Petru Groza „decât să flămânzească un popor și să moară de foame, mai bine renunțăm la aur“ s-a tradus în practică prin garantarea importurilor de cereale cu rezerva de aur. La scadență, țara n-a mai avut resurse să achite importurile și aurul gajat a fost pierdut.

Achiziționarea de armament, sub presiunea URSS. Diviziile “armatei populare” au fost dotate cu tancuri, avioane și altele cu plata directă în aur.

Plata sancțiunilor prevăzute prin Tratatul de pace de la Paris.

Plata unor licențe din Occident, pentru tehnologie modernă necesară industrializării.

Din 1955 până în 1989, graficul înregistrează o evoluție ondulatorie, reprezentată de acumulări de aur, urmate de valorificări prin vânzări pe piața internațională, fără însă să se mai atingă vreodată jumătatea maximului din anul 1944.

În 1969, stocul a depășit 100 de tone și a ajuns în anii următori la 115 tone.

În contextul preliminariilor admiterii României ca membru al Fondului Monetar Internațional, României i s-a recunoscut dreptul de „good delivery” pe piața Londrei și a plătit contribuția în aur în 1972, anul în care a devenit prima țară din blocul comunist membră a FMI și a Băncii Mondiale.

Ultima vânzare masivă de aur a avut loc în anii 1986 – 1988, când România a dat 80 tone de aur pentru achitarea anticipată a datoriei externe.

În 1989, s-a încercat refacerea stocului de aur și, pe fondul scăderii prețului metalului galben pe piața internațională, au fost achiziționate 20 de tone, care împreună cu cele 2,2 tone din producția internă au dus stocul de aur al BNR la 67,6 tone de aur fin. De la acest nivel al stocului de aur a plecat România în 1990.

Până în anul 2000, Banca Națională a României a achiziționat circa 36 de tone de aur, ajungând la un nivel al rezervei internaționale de aur de 103,6 tone. Principalele surse de creșterea a rezervei de aur în perioada 1990-2000 a fost conversia argintului existent în 1990 în tezaurele BNR (din care au rezultat 11 tone de aur fin) și achiziții din producția internă de 19,3 tone.

Mugur Isărescu a a dezvăluit cum se derula o operațiune de cumpărare masivă de aur. Predecesorul său în funcția de guvernator BNR, Decebal Urdea (decedat în 2018), care a fost direct implicat în achiziționarea celor 20 de tone de aur în vara anului 1989, i-a destănuit semnificația ordinelor cifrate transmise la Berna, respectiv: „o primăvară” era ordinul de a se achiziționa o tonă de aur fin, iar „o toamnă” însemna cumpărarea a 500 de kg de aur fin.

Dezbatere asupra lucrării „Evoluția stocului de aur al Băncii Naționale a României (1880-2020)”:

Sursa foto: Muzeul Băncii Angliei

Citiți și:

Se împlinesc 34 de ani de la redeschiderea pieței valutare din țară. Ce aveau voie să facă românii cu BANII câștigați în străinătate înainte de 1989

Lichidatorul Băncii Dacia Felix a PIERDUT în primă instanță procesul cu First Bank, deținută de Intesa Sanpaolo, pentru pachetul majoritar. Soluția