Petre Roman, respinge acuzațiile din dosarul „Mineriada”, considerându-le nefondate și extrem de ciudate din punct de vedere juridic, mai ales încadrarea la „infracţiuni împotriva umanităţii”, şi spune că acţiunile sale au fost justificate în acel context social, cu totul diferit de cel de azi.
Petre Roman spune că încadrarea la crime contra umanităţii e foarte ciudată. Foto Inquam/Octav Ganea
Petre Roman, fostul prim-ministru al României între decembrie 1989 și octombrie 1991, a făcut o primă declaraţie după ce magistraţii au decis trimiterea lui în judecată în dosarul „Mineriada din 13-15 iunie 1990”, alături de alți lideri politici din acea perioadă, printre care Ion Iliescu, Virgil Măgureanu și Gelu Voican-Voiculescu. Potrivit acestuia, acuzațiile aduse sunt „total nepotrivite” și „nefondante”, subliniind că se referă în mod exclusiv la acțiunile sale din acea perioadă.
Petre Roman a explicat că operațiunea desfășurată în acele zile nu poate fi considerată o „represiune” și a comparat acuzațiile cu „absurdități juridice”. „Cum poate fi caracterizată o operațiune de ordine publică ca fiind una de represiune?”, a întrebat fostul premier, susţinând că a fost vorba despre o acţiune de menţinere a ordinii publice în București, în vremuri extrem de tulburi.
„Atunci eu, desigur, mă refer la mine, la situaţia mea şi la ce am făcut eu, nu la altceva. Şi din această perspectivă, aşa cum am prezentat doamnei procuror într-o serie de declaraţii, eu spun că această acuzaţie este total nepotrivită, nefondată şi, din punct de vedere juridic, nesusţinută. Asta în primul rând. Se vorbeşte despre un caracter de represiune. Aici, această afirmaţie are, pur şi simplu, caracterul unei absurdităţi. Pentru că, vorbesc din perspectiva mea, ca prim-ministru, dacă este vorba despre operaţiunea prin care s-a urmărit restabilirea ordinii publice, în punctul cu traficul cel mai intens al Capitalei, adică pe Bulevardul Magheru, după aproape trei luni în care fusese blocată circulaţia, după ce au avut loc alegerile libere din România, care au consacrat începutul democraţiei în România, după ce câştigasem aceste alegeri într-o proporţie covârşitoare şi, după ce înşişi reprezentanţii partidelor istorice, care erau în opoziţie, adică Partidul Naţional Ţărănesc Creştin şi Democrat, Partidul Naţional Liberal şi Partidul Social Democrat din România, din România, deci PSDR-ul, se retreseseră din protestul de la Universitate, aveam de-a face pur şi simplu cu o încălcare grosolană a ordinii publice”, a declarat, miercuri, pentru News.ro, fostul premier Petre Roman.
Încadrarea la „infracţiuni contra umanităţii”, foarte ciudată
Fostul premier a subliniat, de asemenea, că încadrarea acțiunilor sale ca infracțiuni contra umanității este „extrem de ciudată”, mai ales având în vedere că acest tip de acuzație este aplicabil doar în cazuri extrem de grave, precum genocidul și crimele de război.
Petre Roman a ţinut, de asemenea, să sublinieze că la momentul respectiv infracțiunile împotriva umanității nici măcar nu erau reglementate de legislația internațională, ceea ce face ca această acuzație să fie „nelegală” din punct de vedere juridic.
„Cum poate fi caracterizată o operaţiune de ordine publică ca fiind de represiune? E o acuzaţie absurdă. Cu atât mai mult cu cât această încadrare este extrem de ciudată. Infracţiuni împotriva umanităţii. Păi, infracţiuni împotriva umanităţii, aici vorbim de criminali de război, însăşi Curtea Internaţională de Justiţie a tratat, de-a lungul anilor, doar vreo şase cazuri de infracţiuni împotriva umanităţii, chestiuni extrem de grave, e vorba de genocid, crimă împotriva umanităţii. Şi din această perspectivă încadrarea este şi absurdă, şi ilegală. Este ilegală pentru că această infracţiune, la momentul respectiv, nici măcar nu exista. Deci întemeierea, din punct de vedere strict juridic, nu este posibilă, nu e permisă”, a ţinut să sublinieze Petre Roman.
„O acuzație care nu duce nicăieri”
În opinia lui Petre Roman, dosarul în care este implicat nu are nicio relevanță juridică în prezent. El a precizat că, la fel ca în trecut, când Înalta Curte de Casație și Justiție a respins acuzațiile în dosarul „Mineriada”, va fi același rezultat și acum. „Acuzațiile nu duc nicăieri, cel puțin în ceea ce mă privește”, a afirmat Roman, subliniind că această trimitere în judecată ar putea fi mai degrabă o manevră politică, menită să distragă atenția de la greșelile actualilor lideri politici.
„Nu are niciun fel de relevanţă, din punct de vedere juridic. (…) Această acuzaţie şi această trimitere în judecată sunt irelevante. Pot fi relevante, aici eu nu pot spune dacă e sau nu o speculaţie, doar în măsura în care sunt interesaţi anumiţi lideri politici de astăzi să-şi ascundă propriile lor greşeli, incompetenţe sau, mai grav decât atât, aşa cum s-a afirmat, că e un fel de diversiune. Personal, eu nu fac această acuzaţie, dar asta răspunde oarecum la întrebarea ce relevanţă mai are la cest moment. Nu are nicio relevanţă în raport cu această distanţă în timp”, a mai spus fostul premier.
Un context social diferit față de cel de azi
Petre Roman a adăugat că în 1990 România trecea printr-o perioadă de tranziție către democrație, iar protestele din acea perioadă nu pot fi comparate cu acțiuni de represiune politică. Deși înțelege importanța justiției și a dreptății, el consideră că acuzațiile nu țin cont de contextul social în care au avut loc evenimentele.
De asemenea, Petre Roman se justifică spunând că, în calitate de prim-ministru, principala lui responsabilitate era menținerea ordinii publice, mai ales când manifestanții blocau circulația în Capitală.
„Pentru că cei circa 200 de manifestanţi care se aflau acolo şi blocau circulaţia creau o mare problemă bucureştinilor, eu pot să vă dau un exemplu. La sfârşitul lunii mai, a avut loc la Bucureşti un cutremur destul de puternic. Şi m-a sunat ministrul de Interne de atunci şi mi-a spus: «domnule prim-ministru, manifestanţii nu permit salvărilor să treacă, să-şi facă treaba», să treacă spre multe cereri care erau în special de la oameni în vârstă, foarte speriaţi şi care aveau nevoie de un ajutor momentan pentru a-şi reveni din şoc. Ei bine, nici măcar asta nu au vrut să facă, să lase salvările să treacă. Aşa încât era obligaţia mea, într-adevăr, ca prim-ministru, să declanşez această operaţiune de ordine publică. Era o operaţiune de rutină. Dar de aici, să spui că e o represiune, e, încă o dată, absurd”, a mai spus el.
Declaraţiile sale vin în contextul în care începe astfel o nouă etapă în investigarea evenimentelor violente din iunie 1990, după ce Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus miercuri, 2 aprilie, trimiterea în judecată a dosarului „Mineriada din 13-15 iunie 1990”, în care Ion Iliescu, Petre Roman, Virgil Măgureanu, Adrian Sârbu și Miron Cozma sunt acuzaţi de crime împotriva umanităţii.