După mai bine de trei ani de la izbucnirea războiului pe scară largă în Ucraina, delegațiile Rusiei și Ucrainei revin la masa tratativelor. De data aceasta, scena discuțiilor este din nou Istanbulul — orașul unde, în primăvara lui 2022, s-a conturat un document de lucru ce părea să aducă speranța păcii. De atunci, multe s-au schimbat. Puține, însă, în direcția detensionării.
Președintele Volodimir Zelenski și omologul spu turc Recept Erdogan l-au așteptat degeaba pe Putin
O aeronavă ce transporta delegația rusă a aterizat pe 15 mai la Istanbul, potrivit agenției Interfax, în contextul în care se discută reluarea negocierilor de pace cu Ucraina. Vladimir Putin nu se va alătura delegației, trimițându-l în locul său pe consilierul Vladimir Medinski, semn că liderul de la Kremlin preferă în continuare strategia „unei prezențe prin absență”.
Alături de Medinski, delegația rusă îi include pe adjunctul ministrului de externe, Mihail Galuzin, șeful Direcției Principale de Informații Militare, Igor Kostiukov, și adjunctul ministrului apărării, Aleksander Fomin. Absența unor figuri-cheie precum Serghei Lavrov sau Iuri Ușakov este notabilă și întărește impresia că Moscova tratează această rundă de discuții mai degrabă ca pe un exercițiu diplomatic de imagine decât ca pe o oportunitate reală de a schimba cursul conflictului.
Zelenski refuză întâlnirea cu oficiali de rang inferior
Președintele ucrainean Volodimir Zelenski a anunțat că nu va participa la discuții directe cu reprezentanți de rang inferior ai Federației Ruse. Până la o clarificare privind componența delegației ruse, Zelenski urmează să se întâlnească cu omologul său turc, Recep Tayyip Erdoğan, la Ankara.
„Aștept să văd cine vine din partea Rusiei, apoi voi decide ce pași va face Ucraina”, a declarat liderul ucrainean pe 14 mai. Refuzul Rusiei de a răspunde apelului internațional pentru o încetare necondiționată a focului, propusă să înceapă pe 12 mai, ridică semne de întrebare privind intențiile reale ale Kremlinului.
Chiar dacă forma acestor discuții este incertă, ele se anunță a fi cele mai importante contacte diplomatice directe dintre cele două părți de la „negocierile de la Istanbul” din martie-aprilie 2022. Atunci, Ucraina și Rusia au discutat o propunere de acord de pace care includea garanții internaționale de securitate, un statut de neutralitate pentru Ucraina și o formulă de compromis privind statutul Crimeei.
Documentul – cunoscut ca Comunicatul de la Istanbul – prevedea intervenția unor „state garante” (printre care SUA, Marea Britanie, Franța, Turcia și China) în cazul unui nou atac asupra Ucrainei. Însă, lipsa de garanții ferme și reacția internațională ezitantă au făcut ca acel cadru să se prăbușească rapid.
Poziția Rusiei: mai dură decât în 2022, în ciuda pierderilor
Rusia pare să fi înăsprit condițiile pe care le cere pentru un eventual acord de pace. Kremlinul insistă acum nu doar pe recunoașterea anexării Crimeei, ci și pe acceptarea de către Kiev a „noii realități constituționale” ruse: integrarea deplină a regiunilor Zaporijjea, Herson, Donețk și Lugansk – chiar dacă unele dintre aceste teritorii sunt controlate, în parte sau total, de Ucraina.
În mod paradoxal, aceste cereri vin într-un moment în care Rusia are o poziție militară mai slabă decât în 2022. Potrivit unui raport britanic recent, pierderile armatei ruse au depășit 950.000 de oameni de la începutul războiului, dintre care 160.000 numai în primele patru luni ale anului 2025. În plus, Flota rusă din Marea Neagră a fost parțial retrasă din Crimeea, iar eforturile de a păstra controlul asupra teritoriilor ocupate sunt tot mai costisitoare.
Totuși, Rusia pare determinată să continue conflictul, mizând pe uzura economică și militară a Ucrainei și pe o eventuală erodare a sprijinului occidental.
Poziția Ucrainei
În cei trei ani scurși de la primele discuții de pace, Ucraina și-a extins masiv armata. Forțele armate ucrainene numără astăzi aproape un milion de oameni — de patru ori mai mult decât limita de 250.000 propusă de Ucraina în cadrul discuțiilor din 2022.
Ucraina a reușit și o creștere spectaculoasă a capacității sale de producție militară: de la 12 miliarde de dolari în 2022, la peste 35 miliarde în 2024. Aproximativ 30% din echipamentul folosit în prezent de armata ucraineană este produs intern, inclusiv rachetele de croazieră Neptune și dronele cu rază lungă de acțiune.
Cu toate acestea, Ucraina se confruntă cu provocări semnificative: lipsa personalului militar calificat, probleme economice, inflație persistentă și nesiguranța privind continuitatea sprijinului internațional.
Occidentul: unitate fragilă, retorică ambițioasă
În Europa, sprijinul pentru Ucraina rămâne oficial ridicat, dar coeziunea este afectată de creșterea popularității partidelor pro-ruse în Franța și Germania. În timp ce noul cancelar german Friedrich Merz a declarat că va susține Kievul, guvernul său este fragil, iar Alternativa pentru Germania (AfD) câștigă teren. La Londra, Keir Starmer a preluat funcția de premier, promițând cel mai amplu pachet de sancțiuni de până acum împotriva Rusiei.
SUA rămân un factor decisiv, dar președintele Donald Trump a transmis semnale contradictorii. Deși a sugerat inițial că ar putea participa la discuțiile din Istanbul, Casa Albă a confirmat că nu va fi prezent. În schimb, Secretarul de Stat Marco Rubio și emisarul special Steve Witkoff vor reprezenta Washingtonul.
China, Iran și alți actori: calcule paralele
China a menținut o poziție ambiguă – sprijin retoric pentru Rusia, dar apeluri pentru o încetare a focului. Iranul, principal furnizor de drone pentru Moscova, pare slăbit de problemele interne și de pierderea influenței în Orientul Mijlociu. Eventualele progrese în relațiile SUA-Iran ar putea complica suplimentar poziția Moscovei pe scena internațională, mai ales dacă vor duce la o creștere a ofertei globale de petrol, afectând economia rusă deja fragilizată.
Atât Moscova, cât și Kievul par mai preocupate de consolidarea poziției pe termen lung decât de un compromis imediat.
Rusia, blocată într-o logică a pierderilor deja suferite, pare dispusă să continue un război de uzură, mizând pe epuizarea adversarului. Ucraina, deși mai bine pregătită militar acum, nu poate ignora riscurile erodării sprijinului occidental.