Ne paște al Treilea Război Mondial din cauza conflictului israeliano-iranian? Expert: „Îngrijorătoare e posibilitatea extinderii conflictului în lanț”

Există temeri serioase că războiul izbucnit în cea mai fierbinte regiune a lumii, Orientul Mijlociu, ar putea fi exportat și pe alte continente. Expert în Orientul Mijlociu, Raluca Moldovan explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, cât de mare e acest risc și în ce măsură ar fi afectată România.

Statele Unite ale Americii și Israel au bombardat masiv siturile în care Iranul și-ar pregăti primele arme nucleare, iar Teheranul a răspuns cu represalii împotriva statului evreu și a bazelor americane din Qatar. Cu toate acestea, președintele american, Donald Trump, susține că a fost semnat un armistițiu între Iran și Israel, confirmat deja de primii. În schimb, forțele israeliene au continuat atacurile, marți, 24 iunie, fără să țină cont de afirmațiile liderului de la Washington.

Dincolo de gravitatea situației, întrebarea la care experții nu s-au pus încă de acord este dacă într-adevăr SUA și Israel au acționat corect atacând Iranul. Iar cei care susțin că cele două forțe au procedat greșit aduc în discuție declarațiile liderului spionajului american, Tulsi Gabbard, care l-a contrazis pe Trump și a afirmat că Iranul ar fi departe de a realiza arme nucleare. Totuși, ulterior ea a revenit asupra declarației sale.

Cauzele unui război devastator

Raluca Moldovan este conferențiar doctor la Universitatea Babeș-Bolyai și e specializată în problemele Orientului Mijlociu. Într-o analiză pentru „Adevărul”, ea explică motivele care stau la baza vechiului conflict israeliano-iranian, dar și în ce context ar exista riscul unei escaladări a acestui conflict și, mai ales, dacă ar putea duce la un nou război mondial.

„Conflictul actual este rezultatul unui lung șir de tensiuni acumulate, în special în jurul programului nuclear iranian, considerat de Israel o amenințare existențială. Din perspectiva israeliană, atacul asupra facilităților nucleare iraniene a fost o mișcare preventivă, cu scopul de a întârzia sau opri capacitatea Teheranului de a produce arme nucleare. Totuși, un astfel de atac preventiv (care nu este primul de acest tip din istoria statului evreu, pentru că putem menționa aici și cazul Războiului de șase zile din 1967, când Israelul a acționat în fața unei amenințări iminente venite din partea Egiptului lui Gamal Abdel Nasser), chiar dacă justificat prin prisma securității naționale, vine cu riscuri majore și deschide calea unui conflict regional extins”, spune experta.

Ea amintește și faptul că primul atac masiv israelian a venit exact la o zi după ce oficialii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică au confirmat că Teheranul nu respectă prevederile tratatului de non-proliferare nucleară.

„Nu cred că este întâmplător faptul că atacul israelian din 13 iunie, pregătit, se pare, de foarte multă vreme, a survenit la o zi după de Board-ul Agenției Internaționale pentru Energie Atomică a anunțat că Iranul încălcase prevederile tratatului de non-proliferare nucleară”, mai spune Raluca Moldovan.

Pe de altă parte, experta consideră că s-a făcut totuși prea puțin pentru prevenirea acestui conflict armat.

„Din punct de vedere diplomatic, s-au făcut prea puține eforturi reale în ultimii ani să dezamorseze această criză, iar lipsa unui cadru internațional eficient de negociere a contribuit la actuala escaladare. Așadar, deși Israelul consideră că acționează defensiv, războiul putea fi evitat dacă s-ar fi investit serios în diplomație și construcția unui mecanism regional de securitate. În ciuda eforturilor precedentei administrații americane de a renegocia acordul nuclear cu Iranul, semnat în 2015, din care SUA au ieșit în 2018, nu s-a înregistrat niciun progres în acest sens timp de 4 ani”, adaugă ea.

Un atac controversat

Raluca Moldovan a comentat și ciudatul atac efectuat luni, 23 iunie, de iranieni, asupra bazelor militare americane din Qatar, despre care există informații, confirmate chiar de Trump, că a fost anunțat de Teheran cu exactitate pe căi diplomatice, tocmai pentru a evita victime, iar pagubele să fie minimizate. E vorba aici de operațiunea „Basharat Fath” (Promisiunea Victoriei). Și nu ar fi pentru prima dată când Iranul și SUA fac schimb de astfel de informații înainte de a se ataca. Raluca Moldovan crede că e un scenariu plauzibil și explică și de ce ar fi acționat în acest fel Iranul. 

„Este un scenariu plauzibil. Iranul are o experiență vastă în ceea ce privește utilizarea simbolică a forței, în momente de criză, pentru a-și salva fața, cum se spune. Regimul de la Teheran este preocupat în egală măsură de imaginea internă și de evitarea unui conflict total cu Statele Unite. Așa-numita „răzbunare controlată” le permite să arate fermitate în fața propriei populații și a aliaților regionali, dar să evite o confruntare directă devastatoare”, mai spune experta.

E un joc tipic pentru complicata regiune a Orientului Mijlociu, zonă care, aparent, stă pe un butoi de pulbere de zeci de ani, explică ea.

„Faptul că nu au existat victime americane în urma acestor atacuri alimentează ideea că Iranul a vrut să transmită un mesaj politic, nu să declanșeze o escaladare ireversibilă, mai ales că, aparent, autoritățile de la Teheran și-au anunțat omologii qatarezi cu privire la țintele care urmau să fie lovite. Acest joc de semnale și contra-semnale este tipic pentru dinamica din Orientul Mijlociu, unde multe acțiuni sunt mai degrabă pentru audiența internă decât pentru rezultat militar real. Dacă Iranul urmărea să producă pagube semnificative părții americane, ar fi lovit, de exemplu, baza navală americană din Bahrain, unde este staționată flota a cincea, sau chiar instalațiile petroliere saudite, cum a fost cazul în 2019”, susține Raluca Moldovan.

De unde vine riscul unui război mondial

Chiar dacă SUA și Iranul par să evite în acest moment o escaladare, Israel continuă să lovească ținte din Iran, deși Trump anunțase un armistițiu. Mulți experți susțin că războiul israeliano-iranian se îndreaptă spre o escaladare ce ar putea duce la extinderea sa mai întâi la nivelul întregului Orient Mijlociu, iar apoi la transformarea sa într-un nou război mondial. Raluca Moldovan nu este în totalitate de acord cu această ipoteză, dar admite că există riscul unui escaladări grave. Iar riscul ar pleca în special de la organizațiile teroriste susținute de Iran.

„Este puțin probabil ca actualul conflict să se transforme într-un nou război mondial în sensul clasic al termenului. Totuși, vorbim de o criză regională cu potențial global, întrucât în ecuație sunt implicate puteri majore – SUA, Israel, Iran, dar și Rusia și China în fundal. Ceea ce este cu adevărat îngrijorător este posibilitatea extinderii conflictului în lanț: implicarea Hezbollah din Liban (chiar dacă gruparea teroristă libaneză este mult slăbită după conflictul de anul trecut cu Israelul), a milițiilor pro-iraniene din Irak, destabilizarea Golfului Persic sau atacuri asupra transportului maritim și energetic. Am văzut deja că Parlamentul iranian a votat pentru închiderea Strâmtorii Ormuz, o arteră vitală pentru transportul petrolului din Golf către diverse puncte ale lumii. Dacă aceste evoluții scot din joc piețe energetice majore sau aduc NATO într-un conflict indirect cu Iranul, atunci efectele se vor simți în întreaga lume. Așadar, nu vorbim despre un „război mondial” clasic, dar putem vorbi despre o criză sistemică cu impact global – economic, politic și de securitate”, explică Raluca Moldovan.

Cum ar fi afectată România de o extindere a războiului din Orientul Mijlociu

Evident, România ar fi afectată de o escaladare, chiar dacă nu s-ar ajunge la un război convențional. Iar situația pare deja că se complică. Ar fi în primul rând vorba de probleme de natură economică, mai spune Raluca Moldovan.

„România ar resimți impactul în mai multe planuri. În primul rând, ar crește prețurile la energie și combustibil, în contextul în care Orientul Mijlociu este un furnizor-cheie pentru piața globală. Orice perturbare a exporturilor din regiune afectează indirect și România, mai ales prin piața europeană. În al doilea rând, ar putea apărea noi valuri de migrație și instabilitate în proximitatea Mării Mediterane, ceea ce ar pune presiune pe politica de securitate a Uniunii Europene. În plus, România are trupe și interese strategice legate de parteneriatul cu NATO și SUA, deci orice extindere militară a conflictului ar implica și responsabilități în planul apărării colective. Mă aștept ca acest subiect să fie pe masa discuțiilor la summitul NATO care a început la Haga. Vom vedea care au fost deciziile luate în acest sens la finalul reuniunii, când va fi făcut public comunicatul final”, punctează experta.

Pe de altă parte, România ar fi foarte importantă, în condițiile în care găzduiește scutul anti-rachetă de la Deveselu.

„Scutul anti-rachetă de la Deveselu ar deveni astfel un punct strategic cheie în apărarea flancului estic al NATO, deoarece, la rigoare, are capacitatea de a intercepta drone și rachete lansate dinspre Teheran înspre regiunea noastră. Nu în ultimul rând, climatul de incertitudine va putea afecta încrederea investitorilor și stabilitatea economică regională, în condițiile în care economiile statelor din zonă nu sunt suficient de puternice să amortizeze astfel de șocuri”, explică ea.

Când vom avea pace

Vestea proastă este că, deși se vorbește de decenii despre pace în Orientul Mijlociu, aceasta pare greu de atins. Pentru a putea măcar să sperăm că într-o zi se va ajunge aici, ar fi nevoie să fie întrunite mai multe condiții. Raluca Moldovan explică despre ce este vorba:

„Pacea în Orientul Mijlociu pare deja, de atâta vreme, un deziderat extrem de dificil de atins, dar aș spune că nu imposibil. Ar fi nevoie în acest sens de patru elemente-cheie: A. Un angajament real din partea marilor puteri – în primul rând SUA și UE, dar și China sau Rusia, care au relații bune cu numeroși actori din regiune, inclusiv cu Israel, Arabia Saudită, Iran – pentru a crea un cadru de securitate regională. B. Un nou acord nuclear cu Iranul, însoțit de măsuri de verificare și dezasamblare treptată a programului militar. C. O reglementare a conflictului israelo-palestinian, care rămâne miezul instabilității din regiune. D. Dialog între statele arabe și Iran, eventual mediat de actori neutri credibili, care să reducă neîncrederea istorică dintre aceștia”, mai afirmă experta.

„Pacea nu va veni doar prin tratate semnate la vârf, ci și prin măsuri de construire a încrederii pe termen lung între actori cu o lungă istorie de animozități și conflicte. Momentan, niciuna dintre aceste condiții nu este întrunită, nici măcar pe departe, deoarece vedem că nici aliați tradiționali precum SUA și statele europene nu se înțeleg în privința unei poziții comune, dar presiunea crescândă a conflictelor ar putea forța reluarea unor procese diplomatice într-un orizont de timp deocamdată incert”, conchide Raluca Moldovan.