Înainte ca avioanele israeliene să lovească ținte strategice în Iran, serviciile de securitate de la Tel Aviv au descoperit ceva tulburător chiar în propria țară: o rețea de cetățeni israelieni care colaborau, direct sau indirect, cu serviciile de informații iraniene. Scara fenomenului a luat prin surprindere autoritățile, dar și opinia publică, scrie The Guardian.
Suspect arestat de poliția Israelină/ FOTO:EPA/EFE
De la primul atac cu rachete iraniene din aprilie 2024, peste 30 de israelieni au fost inculpați pentru colaborare cu inamicul. Într-un moment în care războiul se poartă nu doar pe frontul convențional, ci și în cel al informației și percepției, aceste cazuri arată cum războiul modern include oameni aparent obișnuiți, plătiți să strângă date, să fotografieze baze militare sau să distribuie manifeste anti-guvernamentale.
Totul începe cu un mesaj
Potrivit actelor din dosarele de instanță, contactul inițial era adesea banal: un mesaj anonim pe Telegram sau WhatsApp, cu un text vag, dar promițător. „Ai informații despre război? Suntem gata să plătim”, scria un mesaj semnat de un presupus „news agency”. Alteori, mesajele erau mai directe, precum cel adresat unui cetățean arabo-israelian: „Un Ierusalim liber unește toți musulmanii. Trimite-ne informații despre război.”
Recrutarea era simplă și progresivă: o promisiune de bani pentru o sarcină minoră – de exemplu, verificarea unui loc dintr-un parc unde s-ar fi ascuns o geantă. Pentru această „misiune”, suspectul a primit aproape 1.000 de dolari. Geanta nu exista, dar recrutorii au primit filmarea cerută.
Urmau apoi sarcini mai elaborate: fotografii cu obiective militare, afișe anti-Netanyahu, graffitti cu mesaje provocatoare – „Bibi = Hitler” sau „Hezbollah a venit cu Bibi”. Totul contra unor sume modice, dar livrate rapid, prin PayPal sau criptomonede.
În cazul unui suspect din comunitatea azeră, colaborarea s-a transformat într-o adevărată „afacere de familie”. Împreună cu rudele, a fotografiat portul din Haifa, baza aeriană Nevatim din Negev și sistemele de apărare Iron Dome – toate ținte lovite ulterior în valurile de rachete iraniene din timpul războiului de 12 zile din iulie 2025.
Modelul iranian de recrutare – descris de un oficial Shin Bet ca „spray and pray” (împrășii cu speranță și vezi ce prinzi) – contrastează puternic cu modelul israelian, bazat pe operațiuni clandestine executate de agenți de elită. În timp ce Mossad a eliminat în câteva ore o parte din comanda militară a Iranului și mai mulți oameni de știință din programul nuclear, iranienii au testat limita unor recrutări rapide, ieftine și riscante.
După faza cu fotografiile și afișele, unii recruți au fost invitați direct să comită asasinate. Pentru un suspect, suma oferită pentru eliminarea unui cercetător de la prestigiosul Institut Weizmann a fost de 60.000 de dolari. Acesta a recrutat patru complici – toți cetățeni arabo-israelieni. Dar în noaptea atentatului, grupul nu a trecut de poarta institutului și a plecat fără să încerce mai mult.
Într-un alt caz, suspectul a fost întrebat dacă ar putea arunca o bombă incendiară asupra mașinii premierului Netanyahu. A refuzat. Refuzurile repetate ale recruților de a trece la acțiuni violente sugerează limite clare ale acestei abordări „în valuri”, de a semăna misiuni în speranța că măcar câteva vor rodi.
Un milion de dolari pentru un asasinat
Un caz aparte este cel al lui Mordechai „Moti” Maman, un israelian de 72 de ani, aflat într-o situație financiară precară și căsătorit recent cu o femeie mai tânără din Belarus. În primăvara lui 2024, el a contactat doi cunoscuți din Turcia pentru oportunități de afaceri. Cei doi l-au pus în legătură cu „Eddie”, un presupus comerciant iranian de fructe uscate. Maman a fost invitat în Turcia, apoi în sud-estul țării, de unde a fost pasat într-un camion peste graniță, în Iran, fără să știe – susține el – unde merge.
În Iran, într-un hotel de lux, Eddie și un alt oficial iranian i-au oferit mii de dolari pentru a depozita arme și bani în Israel, a fotografia locuri aglomerate și a transmite amenințări altor agenți care nu-și onoraseră misiunile.
Câteva luni mai târziu, miza a crescut abrupt. Maman a primit o ofertă de 150.000 de dolari pentru a-l asasina pe Netanyahu, șeful Shin Bet sau ministrul Apărării. Maman a cerut un milion. Iranienii au scăzut oferta: 400.000 pentru fostul premier Naftali Bennett. Nici această propunere nu a fost acceptată. A urmat o plată de 5.000 de dolari și o revenire discretă în Israel – unde a fost imediat arestat de Shin Bet.
În aprilie 2025, a fost condamnat la 10 ani de închisoare pentru contact cu un agent străin și intrare ilegală într-un stat inamic. Avocatul său susține că Maman a jucat teatru de frică, temându-se că refuzul brusc l-ar fi costat viața. „Ce ar fi fost mai bine? Să fie răpit sau ucis într-o dubă?”, a întrebat retoric avocatul Eyal Besserglick.
Războiul invizibil
În timp ce Iranul susține că a arestat peste 700 de persoane acuzate că spionau pentru Israel – mulți dintre ei executați sumar – în Israel, doar o singură persoană din acest val a fost până acum condamnată. Restul cazurilor sunt în derulare, dar din documentele deja publice reiese o imagine clară: Iranul a încercat să transforme rețele de oameni simpli în ochii și urechile sale într-un teritoriu inamic. A reușit doar parțial.
Cu o abordare riscantă, lipsită de finețea și răbdarea necesare formării agenților pe termen lung, Teheranul nu a obținut mari lovituri strategice. Dar a demonstrat că, în era Telegram, criptomonedelor și instabilității regionale, spionajul poate începe cu un mesaj anonim și se poate sfârși cu o ofertă de milioane – sau cu o condamnare grea.