Diviziunile politice interne și epurările ar putea distruge țara într-un mod mult mai devastator decât rușii de pe front, potrivit „The Economist“.
Andri Iermak, șeful administrației prezidențiale de la Kiev/FOTO:Arhivă
În timp ce frontul ucrainean rămâne scena unor lupte sângeroase, iar sprijinul occidental dă primele semne de oboseală – inclusiv prin suspendarea temporară a ajutorului militar american din 1 iulie – o altă luptă, mai puțin vizibilă dar nu mai puțin riscantă, se duce în inima puterii de la Kiev. Potrivit unei analize publicate recent de The Economist, adevărata amenințare la adresa stabilității Ucrainei ar putea veni din interior, sub forma unui proces accelerat de concentrare a puterii și erodare a mecanismelor democratice.
În centrul acestor frământări politice, tot mai des apare un nume: Andrii Iermak, șeful administrației prezidențiale și, potrivit jurnaliștilor britanici, „adevăratul premier fără portofoliu” al Ucrainei.
Trei episoade, un singur numitor comun
Publicația britanică identifică trei evenimente petrecute în iunie care arată direcția în care se mișcă politica ucraineană: ancheta declanșată asupra vicepremierului Oleksii Cernîșov – considerat până de curând un posibil succesor al actualului prim-ministru –, tentativa eșuată de a-l înlătura pe șeful serviciului de informații militare, generalul Kirilo Budanov, și lansarea discuțiilor privind instalarea Iuliei Sviridenko în fruntea executivului.
Toate aceste mișcări, susține The Economist, ar purta amprenta discretă, dar apăsătoare, a lui Iermak. Fost avocat și producător de film, devenit rapid omul de încredere al președintelui Volodimir Zelenski, Iermak a reușit să-și consolideze poziția printr-un amestec de loialitate, oportunism și control informațional. Publicația notează că în mediile diplomatice americane – inclusiv în rândurile ambelor partide de la Washington – stilul său de a face politică provoacă frustrare, iar ușile par să i se închidă treptat.
Dosare, rivali și calcule de putere
Deși nu există dovezi directe că Iermak ar fi ordonat ancheta asupra lui Cernîșov, trei oficiali citați de The Economist susțin că acesta a intervenit pentru a impulsiona investigația – care viza achiziția de locuințe la preț preferențial de către apropiați ai vicepremierului –, în timp ce alte cazuri ar fi fost înghețate. „Păcatul” lui Cernîșov ar fi fost că a încercat să construiască o relație directă cu americanii, fără a trece prin filtrul Iermak.
În locul său, apare numele Iuliei Sviridenko – ministră a Economiei, descrisă ca apropiată de Iermak și perfect compatibilă cu stilul său de guvernare discretă, dar controlată. O eventuală înlocuire a lui Denîs Șmîhal, premierul actual, pare să nu mai fie o chestiune de „dacă”, ci de „când”. Potrivit surselor citate, votul în Rada Supremă (parlamentul ucrainean) ar putea avea loc în săptămânile următoare.
„Andrii finalizează ceea ce consideră o lucrare începută dar neterminată. Majoritatea oamenilor din guvern sunt deja ai lui”, afirmă un înalt oficial sub protecția anonimatului.
Bătălia din interiorul serviciilor: Budanov versus Iermak
O altă linie de fractură importantă trece prin Serviciul de Informații Militare (HUR), condus de generalul Kirilo Budanov – un personaj carismatic, dar polarizant. Relația tensionată dintre Budanov și Iermak durează de ani de zile, iar The Economist vorbește despre o „a noua încercare” de înlăturare a generalului – blocată, de această dată, printr-o combinație de manevre interne și avertismente ferme din partea administrației americane.
Portretul lui Budanov, așa cum reiese din articol, este ambiguu: pentru unii, un nebun cu viziuni periculoase; pentru alții, un singuratic loial statului, capabil să-i spună președintelui adevărul necosmetizat.
În final, decizia i-a aparținut tot lui Zelenski – o dovadă că, oricât de influent ar fi Iermak, cheia ultimei hotărâri rămâne tot la președinte. „Se pare că Iermak nu deține puterea de unul singur, ci o extrage dintr-o relație de dependență reciprocă cu șeful statului”, notează jurnaliștii britanici.
Control informațional și atmosfera de suspiciune
Totuși, influența lui Iermak nu poate fi ignorată. Surse guvernamentale estimează că acesta filtrează circa 85% din informațiile care ajung la președinte. Atmosfera creată este descrisă ca fiind „toxică, aproape conspiraționistă” în interiorul puterii executive.
„Andrii i-a monopolizat atenția. După șase ani împreună în aceeași încăpere, hrănindu-l cu idei avantajoase, practic au devenit o singură persoană”, spune un funcționar citat sub protecția anonimatului.
Pentru Ucraina, aflată în cel mai critic moment al existenței sale moderne, concentrarea excesivă a puterii și lipsa transparenței reprezintă riscuri majore. The Economist avertizează asupra posibilei alunecări spre autoritarism, mai ales în contextul în care opoziția este tot mai des exclusă din viața publică, iar deciziile majore se iau în cercuri tot mai restrânse.
„Rușii ne ard lent, iar noi ne jucăm de-a puterea într-un mod periculos de stupid”, rezumă, cu amărăciune, un oficial ucrainean.
Analiza celor de la The Economist reflectă, în multe aspecte, realități confirmate în culisele puterii de la Kiev. Totuși, detaliile legate de cazul Cernîșov nu corespund în totalitate. Potrivit jurnaliștilor de la Zerkalo Nedeli, ideea Ministerului Unității a venit chiar din partea lui Zelenski și Iermak, iar Cernîșov fusese deja agreat pentru postul de ambasador la Washington. Când a apărut criza, a fost apărat inclusiv de echipa de la Președinție, iar ideea că urma să devină premier nu a fost niciodată realistă.
În schimb, Iulia Sviridenko – crescută și susținută de Zelenski și Iermak, fără conexiuni cu vreun clan sau oligarh – este privită ca un garant al continuității, într-o administrație care își caută un nou echilibru între loialitate și eficiență.