După Franța și Regatul Unit, și Canada și-a adăugat vocea în corul celor care susțin oficial crearea unui stat palestinian. În spatele acestor declarații se află o combinație de factori: presiuni interne, imaginea tot mai greu de ignorat a crizei umanitare din Gaza și o frustrare crescândă față de politica actualului guvern de la Ierusalim.
MIting pro-Palestina la Londra/FOTO:EPA/EFE
Mai bine de 140 de state din lume recunosc oficial Palestina ca stat, dar fără un consens global și fără voință politică reală pe teren, o astfel de recunoaștere rămâne mai degrabă un gest de poziționare diplomatică decât un pas concret spre pace, susține CNN.
Administrația Trump, în schimb, pare din ce în ce mai iritată de refuzul constant al premierului israelian Benjamin Netanyahu de a admite responsabilitatea pentru criza umanitară din Gaza. Refuzul acestuia de a recunoaște realitatea foametei și devastării pare să fi tensionat inclusiv relația personală dintre cei doi lideri, în ciuda sprijinului ferm pe care Washingtonul l-a oferit în trecut Israelului.
Trump, care visează la o relansare a Acordurilor Abraham și la o posibilă normalizare a relațiilor dintre Arabia Saudită și Israel, s-ar confrunta cu o piedică majoră: cererea clară a Riyadhului pentru un parcurs ireversibil către un stat palestinian. În lipsa acestuia, visul unui nou succes diplomatic rămâne blocat.
O soluție simbolică, un conflict fără sfârșit
Pentru palestinieni, recunoașterea de către capitalele occidentale vine ca o gură de aer. Dar realitatea de pe teren spune altceva. Mai bine de 60.000 de palestinieni au murit în Gaza de la atacul sângeros al Hamas din octombrie 2023, în urma căruia au murit 1.200 de israelieni. Orice discuție despre statalitate se lovește de lipsa unei structuri viabile care să guverneze teritoriile palestiniene și de ostilitatea deschisă a actualei coaliții de la putere din Israel.
Un eventual stat palestinian rămâne o construcție ipotetică. Nu a existat niciodată în forma modernă, iar fragmentele de autonomie administrativă din Cisiordania și Fâșia Gaza nu pot constitui o bază funcțională. Autoritatea Palestiniană, care administrează parțial Cisiordania, se confruntă cu neîncrederea propriului popor, în timp ce Hamas rămâne o entitate izolată, acuzată de terorism.
Eșecul Oslo și memoria unei șanse ratate
Momentul Oslo – acordurile din anii ’90 care au conturat pentru prima dată ideea unei Palestine viabile, alături de Israel, în granițele din 1967 – rămâne în istorie ca o promisiune nerealizată. Fotografia cu Yitzhak Rabin și Yasser Arafat, pe peluza Casei Albe, rămâne o emblemă a unei epoci în care diplomația părea posibilă. Dar moartea lui Rabin, asasinat de un extremist israelian în 1995, a închis acea fereastră de oportunitate.
Între timp, coloniile israeliene s-au extins în teritoriile ocupate, fragmentând și mai mult Cisiordania. Orice speranță pentru un stat palestinian contiguu a fost subminată. În prezent, chiar și contururile geografice ale unei eventuale Palestine sunt greu de imaginat.
Netanyahu, o poziție intransigentă în fața presiunilor internaționale
Premierul israelian nu doar că refuză ideea unui stat palestinian, dar o denunță ca pe o amenințare existențială pentru Israel. Membrii extremiști ai guvernului său merg și mai departe, pledând deschis pentru anexarea Cisiordaniei și pentru înfometarea deliberată a populației din Gaza – o poziție care, în orice alt context internațional, ar fi provocat un val de sancțiuni.
În aceste condiții, apelurile internaționale, oricât de numeroase sau vehemente, riscă să se lovească de un zid. Netanyahu își poartă izolarea diplomatică ca pe o insignă de onoare și pare dispus să sacrifice orice capital extern pentru a-și menține sprijinul intern fragil.
Recunoașterea simbolică a Palestinei nu va produce o schimbare reală în lipsa unui partener israelian dispus să negocieze. Dimpotrivă, există riscul ca această presiune internațională să-i întărească poziția lui Netanyahu în plan intern și să închidă orice fereastră de dialog.
Pe de altă parte, pe măsură ce aliații tradiționali ai SUA – Franța, Marea Britanie, Canada – se aliniază la o poziție comună pro-palestiniană, izolarea diplomatică a Washingtonului devine tot mai evidentă. Iar presiunea asupra administrației Trump ar putea crește, mai ales în contextul în care Arabia Saudită își menține ferm poziția: fără un stat palestinian, nu va exista pace regională.