Implicațiile interferenței Rusiei în alegerile din Moldova și Georgia ar trebui să fie luate cu toată seriozitatea pe care o merită.
Rusia s-a implicat în alegerile din Moldova și Georgia
Alegerile din Moldova și Georgia nu au fost doar afaceri politice interne de rutină în țări mici din Europa de Est. Ele au fost o luptă pentru sufletele unor națiuni prinse între două opțiuni diametral opuse – unul legat de Uniunea Europeană și celălalt înlănțuit de constrângerile autoritare ale Rusiei. În centrul acestei lupte nu s-a aflat doar o alegere între un candidat proeuropean și unul pro-rus, ci și un referendum în care moldovenii au decis dacă doresc un viitor cu UE sau cu Rusia.
În multe privințe, aceste alegeri reprezintă un microcosmos al luptei geopolitice actuale dintre democrație și autoritarism, Moldova și Georgia aflându-se în prima linie a unui conflict mai amplu care are implicații potențiale pentru întreaga lume democratică. Miza nu a fost niciodată mai mare, susține Orhan Dragas, expert sârb în securitate și relații internaționale, fondator și director al Institutului Internațional de Securitate cu sediul la Belgrad, într-un articol în Kyiv Post.
Rezultatele acestor alegeri nu sunt doar un semnal pentru populația celor două țări, ci și un avertisment pentru NATO, UE și Statele Unite că Rusia nu se va opri de la nimic pentru a destabiliza Europa și a submina ordinea liberală.
Rusia a pompat bani pentru a corupe politicienii, a manipula mass-media și a influența alegătorii din Moldova și Georgia
Interferența Moscovei în alegerile din Moldova nu este nici nouă, nici surprinzătoare. De ani de zile, Rusia a investit resurse enorme în regiune pentru a corupe politicienii, a manipula mass-media și a influența alegătorii. În perioada premergătoare acestor alegeri, a devenit clar că Kremlinul a intensificat aceste eforturi. Banii ruși au intrat în buzunarele oficialilor corupți, ale partidelor politice și ale campaniilor de propagandă menite să semene teamă și dezinformare.
Aceeași rețetă a fost aplicată în Georgia. Bidzina Ivanișvili, un lider pro-rus, a escaladat situația amenințându-și poporul cu războiul cu Rusia dacă nu se supune și nu acceptă un guvern acceptabil pentru Moscova.
Rezultatele oficiale, care dau victoria Partidului Visul Georgian al lui Ivanișvili, nu fac decât să confirme că Moscova va face totul pentru a-și menține favoriții la putere la Tbilisi, mai ales în momentul în care Georgia „amenință” să se rupă în sfârșit de îmbrățișarea sa. Au făcut Europa și Occidentul tot ce au putut pentru a sprijini forțele care reprezintă marea majoritate a georgienilor care își imaginează viitorul în UE și NATO? Se pare că nu.
De la venirea sa la putere, președintele Maia Sandu, un candidat proeuropean, a reprezentat o provocare semnificativă pentru Moscova. Sandu, care a pledat mult timp pentru legături mai strânse cu UE și NATO, întruchipează tot ceea ce se teme Kremlinul – un lider care încearcă să scoată fosta republică sovietică de pe orbita Rusiei și să o aducă în sânul democrațiilor occidentale. Ca răspuns, Moscova și-a intensificat eforturile de a o discredita, finanțând campanii de dezinformare care o prezintă drept o marionetă a Occidentului, detașată de preocupările „reale” ale cetățenilor Republicii Moldova.
Referendumul privind aderarea la UE a fost o ocazie de aur pentru Rusia. Prin corupție, mită și o mașină de propagandă bine pusă la punct, interesele rusești au încercat să-i convingă pe moldoveni că aderarea la UE va duce la colaps economic, diluare culturală și o erodare a suveranității naționale. Mass-media finanțată de Rusia a răspândit afirmații false, a exagerat consecințele negative ale integrării în UE și a alimentat temerile legate de imigrație și de declinul moral. În același timp, oligarhii ruși, interesați să păstreze influența Kremlinului asupra Moldovei, au exercitat presiuni asupra principalilor actori politici pentru a asigura menținerea legăturilor cu Moscova.
Moldova poate fi o țară mică, dar importanța sa strategică este enormă
Moldova poate fi o țară mică, dar importanța sa strategică este enormă. Capacitatea Moscovei de a destabiliza Moldova simbolizează strategia sa mai largă în Europa, care implică slăbirea guvernelor democratice, subminarea unității europene și restabilirea unei sfere de influență care amintește de era sovietică.
Aceasta nu este doar problema Moldovei. UE, NATO și SUA ar trebui să considere încercarea Kremlinului de a se amesteca în alegerile din Moldova și Georgia drept cea mai recentă demonstrație a intențiilor sale răuvoitoare față de Occident, care a subestimat în mare măsură dorința Rusiei de a submina instituțiile democratice, în special la periferia Europei.
Semnele de avertizare sunt clare. De la Ucraina la Georgia, de la Balcani la Moldova, intențiile Rusiei sunt clare: să subjuge țările vecine, să le slăbească suveranitatea și să se asigure că acestea rămân sub controlul Kremlinului. Alegerile din Moldova și Georgia sunt un alt capitol din campania neîncetată a Rusiei de a demantela bazele ordinii europene postbelice. Cu toate acestea, întrebarea cea mai importantă este dacă Occidentul le va interpreta corect de această dată.
Unde a greșit Occidentul
Una dintre cele mai flagrante greșeli din ultimii ani a fost răspunsul moderat al Occidentului la agresiunea rusă. Anexarea Crimeei, invazia din estul Ucrainei, otrăvirea disidenților politici și atacurile cibernetice continue asupra instituțiilor democratice ar fi trebuit să determine un răspuns mult mai puternic și mai coordonat din partea Occidentului. În schimb, acesta a răspuns cu o serie de jumătăți de măsură, inclusiv sancțiuni care au adesea un domeniu de aplicare prea restrâns, proteste diplomatice care rămân neobservate la Moscova și ajutor militar care ajunge prea puțin și prea târziu.
Eșecul Occidentului de a se confrunta pe deplin cu agresiunea rusă a încurajat Kremlinul. Vladimir Putin și cercul său de apropiați văd în indecizia Occidentului un semn de slăbiciune și o exploatează cu fiecare ocazie. De la Siria la Venezuela, Rusia intervine în conflictele și crizele din întreaga lume, având încredere că Occidentul va rămâne pasiv.
Miza nu putea fi mai mare acum. Alegerile din Moldova și referendumul aferent ne reamintesc încă o dată că ambițiile Rusiei se extind mult dincolo de Ucraina. Ajutarea visului georgian pro-rus să rămână la putere servește aceluiași scop.
Dacă Rusia nu este înfrântă în mod decisiv în Ucraina, își va continua campania de subjugare și destabilizare în întreaga regiune, următoarea țintă fiind Moldova și/sau Georgia.
Occidentul trebuie să se trezească și să înțeleagă că doar diplomația nu va opri Rusia. Lumea democratică duce un război asimetric împotriva unui adversar care este pregătit să folosească toate metodele disponibile – propagandă, corupție, asasinate, atacuri cibernetice și forță militară – pentru a-și atinge obiectivele. Singura modalitate de a contracara un astfel de adversar este să dăm dovadă de mai multă forță și determinare, scrie analistul sârb.
În primul rând, sancțiunile împotriva Rusiei trebuie să fie extinse și înăsprite în mod semnificativ. Nu mai este suficient să se vizeze doar câțiva oligarhi sau câteva companii rusești. Occidentul trebuie să impună sancțiuni economice cuprinzătoare care vor paraliza economia rusă și vor întrerupe fluxul de fonduri care finanțează politica externă a Kremlinului.
Aceasta ar trebui să includă extinderea sancțiunilor la mai multe sectoare ale economiei ruse, inclusiv energia, finanțele și tehnologia, precum și includerea pe lista neagră a unei game mult mai largi de persoane din Rusia, inclusiv a tuturor membrilor cercurilor apropiate și mai largi ale lui Putin. De exemplu, cum este posibil ca cea mai mare companie care finanțează în principal războiul și aventurile imperiale ale lui Putin, Gazprom, să nu fie supusă sancțiunilor?
În al doilea rând, cerințele privind vizele pentru cetățenii ruși trebuie să fie drastic înăsprite. Publicul rus trebuie să simtă impactul deplin al acțiunilor guvernului său. Kremlinul și-a menținut puterea în parte prin protejarea rușilor obișnuiți de consecințele acțiunilor guvernului lor împotriva altor state. Acest lucru trebuie să se schimbe. Prin restricționarea călătoriilor și a accesului în Occident, publicul rus va simți costul agresiunii lui Putin și s-ar putea întoarce în cele din urmă împotriva regimului.
În al treilea rând, Occidentul trebuie să ofere un sprijin mai mare țărilor precum Moldova, Georgia și Ucraina, care se află în prima linie a acestui conflict geopolitic. Aceasta include acordarea de asistență financiară pentru consolidarea instituțiilor democratice, îmbunătățirea capacităților de apărare și asigurarea că aceste țări dispun de instrumentele necesare pentru a contracara dezinformarea și corupția rusească.
Occidentul trebuie să înțeleagă în sfârșit că lupta pentru viitorul Europei are loc nu numai la Bruxelles, Berlin și Paris, ci și în locuri precum Chișinău și Tbilisi. Dacă lumea democratică nu se ridică la înălțimea acestei provocări, Rusia își va continua campania de destabilizare, iar Moldova sau Georgia nu vor fi ultimele victime. Serbia și Balcanii sunt deja în atenția Moscovei, iar banii ruși pentru corupție și destabilizare curg acolo de mult timp.
În cele din urmă, demonstrarea și dovedirea puterii superioare – din punct de vedere economic, politic și militar – este singura modalitate de a învinge Rusia. Occidentul trebuie să se confrunte frontal cu agresiunea Kremlinului. Acesta nu mai este doar războiul lui Putin. Acesta este un război împotriva valorilor democratice care stau la baza Occidentului. Lupta pentru viitorul Moldovei, Georgiei și Balcanilor este o luptă pentru viitorul Europei.
Acest mesaj subliniază în mod clar necesitatea unei acțiuni decisive, care este cheia păstrării stabilității și libertății – și este întotdeauna momentul potrivit să ne arătăm puterea atunci când aceste valori sunt amenințate, conchide analistul sârb.