Mingea se află acum în terenul Rusiei, a anunțat secretarul de stat american Marco Rubio la începutul acestei săptămâni, după ce Ucraina a acceptat propunerea SUA privind un armistițiu de 30 de zile pe toate fronturile. Joi, președintele rus Vladmir Putin a dat un prim răspuns, aparent unul pozitiv, dar care din punct de vedere practic înseamnă un „nu”, cel puțin pe moment, se arată într-o analiză Daily Mail.
Ucraina a pierdut aproape întreg teritoriul pe care îl cucerise în regiunea Kursk FOTO EPA-EFE
„Suntem de acord cu propunerea de a înceta ostilitățile”, a spus el. Dar numai dacă asta „duce la o pace durabilă”, care „elimină cauzele ce au stat la baza acestei crize”.
Această replică evazivă era cât se poate de previzibilă. Confruntat cu o situație sensibilă, reflexul firesc al liderului de la Kremlin este să încerce să câștige timp. Dar, în același timp, faptul că Ucraina a aderat prompt la propunerea americană din Arabia Saudită pune lumina reflectoarelor americane pe el.
Așadar, la prima vedere Putin este blocat – orice mutare îl plasează în dezavantaj în jocul diplomatic, or el este obligat să facă rapid o mutare.
După ce a convins Kievul să accepte o încetare de 30 de zile a ostilităților pe toate fronturile, Donald Trump așteaptă cu nerăbdare un răspuns pozitiv din partea Moscovei.
Însă reacția președintelui rus nu pare să fie de natură să confirme afirmațiile insistente ale omologului său american precum că acesta este sincer în privința dorinței de pace.
Pe front, armata rusă este pe cale să recâștige tot teritoriul pe care l-a pierdut în urma ofensivei transfrontaliere surpriză din regiunea rusă Kursk de anul trecut.
În aceste condiții, Rusia nu este dispusă să se oprească tocmai acum.
În ceea ce privește „cauzele ce stau la baza crizei”, interpretarea evidentă este că liderul de la Kremlin nu va tolera existența Ucrainei ca stat suveran.
Dincolo de reacția inițială a lui Putin, nu există prea multă îndoială asupra condițiilor puse de Rusia pentru a fi realmente serioasă în privința unui acord de pace.
Printre acestea se vor afla probabil un drept de veto asupra aderării Ucrainei la NATO și absența cel puțin a trupelor europene de menținere a păcii.
Dar cererea cea mai importantă a lui Putin va fi probabil ca lumea să recunoască oficial suveranitatea Rusiei asupra Crimeei, precum și a patru dintre provinciile ucrainene pe care le ocupă parțial.
În timp ce liderii occidentali s-au raliat în spatele Ucrainei din prima zi a invaziei, solidaritatea lor nu s-au tradus niciodată în acțiuni suficient de hotărâtoare pentru a înclina balanța.
Sancțiunile s-au dovedit suficient de permeabile pentru ca economia rusă să le ocolească. Iar Ucraina nu a primit niciodată arme avansate la scara necesară pentru a provoca suferință critică Rusiei pe câmpul de luptă.
Dar iată că acum dictatorul Rusiei trebuie să facă față consecințelor pariului său pe război, notează Daily Mail.
Reputația sa de maestru tactician este pe cale să fie pusă la încercare – posibil până la autodistrugere.
Putin nu are de ce să se teamă de masele înfricoșate, care, fără îndoială, vor saluta discuțiile despre pace, însă trebuie să fie foarte atent cum îi împacă pe ultranaționaliștii zgomotoși și volatili ai Rusiei, care deja protestează față de eventuale concesii.
În plus, încheierea războiului fără câștiguri tangibile, precum vaste porțiuni de teritoriu și emascularea militară și politică a Ucrainei, va arăta a trădare pentru radicaliștii pro-război și ca o insultă adusă memoriei sutelor de mii de ruși care au fost uciși și mutilați în numele visului imperialist față de care s-a angajat Putin.
Cât de mult reprezintă ei o amenințare – sau cum ar putea reacționa armata rusă la ceea ce ar putea interpreta ca o înfrângere – este imposibil de evaluat. Modul în care funcționează Rusia rămâne la fel de opac ca pe vremea țarilor.
Cum va negocia Vladimir Putin cu Donald Trump
Putin poate socoti că îi poate înfrunta pe cei de linie dură. Dar are un alt client exigent de satisfăcut atunci când intră în negocieri: propriul ego.
Acesta a fost războiul lui Putin de la bun început, lansat contrar sfaturilor multora dintre cei mai apropiați consilieri ai săi.
El știe că numele Ucrainei va fi scrijelit pe piatra sa funerară – fie ca eroul care a redat-o Rusiei, fie ca președintele nedemn care a pierdut-o pentru totdeauna.
Precum Trump, el vrea să fie amintit în istorie ca liderul care a recuperat statutul țării sale de mare putere.
Într-o întorsătură ciudată a acestei reale drame geopolitice, probabilitatea ca dorința să i se îndeplinească depinde în mare măsură de liderul de la Casa Albă.
Până acum, Putin putea fi destul de încrezător că Trump e accesibil, mânuind cu succes susceptibilitatea acestuia la lingușire pentru a crea impresia că între ei există o legătură specială. Dar jocul are limitele sale.
Trump vrea acum semne tangibile de prietenie, începând cu o încetare a focului. Se aud deja proteste din partea Rusiei cum că Ucraina va folosi pauza pentru a se regrupa și a-și reface resursele.
Cel mai probabil, aceasta este o postură teatrală anterioară unei acceptări care va fi prezentată drept o concesie majoră.
Dacă Putin este tacticianul care pretinde că este, va vedea că până la urmă nu are de ales decât să fie de acord asupra acestui punct.
Pentru că a nărui speranțele lui Trump la un Premiu Nobel pentru Pace, va atrage o pedeapsă rapidă și dureroasă.
Putin își face probabil calculul că nu are de ce să se teamă de amenințările vagi privind aplicarea unor sancțiuni economice și financiare.
Rusia a fost supusă deja unor nenumărate sancțiuni și a supraviețuit.
O amenințare mai credibilă ar fi perspectiva ca SUA să conteze pe Arabia Saudită pentru a crește producția de petrol, scăzând astfel prețul țițeiului și reducând fluxul de petrodolari care alimentează efortul de război al Rusiei.
Iar pentru a pune cu adevărat pe jar Rusia, Trump poate decide să deschidă robinetele pentru a livra Ucrainei armele de care Rusia se teme cel mai mult, și anume sistemele de rachete precum HIMARS și ATACMS.
Toate instinctele lui Putin îi vor spune să continue să joace în speranța că vor apărea crăpături în prietenia fragilă dintre Washington și Kiev, pe care apoi să o exploateze. Această abordare vine cu un posibil avantaj, dar și un risc semnificativ.
Trump este grăbit, dornic să ducă la bun sfârșit soluționarea promisă a războiului. Iar lipsa lui de răbdare poate fi o sabie cu două tăișuri.
Dacă Putin va fi capabil să-și prezinte cererile pentru o pace pe termen lung ca fiind rezonabile, presiunea americană va fi din nou pe Volodimir Zelenski.
Orice rezistență serioasă din partea acestuia va însemna că va fi arătat din nou cu degetul drept adevăratul obstacol în calea păcii.
Precedentul recent sugerează că metodele americane de persuasiune vor fi brutale.
Refuzul său de a ceda ar putea însemna că Trump abandonează proiectul de pace și sistează definitiv sprijinul militar și de informații pentru Kiev.
Oferta de deschidere a lui Putin, totuși, pare deosebit de ridicată.
Trump a cedat dreptul de veto asupra aderării la NATO pentru Ucraina și nu a fost neapărat entuziast cu privire la problema forțelor europene de menținere a păcii.
În timp ce a afirmat că scopul Ucrainei de a reveni la vechile sale frontiere este nerealist, insistența Rusiei ca teritoriile cucerite să fie legitimate de comunitatea internațională i-ar da cu siguranță de gândit președintelui SUA, apreciază analiza Daily Mail.
Pe lângă faptul că ar fi probabil ceva inacceptabil pentru Ucraina, cerința ar fi respinsă de toți aliații Americii și de aproape fiecare țară din lume.
Indiferent dacă lui Trump îi place sau nu, strategia Rusiei va fi probabil aceea de a încetini ritmul, cu o concesie aici și o cerere dincolo, promițând multe și oferind puține.
Context
Vorbind la o conferință de presă la Kremlin alături de președintele belarus, Alexander Lukașenko, Putin a spus că este de acord în principiu cu propunerile SUA de a opri ostilitățile, însă ar dori să abordeze „cauzele fundamentale ale conflictului”.
„Ideea în sine este corectă și cu siguranță o susținem”, a spus Putin, sugerând însă că Ucraina nu ar trebui nici să reînarmeze, nici să se mobilizeze, iar ajutorul militar occidental către Kiev ar trebui oprit pe perioada armistițiului.
Donald Trump a răspuns scurt înainte de o întâlnire cu secretarul general al NATO, Mark Rutte, observând că Putin „a făcut o declarație foarte promițătoare, dar incompletă”.
„Vom vedea dacă Rusia este de acord, iar dacă nu, va fi un moment foarte dezamăgitor”, a spus el. „Mi-ar plăcea să văd o încetare a focului din partea Rusiei. Sperăm că Rusia va face ceea ce trebuie.”
Putin a susținut că Ucraina caută o încetare a focului din cauza situației câmpului de luptă, afirmând că forțele ruse „înaintează aproape peste tot” și se apropie de controlul deplin al regiunii Kursk.
„Cum vor fi folosite aceste 30 de zile de [încetare a focului]? Pentru a continua mobilizarea forțată în Ucraina? Să fie furnizate arme Ucrainei? … Acestea sunt întrebări legitime”, a spus el.
„Trebuie să discutăm acest lucru cu partenerii noștri americani – poate într-o convorbire cu Donald Trump”, a adăugat Putin, mulțumindu-i președintelui SUA pentru implicarea sa în negocierile de pace.