Ce s-a întâmplat cu prizonierii politici din Iran după atacul asupra închisorii Evin: „Ne-au adus într-un loc care practic ne va ucide”

Atacurile israeliene din 23 iunie asupra infamei închisori Evin pentru disidenți politici au ucis cel puțin 71 de persoane – personal, soldați, membri ai familiei în vizită și persoane care locuiau în vecinătate, a declarat duminică purtătorul de cuvânt al sistemului judiciar iranian, Asghar Jahangir, relatează AP.

În haosul care a urmat, autoritățile i-au  transferat pe deținuți la închisori din afara Teheranului – unități supraaglomerate, cunoscute pentru condițiile aspre de detenție.

„Este literalmente o moarte lentă. Bombardamentele SUA și ale Israel nu ne-au ucis. După care Republica Islamică ne-a adus într-un loc care practic ne va ucide”, spune Sayeh Seydal, o disidentă care povestește că a fentat moartea la limită în acea zi, ieșind din clinica închisorii cu câteva clipe înainte ca aceasta să fie distrusă de explozii.

Atacul Israelului asupra închisorii Evin — care, potrivit oficialilor iranieni, a vizat „autoritățile represive” — a provocat panică în rândul familiilor prizonierilor politici, lăsându-le pradă unei așteptări pline de disperare pentru soarta celor dragi. La o săptămână de la atac, unele familii încă nu au primit vești de la ei.

Activiștii pentru drepturile omului din Iran se tem că vor plăti prețul campaniei aeriene de 12 zile a Israelului, menită să paralizeze programului nuclear al țării. Mulți dintre ei spun că, în urma amplei breșe de securitate, statul a intensificat  represiunea împotriva oponenților.

Închisoarea Evin, situată într-un cartier elegant de la marginea nordică a Teheranului, adăpostea aproximativ 120 de bărbați și femei în secțiile sale generale, alături de alte sute despre care se crede că se află în unitățile sale secrete de securitate, sub interogatoriu sau în izolare, potrivit HRA.

Printre prizonierii politici se numără protestatari, avocați și activiști care au militat de-a lungul anilor împotriva regimului autoritar din Iran, a corupției și a legilor religioase, inclusiv a impunerii de ținute islamice femeilor. Autoritățile au înăbușit valuri repetate de proteste la nivel național din 2009, prin represiuni care au ucis sute de persoane și au închis alte mii.

Israelul a bombardat închisoarea în timpul programului de vizită

Seydal, o expertă în drept internațional care s-a alăturat mișcărilor de protest în ultimele două decenii și a fost închisă de mai multe ori în ultimii doi ani, a povestit familiei sale că a scăpat la mustață de o  moarte sigură. Explozia de la clinica închisorii a aruncat-o la pământ, a declarat o rudă care a vorbit cu Seydal, vorbind sub condiția anonimatului de teama represaliilor.

Sălile de vizită, biroul procurorului și mai multe secții de deținuți au fost, de asemenea, grav avariate, potrivit grupurilor pentru drepturile omului și rudelor deținuților. O rachetă a lovit intrarea închisorii, unde de regulă deținuții se adună pentru a fi duși la spitale sau la tribunal.

„Atacarea unei închisori, în care deținuții stau în spatele ușilor închise și nu sunt capabili să facă nici cel mai mic lucru pentru a se salva, nu poate fi niciodată o țintă legitimă”, spune Narges Mohammadi, o laureată a Premiului Nobel care a fost încarcerată de mai multe ori la Evin.  Mohammadi a fost eliberată abia în decembrie, după ce ultima sa condamnare a fost suspendată temporar din motive medicale.

Unde au fost transferați prizonierii politici

În toiul nopții, autobuzele au început să transfere prizonierii către alte unități, potrivit activiștilor și familiilor prizonierilor. Cel puțin 65 de femei au fost trimise la închisoarea Qarchak, potrivit lui Mohammadi, care este în contact cu acestea. Bărbații au fost trimiși la Marele Penitenciar din Teheran, care adăpostește infractori și prizonieri de înaltă securitate. Ambele sunt situate la sud de Teheran.

Mohammadi a declarat pentru AP că își face griji din cauza lipsei facilităților de îngrijire medicale și a condițiilor precare de igienă. Printre prizonieri se numără mai multe femei cu afecțiuni care necesită tratament, inclusiv activista pentru drepturile civile Raheleh Rahemi, în vârstă de 73 de ani, care are o tumoare pe creier.

În convorbirea telefonică cu familia, Seydal a catalogat Qarchak un „iad”. Ea a spus că femeile sunt înghesuite laolaltă, în condiți neiginienice și cu acces limitat la hrană și apă potabilă.

„E un miros pestilențial. E mizerie pură”, a spus ea.

„Părea confuză, speriată și foarte tristă”, a povestit o rudă. „Știe că este foarte periculos pentru ea să vorbească. Dar știe că și tăcerea poate fi periculoasă pentru ea.” Duminică, Sayeh a sunat din nou familia, explicând că a fost dusă înapoi la Evin pentru a-și aduce lucrurile. Duhoarea de „moarte” umplea aerul, a declarat ea citată de o rudă.

Seydal, în vârstă de 47 de ani, a fost condamnată pentru prima dată în 2023. La începutul anului 2025, șomajul i-a fost anulat, iar ea a fost agresată de agenții de pază și s-a confruntat cu noi acuzații după ce a refuzat să poarte chador la biroul procurorului.

Prizonieri despre care nu se mai știe nimic de la atacuri

Tatăl și fratele mai mic al lui Reza Younesi, Ali, sunt închiși la Evin de mai mulți ani. Acum familia este îngrozită pentru că Ali pare să fi dispărut.

Ali, un absolvent în vârstă de 25 de ani al unei universități tehnice prestigioase, executa o pedeapsă de 16 ani pentru „complicitate la comiterea de infracțiuni împotriva securității naționale”. Pedeapsa, criticată de grupurile pentru drepturile omului, a fost redusă, dar apoi Ministerul Informațiilor a intentat un nou proces împotriva sa pe baza unor acuzații necunoscute.

Cu câteva zile înainte de atacul asupra penitenciarului Evin, Ali a fost târât afară din secția sa și dus într-un loc necunoscut, potrivit fratelui său.

După atac, tatăl lor, Mir-Yousef Younesi, nu l-a văzut nicăieri în timp ce era transferat alături de alți prizonieri la Penitenciarul Marele Tehran. Tatăl, panicat, a reușit să-și sune familia.

Disparițiile nu sunt neobișnuite la Evin. Gardienii scot uneori prizonierii politici din secții pentru interogatoriu. În unele cazuri, aceștia sunt condamnați în procese secrete și executați. După atacuri, academicianul suedez-iranian Ahmadreza Djalali, condamnat la moarte în 2017, a fost transferat într-o locație nedivulgată, potrivit Amnesty International, care și-a exprimat teama că ar putea fi executat.

Reza Younesi a declarat că avocatul familiei nu a putut afla nicio informație despre fratele său sau despre noile acuzații.

„Suntem cu toții îngrijorați”, a spus el, vorbind din Suedia, unde este profesor asociat la Universitatea Uppsala. „Atunci când nu există informații de la un prizonier, aproape în toate cazurile înseamnă că persoana respectivă este interogată și torturată.”

Mehraveh Khandan a crescut într-o familie de activiști politici. Și-a petrecut o mare parte din copilărie și adolescență mergând la Evin pentru a-și vizita mama, avocata pentru drepturile omului Nasrin Sotoudeh, care a fost închisă acolo de mai multe ori.

Tatăl ei, Reza Khandan, a fost închis la Evin în decembrie pentru că a distribuit insigne care se opuneau purtării obligatorii a vălului pentru femei.

Mehraveh Khandan, în vârstă de 25 de ani, care locuiește în prezent la Amsterdam, a încercat cu disperare să afle informații despre tatăl ei după atac. Internetul a fost întrerupt, iar mama ei fusese evacuată din Teheran. „Mă gândeam doar cine ar putea muri acolo”, a spus ea. I-au trebuit 24 de ore până când a aflat că tatăl ei este bine.

Într-o convorbire telefonică ulterioară cu familia, tatăl ei a povestit că doarme ​​pe podea într-o celulă aglomerată și plină de insecte a Penitenciarului Marele Tehran

Inițial, și-a imaginat că atacul asupra Evin ar putea determina guvernul să elibereze prizonierii. Dar, după ce a văzut rapoarte despre detenții și execuții în masă, „toată această speranță a dispărut”, a spus ea.

Războiul „tocmai a distrus tot ce au început activiștii să construiască”, a spus ea.

Temeri privind execuții în rândul activiștilor și prizonierilor politici

Mulți activiști se tem acum de un potențial val de execuții care vizează activiști și prizonieri politici. Ei își amintesc de un precedent înspăimântător: după încheierea războiului Iran – Irak, în 1988, autoritățile au executat cel puțin 5.000 de prizonieri politici după procese superficiale, aruncându-i în gropi comune care nu au fost niciodată accesate.

Activiștii pentru drepturile omului din Iran, cu sediul la Washington, au documentat până acum aproape 1.300 de arestări, majoritatea sub acuzația de spionaj, inclusiv 300 pentru distribuirea de conținut pe rețelele de socializare.

În prezent, Parlamentul accelerează un proiect de lege care permite o utilizare mai amplă a pedepsei cu moartea pentru acuzații de colaborare cu inamici străini. Șeful sistemului judiciar a cerut proceduri accelerate împotriva celor care „perturbă pacea” sau „colaborează” cu Israelul.

„Știm ce înseamnă asta: procese-spectacol și execuții”, a declarat Bahar Ghandehari, directoarea departamentului de advocacy și media de la Centrul pentru Drepturile Omului din Iran, cu sediul la New York.

Citește mai multe despre: iran