Raportul scurs în presă cu privire la rezultatele preliminare atacului SUA asupra celui mai important sit nuclear al Iranului, Fordo, situat adânc sub munte, este doar începutul întrebărilor și investigațiilor ce vor urma, pentru a determina dacă Fordo a fost realmente distrus sau doar avariat, relatează BBC.
Tensiuni în Orientul Mijlociu FOTO Shutterstock
Situl nuclear Fordo este probabil cel mai spionat loc de pe planetă.
Serviciile secrete occidentale au fost cele care au dezvăluit public în 2009 că aici se află o instalație nucleară secretă a Iranului. Iar acum evaluarea exactă pagubelor provocate de atacurile americane va fi probabil vitală pentru a înțelege direcția viitoare a conflictului.
O evaluare a Agenției de Informații a Apărării (DIA), scursă în presă, a indicat că elemente esențiale ale programului nuclear iranian nu au fost de fapt distruse, iar atacurile au amânat eforturile nucleare ale Iranului mai degrabă cu luni decât ani.
Însă acest raport este doar o evaluare preliminară, elaborată cu calificarea „încredere scăzută” – iar asta în contextul în care aprecierea impactului este abia la început, având în vedere că este vorba de un loc proiectat să ascundă ce se află acolo de priviri iscoditoare.
DIA este o agenție a Pentagonului specializată în informații militare de sprijin operațional. Colectează cantități mari de informații tehnice, dar este distinctă de alte agenții precum CIA.
„Daunele finale de luptă vor lua timp” să fie stabilite, a declarat președintele Statului Major Interarme, generalul Dan Caine, imediat după atac. Dar ce ar înseamna propriu-zis distrugerea sau deteriorarea programului și cum se poate ști sigur că asta s-a întâmplat?
Imaginile din satelit arătând cratere și praf nu sunt prea revelatoare cu privire la impactul real în subteran. Și la prima vedere nu arată o surpare masivă sau o prăbușire a muntelui.
Cea mai plauzibilă ipoteză este că, deși SUA au lansat mai multe bombe, iranienii au folosit suficient beton armat pentru a le împiedica să pătrundă în sala principală și să distrugă utilajele din interior. De altfel, aceste bombe penetrante au fost folosite operațional în premieră, un alt considerent care sporește incertitudinea.
Chiar și așa, centrifugele, care se rotesc la viteze mari pentru a îmbogăți uraniul, sunt foarte sensibile, ceea ce înseamnă că explozia le-a destabilizat probabil în mare parte, perturbându-le funcția.
Pe de altă parte, se pune problema colectării și analizării informațiilor cu privire la condiția sitului.
Astfel, conturarea unei imagini mai clare a pagubelor va necesita și alte forme de intelligence – de la detectoare seismice care pot analiza adâncimea și magnitudinea exploziilor subterane senzori de detectare a radiațiilor (pe care inspectorii internaționali spun că nu le-au detectat) și senzori precum LIDAR, care pot schița hărți 3D folosind impulsuri laser de la aeronave sau drone pentru a obține date din subteran.
Informatorii și comunicațiile interceptate vor fi, de asemenea, vitale, deoarece pot revela discuții între iranieni cu privire la pagubele produse și implicațiile acestora. Toate acestea vor fi actualizate constant pentru a furniza evaluarea finală, cu un grad mai mare de încredere.
Apoi, chiar dacă situri precum Fordo ar fi suferit daune grave, care să le fi făcut inutilizabile pentru moment, așa cum au susținut oficialii americani, asta este diferit de a afirma că acesta este sfârșitul programului nuclear al Iranului. Întrucât nu se poate exclude că acesta ar putea fi reconstituit la noi situri.
O flotă de camioane a fost văzută la Fordo chiar înainte de atacul SUA, iar întrebarea crucială este ce transportau și unde a fost dus.
Toate indiciile arată că Teheranul și-a mutat stocul de uraniu puternic îmbogățit într-o altă locație. Un alt munte nuclear cunoscut sub numele de „pickaxe” a atras atenția internațională, iar Iranul ar fi putut, de asemenea, să mute un număr de centrifuge, deși în mod certe nu suficiente pentru a realiza progrese în ritmul anterior atacului.
Pe de altă parte, chiar dacă Iranul ar dispune de suficient uraniu îmbogățit, sunt necesare mai multe etape pentru a fabrica o bombă prin obținerea purității de nivel militar și dezvoltarea unui sistem de lansare. Acestea necesită un nivel foarte ridicat de cunoștințe științifice specializate. Or una dintre cele mai notabile acțiuni ale Israelului la începutul conflictului a fost uciderea oamenilor de știință implicați în program, în speranța de a da înapoi considerabil calendarul.
Nu încape îndoială: atacul SUA a amânat programul Iranului. Întrebarea este: cu cât timp, realmente? Un răspuns depinde de aflarea cu exactitate a ceea ce a rămas după atacuri și, inevitabil, va fi doar o estimare cât de cât apropiată, mai degrabă decât o cifră concretă.
Toate acestea înseamnă că munca agențiilor de informații în încercarea de a înțelege amploarea programul nuclear al Iranului este de așteptat să se intensifice în următoarele luni. Iar dacă indiciile vor arata că Teheranul reconstituie în secret programul sau se grăbește să construiască o bombă, atunci există o mare probabilitate de reaprindere a conflictului.