Există temerea că SUA s-ar putea retrage sau dezangaja din NATO, caz în care Europa ar avea nevoie de o „umbrelă” nucleară. Franța și Marea Britanie dețin arme nucleare, însă întrebarea e dacă au suficiente argumente în fața Rusiei. Liviu Horovitz, expert în problematică nucleară la Berlin, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, dacă și în ce măsură ar putea funcționa acest lucru.
Rusia are cel mai mare arsenal nuclear, iar europenii sunt vulnerabili. FOTO: Shutterstock
Statele Unite ale Americii înseamnă în prezent circa 90% din NATO în privința armamentului și a tehnologiei militare, iar în paralel americanii asigură și 73% din fondurile necesare alianței transatlantice. Odată cu venirea la putere a lui Donald Trump, există voci care susțin că Statele Unite ar putea, dacă nu să se retragă din NATO, cel puțin să treacă la o anumită dezangajare. Ar fi poate cel mai grav lucru, în condițiile în care Europa e dependentă de americani. Practic, de când există NATO, Statele Unite au generat ceea ce unii numesc „umbrela nucleară” a Europei, oferindu-i protecție în fața amenințărilor venite din fosta Uniune Sovietică sau mai recent din Rusia. Acest lucru s-ar putea schimba în cazul în care Statele Unite ale Americii s-ar dezangaja.
Cine poate fi apărătoarea Europei
Optimiștii spun că și într-o astfel de situație, ipotetică de altfel, europenii au soluții. Iar Franța s-ar putea oferi să genereze o nouă umbrelă nucleară a Uniunii Europene, dacă va fi necesar.
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a anunțat deja, într-un discurs televizat adresat națiunii, că va organiza o întâlnire a tuturor comandanților armatelor europene, săptămâna viitoare, la Paris. Cu această ocazie, liderul de la Élysée a subliniat importanța ca țara sa să să fie cu adevărat pregătită să facă față amenințărilor externe, în cazul în care Statele Unite ale Americii nu vor mai fi alături de Europa.
Cu aceeași ocazie, Macron a propus și deschiderea unei dezbateri privind disuasiunea nucleară, un domeniu în care Franța este singurul stat din Uniunea Europeană care deține un arsenal nuclear. „Voi deschide o dezbatere strategică privind protecția prin disuasiunea noastră cu aliații noștri de pe continentul european”, a declarat liderul francez, subliniind că, în ciuda colaborării europene, decizia finală va rămâne în mâinile președintelui Republicii, care este și șeful armatei.
Există însă anumite dubii în privința faptului că Franța ar putea să asigure umbrela nucleară a Europei, la fel cum există și în cazul unei umbrele ceva mai largi franco-britanice. Pentru a avea o imagine mai clară și a găsi un răspuns la această întrebare, „Adevărul” a apelat la expertiza lui Liviu Horovitz, expert în problematică nucleară și cercetător în cadrul Diviziei de Securitate Internațională a Institutului German pentru Afaceri Internaționale și Securitate de la Berlin.
Liviu Horovitz amintește că discuția a mai existat din momentul în care Emmanuel Macron a insistat pentru o autonomie strategică largă a Uniunii Europene față de Statele Unite ale Americii. Inițial, propunerea a fost primită cu rezerve, dar evoluția ulterioară a evenimentelor, culminând cu alegerea lui Donald Trump și cu teama unei dezangajări americane au readus-o în discuție, în aceste zile.
Franța își poate asuma rolul, dar poate convinge?
„Francezii susțin că dispozitivul lor nuclear ar putea să aibă un rol mai mare în descurajarea europeană. Ideea lor este ca națiunile europene să meargă la Paris și să abordeze subiectul. De fapt, cel puțin în momentul de față, pe masă se află mai mult sugestii care variază. O propunere mai modestă ar porni de la ideea «voi vă uitați să inspectați un exercițiu nuclear francez și vedeți cum facem noi chestiile astea», iar propunerile mai ambițioase impun participarea unor forțe convenționale în misiunea franceză nucleară pentru a crește reziliența forțelor nucleare franceze”, spune expertul.
Dar ce ar însemna acest lucru? Răspunsul îl are tot Liviu Horovitz.
„Să pornim de la exemplul că francezii își țin avioanele transportoare de arme nucleare în diferite baze. Ideea ar fi ca ei să aibă baze și în alte țări din Uniunea Europeană sau cel puțin, în caz de nevoie, să își ducă avioanele în diverse baze din alte țări. Asta înseamnă că în caz de război, dacă francezii trebuie să-și folosească aceste arme nucleare, pot să le disperseze, iar astfel vor fi mai greu de distrus de către adversari. Vorbim despre măsuri adiționale. Nu s-ar pune problema ca diferite națiuni să preia anumite parți din dispozitivul nuclear francez ci, pur și simplu, să îl facă mai rezilient. Astea sunt discuțiile care au fost pe tablou în ultimii ani”, mai spune Horovitz.
De ce Franța și Marea Britanie nu pot fi 100% convingătoare
Reacția celui mai important aliat al Franței din Uniunea Europeană, Germania, a fost contradictorie. Într-o primă fază, când nu exista teama ca americanii ar putea lua în calcule să renunțe la NATO, germanii s-au arătat mai degrabă dezinteresați de subiect. Însă lucrurile s-au schimbat între timp, iar Berlinul privește cu îngrijorare spre Federația Rusă. Protecția ar putea să vină de la Paris sau de la Paris și Londra, însă deocamdată nu este foarte clar dacă cele două puteri europene au într-adevăr forța și sunt dispuse cu adevărat să-și asume această sarcină, la fel cum nimeni nu poate spune că Statele Unite ale Americii vor decide cu adevărat să renunțe la NATO.
„Asta a fost poziția guvernului german mult timp, dar acum câteva zile, viitorul cancelar, Friedrich Merz, a spus public că, dat fiind ceea ce se întâmplă la Washington, ar fi cazul să fie inițiate discuții mai serioase cu Parisul pe tema armelor nucleare. Și a fost completat de ministrul apărării naționale din Germania, Boris Pistorius, care a spus că e momentul pentru a se discuta opțiuni cu Franța”, adaugă Horovitz.
În opinia sa, deocamdată ar fi vorba de „chestiuni complementare față de descurajarea nucleară americană” și reprezintă pași modești din punct de vedere militar, dar marchează un început nou.
În teorie, Franța sau Marea Britanie ar putea să descurajeze Rusia, pentru a evita o confruntare nucleară. Există însă aici și anumite nuanțe, mai spune Liviu Horovitz.
„La întrebarea cine ar putea să îndeplinească această misiune, răspunsul ar fi Franța sau Marea Britanie. Sau amândouă, împreună. Există însă o problemă aici, pentru că dispozitivele nucleare franceze și britanice nu au fost gândite pentru a face ce fac cele americane. Americanii au aceste abilități tehnice de a descuraja un conflict nuclear cu Federația Rusă și ca atare sunt credibili sau sunt rezonabil de credibili când oferă aliaților lor asigurări de securitate. Spun rezonabil de credibili, pentru că atunci când e vorba despre război nuclear nimeni nu-i foarte credibil, pornind de la ideea că nimeni nu vrea o criză nucleară sau un război nuclear. Și nu e greu de explicat de ce. Chiar și eventualul învingător, adică supraviețuitor, ar trebui sa suporte costuri foarte ridicate. Ca atare, extrem de credibil nu-i nimeni. Și totuși, americanii sunt mai credibili decât franco-britanicii care au opțiuni nucleare foarte restrânse”, completează expertul.
Spre deosebire de strategia europenilor, strategia americană este să își folosească atât arme nucleare cât și arme convenționale pentru a distruge o bună parte din arsenalul celelalte părți, în caz de război.
„Americanii ar folosi și arme convenționale, deci au diferite opțiuni să vâneze submarine sau să distrugă o mare parte din silozurile în care se află dispozitivul rusesc și diferite alte arme de diverse tipuri. Francezii și britanici plasează arme strategice în principal pe submarine și spun dacă vor fi atacați, vor lovi țara care îi atacă și o vor distruge. Și sigur, atât Marea Britanie cât și Franța dispun de arsenale care sunt suficient de mari pentru a distruge centrele urbane principale din Federația Rusă”, mai spune Horovitz.
Cât sunt dispuse să riște Franța și Marea Britanie
Chiar dacă au un arsenal nuclear mai redus decât cel al Rusiei, țări ca Franța sau Marea Britanie pot descuraja Moscova atunci când vine vorba despre un atac nuclear asupra lor. Însă lucrurile se schimbă cumva, atunci când se discută despre un atac nuclear asupra unei alte țări europene. Liviu Horovitz explică de ce.
„Să luăm cazul Franței, care, ipotetic vorbind, ar spune că descurajează Rusia să atace nuclear Estonia. Chiar ar fi dispus Franța ca pentru a-i apăra pe baltici să riște să fie șters de pe suprafața pământului Paris, Bordeaux sau Marsilia? Valabil și pentru englezi, doar înlocuim numele orașelor franceze cu nume de localități britanice. Numai că, este greu ca francezii sau britanicii să fie foarte convingători că ar risca chiar și distrugerea propriei țări pentru a apăra altă țară, in special atunci când nici abilitățile convenționale nu sunt prea convingătoare.Dacă ești estonian nu sunt sigur că ii crezi pe francezi sau britanici chiar așa, pe cuvânt. Și nici din punctul de vedere al Federației Ruse asemenea amenințări nu sunt foarte credibile”, susține Horovitz.
Pentru a deveni credibilă în acest sens, o țară ca Franța sau Marea Britanie ar avea două variante. Și niciuna nu este simplă.
„Poți să o faci politic, adică să creezi un stat european cu guvern central și aceluia să-i dai arme nucleare. Atunci, deodată, nici nu trebuie atât de multe arme. Dar nimeni nu vrea, cel puțin în momentul de față, să creeze Statele Unite ale Europei. Atunci rămân alte soluții. De exemplu, vei deveni credibil atât în fața aliaților tăi, cât și a adversarului, în momentul în care masezi un număr mare de soldați în Europa de Est, poate 100.000-200.000. Dacă arăți că ești dispus chiar să lupți și să pierzi 200.000 de soldați într-un război convențional, începi să poți sa convingi că ești dispus că accepți un război nuclear. Dar aceasta discuție este teoretică, ipotetică, nu vedem pe nimeni dispus să facă asta la Paris sau Londra, nimic ce sugerează că Franța e capabilă și dispusă, atât politic cât și militar, să preiau un asemenea rol. Adevărat ca nu vedem pe nimeni dispus să facă asta nici la Washington, dar americanii au acele modalități tehnice si militare de a fi convingători și pot să demonstreze acest lucru, iar francezii sau britanii sunt departe de a avea opțiuni similare”, completează expertul.