Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (ÎCCJ) a anulat joi, 12 decembrie, decizia de achitare a foştilor ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, cei care l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu, urmând ca dosarul să fie rejudecat.
Inginerul Ursu a plătit cu viața faptul că a îndrăznit să-i înfrunte pe comuniști
Hotărârea vine în urma admiterii unor cereri de revizuire, depuse de procurori şi de urmașii lui Gheorghe Ursu. ÎCCJ a dispus trimiterea cauzei la Curtea de Apel București în vederea rejudecării. Astfel, procesul va fi reluat de la zero.
„Admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de părţile civile Ursu Ştefan Olga şi Ursu Andrei Horia împotriva sentinţei penale nr. 92/F din data de 9 mai 2024, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală. Desfiinţează sentinţa penală apelată şi rejudecând: În temeiul art. 453 alin. (1) lit. a) din Cpp, admite în principiu cererile de revizuire formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi de părţile civile Ursu Ştefan Olga şi Ursu Andrei Horia împotriva sentinţei penale nr. 196/F/17.10.2019 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia I penală, definitivă prin decizia penală nr. 238/A/27.07.2023 a ICCJ şi trimite cauza Curţii de Apel Bucureşti în vederea rejudecării cauzei în condiţiile art. 461 din Codul de procedură penală. Definitivă„, se arată în hotărârea instanţei.
Cererea de revizuire, respinsă la Curtea de Apel București
Prin sentința penală a Curții de Apel București din data de 9 mai 2024, în acest dosar, a fost respinsă cererea de revizuire declarată de Ministerul Public pe 1 noiembrie 2023.
În cererea de revizuire din data de 1 noiembrie 2023, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea hotărârii atacate și, rejudecând, condamnarea a doi dintre inculpați și încetarea procesului penal față de cel de-al treilea (decedat în timpul judecății) pentru săvârșirea infracțiunii de tratamente neomenoase.
Parchetul preciza că a primit de la Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii înscrisuri conţinând date şi informaţii, însoţite de detalii tehnice, care nu au fost cunoscute de magistraţi în timpul desfăşurării procesului. În plus, a fost depus un material documentar de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), întocmit în colaborare cu Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, referitor la cazuistica şi încălcările drepturilor omului în România în perioada 1980 – 1989.
Soluția judecătorilor a fost atacată, iar ÎCCJ a admis apelurile. Procesul urmează să fie reluat la Curtea de Apel București
Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, achitați în 2023. Cum au motivat judecătorii
Pe 27 iulie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a dispus achitarea definitivă a foştilor ofiţeri de Securitate Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş, acuzaţi că l-au torturat pe disidentul Gheorghe Ursu.
Aceştia au fost trimişi în judecată în 1 august 2016, de procurorii militari de la Parchetul instanţei supreme, maiorul în rezervă Marin Pîrvulescu şi colonelul în rezervă Vasile Hodiş, foşti ofiţeri ai Departamentului Securităţii Statului, fiind acuzaţi de infracţiuni contra umanităţii.
Marin Pîrvulescu şi Vasile Hodiş au fost acuzaţi că au exercitat acţiuni represive sistematice faţă de Gheorghe Ursu, în perioada în care acesta a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate “ostile regimului comunist”.
Judecătorii motivau în decizia de achitare că Gheorghe Ursu nu a fost un opozant al regimului comunist şi nici nu s-a aflat în relaţii de adversitate cu Securitatea, astfel încât nu se poate reţine infracţiunea de tratamente neomenoase în sarcina ofiţerilor care l-au anchetat, potrivit Agerpres.
O altă frază din motivarea judecătorilor care a scandalizat opinia publică era că la nivelul anului 1985 nu se poate reţine că represiunea organizată de Securitate avea un caracter sistematic şi s-ar fi exercitat prin controlul informativ al „întregii populaţii active„, ci ar fi vorba doar de „un conflict limitat la câteva persoane„. Judecătorii considerau că în timpul regimului Ceauşescu nu exista o intenţie clară de exterminare sistematică a oricărui opozant din partea autorităţilor statului.
Moartea în chinuri a inginerului Ursu
Gheorghe Ursu, inginer de construcţii, poet şi scriitor, a fost cercetat de Securitate în anii ’80, după ce a trimis scrisori către „Europa Liberă” şi pentru că ţinea un jurnal în care nota ororile conducerii comuniste.
În perioada ianuarie – noiembrie 1985, Gheorghe Ursu a făcut obiectul urmăririi informative şi judiciare pentru acte sau fapte considerate ostile regimului comunist. A fost arestat la 21 septembrie 1985, fiind acuzat că deţine 17 dolari. În urma bătăilor primite în închisoare, a murit la 17 noiembrie 1985.
Procurorii militari au stabilit că Marin Pârvulescu şi Vasile Hodiş au exercitat acţiuni represive şi sistematice (filaj, urmărire informativă, percheziţii, audieri sistematice, acte de violenţă fizică şi psihică) asupra lui Gheorghe Ursu, acţiuni care „au avut ca urmare producerea de suferinţe fizice sau psihice grave şi au fost de natură să îi aducă o atingere gravă a drepturilor şi libertăţilor fundamentale, în principal a dreptului la viaţă„.
Andrei Ursu, fiul disidentului anticomunist, a relatat cum a aflat de moartea tatălui său: „M-au sunat de la circa de Miliţie a sectorului 6, ca şi pe 21 septembrie când mă anunţaseră că a fost arestat. Acum era pe 19 noiembrie, pe seară, la două zile după ce murise de fapt. La telefon o voce oficială mi-a spus: „Eşti fiul lui Gheorghe Ursu, care e arestat? A decedat şi…“. Atunci am aruncat telefonul. L-am reluat totuşi după un minut. Omul mi-a strigat, pe un ton dur să stau cuminte că e un lucrător la uşă, să-i deschid, să-mi aducă ceva la cunoştinţă. Am deschis uşa, am văzut miliţianul în prag şi în clipa aia n-am mai ştiut ce fac şi am ridicat bicicleta pe care o ţineam pe hol şi am aruncat-o după sectoristul respectiv, care a fugit. Imediat, m-au sunat de la Circă din nou şi mi-au spus tot pe un ton nervos să mă prezint a doua zi la Jilava, să preiau efectele tatei“.
„Efectele“ se reduceau la: „Hainele lui, toate pătate cu sânge, până şi prosopul. Erau, practic, hainele cu care fusese arestat. Cămaşa era sfâşiată la spate. Pe toate le-am lăsat, atunci când am plecat din ţară, în noiembrie 1996, unei mătuşi care stătea în Drumul Taberei, la Favorit. În martie ’90, când ne-am întors prima dată în ţară, ne-a spus, încă timorată, că le-a aruncat imediat. Nu i-am reproşat niciodată mătuşii mele acest lucru. Mă simţisem cumva vinovat că ar fi putut avea necazuri din cauza lor. Am regretat însă că n-am găsit o soluţie mai bună“, mai spunea fiul lui Gheorghe Ursu.