Războiul dintre Israel și Iran se întețește, iar deznodământul său pare incert. Fost șef al Direcției Informații Militare și reprezentant al României în Norvegia, generalul (r) Adriean Pârlog explică, într-o analiză pentru „Adevărul”, cum stau lucrurile în teren, în acest război, dar și la ce am putea să ne așteptăm.
Războiul dintre Israel și Iran se aprinde. FOTO Profimedia
O nouă zi, o nouă surpriză în războiul dintre Israel și Iran: după succesele obținute de israelieni în primele zile, forțele Teheranului par să fi echilibrat luptele, ba chiar mai mult. Potrivit The Wall Street Journal, Israelul se confruntă cu o vulnerabilitate strategică gravă: stocurile de interceptori ai sistemului de apărare antirachetă Arrow sunt pe cale să se epuizeze. Informația, confirmată de un oficial american de rang înalt, vine într-un moment cum nu se poate mai prost pentru Israel, când Iranul anunță lansarea unor rachete hipersonice de tip Fattah-1 împotriva inamicului său. Potrivit sursei citate, rachetele hipersonice zboară cu viteze de peste Mach 5 (de cinci ori viteza sunetului) și pot efectua manevre imprevizibile în timpul traiectoriei, ceea ce le face aproape imposibil de interceptat.
„Adevărul” a apelat la expertiza generalului (r) Adriean Pârlog, fost șef al Departamentului de Analiză al Direcției Generale de Informații a Armatei din România și Ataşat al Apărării, Militar, Aero şi Naval în Regatul Norvegiei, în încercarea de a descifra turnura pe care pare să o ia războiul din Orientul Mijlociu.
De unde ar veni problema
Generalul confirmă că Israelul ar fi ajuns în situația în care nu ar mai avea suficiente rachete interceptoare în fața atacurilor iraniene.
„Au foarte puține comparativ cu durata, ca lungime în timp, a operațiilor pe care ei considerau, în momentele de liniște, că o pot acoperi într-o manieră eficientă. E posibil să nu fi făcut cea mai bună estimare. E o surpriză, în primul rând, viteza cu care israelienii au ajuns la anumite performanțe în trei zile. Au avut o viteză distructivă, chiar foarte greu de intuit. Dar, cred eu, surpriza pentru israelieni o reprezintă capacitatea iranienilor de a încasa lovituri fără să riposteze foarte mult”, spune generalul Pârlog.
Rachetele interceptoare ale israelienilor sunt complet diferite de armele lor de atac. De altfel, sistemele de apărare antieriană a Israelului sunt celebre și sunt printre cele mai eficiente. Totuși, spune generalul, se pare că și armele iraniene sunt mai performante decât era de așteptat.
„Rachetele interceptoare sunt total diferite din punct de vedere al concepției de rachetele ofensive. Rachetele interceptoare, în principiu sunt mai scumpe decât rachetele distructive, ofensive. Sistemele de apărare presupun informații luate în timp real, de câteva zeci de secunde, în funcție de coordonatele geografice, coordonatele pe traiectoria de zbor a vectorului ofensiv și iau în calcul un coeficient cât mai mare, cât mai apropiat de unul de a distruge racheta respectivă. Și de regulă, pentru distrugerea unui vector aflat în ofensivă, se folosesc, în cel mai optimist caz, câte două rachete interceptoare. E posibil, având și iranienii rachete relativ performante, mult peste așteptările lor, să fi consumat mai multă muniție interceptoare decât prevedeau normele lor. Pe de altă parte, sigur, e posibil ca și iranienii să-și epuizeze rachetele, dar numai viitorul imediat va confirma sau infirma supoziția”, mai spune expertul.
Ce vor decide americanii
O intervenție a Statelor Unite ale Americii pare puțin probabilă, dar nu poate fi total exclusă. De altfel, există informații că Donald Trump şi-ar fi dat acordul pentru alăturarea SUA la campania aeriană împotriva Israelului, conform CBS, care citează o sursă de rang înalt din serviciile de informaţii şi un responsabil al Pentagonului. Cuvântul de ordine este însă incertitudine, în timp ce diplomația globală încearcă să prevină o situație ce ar avea cu adevărat potențial exploziv.
Va fi o decizie politică a Washingtonului, consideră generalul, iar obiectivul nu poate fi decât oprirea proiectului nuclear iranian. Israel pune presiune pe SUA și vor ca americanii să intervină și să utilizeze bomba anti-buncăr GBU-57. Până acum, americanii au folosit o bombă asemănătoare, GBU-43/B, cunoscută sub acronimul MOAB (Massive Ordnance Air Blast). Cunoscută și sub numele de mama tuturor bombelor sau bomba cu efect de suflu masiv, aceasta a fost folosită de americani în Afganistan, pentru a distruge bazele ISIS ascunse în munți.
„E o problemă politică extrem de complicată. Tranșatul înseamnă certitudine în legătură cu oprirea proiectului nuclear iranian. Ori treaba asta ar presupune lovirea vestitei instalații iraniene de îmbogățire a uraniului de la Fordow. Bombele anti-buncăr ale americanilor ar putea în principiu să fie eficiente. E totuși o problemă politică, iar aceasta ar îngreuna responsabilitatea lui Trump foarte mult. Pentru că Trump ar dori ca mandatul său să fie asociat cu pacea. Cel puțin dacă e să ne bazăm pe informațiile care sunt în acest moment publice, e greu de prezis”, mai spune generalul.
Bombele ce ar putea fi folosite în Iran
Există o problemă chiar și în cazul bombelor americane. Nu este foarte clar dacă bombele convenționale americane, chiar și cele anti-buncăr, ar putea distruge baza iraniană de la Fordow. Spre deosebire de bazele teroriștilor ascunși în Afganistan, uzina de îmbogăţire a uraniului de la Fordow a fost construită în anii 2000 de către Garda Revoluţionară Islamică la o adâncime de peste 500 de metri, adânc îngropată în munți de piatră. Ar mai exista și o altă bombă americană, inclusiv cu încărcătură nucleară, dar care nu a fost încă testată.
„Marea problemă e legată de adâncimea la care trebuie să perforeze o astfel de muniție ultra sofisticată și de marea capacitate cinetică distructivă. Și a treia problemă e că ultimele bombe n-au fost testate decât în condiții de laborator, dar nu și în luptă”, punctează expertul.
Și asta nu este tot. Americanii ar mai avea o bombă, probabil cea mai eficientă, dar cu o încărcătură nucleară. Însă Donald Trump nu ar permite folosirea ei.
„A treia formă e cu încărcătură nucleară. Ori aș spune că așa ceva e greu de presupus că-și va asuma un politician care luptă pentru pace, cum e Donald Trump, care impune respectarea lucrurilor ce țin de libertăți și de dreptul la viață. Mai ales că el a presat pentru resemnarea unui acord nuclear cu Iran, ca apoi el să fie cel care… Nu, nu cred că ar folosi o armă nucleară împotriva Iranului, ar fi în afara logicii. Dar, până la urmă, știți că și invadarea Ucrainei de Rusia părea foarte puțin probabilă, ceea ce nu l-a oprit pe Putin să atace”, mai spune generalul.
Coșmar nuclear
În schimb, ar putea fi aleasă o altă variantă pentru lovirea uzinei în care iranienii vor să-și fabrice bombele nucleare.
„Au și posibilitatea de a folosi muniție nucleară, dar și de a folosi exploziv clasic. De fapt, sunt niște percutoare în cascadă care vin și lovesc unde a distrus percutorul din față. Dar să nu uităm că e vorba de o bază îngropată la 500 de metri în rocă naturală formată în decursul a mii de ani, așa că e puțin probabil să aibă astfel de performanță”, susține el.
Până să se ajungă la soluții extreme, cel mai probabil se va încerca rezolvarea acestui diferend pe calea negocierilor. Generalul Adriean Pârlog crede că un dialog Trump – Putin ar putea fi decisiv. Asta în condițiile în care Statele Unite ale Americii sunt principalul aliat al Israelului, iar Iranul are susținerea Rusiei. Negocierile și discuțiile dintre cei doi lideri ar putea preveni orice tentativă de utilizare a armelor nucleare în Orientul Mijlociu și nu numai.
„Eu cel mai înclinat aș fi să cred până la urmă tot un dialog Donald Trump – Vladimir Putin. Poate că Trump va contribui la găsirea unei soluții care să scoată lumea din fața unui precedent infernal și greu de justificat și de acceptat”, arată generalul Adriean Pârlog.
În plus, folosirea unei arme nucleare împotriva Iranului ar putea să determine Rusia să utilizeze la rândul ei arme nucleare împotriva Ucrainei, iar riscul unui război uriaș mondial, chiar nuclear, ar deveni tot mai palpabil.
„Cred că va exista suficientă înțelepciune pentru a evita un asemenea scenariu catastrofal. Sigur, nimic nu este exclus, dar personal cred că nu se va ajunge aici”, încheie generalul Adriean Pârlog.
Cine este generalul Pârlog
Prof. univ. dr. Adriean Pârlog este general maior (r). El a fost adjunct al Direcției Informații Militare din România și Ataşat al Apărării, Militar, Aero şi Naval în Regatul Norvegiei. În prezent, Adriean Pârlog este președinte al SC Integrated Corporate Security Services SRL (ICSS) și oferă cursuri pentru formare profesională în domeniile informații pentru afaceri și securitate corporativă.
Generalul Adriean Pârlog are peste 25 de ani de experienţă în domeniul Intelligence şi a deţinut funcţia de șef al serviciului de analiză informaţii militare. În prezent este profesor asociat la Universitatea Lucian Blaga şi la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, membru în comisii de admitere la cursul postuniversitar de Informaţii Militare, membru în comisii la Colegiul Naţional de Apărare, conducător ştiinţific, etc. A absolvit Facultatea de Cibernetică Economică şi Statistică – Specialitatea Cibernetică Economică, după care a urmat un curs postuniversitar de Specializare în Modelarea şi simularea fenomenelor economico – sociale în cadrul ASE. Deţine titlul de doctor obţinut de la Academia de Înalte Studii Militare, unde a urmat și un curs postuniversitar în domeniul informațiilor militare. A urmat cursuri ale NATO, Naval Postgraduate School, Monterey, California; Centre for Defence Studies and King’ s College London, Marea Britanie; Harvard University/John F.Kennedy School of Government, Boston. Aria sa de expertiză include intelligence & business intelligence, teoria informaţiilor, modelarea şi simularea proceselor economice şi sociale.
Este autor a peste 10 comunicări ştiinţifice publicate în volume ale unor manifestări ştiinţifice naţionale; 49 articole publicate în reviste de specialitate; 12 proiecte de cercetare-dezvoltare; 24 seturi de lecţii de specialitate; 6 cărţi; 25 aplicaţii sau exerciţii de specialitate complexe. Dintre preocupările științifice se pot enumera următoarele titluri de cărți: „Producția de informații”, „Metode şi tehnici de analiza informaţiilor”, „Activitatea de informaţii pentru apărare”.