Sub amenințarea turbulențelor geopolitice și a politicii impredictibile din SUA, Germania și Italia se confruntă cu presiuni tot mai mari pentru repatrierea rezervelor de aur depozitate la Federal Reserve Bank din New York. Valoarea acestora depășește 245 de miliarde de dolari.
Apelurile pentru întoarcerea aurului acasă vin pe fondul tensiunilor globale tot mai accentuate și al atacurilor tot mai virulente ale președintelui american Donald Trump la adresa independenței Rezervei Federale, banca centrală a SUA. Politicieni din ambele capete ale spectrului politic – de la populiști de stânga la conservatori clasici – cer reevaluarea încrederii în partenerii americani ca depozitari ai unor active strategice, scrie Financial Times.
Germania și Italia dețin al doilea și al treilea cel mai mare volum de aur la nivel mondial, după Statele Unite – 3.352, respectiv 2.452 de tone, potrivit datelor Consiliului Mondial al Aurului. O proporție considerabilă din aceste rezerve este păstrată în Manhattan, în seifurile Federal Reserve, din motive istorice dar și logistice, New York-ul fiind un nod global al tranzacțiilor cu metale prețioase.
Însă realitățile politice actuale sporesc vulnerabilitatea unor astfel de aranjamente.
Fabio De Masi, fost europarlamentar din partea stângii radicale germane, actualmente membru al formațiunii populiste BSW, susține că „există argumente solide pentru relocarea rezervelor de aur în Europa sau Germania, mai ales în vremuri agitate.” Îngrijorările sunt alimentate și de afirmațiile recente ale lui Trump, care a sugerat că ar putea „forța mâna” Rezervei Federale dacă nu vor fi reduse dobânzile.
La Berlin, ideea repatrierii aurului revine în prim-plan. Peter Gauweiler, fost deputat din partea CSU, atrage atenția că „Bundesbank nu trebuie să facă rabat de la responsabilitate când vine vorba de siguranța rezervelor de aur.” El ridică întrebarea esențială: „Este aurul mai în siguranță în străinătate decât acum un deceniu?” – iar răspunsul, spune el, e evident.
„Ne îngrijorează grav amestecul lui Trump în independența Rezervei Federale”
Preocupările nu sunt doar teoretice. Asociația Contribuabililor din Europa a trimis solicitări oficiale guvernelor de la Roma și Berlin, cerând o revizuire a dependenței de Fed. „Ne îngrijorează grav amestecul lui Trump în independența Rezervei Federale,” afirmă Michael Jäger, președintele organizației. „Recomandarea noastră este clară: aurul trebuie să se întoarcă acasă, pentru ca băncile centrale europene să aibă control deplin asupra acestuia, în orice moment.”
În Italia, contextul politic este la fel de tensionat. Înaintea vizitei oficiale a premierului Giorgia Meloni la Washington, editorialistul Enrico Grazzini scria în Il Fatto Quotidiano că „lăsarea a 43% din rezervele Italiei în mâinile unei administrații Trump imprevizibile este un risc major pentru interesul național.”
Tendința de reevaluare a politicilor de depozitare a aurului nu este izolată. Un sondaj recent în rândul a peste 70 de bănci centrale a indicat o creștere a interesului pentru păstrarea aurului în interiorul granițelor proprii – un semnal clar că încrederea în aranjamentele internaționale se erodează.
Istoric, depozitarea în SUA a fost considerată o măsură de protecție împotriva riscurilor geopolitice din perioada Războiului Rece. Franța a renunțat însă devreme la această practică – Charles de Gaulle a repatriat aurul la Paris în anii ’60, pe fondul pierderii încrederii în sistemul Bretton Woods.
În Germania, o campanie publică demarată în 2010 a dus, în 2013, la decizia Bundesbank de a aduce înapoi o parte din aur – 674 de tone din New York și Paris – într-o operațiune discretă, dar costisitoare, de 7 milioane de euro. În prezent, 37% din aurul german se află încă în New York.
Peter Boehringer, inițiatorul campaniei și actual parlamentar AfD, subliniază că „aurul este activul suprem de rezervă pentru o bancă centrală și trebuie păstrat fără riscuri din partea unor terți. La nevoie, nu contează doar cine deține aurul legal, ci și cine îl controlează fizic.”
De altfel, chiar și partidul lui Meloni – Frații Italiei – susținea în 2019 repatrierea aurului, când se afla în opoziție. De la preluarea puterii, însă, premierul a evitat subiectul, mizând pe o relație funcțională cu administrația Trump și pe evitarea unei noi escaladări comerciale.
Efecte nedorite
Nu toți sunt însă de acord cu ideea repatrierii. Investitorul german Bert Flossbach avertizează că o astfel de mișcare „cu tam-tam” ar transmite un semnal periculos privind deteriorarea relațiilor cu Washingtonul.
Bundesbank rămâne prudentă. Într-un răspuns pentru Financial Times, instituția precizează că „reevaluează periodic” locațiile de depozitare în funcție de criterii de siguranță și lichiditate – pentru ca aurul să poată fi tranzacționat rapid, dacă este necesar. „Fed din New York rămâne un partener de încredere”, afirmă banca centrală germană.
Reprezentanții Băncii Italiei, ai Guvernului Meloni și ai Ministerului de Finanțe de la Berlin au refuzat să comenteze.