Haosul urbanismului și lanțul slăbiciunilor în emiterea avizelor au înmulțit litigiile în CONSTRUCȚII. Avocat:“În România s-a construit mult și prost”

V-ați gândit vreodată câte probleme juridice pot exista în domeniul construcțiilor și al achizițiilor publice? Câte litigii pot fi generate de contractele realizate în aceste domenii și ajung pe masa judecătorilor în România sau în străinătate? Toți ne întrebăm de ce unii constructori nu respectă termenele, de ce anumite lucrări au vicii ascunse, greu de depistat la finalizarea lor, de ce multe proiecte legate de infrastructură nu respectă termenele sau punerea lor în execuție durează ani de-a rândul și ajung chiar la reziliere.

Unul dintre avocații specializați în dreptul construcțiilor este Eugen Sârbu, care a reprezentat cu succes, în cei zece ani de experiență, o serie de companii și clienți importanți din România și în fața Curților de arbitraj din diverse jurisdicții, precum Elveția, Anglia, Austria, Spania, Franța. Fiind specializări juridice rar dezbătute în spațiul public, iar problematica la zi necesită o abordare mai profundă, avocatul Eugen Sârbu a oferit detalii importante legate de aceste litigii care privesc domeniul construcțiilor și al achizițiilor publice, într-un interviu la Gândul Exclusiv.

Avocatul Eugen Sârbu dezvăluie cauzele majore care generează toate aceste probleme litigioase, dar și ce se întâmplă cu deșeurile din construcții și care va fi soluția în viitor.

De ce ne lovim, zi de zi, de construcții ridicate anapoda care produc o supraaglomerare a traficului imposibil de controlat, de proceduri de avizare greoaie acolo unde nu este cazul, de lucrări de apă-canal făcute de mântuială, de ce am ajuns să trăim într-o Capitală dezvoltată haotic din punct de vedere arhitectural, care sunt implicațiile politice în aceste domenii ? Care sunt soluțiile și cât de mult ține rezolvarea acestor probleme litigioase de simplificarea legislației? Răspunsurile specialistului sunt extrem de importante pentru că devoalează partea nevăzută a acestor cauze litigioase care ar putea fi îmbunătățită cu ajutorul legiuitorului.

Lanțul slăbiciunilor creat de întârzierea avizelor și necesitatea apariției Codului Urbanismului

Urbanismul modern este o disciplină complexă, care presupune integrarea unor concepte de sustenabilitate bine gândite. Schimbările demografice au și ele un puternic impact asupra dezvoltării urbane, iar infrastructura urbană influențează calitatea vieții cetățenilor, ceea ce aduce în discuție teme precum cultura socială în construcții și etica profesională în arhitectura unui oraș.

“Într-adevăr, în România s-a construit mult, s-a construit prost, s-a creat o densitate foarte mare în marile orașe și probleme au apărut, litigii sunt destule și probabil că vor mai fi… Sperăm că lucrurile se vor și îmbunătăți pe parcurs. Marea majoritate a problemelor au privit acest haos al urbanismului, probleme referitoare la autorizațiile de construire, la emiterea cu întârziere a avizelor, pe urmă la conformarea constructorilor la solicitările din aceste avize, ceea ce a creat, în lanț cumva, niște probleme pentru că întârzierea avizării duce mai departe la întârzieri în proiectare, mai departe duce la întârzierea întregului proiect.

Între timp s-au tot modificat prevederi legislative, pentru că noi avem și această manie de a face legi fără număr. Acum există un proiect în Parlament care se pare că va intra în vigoare destul de curând, al unui Cod al urbanismului care să aducă laolaltă toată legislația aceasta din domeniul construcțiilor, pentru că legislația este extrem de stufoasă, avem legi principale, secundare, terțiare și așa mai departe, normative privind rețetele de construire a prețurilor, norme privind devizele și cred că e un lucru bun că toată această legislație se aduce laolaltă într-un Cod al urbanismului. Acum, să vedem și cum va funcționa el”, a spus Eugen Sârbu, care timp de 10 ani a lucrat și ca avocat specializat în proiecte de infrastructură, de căi ferate, autostrăzi, inclusiv, proiecte de instalații.

“În Finlanda, Codul obligațiilor are opt pagini”

Este de notorietate faptul că România a devenit o “fabrică de legi” pe bandă rulantă, reglementări, norme, modificări, amendamente și abrogări care fac ca și numărul litigiilor în aceste domenii ce țin de dezvoltarea urbană să crească, iar instanțele să caute soluțiile cele mai corecte într-un hățis toxic legislativ. Cu ce diferă sistemele juridice din alte țări de România, în vasta materie a litigiilor?

„În România, sistemul nostru normativ, legile, funcționează pe modelul francez și avem codificări nenumărate în toate domeniile. Din experiența mea în arbitrajul internațional, unde am lucrat pe legislație străină, pe legislația anglo-saxonă, pe legislație nordică, am putut să observ cât de bine funcționează aceste sisteme și cât de bine funcționează piața în sistemele astea pe o legislație foarte suplă, foarte restrânsă, dar care are niște principii clare, niște principii care se aplică constant de zeci, chiar și sute de ani, dacă vorbim de sistemul anglo-saxon, și în care toată lumea înțelege ce are de făcut.

Vă dau un exemplu – Codul obligațiilor în Finlanda are opt pagini. Este foarte suplu, trasează niște principii generale pentru oamenii care fac business pe teritoriul acelei țări. Toată lumea l-a înțeles, toată lumea a înțeles acele principii și știe cum să se comporte când apar probleme. Îi este mai ușor și judecătorului, iar acest tip de legislație merge în mână în mână cu aplicarea precedentului. Adică s-a dat o decizie pe o anumită situație, aceea rămâne Constituția pentru astfel de situații. În toate situațiile următoare se va aplica unitar aceeași prevedere legală, se va da aceeași dezlegare și atunci oamenii din piață știu ce au de făcut, știu la ce să se conformeze.

În opinia mea, da, avem o bubă pe domeniul ăsta, pentru că oamenii sunt obligați să cunoască legea. (…) Au fost nenumărate situații în care s-a apelat la noi ca specialiști în procesul acesta legislativ. Am oferit opinii și ce a ieșit într-un final era destul de diferit. În zona asta politică există cumva o hărnicie să facem legi cât mai multe și dacă nu facem, măcar să le modificăm pe alea. Și de multe ori le modificăm pe alea care funcționează”, a explicat avocatul.

În zona achizițiilor, ”au fost unele decizii ale Curții Constituționale care mai mult au încurcat decât au descurcat”

Întrebat dacă judecata Curții Constituționale a adus un suflu pozitiv în problematica litigiilor din domeniul achiziților publice, avocatul Eugen Sârbu confirmă că au existat decizii care mai mult au încurcat decât să facă lumină.

“Da, ne-am lovit, pentru că noi interpretăm legile, așa cum bine ați spus, și prin prisma deciziilor Curții Constituționale, care sunt obligatorii. Și atunci, dacă o prevedere legală a fost declarată neconstituțională, nu o mai poți aplica.

Pe de altă parte, legiuitorul ar trebui să adopte o nouă normă în locul celei declarate neconstituționale. Și aici există o problemă de vid legislativ, pentru că de multe ori trec ani de zile și nu se adoptă o normă care să înlocuiască norma declarată neconstituțional. Acum, rolul Curții, în opinia mea, ar trebui să fie acela de a clarifica, de a aduce mai multă claritate. Or, au fost unele decizii ale Curții Constituționale care mai mult au încurcat decât au descurcat.

Și aici vă dau un exemplu din zona achizițiilor publice în care eu lucrez cu precădere, în care s-a pus problema cum se reevaluează ofertele după ce Consiliul, CNSC (Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor – n.r.) dă o decizie prin care obligă autoritatea contractantă să reevalueze ofertele, ori acea decizie a Curții Constituționale mai mult încurcă decât descurcă. Ok, prin dispozitiv, cam înțelegem ce avem de făcut. Înțelegem că autoritățile contractante trebuie să meargă mai departe cu procedura din punctul în care s-au oprit, adică ceea ce deja au evaluat să nu mai reevalueze”, a explicat avocatul.

Etica profesională în activitatea arhitecților

În abordarea subiectului legat de nivelul de etică profesională în România raportat la activitatea arhitecților, avocatul Eugen Sârbu nu este entuziasmat, explicând, la Gândul Exclusiv, care au fost aspectele negative întâlnite în timpul derulării unor litigii.

“Am întâlnit mulți oameni de bună credință, ingineri, arhitecți care au etica profesiei, pe care îi interesează dezvoltarea orașului. Dar am întâlnit și situații care au ajuns la litigiu, în care în etapa asta nu s-au respectat anumite prevederi, în care, de exemplu, în zone protejate ca monumente istorice nu s-au respectat normele speciale care există cu privire la construirea în astfel de zone”.

Vorbind despre zona de reabilitare a monumentelor istorice, unul dintre dosarele în care a fost implicat este cel legat de construcția noii clădiri a Academiei de Studii Economice. A fost un litigiu în care, pe de o parte, era vorba de protejarea autorizației de construire, de investiție în sine, iar de partea cealalată, s-a pus în dezbatere scopul educațional.

„Eu am lucrat în litigiul acela să protejez autorizația de construire. Uneori lucrăm și în domenii în care poate am fi vrut să fim de partea cealaltă, dar asta ne este meseria, oricine are drept la a-i fi respectate drepturile și a fi reprezentat în instanță. Da, în situația aceea am câștigat. Era un proiect cu o investiție de la Ministerul Educației și, în același timp, pe cealaltă parte, era protejarea zonei, era protejarea casei Nana Muscel, monument istoric în Piața Romană. Acolo, litigiul până la urmă s-a rezolvat pe niște chestiuni de procedură, de termene de decădere, pentru că în zona asta a urbanismul există termene foarte strânse la care constructorii trebuie să fie atenți”, a mai spus avocatul.

Alte probleme derivă din activitatea de cadastru de la nivelul autorităților locale. Confruntat în cazuistica în care a oferit asistență juridică cu asffel de nereguli, avocatul Eugen Sârbu are următoarele explicații:

„Sunt și mulți clienți de-ai mei care se plâng de aceste aspecte, dar există o întârziere în analizarea documentelor. Sunt și verificări superficiale și este și o zonă în care personalul, funcționarii publici poate ar mai trebui trainuiți, ar trebui să se mai actualizeze. În principiu, în autoritățile publice locale am văzut destul de multe situații în care am simțit o deprofesionalizare în zona funcționărească”.

Cum își pune amprenta politicul pe proiectele de infrastructură și investiții

În privința modului în care politicul își pune amprenta pe proiectele aflate în aria autorităților locale, Gândul l-a întrebat pe specialistul în drept dacă aceste proiecte se “metamorfozează” în funcție de rezultatul alegerilor, existând cazuri în care noul primar să găsească vistieria goală sau datorii care să împiedice desfășurarea în continuare a acestor planuri de dezvoltare. Avocatul Eugen Sârbu spune că a avut astfel de cazuri de rezolvat.

“Avem o problemă cu continuitatea proiectelor, noi începem multe și terminăm puține. Și chiar am în minte un exemplu. Am lucrat în urmă cu ceva ani pentru o firmă de construcții și proiectare în domeniul rețelelor de apă-canal, care trebuia să proiecteze rețelele acestea pentru două județe, în zona Ardealului. A întâmpinat o mulțime de probleme care au dus la prelungirea duratei de proiectare, pentru că era perioadă de alegeri, se schimbau primarii, veneau alți primari din proiect, anumite comune erau scoase și primea indicația: «nu mai trece proiectul prin comuna aia, băga altă comună în proiect pentru că e de la noi».

Toate astea au dus la un haos în toată procedura asta, în proiectare, în tot ceea ce urma mai departe finanțarea proiectelor. Unele (proiecte – n.r.) sunt abandonate, se încep altele heirupist, pentru care nu există asigurarea bugetelor necesare. Avem această chestiune.

Chiar curând m-am întors dintr-o călătorie în Asia și observam cum își derulează ei proiectele astea urbanistice. Am fost în Singapore tot cu niște proiecte de business, iar planurile de dezvoltare sunt pe minimum 10 ani și indiferent câte guverne se schimbă, câți primari se schimbă, ei au obligația să ducă mai departe proiectele începute. E o chestie care ține și de cultura socială, dar ține și de legislație, care nu le permite să abandoneze niște proiecte deja începute.

Dacă le abandonează, pur și simplu nu ducem la capăt nimic. (…) Pierde și bugetul de stat, evident, pentru că acei bani nu sunt valorificați, și firmele implicate, care se văd puse în dificultăți destul de mari. Aceste firme pot cere daune”.

De ce a pierdut statul multe litigii privind proiectele de infrastructură. Blocajul, din „motive ilogice”

Avocatul Eugen Sârbu a mai spus, la Gândul Exclusiv, că a fost implicat în nenumărate litigii care privesc infrastructura din România, mai precis construcția de autostrăzi și de căi ferate.

“Am lucrat în marile proiecte de autostrăzi din România pe partea de litigii, pentru că ele, majoritatea, se judecă în arbitraj, iar specializarea mea este în arbitraj comercial internațional. Și atunci am fost fix pe nișa aceasta și am putut să observ cum, din motive mai degrabă ilogice, s-au blocat multe, multe proiecte de infrastructură. S-au suspendat lucrările.

Erau pe fonduri europene marea majoritate și pe proiecte de cofinanțare. A câștigat cel care avea dreptate, într-un final, și asta este important. Dar statul a pierdut multe litigii în domeniul acesta, foarte mult, și a pierdut și foarte mulți bani și probabil va mai pierde până când se profesionalizează mai bine. (…)

Noi avem drept comercial de 30 de ani. Este normal ca în etapa asta de tranziție să învățăm cum se face un contract bun, să învățăm cum se implementează un contract, să învățăm anumite mecanisme de a adapta contractele la situația din teren, pentru că în astfel de proiecte, foarte rar socoteala de acasă se potrivește cu cea din târg. În teren apar, nu știu, vestigii istorice, apar depozite de deșeuri, apar tot felul de probleme în care contractele astea trebuie să fie adaptate, iar noi suntem destul de rigizi”, a detaliat avocatul.

Supraaglomerarea din trafic, nevoia de parcări și educarea cetățeanului. Experiența din Singapore

Recent, avocatul Eugen Sârbu a avut o deplasare profesională în Singapore. A fost plăcut impresionat de modul în care singaporezii abordează dezvoltarea în construcții și infrastructură și pun accentul pe continuitatea proiectele de anvergură. Eugen Sârbu a povestit că, de peste 20 de ani, în Singapore se construiește mai ales în centrul orașelor și a punctat obligația pe care o au dezvoltatorii imobiliari ca fiecare imobil să aibă locuri de parcare suficiente.

„Se construiește pe un patern în care fiecare imobil trebuie să aibă numărul de parcări suficiente, trebuie să respecte un anumit grad de spații verzi pe care să le asigure în jurul imobilelor. La noi e destul de recent, de vreo doi-trei ani, din ce îmi amintesc eu s-a adoptat o reglementare care obligă dezvoltatorii imobiliari să asigure un număr minim de parcări”.

Numărul minim de parcări nu acoperă necesarul de care are nevoie Capitala, unde supraaglomerarea traficului este consecința multor factori. Cine este de vină?

„Sunt mai mulți factori pentru care ne aglomerăm în centru. Odată, ne aglomerăm în centru pentru că în centru sunt cam toate instituțiile la care omul are nevoie să ajungă. Clădirile de birouri, acum, s-au construit și către extremități, dar mult timp locurile de muncă erau în centru, oamenii trebuiau să ajungă în centr și atunci s-au aglomerat în centru și din cauza transportului (…)

Deci, cumva, descongestionarea asta ține și de un transport eficient, un transport public în comun cât mai eficient, în care să avem o flotă de autobuze modernă, de tramvaie, linii de metrou. Se încearcă, se construiește, dar mai este până acolo. Pe de altă parte, există și problema deficitului mare de locuri de parcare în București, cu care încă ne confruntăm și tind eu să cred că mai există și o cultură a noastră, a bucureșteanului care vrea să aibă loc de parcare fix în fața blocului sau în fața job-ului.

Să vă spun ceva despre legea asta care a obligat la construirea unui număr minim de o parcare. Știți ce s-a întâmplat? Nu s-au vândut, oamenii cumpărau apartamente, dar nu cumpărau și locuri de parcare. Și sunt multe cartiere rezidențiale care s-au construit, parcările stau destul de goale și vedem pe trotuar, în față, că se parchează mașini în continuare. E nevoie și de o educare  a cetățenilor.  Acum, cu siguranță sunt și familii care nu au nicio mașină, sunt și familii care au mai multe mașini și atunci probabil că ar trebui corelată obligația asta de a-ți asigura parcarea cu faptul că ai mașină. Dar mai departe avem problema cu multe mașini care nu sunt înmatriculate în București”, a spus avocatul.

Ce implică o nouă lege a deșeurilor din construcții. “Cathedral Plaza este un caz-școală”

În ultimii ani, una dintre problemele majore dezbătute la nivel european o reprezintă deșeurile din construcții. Gestionarea deșeurilor din construcții și demolări, la nivel național, este o preocupare majoră a autorităților responsabile cu protecția mediului. Astfel de deșeuri se acumulează în cantități imense, au impact negativ asupra mediului și sănătății publice. Intervievat pe această temă, avocatul Eugen Sârbu are propria viziune asupra modului în care trebuie găsite soluții:

„Este un subiect arzător, este un subiect pentru că acum va intra în vigoare o lege a deșeurilor în construcții. Chiar am participat la câteva conferințe pe tema asta și am fost plăcut surprins să văd mari constructori care deja se adaptează, își adaptează tehnologia, își adaptează lanțul de aprovizionare la această lege care va obliga și constructorii, și autoritățile publice să recicleze cât mai mult din deșeurile din construcții și să le reutilizeze.

Deocamdată, într-adevăr, lipsește o infrastructură necesară pentru a trata aceste deșeuri și pentru a le face reutilizabile în construcții noi. Legea lasă statului la dispoziție un timp, cred că un an sau doi, în care să construiască această infrastructură. Acum, să vedem cum vor fi și finanțate aceste proiecte, la modul că fiecare autoritate publică locală va trebui să construiască o zonă de depozitare. (…)

Pe de altă parte, deșeurile acestea din construcții, mai ales din demolări, pot fi o materie primă foarte utilă pentru a construi noi materiale, dacă vom construi și infrastructura necesară pentru a le putea reutiliza. Dar da, vor da bătăi de cap și aceste reglementări în domeniu”.

Referindu-se la cazul “Cathedral Plaza” finalizat după ani și ani de litigii și pentru care primarul general Nicușor Dan a semnat încă din 2022 dispoziția de demolare, avocatul Sârbu a spus că acesta este un „caz-școală”.

„Poate fi văzut așa ca un caz-școală, pentru că au fost erori pe tot lanțul, de la autorizarea unei construcții într-o zonă în care nu trebuia autorizată acea construcție, pentru că era o biserică monument istoric și zona era protejată. Deci, autorizația n-ar fi trebuit să se emită din start.

Mai departe, pe toată perioada în care s-a ridicat clădirea aceasta, anumite instituții ar fi trebuit să intervină și să blocheze lucrările. Nu s-a intervenit până când s-a ajuns, desigur, la decizia de demolare. Și demolarea stagnează de foarte mult timp, pentru că, de multe ori, în construcții poate fi mult mai scump să demolezi decât să construiești. Dacă ai o clădire construită într-o anumită zonă în care limitele nu îți permit să o demolezi, cum să vă spun, brusc și trebuie, demolarea trebuie să se facă în etape și începi să dărâmi  de sus, strat cu strat. Atunci sunt costuri foarte mari. Chiar și aici, Primăria Capitalei mult timp nu a putut să aloce buget pentru demolarea acestei clădiri. Știu că la un moment dat încerca să aloce buget pentru demolare. Nu știu ce s-a mai întâmplat, dar clădirea e tot acolo”, a detaliat avocatul.

Viciile lucrărilor de reabilitare a colectoarelor de apă

Cu ani de zile în urmă, albia Dâmboviței a fost reabilitată. După ce au fost realizate lucrări subterane, un cartier întreg – Cotroceni – , a avut de pătimit și mulți proprietari ai caselor de patrimoniu s-au trezit cu garaje sau beciuri inundate în perioadele cu precipitații abundente. Care este sfatul specialistului pentru acești proprietari care suportă, pe cheltuiala lor, consecințele nefaste ale constructorului care a reabilitat albia Dâmboviței?

“Își pot recupera prejudiciul, au dreptul să acționeze în instanță instituția care se ocupă de zona aceasta de canalizare și care o are în gestiune și să-și recupereze daunele. Relevant este, până la urmă, să se rezolve problema și aceste colectări de canalizare să se finalizeze. Chiar am lucrat într-un arbitraj comercial pe zona aceasta care privea reabilitarea unor colectoare din București și am putut să văd că proiectul a mers destul de  greu.

Zona asta subterană este mai greu să o controlezi. Există specialiști care au acest rol, care trebuie să intre pe acele colectoare, care trebuie să facă măsurători ale lucrărilor. Există tehnologie adaptată pentru zona aceasta, dar proiectul acela, într-adevăr, de reabilitare a colectoarelor a mers foarte greu. Au fost contracte care s-au reziliat, mai multe loturi s-au reziliat acolo și s-a ajuns la despăgubiri. Chiar cred că și în prezent Primăria București încearcă să-și recupereze pagubele din proiectul ăla”, a explicat avocatul.

Contractele pentru construirea stațiilor de epurare. Cine a câștigat, cine pierde!

În România, cum puține lucruri merg bine, nici contractele pentru construirea stațiilor de epurare nu scapă de probleme și în multe cazuri ajung să fie reziliate. De aici, pasul următor este litigiul în care constructorul încearcă să-și recupereze daunele.

“Într-un caz concret în care chiar am reprezentat un constructor împotriva unei autorități contractante. Problema a fost că se cerea o anumită capacitate a stației respective, care impunea ca și instalațiile să aibă un anumit volum și înălțime, or planul urbanistic zonal nu permitea construirea la acea înălțime. Și totuși, proiectul acesta a fost scos la licitație, a fost câștigat, s-a dat ordinul de începere a lucrărilor. S-a făcut proiectarea, evident, proiectantul a făcut proiectul pe înălțimea care chiar să asigure capacitate cerută în caietul de sarcini și într-un final emitentul autorizației de construire i-a impus o înălțime mai mică cu doi metri, or nu avea loc efectiv stația, n-ar fi avut loc în clădire. De aici, cumva, a pornit toată problema, a trebuit să se rezilieze contractul, finanțarea aceea s-a pierdut, a picat.

Am reprezentat, cum v-am spus, constructorul acolo, care trebuia să și proiecteze, să și construiască. Într-un final, noi am reușit, am recuperat costurile de proiectare și profitul nerealizat din acel proiect, dar era bine să nu se ajungă acolo. Din nou, pierzătorul a fost statul. Pierzătorii au fost cetățenii, că nu au avut la dispoziție o tehnologie nouă care să-i deservească”, a dat ca exemplu avocatul.

“Noi avem o cultură conflictuală pe litigii”

Avocatul Eugen Sârbu a povestit, la Gândul Exclusiv, și despre un litigiu internațional (arbitraj) în care a reprezentat un subcontractor din România implicat în lucrări de reabilitare a unei mari centrale termice din Finlanda.

“Ca subcontractor era o firmă românească pe care am reprezentat-o și contractor general era o firmă japoneză. În acel litigiu… vedeți, arbitrajul are niște specificități. Este un pic diferit de instanță, de judecată în instanță. De aceea eu recomand tuturor clienților mei arbitrajul, pentru că are avantajul că obții o hotărâre executorie mult mai repede decât la instanțele statale. Are avantajul că îți poți numi arbitrul, adică îți poți desemna judecătorul. De obicei, tribunalele sunt formate din trei arbitri. Fiecare parte își numește câte un arbitru-parte, iar cei doi vor desemna supra-arbitrul. Și atunci, ai șansa să-ți desemnezi ca și judecător, să spun așa, o persoană care este specializată în domeniul construcțiilor de instalații, cum a fost situația respectivă, sau în orice domeniu este litigiul tău, ca să știi că judecătorul tău stăpânește foarte bine domeniul respectiv.

Pe de altă parte, se face un calendar al procedurii încă de la început. Deci știi de la început când se va termina procesul tău, când vei primi hotărârea, când poți să-ți recuperezi banii. Iar în situația aceea, când am ajuns spre finalul litigiului, în care fiecare parte și-a depus memoriile, și-a depus documentele și ne apropiam de dezbaterile finale, văzând părțile ce argumente are și partea opusă și făcând o analiză de șanse, pe baza analizelor de șanse de la avocați, au făcut o negociere și au ajuns la un acord amiabil, ceea ce în România se întâmplă destul de rar.

Noi avem o cultură conflictuală, cumva, pe litigii. Am văzut multe situații în care litigiile nu au pornit neapărat pentru recuperarea prejudiciilor, ci era și o formă de «să mă răcoresc cumva pe celălalt, că uite ce probleme mi-a creat», dar cred că ușor, ușor o să ne îmbunătățim și noi această cultură”, a mai spus avocatul Eugen Sârbu.

“Trebuie să îmbunătățim mult sistemul, dacă vrem să avem o calitate crescută a actului de justiție”

Întrebat dacă România are judecători specializați în astfel de litigii care privesc contractele în domeniul constructiilor și al proiectelor de infrastructură, avocatul Eugen Sârbu a vorbit despre judecătorii de contencios administrativ:

„Stăpânesc destul de bine normele astea, dar aici trebuie să ne uităm la supraaglomerarea sistemului, pentru că este o realitate. Adică noi, ca avocați, uneori ne frustrăm că se dau termene foarte lungi și că se amână pronunțările, că se amână motivarea hotărârilor. Pe de altă parte, îi înțelegem și pe ei, pentru că am prieteni, foști colegi de facultate care au devenit judecători și erau foarte dornici să facă lucrurile într-un mod etic, într-un mod rapid și după ce au intrat în sistem, au văzut că se sufoacă totuși sub un număr foarte mare de dosare.

Mai avem litigii și prin provincie, uneori, unde nu sunt atâtea secții specializate și ai o secție civilă care face de toate. Și îl înțelegi și pe judecătorul ăla că are 50-60 de dosare pe ședință, după 6 ore în care a tot ascultat părți, devine obositor cumva. Aici trebuie să îmbunătățim mult sistemul, dacă vrem să avem o calitate crescută a actului de justiție”.

„Beneficiarii trec poate mult prea repede la executarea scrisorilor de garanții”

În construcții este foarte importantă partea de implicare a companiile de asigurări. Avocatul Eugen Sârbu a subliniat faptul că în acest domeniu trebuie să existe asigurări pentru personal și garanții de bună execuție, în care băncile sau instituțiile care oferă aceste garanții trebuie să fie cât mai solvabile.

„Există și în România destul de multe instituții care oferă aceste garanții. Acum, sigur, pentru constructor – și am întâlnit multe situații -, o chestiune nevralgică este când aceste garanții îi sunt executate nejustificat. Pentru că garanțiile acestea, scrisorile de garanție bancară, se pun în executare silită la simpla cerere a beneficiarului, iar de multe ori, pe parcursul unui litigiu, pentru a-și crea un ascendent cumva și o forță în negociere, beneficiarii trec poate mult prea repede la executarea acestor scrisori de garanții.

Desigur, există instrumente prin care putem și de multe ori am suspendat executarea scrisorilor de garanție bancară până la finalitatea litigiului. Pentru că, totuși, este un pic nedrept ca tu, ca și antreprenor, să ai aceste garanții executate, deși încă nu există o decizie finală a judecătorului sau a tribunalului arbitral. Dacă îți este executată, ai obligația să o reîntregești, asta înseamnă să aduci din nou bani pentru a reîntregi aceste garanții. Or, la sfârșit, de multe ori se întâmplă să câștigi acel litigiu și ți-a fost executată nejustificat, iar pentru o anumită perioadă de timp ai fost privat de niște bani pe care puteai îi să investești în propriile proiecte și să-ți asiguri un cash flow”, a explicat avocatul.

Despre sertarele în care zac studiile de fezabilitate și resuscitarea unei investiții după ani de zile

Cea mai mare problemă care generează litigii în România pe proiecte de infrastructură o reprezintă documentația de atribuire, care conține studiile de fezabilitate și caietele de sarcini, afirmă avocatul.

“Am întâlnit de foarte multe ori litigii care au pornit fix de aici – studiile de fezabilitate. Ele nu erau în acord cu situația din șantier, cu situația din teren sau o chestiune frecventă în care se scot la licitație publică studii vechi, studii neactualizate. S-a dorit să se facă o investiție, s-a făcut un studiu de fezabilitate, el a rămas undeva într-un sertar. După trei ani de zile, se resuscitează investiția respectivă. Asta se întâmplă când începi investiții și nu le urmărești, să le continui așa cum le-ai planificat inițial. Și atunci, în situațiile astea, studiul fezabilitate ar trebui reactualizat la situația din teren. Au fost zone în care au apărut cartiere de case și încă trecea pe acolo o autostradă, să zicem. Asta înseamnă o nouă procedură de licitație.

În primul rând, cei care au cumpărat, săracii, se vor chinui până când se dezvoltă rețelele astea de utilități în zona respectivă. Aici e o problemă și cu cumpărătorul român. Trebuie să fie mai selectiv, să verifice toată documentația din spate, să verifice dacă imobilele respective au fost intabulate, inclusiv să verifice care vor fi costurile de administrare pe viitor”, a mai spus avocatul.

CITEȘTE ȘI:

Cum a ÎMPĂRȚIT BogPR 1 mil. $ tiktokerilor care l-au susținut pe Georgescu. Cei mai mulți bani au ajuns într-un cont șters, la Micula și Makaveli

Codul Amenajării Teritoriului, Urbanismului și Construcțiilor a trecut de prima etapă a procesului legislativ. Principalele prevederi – DOCUMENT

EXCLUSIV VIDEO | Cum se construiește în România. Paul Racoviță, inspector general ISC: „Nu putem nici să mergem să legitimăm vecinul, nici să intrăm în casă peste cineva”

EXCLUSIV VIDEO | Cât de gravă este situația PUZ-urilor de sector? Paul Racoviță, inspector general al ISC: „Nu mai poți nici gardul să îl construiești. Efectele sunt dezastruoase”