Un mercenar cubanez care a dezertat din armata rusă a oferit pentru Daily Mail o mărturie despre cum a ajuns să lupte împotriva Ucrainei și de ce a decis sa fugă. Francisco Garcia, în vârstă de 37 de ani, spune că a fost momit să plece în Rusia de o reclamă pe rețelele sociale care promitea „permis de muncă, un salariu de 204.000 ruble pe lună și pașaport rusesc” pentru muncă în construcții.
Mercenar cubanez în armata rusă FOTO Captură
„Nu aveam voie să arătăm frică. Rușii ne-au spus că nu putem simți durere sau compasiune și că trebuie să fim ca niște roboți pe câmpul de luptă”, spune el. „Comandanții ne loveau în ceafă și în coaste cu arma pentru a scoate frica din noi.”
Mercenarul cubanez se află acum în Grecia, unde trăiește pe străzi. Nu se poate întoarce în Cuba, întrucât țara refuză să primească înapoi mercenari.
Fost portar la un spital din Cuba, unde câștiga sub un dolar pe zi, Garcia spune că a fost întâmpinat la aeroport de un militar cubanez și urcat în camioane împreună cu alți recruți. Au ajuns după 16 ore la o școală sportivă abandonată unde ar fi fost siliți să semneze contracte militare în limba rusă.
„Nu mai puteam face nimic”, își amintește el. „Mi s-a spus clar că fie mă voi întoarce în Cuba într-un sicriu, fie ca un erou, iar alegerea îmi aparține. M-am gândit: «Viața mea s-a terminat». Acum lupt într-un război care nu are nicio legătură cu mine.”
A doua zi, au fost transportați la o unitate militară, unde au primit arme și au început instruirea.
Garcia s-a antrenat vreme de 30 de zile, alături de alți recruți din Cuba, dar și din Asia și Africa. El povestește că primeau ordine în limba rusă. „Încă îmi amintesc durerea din urechi după ce auzit prima dată o grenadă explodând. Sunetul era asurzitor și mă afectează și astăzi.”
„Făceam în mod regulat antrenamente cu arme pe un câmp unde apăreau ținte mobile și trebuia să le dobori. Ne-au învățat cum să ne ajutăm singuri, în caz că ni se întâmpla ceva nouă sau unui alt soldat.”
El spune că s-a trezit într-o zi pe front, fără avertisment.
„Rusia pierdea mulți soldați în fiecare zi”, spune el.
Experiența pe câmpul de luptă
Garcia s-a alăturat unei brigăzi de artilerie, unde a fost obligat să poarte armament greu: o pușcă de asalt, un lansator de rachete cu lansare pe umăr și patru grenade.
„Am realizat rapid că nu mai e un joc și că misiunea mea e să supraviețuiesc. Inițial au fost 90 de cubanezi într-o situație similară, dar mai bine de jumătate dintre ei au murit în luptă”, spune el.
„Dronele reprezentau cel mai mare pericol, iar noi, cubanezii, nici măcar nu știam ce sunt. Dronele kamikaze au provocat atât de multe pagube, mult mai multe decât luptele om la om. Am văzut lucruri pe care nu i le-aș fi dorit niciodată celui mai mare dușman al meu. Am văzut soldați murind în jurul meu și soldați sinucigându-se pentru că nu au putut face față”, spune el, privind fix în podea.
„Rușii din jurul nostru nu erau bine și unii dintre ei s-au sinucis din cauza pagubelor pe care le-a avut acest război asupra lor. Nu li s-au dat concedii, nu și-au putut vedea familiile. Nu câștigam teren și ei credeau că acest război nu se va termina niciodată, așa că l-au terminat singuri.”
Garcia a fost grav rănit de două ori și spune că s-a văzut obligat să-și poarte singur de grijă după ce a fost abandonat de soldații ruși.
„Am fost atacați în timpul unei patrule. Era o seară liniștită și, dintr-o dată, s-au auzit gloanțe care zburau peste tot. M-am grăbit să mă apăr, dar am fost lovit. A fost ca și cum aș fi fost lovit cu un ciocan uriaș, dar nu am simțit prea multă durere din cauza adrenalinei și a eforturilor de a-mi salva viața.” El arată spre o cicatrice mare de pe bicepsul drept.
„Am fost în stare de șoc și mi-am pus rapid un garou și mi-am injectat morfină în stomac ca să trec peste durere și să scap de ucraineni.”
A doua oară a fost rănit, „când o bombă a lovit o clădire din apropierea mea. Aud și azi zgomotul ascuțit. Niște piese metalice ale exploziei m-au lovit în brațul stâng și în ambele picioare, și a ieșit un miros toxic.
„M-am gândit instantaneu la familia mea. Dar a trebuit să mă ridic și să fug pentru că ceilalți soldați ruși au fugit pur și simplu. După ce am reușit să scap din nou, am fost dus la medic pentru a fi tratat. De fiecare dată am lipsit de pe câmpul de luptă timp de aproximativ o lună înainte de a fi dus de urgență înapoi.”
Medalie pentru serviciul prestat
„Nu știu dacă am rănit pe cineva pentru că am împușcat în panică, dar gândul este mereu în mintea mea”, susține el.
După ce a supraviețuit un an într-o brigadă de artilerie rusă, Garcia a primit o medalie și o diplomă în onoarea serviciului său și i s-a acordat o pauză de două luni în octombrie 2024.
A folosit acest timp pentru a-și pune la cale planul de evadare, găsind un traficant de persoane care susținea că îl poate duce în siguranță în Grecia contra a un milion de ruble rusești, echivalentul a 9.400 de lire sterline.
Deși Garcia fusese plătit în fiecare lună, nu i s-a permis să trimită bani familiei sale din Cuba – așa că banii se aflau într-un cont bancar rusesc. Avea însă suficienți bani cât să acopere taxa traficantului. A zburat prin șase țări, din Belarus ân Azerbaidjan, apoi în Emiratele Arabe Unite și Egipt, înainte de a ajunge în cele din urmă la Atena.
A călătorit cu pașaportul său cubanez, el nesolicitând un pașaport rusesc, la sfatul unui comandant rus amabil, care l-a avertizat că, dacă va deveni cetățean rus, va fi nevoit să lupte până la sfârșitul războiului.
Odată ajuns la Atena, a fost reținut în centrul de detenție Amygdaleza timp de două luni înainte de a fi eliberat. Acum doarme într-un cort în capitala Greciei.
„Duc o viață foarte grea aici”, spune el. „Am trecut prin multe greutăți și nimeni nu mă ajută. Dorm pe străzi și mă lupt să supraviețuiesc. Aș vrea să mă pot întoarce la viața mea simplă de dinainte, în Cuba, dar nu pot.”
„De asemenea, mi-e teamă de ce-mi va face Rusia pentru că am scăpat. Mă tem pentru viața mea în fiecare zi și mă uit peste umăr. Putin a spus că trădătorii nu vor fi niciodată uitați și asta mă bântuie.”
Maryan Zablotskyy, o parlamentară ucraineană care analizează numărul recruților străini care luptă pentru Rusia, consideră că Garcia este o amenințare la adresa securității UE, mai degrabă decât cetățeanul străin naiv care a căutat un loc de muncă în Rusia, așa cum pretinde a fi.
Acest lucru ar putea fi foarte periculos pentru continent”, a spus Zablotskyy. „A fost de acord să ucidă ucraineni pentru 2.500 de dolari pe lună.”
„Toți acești oameni, viața lor în Cuba este mizerabilă, așa că știu pentru la ce înhamă, dar nu își dau seama cât de grav este războiul.”
Săptămâna trecută, ministrul adjunct de externe al Cubei, Carlos Fernandez de Cossio, a declarat că Havana a „denunțat” mercenarii cubanezi care luptă pentru Rusia și a susținut că există și alții care luptă pentru Ucraina.
Mercenari cubanezi FOTO Captură
„Legile noastre interzic unui cetățean aflat sub jurisdicția noastră să participe la războaiele altor țări. Este ceva pedepsit prin lege în Cuba”, a spus el.
Prezența cubanezilor în armata rusă a atras atenția internațională după ce doi adolescenți recrutați au cerut ajutor.
În august 2023, Andorf Antonio Velazquez Garcia și Alex Rolando Vega Diaz, ambii în vârstă de 19 ani, au apărut într-un videoclip, îmbrăcați în uniformă rusească, părând vizibil afectați și speriați.
„A fost o înșelătorie”, a declarat Andorf. „Avem nevoie de ajutorul vostru ca să ieșim de aici.”
Nimeni, nici măcar familiile lor, nu a mai auzit de ei de atunci.
Serviciile de informații ucrainene au analizat pașapoartele mercenarilor cubanezi care s-au înrolat în armata rusă și au descoperit că cei mai tineri sunt tineri în vârstă de 18 ani, precum Joender Raul Mena Alvarez-Builla și Alfredo Camaras Benavides, ambii născuți în 2005.
Cel mai în vârstă înregistrat este Reinerio Robles, în vârstă de 62 de ani, care a murit în luptă, iar vârsta medie a recruților este de 36 de ani.
Frank Dario Jarrosay Manfuga, un muzician în vârstă de 36 de ani, este singurul mercenar cubanez cunoscut care a fost capturat de Ucraina.