Relațiile bilaterale între România și Japonia sunt într-o creștere fără precedent. În plus, numeroși români au cariere la vârf în Japonia. O spune, într-un interviu exclusiv pentru ”Adevărul”, Ovidiu Raețchi, ambasadorul României în Japonia.
Ovidiu Raețchi, un reputat expert în relații internaționale FOTO arhiva personală
Japonia este deja unul dintre principalii parteneri economici asiatici ai țării noastre şi cel mai mare investitor din Asia, companiile nipone fiind implicate în modernizarea infrastructurii strategice, în modernizarea facilităților energetice sau în industrii de vârf, cum ar fi industria auto.
Iar românii se bucură de multe aprecieri în Japonia, în toate domeniile în care activează. Perspectivele pentru viitor sunt foarte bune, fiind multiple domenii cu mare potențial de creștere în colaborarea economică dintre România și Japonia.
Ovidiu Raețchi a fost acreditat ambasador al României în Japonia pe 27 iunie 2024, de președintele României, Klaus Iohannis. Și-a prezentat copiile scrisorilor de acreditare la MAE japonez pe 30 septembrie 2024. Iar pe 13 noiembrie 2024 a avut onoarea de a își prezenta scrisorile de acreditare Majestății Sale Naruhito, Împăratul Japoniei.
Un expert de top în relații internaționale, ambasadorul Ovidiu Raețchi este doctor în istorie (Facultatea de Istorie a Universității București) și doctor în științe politice (SNSPA). Deține un master în Cultură Arabă (Facultatea de Limbi și Literaturi Străine a Universității București) și un master în Civilizația Ebraică (Facultatea de Litere a Universității București). Este licențiat în Științe Politice (SNSPA).
A ocupat poziția de președinte al Centrului Euro-Atlantic de Reziliență, cu rang de secretar de stat în Ministerul Afacerilor Externe. Anterior, a fost vicepreședinte al Comisiei pentru Apărare, Ordine Publică și Siguranță Națională în Camera Deputaților și deputat în Parlamentul României pentru Diaspora (2012-2016), respectiv pentru București (2016-2020).
În trecut a fost, printre altele, editorialist pentru ”Adevărul”.
A predat, în calitate de profesor asociat, cursuri de „Istoria diplomației”, „Istoria integrării europene” (licență) și „Conflicte și diplomație: strategii de mediere și reziliență”, respectiv „Instituții și organisme în arhitectura Uniunii Europene” (master).
Sunteți de la începutul lunii octombrie ambasadorul României în Japonia. Ce v-a frapat cel mai mult în prima lună privind cultura și civilizația niponă?
Rigurozitatea. Orice proces este temeinic, minuțios, deplin respectat. Venind din spațiul est-european, unde istoria a favorizat în mult mai mare măsură „improvizația creativă”, această strictețe este frapantă în sensul bun – provoacă admirație. Chiar și în cultura occidentală există formula „to cut corners” – un fel de „să o iei pe scurtătură” –, când crezi că poți sări peste niște etape de dragul vitezei sau al eficienței. În Japonia acest lucru este exclus, procedurile nu se negociază. Și extraordinara politețe a poporului japonez este o formă de rigoare, la care se adaugă o delicatețe naturală, un umanism specific nipon.
Ce valori au atins schimburile comerciale România-Japonia în 2023 și care sunt estimările pentru acest an și perspectivele pentru viitor?
La 31 decembrie 2023, volumul total al schimburilor comerciale ale României cu Japonia a fost de 1265,68 milioane dolari ( în creștere cu 13,50% față de 2022), din care exportul a fost de 824,50 milioane dolari (în creștere cu 18,35% față de 2022) și importul de 441,18 milioane dolari (+5,43% față de 2022), soldul fiind de 383,32 milioane dolari în favoarea României. Aș adăuga că în 2023 soldul balanței comerciale a fost favorabil României pentru al patrulea an consecutiv.
Și trebuie spus că semnarea Parteneriatului Strategic România-Japonia în martie 2023 a eliberat foarte multe energii latente. Proiecte care au fost negociate ani de zile (linia de metrou M6 spre Otopeni, plecată de la o finanțare asigurată de Guvernul de la Tokyo lansarea obligațiunilor Samurai pe piața japoneză, deschiderea ICR Tokyo) au fost concretizate rapid după parafarea Parteneriatului Strategic.
Am avut deja două ediții ale Forumului Inovării România-Japonia, pentru prima dată în 2023, la Cluj, și în vara acestui an la Tokyo. În luna noiembrie 2024 a fost lansat la București un Forum Energetic România-Japonia, la care prezența niponă a fost realmente impresionantă, în jur de 70 de oameni, cu siguranță printre cele mai numeroase delegații nipone din ultimele decenii. Investitorii japonezi înțeleg că România este un stat membru UE și NATO cu un profil foarte stabil la Marea Neagră și un important hub pentru reconstrucția Ucrainei. Faptul că avem un portofoliu impresionant și diversificat în zona producției de energie este, de asemenea, foarte ofertant pentru Japonia, care investește mult în acest domeniu.
Cum e văzută România de japonezi?
Poziția clară a țării noastre față de agresiunea rusă asupra Ucrainei a impresionat publicul japonez. Și la Tokyo a existat un sprijin puternic pentru Kiev, Japonia respingând categoric sfidarea dreptului internațional și încercarea de a aduce forța armată pe scena diplomatică. Am primit mesaje de felicitare nu numai de la oameni de stat pentru modul în care România și românii au sprijinit refugiații din Ucraina, dar și de la tineri de liceu, care cunoșteau surprinzător de bine realitățile din regiunea noastră. Această percepție pozitivă poate potența zonele în care România se bucură tradițional de apreciere în Japonia – în special cultura, grație lui Brâncuși, Dinu Lipatti, George Enescu. Din acest punct de vedere, faptul că am inaugurat în aceste zile Institutul Cultural Român reprezintă o oportunitate extraordinară, interesul japonezilor pentru cultură și pentru tradiții fiind printre cele mai ridicate la nivel mondial. Și sportul e un ambasador bun – vorbesc frecvent cu parteneri japonezi despre Nadia Comăneci, dar și despre rugby.
România vinde mai mult vin în Japonia decât Republica Moldova
Spuneați la un moment dat că potențialul vinului românesc pe piața din Japonia este uriaș. Cât vin românesc importă japonezii anual? Ce soiuri preferă?
Vinul e un element de identitate culturală care depășește imediat orice distanță lingvistică sau culturală. La recepția de Ziua Națională a României ne-am bucurat de participarea vicepreședintelui Camerei Consilierilor din Dietă, domnul Hiroyuki Nagahama, care a vizitat România în septembrie. El a vorbit în discursul său despre bucuria cu care a descoperit Feteasca Neagră.
Un procent de 3% din exportul nostru total de vin ajunge pe piața japoneză. În 2023 producătorii români au vândut peste 270.000 de sticle, iar cei din Republica Moldova circa 150.000. Cumulat, ne-am apropia de poziția a zecea. Însă la volum și încasări sunt diferențe mari, Franța sau SUA vând de sute de ori mai mult. Vestea bună este tendința noastră constantă de creștere, circa 10%-20% anual, în condițiile în care generațiile tinere consumă alte tipuri de băuturi, deci cifra generală e în scădere.
Consumul în Japonia este dominat de vinul roșu – în proporție de 60%. Motivul principal pentru care vinurile roșii se vând mai bine este faptul că vinul alb are un înlocuitor local: sake (nihonshu). Consumatorii caută, în general, vinuri seci, ușoare, și încep să facă diferența între soiuri – Muscat, Fetească Regală sau Fetească Neagră.
Îmbucurător este și faptul că circa jumătate din totalul importului este realizat de un român stabilit de mult timp în Japonia, cu o pasiune autentică pentru vinurile românești, domnul Daniel Bereș, care are de altfel un showroom de specialitate în Yokohama.
Care sunt românii din Japonia ale căror cariere și reușite v-au impresionat cel mai mult de când sunteți ambasador la Tokyo?
Mă voi limita doar la cei pe care am reușit deja să îi cunosc mai bine – deși sunt multe alte persoane pe care le admir de la (deocamdată) distanță. Părintele Daniel Corîu, de pildă, care a pus pe picioare o veritabilă comunitate ortodoxă românească, a găsit soluții pentru o biserică proprie, chiar și pentru un cimitir ortodox și care are în plan să finalizeze și o mânăstire românească în munții Japoniei. Biserica din zona Tokyo găzduiește programe de educație în limba română. Părintele este un manager neobosit, extrem de eficient, și asta în condițiile în care e în primul rând un intelectual autentic, cu cărți publicate și un doctorat foarte valoros despre Sfântul Pavel și misionariat.
Călin Drăgan, CEO Coca-Cola Japonia, un om de afaceri foarte respectat și puternic, cu mii de angajați și cifră de afaceri de miliarde, dar care reușește să rămână, fiind căsătorit de altfel cu o intelectuală din Japonia, un bănățean de-al nostru, săritor și franc, care își duce băiețelul în vacanțe la bunici.
Profesoara de limbă și cultură japoneză Carmen Tămaș, care este atât de valoroasă încât predă japonezilor… japoneza la Universitatea din Hyogo, Kobe, reușind deja să atragă alături de ea și alți profesori din România, precum și tot mai mulți studenți din țară.
Cristian Vlad, unul dintre partenerii KPMG, trecut pe la Toyota și IBM Japonia, prezent aici de aproape patru decenii, cu studii la Universitatea Hirosaki, cel mai important promotor al programelor doctorale în cotutelă România-Japonia și o voce importantă a Clujului în spațiul nipon.
Cristina Prisăcariu, o artistă care a câștigat doi ani la rând trofeul la competiția de la National Art Center din Tokyo, deși acesta a fost rezervat în mod tradițional creatorilor japonezi. Vă recomand să îi căutați lucrările pe Internet, sunt de o originalitate impresionantă.
Piața de carte din Japonia este una uriașă ca vânzări, fiind a patra din lume. Cum se explică acest cult al japonezilor pentru cărți? Ar putea fi un model pentru România ca promovare și marketing literar?
Piața de carte din Japonia face parte dintr-un fenomen mai larg: interesul generalizat pentru orice tip de cultură. Aici sălile de concerte sunt pline și multă lume cântă la un instrument, nu treci pe lângă un grup de tineri fără ca unul sau doi dintre ei să nu ducă și o vioară în spate. Expozițiile sunt pline, desenatorii și pictorii sunt vedete. Japonia a creat, de altfel, acest fenomen cultural manga/anime, un produs intermediar între text, desen și cinematografie, care are un succes de public enorm și în Occident. Japonia are de oferit cititorilor o filosofie proprie, o poezie proprie (haiku), o istorie extraordinar de bogată, arhitectură, peisagistică… Cu alte cuvinte, cărțile au lucruri extraordinare de spus, iar publicul este foarte educat și caută în mod natural cartea. Librăriile sunt pline, într-o zi am așteptat o oră să se elibereze un loc ca să răsfoiesc o carte la cafea. Pur și simplu nu e nevoie de marketing și nu cred că am văzut marketing pentru cărți. Piața de carte din România este foarte diferită, e susținută de un grup mic de consumatori care cumpără mult, în vreme ce în Japonia vorbim mai degrabă de un consum de masă.
”Un profesor japonez a scris direct o carte în română”
Dramaturgul român Matei Vișniec este foarte apreciat în Japonia. Sunt și alți scriitori și dramaturgi români ce se bucură de popularitate printre niponi?
Mircea Cărtărescu este tradus și este apreciat. Avem și scriitori care cunosc Japonia din interior și scriu despre asta, precum Sabina Yamamoto, Raluca Nagy, George Moise, sperăm să îi și putem traduce rapid în japoneză. De altfel, de anul viitor, prin deschiderea ICR Tokyo – obiectiv ambițios, dar pentru care am simțit constant sprijinul ministrului de Externe Luminița Odobescu – vom avea o strategie sistematică de sprijinire a scriitorilor români. Teatrul, în schimb, a reușit deja performanțe importante. Matei Vișniec are constant piese jucate de teatrul Kaze din Tokyo. Silviu Purcărete vine frecvent la Tokyo Metropolitan Theatre cu spectacole de mare anvergură, iar anul viitor va vizita Japonia cu „Iona” de Marin Sorescu. Publicul japonez se va bucura și de prezența unui spectacol de Lia Bugnar, „Felii”, cu un rol spectaculos al Ofeliei Popii. O statură cu totul specială are aici maestrul Constantin Chiriac, care a fost și decorat de Guvernul japonez pentru spectacolele pe care le produce, dar și pentru Festivalul de Teatru de la Sibiu, unde a găzduit zeci de trupe din Japonia și unde primește la fiecare ediție tineri voluntari niponi.
Imaginea 1/4: Ambasadorul Ovidiu Raetchi si generalul Nakatani ministrul Apararii Japonia foto Facebook jpeg
În domeniul cultural-artistic, sunt numeroși niponi pasionați și atașați de România. Care dintre ei v-a impresionat cel mai mult?
Yoshinori Sato, un profesor de literatură japoneză care, după ce a ieșit la pensie, a găsit întâmplător pe Internet un jurnal de călătorie despre România. A decis că vrea să afle totul despre țara noastră, începând cu limba. A învățat singur gramatica, apoi a studiat vreme de trei ani Biblia în română. În final, a publicat o carte scrisă direct în limba română, „Amintiri din tinerețe”. M-a impresionat profund și Fumiko Sakura, o artistă japoneză îndrăgostită de nai, care cântă impecabil sute de melodii din folclorul românesc în costum tradițional românesc.
Cel mai special complement adus României
Care sunt domeniile cu mare potențial de creștere în colaborarea economică dintre România și Japonia?
Laserul de la Măgurele reprezintă o facilitate științifică și de cercetare cu largă recunoaștere internațională, care atrage mulți specialiști din străinătate, inclusiv din Japonia. Astfel, România își consolidează poziția pe harta globală a înaltei tehnologii, iar parteneriatul semnat de ELI-NP Măgurele cu compania japoneză Okamoto Optics și cu Institutul de Inginerie a Laserelor din cadrul Universității din Osaka, vizând construirea unui centru dedicat opticii de mare putere pe platforma ELI-NP, vine să întărească această idee.
Un alt proiect se referă la reabilitarea și mentenanța podurilor rutiere din România și reabilitarea seismică a clădirilor, cu participare și asistență japoneză, unul dintre scopuri fiind preluarea anumitor standarde nipone în materie, necesare procesului de îmbunătățire și actualizare a bazei normative naționale din domeniul construcțiilor.
Ne gândim la o plasare avantajoasă, mai ales pe termen lung, a României în lanțurile de producție și aprovizionare la nivel global prin stabilirea acelor nișe în care țara noastră are șanse să devină competitivă (IT, energie nucleară etc.). Pot fi luate în considerare producția de baterii pentru autovehiculele electrice (EV) și a panourilor solare, optica de mare putere, fabricarea componentelor pentru turbine și instalații eoliene, dezvoltarea ciclului complet de producție, transport și distribuție a hidrogenului verde, biomedicina și științele vieții, instalarea, administrarea și întreținerea echipamentelor pentru rețelele inteligente de transport al energiei (smart grid) etc.
Pe de altă parte, când se pune problema reconfigurării și rezilienței lanțurilor de aprovizionare la nivel global, România poate deveni hub logistic și hub energetic, punând în valoare atuurile de care dispune, inclusiv poziționarea geostrategică, ieșirea la cel mai important port din Marea Neagră și atractivitatea climatului de afaceri.
Care a fost cel mai special compliment adus României pe care l-ați auzit de când sunteți ambasador în Japonia?
A fost mai degrabă o întâmplare grăitoare. La prima mea acțiune publică în Japonia, imediat după sosire, am mers în Dietă pentru a asista la discursul Majestăți Sale Împăratul Naruhito. Am ajuns și, pentru câteva minute, am așteptat într-o cameră rezervată ambasadorilor. Nu cunoșteam pe nimeni. M-am apropiat de gazda din partea Dietei japoneze. Am salutat în japoneză și engleză. Domnul respectiv, care s-a dovedit a fi directorul pentru relații internaționale al Camerei Consilierilor din Dietă, mi-a zâmbit complice și a început să îmi vorbească într-o română perfectă. Nu exagerez: perfectă! A lucrat mai bine de zece ani, ca diplomat, la București și Chișinău. Unul dintre numeroșii prieteni autentici pe care îi avem aici.