Un articol din presa americană concluzionează că pozițiile Administrației Trump din ultimele zile conturează un scenariu sumbru pentru aliații europeni, și anume sfârșitul lumii postbelic. În acest context statele europene trebuie să își găsească noi pârghii.
FOTO Profimedia
„Vreme de opt decenii alianțele Americii cu alte democrații au constituit fundația politicii externe, politicii comerciale și influenței culturale americane. Investițiile americane în securitatea aliaților au menținut pacea în zone cândva instabile ale lumii, permițându-le să prospere unor societăți democratice, din Germania și până în Japonia, prin faptul că împiedicau autocrațiile prădătoare să le distrugă. Și noi am prosperat. Mulțumită aliaților noștri, SUA au obținut o influență economică și politică fără precedent în Europa și Asia și o putere fără precedent în restul lumii”, arată un articol The Atlantic.
Articolul mai notează că „Donald Trump e un mare opozant al alianțelor americane, fiindcă le consideră prea costisitoare”, iar „Administrația Trump pune acum punct epocii postbelice”.
«Nimeni n-ar trebui să fie surprins: era predictibil, ba încă a și fost prezis. Donald Trump e un mare opozant al alianțelor americane, fiindcă le consideră prea costisitoare, încă din 1987, când a cumpărat în trei ziare câte o pagină întreagă de reclamă în care afirma că „Japonia și alte țări profită de decenii întregi de SUA”. În 2000 scria că „prin retragerea din Europa, țara noastră ar economisi milioane de dolari anual”»
Totodată, articolul amintește că în primul mandat al lui Trump, membrii guvernului și consilierii l-au împiedicat în mod repetat să-i insulte pe aliați sau să rupă legături militare și politice, însă acum președintele american s-a înconjurat cu oameni dispuși să execute și chiar să încurajeze schimbările radicale pe care le dorește.
„Relațiile Americii cu aliații ei sunt complexe și multi-stratificate, iar într-o formă sau alta vor persista. Însă aliații Americii, și mai ales cei din Europa, trebuie să conștientizeze această realitate nouă și să opereze unele schimbări radicale”, punctează sursa citată, arătând că această cotitură a început cu o serie de atacuri care păreau la prima vedere improvizate, chiar neserioase, la adresa suveranității unor țări: Danemarca, Canada și Panama, urmat de discursul lui J. D. Vance de la Munchen care a încercat să demonstreze că democrațiile europene nu sunt democratice.
Cu câteva zile înainte de conferință, secretarul american al Trezoreriei, Scott Bessent, a mers la Kiev și i-a prezentat președintelui ucrainean Volodimir Zelenski un document de două pagini, cerându-i să-l semneze. Detalii privind acea propunere de acord au început să se scurgă în presă în weekend. Textul stipula că SUA vor primi 50% din toată „valoarea economică asociată cu resursele Ucrainei”, inclusiv „resurse minerale, resurse de petrol și gaze, porturi, altă infrastructură”, nu doar pe moment, ci pe veșnicie, a scris The Telegraph și au confirmat alte surse. „Pentru toate licențele viitoare, SUA vor avea un drept de prim refuz la achiziția de minerale exportabile”, afirmă documentul.
Acești termeni aduc cel mai bine cu cei ai Tratatului de la Versailles impus Germaniei după primul război mondial și sunt incomparabil mai răi decât cei impuși Germaniei și Japoniei după al doilea, mai notează publicația, subliniind că documentul nu se remarcă doar prin cruzime, ci și prin ambiguitate.
„Nu, SUA nu au cheltuit „350 de miliarde de dolari” în Ucraina. Nu, Zelenski, nu are doar „4%” popularitate; cifra reală depășește 50%, mai mult decât Trump. Nu, Zelenski nu e un dictator; ucrainenii, spre deosebire de ruși, dezbat liber și se ceartă pe politică. Dar, fiindcă zilnic se află sub pericol de atac, guvernul ucrainean a proclamat legea marțială și amânarea alegerilor până la încetarea focului”, mai arată articolul, arătând că discursul lui Trump din ultimele zile aduce o învățătură pentru aliații Americii: „Trump demonstrează că poate să i se alăture și chiar i se alătură oricui are el chef – Vladimir Putin, Mohammed bin Salman, poate chiar și lui Xi Jinping până la urmă -, sfidând vechile tratate și înțelegeri. Pentru a determina prin intimidare Ucraina să semneze un acord care-i e defavorabil, el e dispus chiar și să distorsioneze realitatea”.
În aceste condiții totul e pus la bătaie și orice relație poate face obiectul târguielii, iar Zelenski încearcă acum noi unghiuri de abordare, lucru pe care trebuie să îl facă și europenii, să acționeze în același spirit și să găsească și ei unele pârghii noi de influență.
„Europenii mai trebuie totodată să creeze, imediat, o coaliție a voinței care să fie pregătită să apere militar Ucraina, dar și alți aliați care ar putea fi atacați pe viitor. Descurajarea are o componentă psihologică. Dacă Rusia se abține să atace Lituania, dar de altfel chiar și Germania, e pentru că Putin se teme de reacția SUA. Acum, cu America devenită impredictibilă, europenii trebuie să asigure ei înșiși descurajarea. Se discută acum de o bancă militară care să finanțeze noi investiții în domeniu, însă aceasta ar fi doar începutul. Ei trebuie să-și amelioreze drastic bugetele militare, planificarea și coordonarea. Dacă vor vorbi și acționa precum un singur grup, europenii vor avea mai multă putere și mai multă credibilitate decât dacă vorbesc separat”, mai arată pubblicația.