Expertul în relații internaționale Ioana Constantin Bercean analizează, pentru „Adevărul”, modul în care decurg primele negocieri și anunță când am putea spera la pace. Un prim pas a fost făcut, după ce Ucraina a acceptat o încetare imediată a focului, iar SUA negociază același lucru cu Rusia.
Cei trei președinți de care depinde pacea în Ucraina, Zelenski, Trump și Putin
Negocierile care au avut loc la Jeddah, în Arabia Saudită, între Ucraina și SUA, au evoluat nesperat de bine, după scandalul dintre Trump și Zelenski, de acum două săptămâni. Ucraina a fost de acord să accepte propunerea SUA de încetare imediată a focului pentru 30 de zile și să ia măsuri pentru restabilirea unei păci durabile după invazia Rusiei, potrivit unei declarații comune SUA-Ucraina. Cele două părți, reunite zilele trecute în Arabia Saudită, au convenit, de asemenea, să încheie cât mai curând posibil un acord global pentru exploatarea resurselor minerale critice ale Ucrainei, potrivit Reuters.
E loc de optimism moderat
Însă negocierile ce vor urma se anunță lungi și anevoioase, mai cu seamă că Rusia rămâne la fel de impredictibilă. Iar ambele tabere sunt suspicioase. Astfel, din punct de vedere strategic, un armistițiu ar putea fi perceput de cele două părți ca o oportunitate pentru inamic de a-și regrupa forțele și de a acumula resurse.
„Adevărul” a apelat la analiza Ioanei Constantin Bercean, expert în relații internaționale și fostă studentă la Harvard a lui William Burns, fostul director CIA în SUA, în timpul administrației Biden.
Situația este complicată pentru Ucraina, iar opțiunile sunt reduse, spune experta. Nu întâmplător, Kievul pare mult mai dispus acum la compromisuri și e deschis la sugestiile de la Washington. În schimb, Uniunea Europeană nu are anvergura să se implice direct în negocieri și nici nu are soluții realiste, în acest moment, în afara sprijinului SUA.
„Ucrainenii nu au prea multe soluții, din păcate. Vedem cum după toate discuțiile cu europenii, aceștia i-au trimis în final să negocieze cu Donald Trump. Uniunea Europeană va continua să aibă un rol important în susținerea Ucrainei, dar mai puțin în negocieri. De fapt, europenii n-au niciun avantaj și niciun argument în fața lui Putin, dovadă acea discuție de la Kremlin cu Macron, de care ne amintim toți. Până acum, doar Trump pare să aibă argumente, dar și în cazul său rămâne de văzut care vor fi rezultatele”, spune Ioana Bercean Constantin.
Chiar dacă Donald Trump este criticat în Europa, uneori pe bună dreptate, în acest caz lucrurile sunt clare. Toate speranțele se leagă de șeful statului american, iar ucrainenii o știu cel mai bine.
„Sigur că Rusia e agresoarea, iar Ucraina e victima. Nimeni nu poate contesta acest lucru. Și sigur că Putin e un agresor, un criminal, dar care-i alternativa? Trump a înțeles că nu-l poate aduce la negocieri numindu-l non stop criminal și înjurându-l, iar asta i-a atras critici din partea unora. Însă, că ne place sau nu Trump, modul său de a aborda problema e singurul care ar putea da rezultate”, mai spune ea.
Alternativele nu există, deși pe hârtie promisiunile europenilor arată frumos. Însă chiar și europenii au admis în ultima perioadă că singurul care poate rezolva situația este Donald Trump. Iar pacea, chiar dacă va însemna un compromis și va fi în mare măsură nedreaptă cu victima, nu mai poate aștepta mult. În caz contrar, riscurile sunt enorme, chiar dacă, pe de altă parte, pentru europeni ar fi teoretic mai bine ca războiul să continue. Cea mai bună dovadă, declarația lui Bruno Kahl, șeful Serviciului german de informații (BND), care a sugerat că Europa ar fi mai sigură dacă războiul din Ucraina ar continua până în 2030. Declarația sa a fost însă dur criticată de fostul premier ucrainean Iulia Timoșenko, cea care a luptat o viață împotriva rușilor, dar acum e conștientă că o continuare a războiului ar ruina și mai mult Ucraina.
„În cazul în care războiul ar mai continua încă 5 ani, așa cum sugera Kahl, riscul ar fi să mai moară câteva sute de mii de ucraineni, inclusiv mulți civili, poate chiar un milion. Fără să punem la socoteală și rușii morți, că și ei sunt oameni. Relativ recent am văzut și evaluarea Băncii Mondiale, care estimează că reconstrucția Ucrainei ar dura undeva până la 50 de ani și ar costa acum, la o primă evaluare, în jur de 500 de miliarde de euro. Deja se pune problema de unde vor veni acești bani, cine îi va da. Cert e că dacă mai durează războiul ăsta încă 5 ani, o să fie mai rău decât în Siria”, mai spune experta.
Vești bune și vești proaste
Între atâtea vești proaste, există și unele încurajatoare. Ioana Constantin Bercean sintetizează.
„Primul, cel mai important lucru este faptul că cele două delegații, cea americană și ucraineană, s-au întâlnit din nou, că s-a ajuns la o anumită înțelegere, iar partea ucraineană a fost de acord pentru cele 30 de zile de armistițiu, de încetare a focului. Partea foarte bună de asemenea este că președintele, domnul Volodimir Zelenski, repet, aflat într-o situație extrem de complicată și cu fața la perete, dă dovadă de maturitate și face ceea ce trebuie să facă într-o astfel de situație. A realizat că deși europenii își manifestă toată dorința de a sprijini Ucraina în continuare și se vorbește inclusiv de partea de reconstrucție, faptic, pe teren, toate vocile de la nivel înalt din Europa l-au trimis pe președintele ucrainean înapoi la Donald Trump. Deci înseamnă că soluția este până la urmă la Donald Trump. Iar președintele Zelenski a dat dovadă de maturitate și până la urmă de înțelepciune de om de stat și a înțeles că trebuie să negocieze cu Donald Trump sau cu partea americană. Deci astea ar fi două lucruri pozitive”, adaugă experta.
Există însă și câteva puncte slabe. Rusia nu poate fi o țară de încredere, în acest moment, un motiv în plus ca negocierile să fie complicate.
„Sigur că în Rusia nu putem avea încredere, nu putem vorbi încă acum de o întâlnire direct între partea ucraineană și cei de la Moscova, oficialii de la Moscova. Probabil următorul pas va fi o discuție între americani și Federația Rusă, pentru că doar administrația Trump este entitatea care are suficiente atuuri în mânecă pentru a-l convinge pe Vladimir Putin sau pe cei de la Kremlin pentru a accepta acest armistițiu care deja, repet, a fost agreat de către oficialii de la Kiev. Sigur că este foarte greu, mai ales în lumina ultimelor evenimente, să avem încredere în ruși. Putem doar să sperăm că Donald Trump va avea suficientă putere de convingere și suficiente avantaje sau atuuri pentru a-i forța pe ruși să respecte acest acord de 30 de zile de încetare a focului. Pentru că, de fapt, acesta este primul pas, până când vom ajunge la acea pace de compromis, pentru că noi, în situația dată, nu putem să vorbim despre o pace justă. Pacea justă înseamnă recuperarea tuturor teritoriilor ucrainene ocupate de către ruși, ceea ce admite și Zelenski, e imposibil în prezent”, dezvoltă Ioana Constantin Bercean.
Lungul drum spre pace
Ea a explicat și pașii care ar putea să urmeze până la semnarea unei păci. Este vorba de mai multe etape care nu au cum să fie „arse”.
„Pentru această pace de compromis, după ce aceste 30 de zile de armistițiu ar fi semnate și respectate, ar veni etapa următoare a negocierilor și va urma o perioadă de câteva luni, poate o jumătate de an, în care ambele părți vor negocia separat cu Statele Unite. Apoi, sigur, se va ajunge și la un trio sau poate prin alți intermediari să se meargă din aproape în aproape. Pentru că, în genul acesta de negocieri, lucrurile se pot schimba de la o zi la alta și mie îmi place foarte mult să folosesc comparația asta făcută de doamna Wendy Sherman (n.r. – fostă secretar de stat adjunct al Statelor Unite ale Americii) în ceea ce privește diplomația. Doamna Sherman spunea că e ca atunci când încerci să aranjezi un cub rubic. Când reușești să aranjezi culorile pe o parte și când ai crezut că ai terminat, vezi că pe partea cealaltă toate culorile sunt deranjate și trebuie să o iei de la capăt. Cam așa va fi și în procesul acesta de negociere, mai ales că nu este un dosar ușor, care să aibă doar două, trei probleme care trebuie să fie puse pe masă și soluționate sau să găsești un compromis asupra unei singure probleme”, mai afirmă ea.
Dosarul este cu atât mai complicat cu cât Donald Trump și SUA au nevoie în mai multe privințe de Rusia. Acesta este un alt motiv pentru care Trump evită să-și antagonizeze partenerul de discuții. În plus, Ucraina este doar o parte a unui dosar mai mult decât complex, iar pe lângă SUA, Ucraina și Rusia, într-o poză mai largă apar și alte state și numeroase interese.
Un dosar complex
„Donald Trump vrea să rezolve acest dosar, este important, sigur, și acordul acela de exploatare a minereurilor sau metalelor, pământurilor rare, dar pentru el este important să livreze ceva publicului intern american ideea că a rezolvat o problemă externă, dar poza mare, geostrategică sau în doctrina Trump 2.0, avem și Iranul, avem și China, avem problemele din Orientul Mijlociu și atunci trebuie să înțelegem că pentru a rezolva inclusiv aceste probleme Donald Trump are nevoie de Federația Rusă. Și mă refer aici în primul rând la acordul, un potențial nou acord nuclear cu Iranul, unde Rusia este deja un intermediar, unde lucrurile se întâmplă deja în paralel cu discuțiile sau negocierea aceasta pentru pacea de compromis din Ucraina, adică s-au pus acolo lucrurile în mișcare, Donald Trump înțelege foarte bine că dacă le îndepărtează sau îl stigmatizează foarte mult pe Putin, acesta nu îl va ajuta, nu va intermedia nici o discuție cu Iranul. Sunt acolo și niște acorduri militare între Iran și Federația Rusă de transfer tehnologic de avioane Su-35, de sisteme de rachetă de antiapărare S-400 și sigur că Donald Trump dorește să controleze oarecum acest acord semnat de Rusia și Iran în 25 ianuarie. Asta pe de o parte”, continuă experta.
În același timp, în discuții apare și Israelul, care rămâne cel mai important aliat pentru Donald Trump, așa cum în ultimele decenii a fost cel mai important aliat pentru SUA.
„Pe de altă parte mai e și problema siriană. Și de ce spun despre această problema siriană? Ea nu are direct o cauză sau o cauzalitate directă cu Statele Unite, dar ce se întâmplă în Siria este foarte important pentru Israel. Ori Israelul, sigur că este partenerul, aliatul cel mai apropiat, indestructibil în relația asta dintre Israel și SUA și pe Donald Trump nu are cum să nu-l intereseze ce se întâmplă acolo. Ori Israelul ce dorește? Dorește ca Rusia să își păstreze niște forțe, niște capabilități militare în Siria, numai pentru a controla o potențială emergență teroristă sau pentru a controla ce se întâmplă acum în Siria, pentru că lucrurile nu arată foarte bine. Și nu arată bine nici pentru premierul Netanyahu, care de altfel a și spus că nu va permite ca în Siria să se instaleze un regim care să amenințe Israelul. Ori prezența militară rusească pe teren în Siria este importantă, Israelul face lobby pentru asta, iar America, sigur, gestionează sau, dacă vrei, girează, această idee”, e o altă fațetă a dosarului explicată de Ioana Constantin Bercean.
Așa se explică și prezența celebrului negociator Steve Witkoff la Jeddah. Diplomația nucleară cu Iranul, negocierile dintre Liban-Israel privind securizarea graniței, prezența Rusiei în Siria și negocierile cu Hamas sunt tot atâtea probleme de discutat în zona Orientului Mijlociu, care este la pachet cu problema ucraineană.
Ioana Constantin Bercean. FOTO: Arhivă personală
„Reprezentantul președintelui Trump pentru problemele Orientului Mijlociu, Steve Witkoff, este acolo. Tot în aceste zile s-au întâlnit la Doha, în Qatar, negociatorii israelieni-americani cu reprezentanții Hamas, în discuțiile pentru eliberarea tuturor ostaticilor, precum și a corpurilor neînsuflețite ale celor care și-au pierdut deja viața. Steve Witkoff reprezintă acolo sau are rolul acesta de a lucra foarte mult pe partea aceasta de geopolitică sau de doctrină prezidențială în ceea ce privește Orientul Mijlociu. La Jeddah, dincolo de faptul că s-au întâlnit cele două delegații ucraineană și a Statelor Unite, acolo s-au discutat și alte lucruri mai largi, care transcend dosarul ucrainean. Acolo s-a discutat inclusiv despre situația din Fâșia Gaza, despre felul în care va fi sprijinit Israelul pentru a fi securizat, eliberarea ostaticilor, potențialul acord nuclear cu Iranul, plus mai e încă o situație mai recentă de două zile. Israelul și Libanul au căzut de acord să negocieze securizarea graniței dintre cele două state, dar această negociere se întâmplă sub umbrela, sau să spunem, cu intermediere americană. Deci rolul lui Steve Witkoff este foarte, foarte important”, mai arată ea.
Atuurile lui Trump
Anterior, cunoscutul negociator american a trecut și pe la Moscova, unde a avut o rundă de negocieri cu rușii.
„Ne amintim că și înainte de începutul drumului acesta spre negociere, Steve Witkoff a trecut pe la Moscova, s-au discutat acolo tot lucrurile acestea legate de Orientul Mijlociu, apoi el s-a dus și la prima întâlnire de la Riad de acum câteva săptămâni. Adică are un rol în acest moment foarte important și cred că este una dintre piesele de bază din cercul cel mai apropiat al președintelui Trump, pentru că toate dosarele de care domnia sa s-a ocupat până acum au fost foarte bine gestionate și au intrat într-o linie dreaptă aproape spre soluționare”, menționează Ioana Constantin Bercean.
În ce privește Rusia și Ucraina, atât rușii cât și ucrainenii pleacă la discuții de la poziții maximaliste și încearcă să obțină cât mai mult. Treptat, ca în orice negocieri, fiecare ar trebui să facă anumite concesii.
„Aici sunt foarte multe aspecte care vor fi negociate, se va pleca de la puncte maximale, de la cerințe maximale, fiecare parte va cere maxim, pentru că de la punctul acela cel mai de sus se va coborî și se va ajunge undeva, va fi o soluție, repet, o pace de compromis”, punctează experta.
Ea a explicat și care ar fi principalele atuuri pe care le-ar avea Donald Trump în raport cu omologul său rus, Vladimir Putin.
„Argumentele lui au început deja să fie puse pe masă. Primul pas pe care l-a făcut Trump, conștient că Putin își dorește de trei ani de zile să fie reintrodus, să spunem așa în ghilimele, în circuitul internațional sau în circuitul diplomatic internațional. Or, Donald Trump ce-a făcut? L-a readus în circuitul acesta internațional, îi oferă din nou statutul acesta de mare putere sau de partener de președinte al unei mari puteri, negociază cu el, discută cu el, vedeți că evită în spațiul public să îl apeleze, să folosească termeni precum dictator sau invazie, a evitat întotdeauna să facă lucruri la acestea, tocmai pentru a-l ține aproape. Adică este și asta o tehnică de negociere, chiar dacă este deranjantă, singur, pentru moral și e deranjanată și din punct de vedere etic, dar, până la urmă, este o formă, o tactică de negociere”, susține experta.
Când s-ar putea încheia războiul
Și asta nu este tot. Donald Trump are un alt argument important, pentru că ajutat de aliații săi saudiți poate pune presiune pe prețul petrolului.
„Al doilea as din mânecă, să-i spunem, al lui Donald Trump, pentru că știți că a fost acel fond de investiții care s-a retras de pe piață, apoi Aramco, care este o companie americano-saudită, ține prețul petrolului sau al barilului de petrol foarte jos și asta lucrează în defavoarea Rusiei. Pentru că Rusia vinde petrol în China, India, Egipt și în alte locuri, dar îl vinde mult mai ieftin, adică veniturile sau câștigurile Federației Ruse, sigur, au scăzut brusc în momentul în care OPEC sau, în special, Arabia Saudită și statele din OPEC țin prețul barilului de petrol foarte scăzut. Iar asta îl pune pe Donald Trump într-o poziție de negociere mult mai puternică, pentru că Rusia nu mai primește acea infuzie de capital esențială pentru a-și finanța războiul”, mai explică ea.
Speranța ar fi că în acest an, cel puțin în a doua jumătate a anului, s-ar putea încheia războiul provocat de Rusia în Ucraina. Totul depinde, subliniază experta, dacă Rusia va da dovadă de seriozitate și va respecta armistițiul care va fi propus în prima fază.
„Sigur că tehnicalitățile vor dura, dar aici variabila necunoscută sau cea mai importantă, ori cel mai important aspect pe care va trebui să-l urmărim, să vedem cât de serioasă va fi și Federația Rusă în respectarea, în primul rând, a termenilor, unui armistițiu de încetare a focului și apoi, sigur, a viitoarelor etape care vor apărea pe parcursul negocielor. Dacă lucrurile merg într-o direcție bună și Rusia își va respecta partea de angajament, este destul de probabil că în a doua jumătate a anului să intrăm deja într-o linie dreaptă sau să ne apropiem de o soluție din aceasta de compromis”, încheie Ioana Constantin Bercean.