Conversația telefonică recentă dintre Donald Trump și Vladimir Putin ar putea marca o schimbare radicală a poziției Washingtonului în ceea ce privește războiul din Ucraina, avertizează Bloomberg.
Președintele american a declarat că a convenit cu liderul de la Kremlin să demareze imediat negocierile pentru încheierea conflictului, inclusiv posibilitatea unor vizite reciproce între cei doi. Aceste declarații ale lui Trump au stârnit uimire în rândul oficialilor europeni, unii dintre aceștia speculând că liderul american ar putea să „renunțe” la Ucraina.
Această decizie marchează o distanțare semnificativă față de politica adminstrației Biden, care, după invazia Rusiei în 2022, a ales să limiteze contactul direct cu Kremlinul, concentrându-se pe sprijinul militar și financiar acordat Ucrainei.
Schimbări îngrijorătoare pentru Europa
Mutarea lui Trump a stârnit panică printre liderii europeni, care se tem că aceasta ar putea semnala concesii față de Kremlin și o slăbire a sprijinului american pentru Kiev. Chiar și în ziua în care au fost anunțate discuțiile, secretarul american al Apărării, Pete Hagel, a declarat că aderarea Ucrainei la NATO este „nerealistă” și că Washingtonul nu va trimite trupe de menținere a păcii în cazul unui acord de încetare a focului.
În plus, Trump a ridicat și posibilitatea ca ajutorul continuu pentru Ucraina să fie condiționat de o compensație din partea Kievului, eventual sub forma accesului la resursele naturale ale țării. La Kiev, Scott Bessent, secretarul Trezoreriei SUA, a fost delegat să discute această problemă cu autoritățile ucrainene.
În acest context, alți oficiali ai administrației Trump, precum Steve Witkoff, trimisul special pentru Orientul Mijlociu, vor participa la negocierile privind Ucraina, iar Marco Rubio, secretarul de stat, va fi un jucător cheie în procesul de negociere.
Kievul nu cedează: Zelenski vrea întregul teritoriu înapoi
Deși Trump dorește o încetare a focului rapid, autoritățile ucrainene rămân ferme pe poziții, președintele Zelenski insistând asupra restabilirii integrității teritoriale a Ucrainei, inclusiv asupra Crimeei. Deși se vor purta negocieri, incertitudinea privind pozițiile Moscovei și Kievului riscă să complice și mai mult procesul.
Declarațiile secretarului american al Apărării, care a subliniat că restabilirea frontierele din 2014 este un „obiectiv iluzoriu”, au generat temeri că Statele Unite ar putea pierde influența în negocieri chiar înainte ca acestea să înceapă.
Trump nu a ezitat să declare că nu are nicio obiecție față de eliminarea de pe agenda negocierilor a aderării Ucrainei la NATO și s-a arătat încrezător că o încetare a focului va fi posibilă „în viitorul apropiat”.
Costuri de miliarde de dolari pentru Europa
Noua abordare a președintelui american Donald Trump privind soluționarea războiului din Ucraina ar putea schimba în mod semnificativ echilibrul responsabilităților dintre Statele Unite și Uniunea Europeană. În special, aceasta ar putea duce la o potențială povară financiară pentru UE care ar putea depăși 3 trilioane de dolari în următorul deceniu.
Bloomberg estimează că aceasta este suma pe care o vor plăti principalele țări europene pentru a consolida apărarea Ucrainei și pentru a-și dezvolta propriile capacități militare.
O astfel de responsabilitate financiară ar putea exacerba contradicțiile interne din UE care au fost ignorate mult timp. Cu toate acestea, în contextul slăbirii încrederii în Statele Unite și al amenințării din partea Rusiei, lipsa de acțiune ar putea avea consecințe și mai grave.
Unii lideri occidentali și oficiali din domeniul securității avertizează că, dacă Europa nu reușește să creeze o descurajare eficientă, liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, nu va face decât să își intensifice încercările de a slăbi UE și NATO.
„Președinte după președinte a înțeles că securitatea transatlantică avantajează atât SUA, cât și Europa. Trump pare să creadă că știe mai bine. Istoria va judeca această determinare”, a declarat fostul ministru britanic al apărării Ben Wallace.
Oficialii europeni au fost șocați de faptul că Trump a purtat discuții cu Putin fără să informeze mai întâi aliații-cheie. Un susținător european al Ucrainei a calificat acest lucru drept o „trădare”, deoarece SUA îndeplineau efectiv cererile Moscovei înainte de începerea discuțiilor oficiale.
Evenimentele recente au evidențiat amploarea provocărilor cu care se confruntă Europa. Rusia are un avantaj semnificativ în ceea ce privește numărul de trupe și producția de muniții, în timp ce țările UE nu au convenit încă asupra unei strategii de consolidare a propriilor capacități militare.
Discuții între liderii UE
Liderii europeni dezbat dacă să limiteze achizițiile de arme la producătorii europeni, care nu vor fi în măsură să furnizeze materialele necesare timp de mai mulți ani, sau să extindă cooperarea cu Regatul Unit și SUA. Unii susțin că fondurile ar trebui utilizate pentru dezvoltarea infrastructurii, în loc de achiziționarea de artilerie.
Atunci când liderii UE s-au reunit la Bruxelles pentru a discuta despre noua politică a SUA, aceștia au adus multe idei, dar nu au fost luate decizii concrete.
„Rusia și Putin nu sunt o amenințare doar pentru Ucraina, ci pentru noi toți”, a declarat prim-ministrul danez Mette Frederiksen în timpul reuniunii.
Potrivit analiștilor Bloomberg, costurile de susținere a Ucrainei, a armatei sale și de descurajare a unei noi agresiuni rusești vor fi semnificative.
În special, reconstrucția armatei ucrainene ar putea costa aproximativ 175 de miliarde de dolari în 10 ani, în funcție de starea forțelor după încheierea războiului și de teritoriul care trebuie apărat.
O misiune de menținere a păcii de 40 000 de soldați ar costa alte 30 de miliarde de dolari în aceeași perioadă, deși Volodimir Zelenski susține că ar fi nevoie de mult mai multe trupe.
Cea mai mare parte a fondurilor va fi cheltuită pentru consolidarea capacităților de apărare ale țărilor UE, ridicând bugetul total al apărării la 3,5% din PIB și achiziționând artilerie, sisteme de apărare antiaeriană și rachete.
Dacă aceste cheltuieli sunt finanțate prin îndatorare, ar putea crește necesarul de împrumuturi al celor mai mari cinci membri europeni ai NATO cu încă 2,7 trilioane de dolari în următorul deceniu.