Politologul Cristian Pîrvulescu susține că lupta lui Ilie Bolojan cu angajații de la stat va fi redusă la nivelul administrației prezidențiale. Antropologul Radu Umbreș explică mecanismele din spatele sistemului de angajări la stat și cum poate acesta să fie schimbat.
Ilie Bolojan va putea continua cu optimizarea aparatului de stat doar la Cotroceni. FOTO: Inquam
Una dintre principalele teme pe care le-a adus în discuția publică Ilie Bolojan a fost angajații de la stat.
El a anunțat, în urmă cu două zile, că în perioada următoare vor fi organizate concursuri „pe baza unei metodologii transparente” în urma cărora vor fi făcute restructurările în rândul angajaților Senatului.
Bolojan a mai dat o veste rea sistemului: reducerea de personal de la Senat „este doar un început”, iar după aprobarea bugetului se va lucra la o reformă a altor instituții publice coordonate de Parlament și nu numai.
„Va fi o acțiune continuă, prin care instituții care au nevoie neapărat de reforme vor fi supuse unui proces de analiză și este o obligație din partea noastră pentru că a limita risipa banului public nu cred că e o chestiune de doctrină politică, ci pur și simplu e o chestiune de necesitate, mai ales în condițiile actuale”, a afirmat Ilie Bolojan la Digi 24, sâmbătă.
Odată cu demisia președintelui Iohannis, Bolojan, va prelua funcția de președinte interimar.
Din postura de președinte pârghiile de acțiune ale lui Bolojan se schimbă.
„Adevărul” analizează dacă va putea fostul primar al Oradei să continue lupta de eficientizare a aparatului de stat și ce va viza aceasta.
Discuția despre angajații la stat are două aspecte importante: numărul acestora, care ar determina cheltuieli publice extrem de mari, dar și modalitatea de angajare a acestora prin pile și relații de partid.
Angajările la stat, analizate de un antropolog; „competența nu e singurul criteriu”
Pentru a înțelege mecanismul angajărilor la stat „Adevărul” a vorbit cu sociologul Radu Umbreș, antropolog român cu studii la Londra și Paris, autorul cărții „Neîncrederea. Cum funcționează România profundă”.
Cercetătorul susține că funcționarea societății românești are la bază familia extinsă (rude și cunoștințe). Există un grad foarte mare de neîncredere care guvernează relațiile cu persoane care nu fac parte din familia extinsă. Astfel, se preferă colaborarea cu membrii familiei și apropiați.
L-am întrebat pe antropolog cum afectează acest mod de funcționare al societății angajările din politică făcute pe bază de cumetrii, cunoștințe, „pile”.
„Nivelul de încredere interpersonală influențează modul în care sunt făcute angajările și organigrama, deoarece actorii cu putere de decizie în organizații au nevoie de colaboratori pe care să se poată baza în desfășurarea activității”, explică Umbreș.
În acest context, competența nu mai este cel mai important criteriu care stă la baza angajării.
„Competența este un criteriu important dar nu este singurul atunci când există suspiciuni privind loialitatea sau bunăvoința celor care vor fi angajați. Mai mult, competența este greu de evaluat atunci când criteriile sunt incerte, iar dovezile nesigure. De exemplu, neîncrederea în sistemul educațional poate ridica semne de întrebare asupra diplomelor sau calificărilor despre care nu se știe dacă au fost obținute legitim și dacă indică cu adevărat competența angajatului”, susține antropologul.
În acele poziții în care competențele sunt puțin relevante (de exemplu munci necalificate), atunci spațiul de manevră discreționar este și mai ridicat.
De ce preferă politicienii să angajeze „pe pile”
Umbreș explică avantajele din perspectiva politicienilor a angajării „pe pile”:
„Atunci când relația profesională se bazează pe o relație personală se pot reduce riscurile privind trădarea, sabotajul, oportunismul egoist, sau alte probleme prevăzute sau neprevăzute. Un asemenea angajat este un aliat de nădejde în momente de criză sau de conflict intern. Angajarea pe criterii aparent non-meritocratice (a rudelor, prietenilor, recomandărilor etc) oferă un nivel de siguranță privind comportamentul ulterior al persoanei”.
Cercetătorul observă că în absența unor mecanisme de evaluare a performanței și de control asupra activității, „o relație personală poate să ofere o anumită predictibilitate și pârghii de control în cazul apariției unor probleme ce nu pot fi rezolvate din punct de vedere birocratic.”
Acest mecanism, spune el, apare și în mediul privat. „Acest lucru apare și în cazul mediului privat unde relațiile personale oferă un ”lubrifiant” ce facilitează tranzacțiile și activitatea organizațională. Chiar un angajat pe criterii meritocratice poate să devină un partener social de încredere pentru șefi prin construirea de apropiere personală sau chiar rudenie ritualică (faimoasele cumetrii).”
Angajările la stat a rudelor, prietenilor, recomandărilor reprezintă pentru mulți politicieni chiar o datorie morală de sprijin și loialitate față de familie.
„La nivel cultural, așteptarea ca relațiile dintre rude și prieteni să aibă o puternică încărcătură morală de obligații reciproce poate face chiar ca aplicarea unei paradigme meritocratice să fie percepută ca o încălcare a așteptărilor de sprijin și loialitate în orice domeniu al vieții sociale. Chiar dacă regulile formale sunt bazate pe o evaluare obiectivă, depersonalizată, este nevoie de un mare pas pentru a izola relațiile personale de cele profesionale, lucru care ar reconfigura principiile morale care ghidează reprezentările și deciziile multora dintre românii care lucrează la stat”, concluzionează Umbreș.
Cum se poate schimba sistemul
Umbreș precizează că discuția despre sistemul angajărilor la stat este una complexă, iar percepțiile publice nu sunt neapărat reflectate de realitate.
„Numărul bugetarilor nu este mai mare decât media EU și diferă mult între domenii (în sănătate sau asistență socială avem mai puțini, în administrația locală și educație avem mai mulți). La fel, este incorect să discutăm despre ineficiență sau corupție la nivel general deoarece, cel mai probabil, există variații mari în funcție de domeniile la care ne referim. Mai mult, suntem oare siguri că peste tot în EU există angajări la stat doar și numai doar bazat pe meritocrație?”, întreabă el retoric.
În ceea ce privește modalitățile de schimbare a sistemului „dacă suntem convinși că majoritatea angajărilor la stat sunt bazate pe relații personale”, susține Umbreș, soluția nu este o acțiune singulară, precum cea a lui Ilie Bolojan.
„Este greu ca un singur individ să se comporte altfel deoarece ar fi perceput ca jucând după alte reguli decât toți ceilalți. Dacă alții pot să își angajeze rudele, tu de ce nu o faci? Ar putea fi perceput ca un semn de rea-voință sau de inadecvare la normele informale. Și de ce să renunți la un avantaj pe care majoritatea îl folosește și care conferă stabilitate (chiar dacă nu eficiență) sistemului?”, explică antropologul.
Astfel, soluția este o coordonare largă la nivelul întregului sistem:
„De aceea schimbarea nu poate apărea la nivel individual, ci doar printr-o coordonare largă prin care se comunică că vechile norme nu mai sunt valabile și toată lumea (sau măcar o covârșitoare majoritate) joacă după noi reguli care avantajează (sau dezavantajează) pe toată lumea în același mod. Orice ambiguitate va duce la persistența unui sistem orientat spre reducerea incertitudinilor prin recursul la metodele ce au rezistat diverselor transformări sociale – mai bine ruda pe care o cunoști decât angajatul impredictibil.”
„Va putea reduce numărul de funcționarii doar de la Palatul Cotroceni”
Profesorul Cristian Pîrvulescu susține că ceea ce a făcut Ilie Bolojan nu este surprinzător, având în vedere că sunt genul de acțiuni pe care le-a făcut și la Primăria Oradea și la Consiliul Județean Bihor.
Analistul politic susține că „este foarte mult populism în aceste acțiuni, deoarece o discuție serioasă în acest moment despre reforma funcției publice trebuie făcută, dar ea nu presupune în mod automat eliminarea funcționarilor publici”.
El admite că astfel de acțiuni îi aduc popularitate lui Bolojan: „Evident că prind la public, fiind vorba de populism. Ura împotriva statului se transferă în ură împotriva funcționarilor. Numai că nu funcționarii publici sunt numeroși, sunt numeroși profesorii, polițiștii, militarii. Ce facem? Îi reducem?”
Profesorul susține că statisticile relevă că numărul de funcționari publici din România nu este mai mare decât în alte state ale UE.
Adevărata soluție: reforma administrativă
„Eu cred că era nevoie de o reformă a administrației care să reducă numărul de localități și în mod automat se reducea numărul de funcționari și creștea eficiența funcției publice în teritoriu, acolo unde sunt probleme”, a susținut politologul.
Pentru o astfel de reformă, spune Pîrvulescu, Bolojan nu va avea sprijin politic și primii care se vor împotrivi sunt social-democrații, care au primari în cele mai multe comune care au nevoie de sprijin financiar.
În ceea ce privește creșterea eficienței la nivelul instituțiilor publice, e o discuție foarte complicată, spune analistul deoarece „mi-e teamă că aceste reforme nu vor afecta nici pe departe pe cei care au sprijin politic ci pe cei care nu au. Și știți cine nu are sprijin politic? Cei care sunt specialiști”.
Pîrvulescu susține că în România există cultivată la nivelul societății, o atitudine de ostilitate față de funcționari care sunt priviți ca niște oameni care nu produc. „Nu numai liberalii îi consideră pe funcționari, ci și comuniștii îi considerau pe funcționari ca fiind neaveniți”, a precizat profesorul.
Funcția de președinte interimar, spune Pîrvulescu, nu-i dă dreptul lui Bolojan să reducă numărul de funcționarii decât de la Palatul Cotroceni. „Din câte știu, acolo bate vântul. Adică, președintele Iohannis însuși a asistat la o hemoragie de angajați”. Cel mai probabil Bolojan va avea nevoie de sprijin serios în anumite direcții.
„Schimbarea criteriilor de angajare ar fi împotriva intereselor politicienilor”
„Eu înțeleg că vrea să facă pe Musk în România. Problema e că Musk distruge America, pur și simplu”, spune politologul.
Pîrvulescu susține că după „jocul cu reducerile de personal” se va ajunge la lucrul de care acum politicienii se feresc: creșterea taxelor și impozitelor. „Nu există altă sursă de creșterea venitorilor la buget. România este un paradis fiscal din punctul de vedere al impozitelor (…) România, dacă ne uităm pe statistici, are cea mai mică pondere a bugetului în PIB după Irlanda și Malta, două insule care sunt obligate, datorită populației reduse, să fie un fel de paradis fiscal”.
În ceea ce privește schimbarea modului în care se fac concursurile pentru posturi la stat, Pîrvulescu e sceptic: „Pentru a avea concursuri corecte trebuie să scoate Agenția Funcționarilor Publici de sub control politic. Dumneavoastră îi vedeți capabili de așa ceva? Nu, nu sunt capabili de așa ceva. Ar fi împotriva intereselor lor”.