După ani de conflict înghețat și tensiuni latente, o apropiere istorică între Armenia, Azerbaidjan și Turcia pare să prindă contur, cu posibile implicații radicale pentru arhitectura de securitate din Caucazul de Sud. De data aceasta, Moscova nu mai este actorul central, ci mai degrabă un spectator iritat și slăbit, prins în propria aventură militară din Ucraina, scrie în Kyiv Post, Timothy Ash, strateg principal pentru piețele emergente suverane în cadrul Bluebay Asset Management Company, cu sediul la Londra.

Potrivit unor surse diplomatice și relatări din presa regională, cele trei state negociază intens asupra coridorului Zangezur – un traseu strategic care ar lega Azerbaidjanul de exclava sa Nahicevan, prin sudul Armeniei, și mai departe de Turcia. Vizita recentă a premierului armean Nikol Pașinian la Ankara pare să fi accelerat un proces de reconciliere care până de curând părea imposibil.

Începutul unei păci și sfârșitul unei hegemonii

Un posibil acord asupra coridorului ar fi un pas decisiv spre normalizarea relațiilor între Erevan, Baku și Ankara, punând capăt unei istorii dureroase, marcată de conflicte identitare și revendicări teritoriale. Ar fi, totodată, și o victorie simbolică a diplomației asupra vechilor narative de război.

Pentru Armenia, s-ar deschide porți comerciale spre Europa și Asia Centrală. Pentru Azerbaidjan și Turcia, s-ar consolida o axă de influență est-vest, fără intermedierea Moscovei. Pentru Rusia, în schimb, aceasta ar putea fi una dintre cele mai semnificative înfrângeri strategice de la destrămarea Uniunii Sovietice.

Prețul unei absențe: Rusia, în defensivă

Războiul din Ucraina a consumat nu doar resursele militare ale Kremlinului, ci și capacitatea sa de a arbitra conflictele din fostul spațiu sovietic. În 2023, când Azerbaidjanul – sprijinit activ de Turcia – a reluat ofensiva în Nagorno-Karabah, Rusia nu a intervenit. Obligațiile sale față de Armenia, ca aliat în cadrul CSTO, au rămas pe hârtie, iar Baku a obținut o victorie clară.

Premierul Pașinian, deși aflat într-o poziție politică fragilă, a înțeles rapid realitatea noului context regional. A început demersurile pentru normalizarea relațiilor cu vecinii ostili de altădată și s-a apropiat vizibil de Uniunea Europeană, în special de Franța. Kremlinul a răspuns cu ostilitate, încercând să destabilizeze guvernul de la Erevan prin sprijinirea unor tentative de lovitură de stat, potrivit unor rapoarte recente.

Coridorul Zangezur, o poartă deschisă și o concesie grea

Pentru Azerbaidjan, cheia unui acord de pace final rămâne modificarea Constituției armene, astfel încât Erevanul să recunoască oficial suveranitatea Baku asupra Nagorno-Karabah. Pașinian, conștient de lipsa de popularitate a unei astfel de măsuri, a tergiversat decizia, mizând pe beneficii economice care ar putea atenua rezistența internă.

Totuși, acceptul privind coridorul Zangezur ar putea fi moneda de schimb care să determine Azerbaidjanul să relaxeze pretențiile constituționale – și, implicit, să semneze un tratat de pace istoric.

Rusia pierde Caucazul, dar câștigă Georgia?

Într-o ironie geopolitică deloc subtilă, în timp ce Armenia și Azerbaidjan se desprind de orbita Moscovei, vecina Georgia – odinioară “favorita Occidentului” – face pași înapoi, apropiindu-se tot mai mult de Rusia sub conducerea partidului Visul georgian, controlat de miliardarul Bidzina Ivanișvili.

În ciuda protestelor pro-europene reprimate cu brutalitate, Tbilisi pare să încline balanța în sens invers față de restul regiunii. O piesă importantă pe această tablă geopolitică rămâne portul Anaklia, disputat între interesele chineze și cele americane. Proiectul irită administrația Trump, care susține în Congres sancțiuni împotriva regimului de la Tbilisi.

Iranul, pe margine

Un alt actor regional afectat de evoluția actuală este Iranul, care se opunea deschiderii coridorului Zangezur. Slăbit însă după loviturile recente ale SUA și Israelului, Teheranul nu mai are aceeași capacitate de presiune. Astfel, inițiativa azero-turcă a prins contur într-un moment în care Iranul este, pentru prima dată în ani, fără capacitatea reală de a o bloca.

Caucazul, în pragul unei reașezări istorice

Dacă acest acord va fi semnat, vom asista la una dintre cele mai spectaculoase repoziționări geopolitice din spațiul post-sovietic. Rusia, care timp de trei decenii a controlat echilibrul din Caucaz prin prezență militară și dependențe economice, își vede acum influența șubrezită de propriile greșeli strategice.

Coridorul Zangezur nu este doar o rută de transport – ci și o linie de demarcație între trecutul dominat de Moscova și un viitor care, cel puțin în viziunea Armeniei și Azerbaidjanului, se construiește mai aproape de Ankara, Bruxelles și, poate, Washington.

După ce Elon Musk, fostul șef al Departamentului de Eficienţă Guvernamentală (DOGE), a anunțat că înființează un nou partid, secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a declarat că miliardarul ar trebui să se concentreze pe conducerea companiilor sale.

Firma de investiţii Azoria Partners, care plănuia să lanseze un fond tranzacţionat la bursă (ETF) legat de acţiunile Tesla, a anunţat sâmbătă amânarea proiectului, invocând „un conflict cu responsabilităţile depline ale lui Musk ca director general”, scrie News.ro.

„Îndemn Consiliul de Administraţie să se reunească de urgenţă şi să-i ceară lui Elon să-şi clarifice intenţiile politice şi dacă acestea sunt compatibile cu funcţia sa de CEO al Tesla”, a directorul general al Azoria, James Fishback.

Într-un interviu pentru CNN, Scott Bessent a afirmat că este probabil ca membrii consiliilor de administraţie ale companiilor conduse de Musk – Tesla şi SpaceX – să nu fi fost încântaţi de anunţul său politic.

„Îmi imaginez că aceste consilii îl vor încuraja să se concentreze pe activitatea de afaceri, nu pe cea politică”, a spus el.

Bessent a sugerat că influenţa politică a lui Musk este limitată: „Departamentul de Eficienţă Guvernamentală pe care l-a condus (DOGE) a fost mai popular decât el. Dacă ne uităm la sondaje, Elon nu era tocmai bine văzut.”

Elon Musk anunță formarea Partidului America

Elon Musk a anunțat sâmbătă, 5 iulie, crearea mişcării sale politice denumite „America Party” – Partidul America.

„Astăzi, se formează Partidul America pentru a vă reda libertatea”, a adăugat el.  

Deoarece este născut în Africa de Sud, Elon Musk nu poate candida la preşedinţia SUA.  După ce în trecut a fost democrat, la alegerile prezidenţiale din 2024 a schimbat tabăra politică şi l-a susţinut puternic pe Donald Trump, devenindu-i unul dintre cei mai fideli aliaţi.

Relaţiile s-au răcit şi au avut schimburi publice de replici odată cu noua lege bugetară a lui Trump, pe care Musk a criticat-o puternic. Legea a fost promulgată vineri de preşedinte. 

Musk a susţinut că legea politică republicană va creşte datoria, numind-o „sclavia datoriei”.

Propunerea de a testa livrări hipersonice de marfă cu rachete pe un atol izolat din Pacific a fost abandonată după critici privind impactul asupra păsărilor marine.

Forțele Aeriene ale SUA au renunțat la planurile de a testa livrări de marfă cu rachete hipersonice de pe Atolul Johnston, un teritoriu izolat din Pacific, în colaborare cu SpaceX, compania lui Elon Musk. Decizia vine după ce experții au avertizat că proiectul ar putea afecta coloniile de păsări marine care cuibăresc pe insulă, conform publicației militare Stars and Stripes.

O petiție care cerea abandonarea planurilor a strâns peste 3.800 de semnături, iar Forțele Aeriene au anunțat că vor căuta alte locații pentru program, după ce inițial au promis o evaluare de mediu.

Scopul programului este testarea aterizării vehiculelor reutilizabile capabile să transporte până la 100 de tone de marfă în orice punct al globului în maxim 90 de minute. Forțele Aeriene susțin că astfel de tehnologii ar putea revolutiona logistica militară, care acum necesită zile sau săptămâni pentru a livra provizii în zone îndepărtate.

Atolul Johnston, un teritoriu neincorporat al SUA situat la circa 1.300 km sud-vest de Hawaii, este închis publicului și administrat de Forțele Aeriene. Este, totodată, o rezervație naturală protejată, găzduind 14 specii de păsări tropicale.

Nu este prima dată când SpaceX atrage critici pentru impactul său asupra mediului. Anul trecut, o lansare de rachetă în Boca Chica, Texas, a distrus cuiburi și ouă ale păsărilor de țărm, determinându-l pe Musk să glumească că se va abține de la omletă o săptămână ca despăgubire. În mai, grupuri de mediu au dat în judecată Autoritatea Federală de Aviație (FAA) pentru aprobarea extinderii operațiunilor SpaceX fără studii de mediu suplimentare, deși baza se află lângă o rezervație naturală.

Până acum, Forțele Aeriene nu au anunțat parteneri industriali oficiali pentru program, dar SpaceX era considerat un candidat principal. Se pare că, de data aceasta, păsările au câștigat lupta.

Într-un sistem construit pe secret, nimeni nu cunoaște realitatea din spatele scenei, dar există semne că liderul chinez ar putea avea probleme politice.

Pentru dictatorii din toate timpurile, nimic nu contează mai mult decât proiectarea unei imagini de putere absolută și necontestată. Șansa de a păși pe scena mondială la un summit internațional strălucitor nu trebuie ratată.

Pe 7 iulie, Xi nu va apărea la summitul BRICS din Rio de Janeiro – o absență fără precedent în cei 12 ani de când conduce China cu o mână de fier. Gestul, aparent izolat, vine în contextul unei serii de evenimente care alimentează speculații: tăcerea bruscă de 14 zile, eliminarea discretă a unor figuri importante din armată, lipsa unor omagii oficiale aduse tatălui său și, mai ales, o economie aflată într-un declin nemaiîntâlnit de la începutul anilor 2000.

Acest anunț, împreună cu alte evoluții recente, a declanșat speculații conform cărora Xi ar putea avea probleme politice sau chiar că supremația sa îndelungată asupra Chinei ar putea fi amenințată, scrie The Telegraph.

Într-un sistem bazat pe secret, nimeni în afara unui cerc restrâns nu știe ce se întâmplă cu adevărat în spatele zidurilor din Zhongnanhai, enclava bine păzită de lângă Orașul Interzis din Beijing, unde Xi și cei mai înalți colegi ai săi au birouri și reședințe de stat.

O conducere contestată în tăcere

Xi Jinping a ajuns la 72 de ani și domnește deja de mai mult timp decât a făcut-o Jiang Zemin. Însă dominația sa este marcată de o centralizare fără precedent și de o epurare sistematică a rivalilor. Fie că este vorba despre ministrul apărării, despre diplomați de carieră sau generali de vârf, Xi a eliminat pe rând orice potențial contracandidat sub umbrela luptei împotriva corupției. Însă, cum observa un fost ofițer dezertor al Armatei Populare, „arestările nu sunt despre corupție, ci despre loialitate”.

Cu toate acestea, ceva pare să se fi fisurat. În mod oficial, totul este în regulă: Xi apare constant pe prima pagină a People’s Daily, (cotidianul Partidului Comunist chinez) iar retorica regimului rămâne neclintită. Dar cei care studiază îndeaproape China vorbesc deja despre o neliniște latentă în aparatul de partid și despre tensiuni care ar putea erupe în 2027, la următorul Congres al Partidului Comunist.

Economia, călcâiul lui Ahile

Problema cea mai acută pentru Xi nu e politica internă, ci economia. Visul chinez de a depăși Statele Unite ca primă putere economică mondială pare tot mai îndepărtat. Creșterea economică stagnează, exporturile se sufocă sub greutatea protecționismului american, iar modelul bazat pe investiții masive și consum extern dă semne clare de epuizare.

Xi a promis dublarea economiei chineze până în 2035. Realitatea, însă, îl contrazice. În 2025, eforturile disperate de stimulare a consumului – precum programul de subvenționare a electrocasnicelor – nu reușesc decât să cosmetizeze cifrele oficiale. Sub suprafață, încrederea consumatorilor chinezi e la pământ, iar prăbușirea pieței imobiliare a șters o parte semnificativă din averea familiilor de rând.

O lume tot mai ostilă

În plan extern, Xi se confruntă cu o izolare crescândă. Diplomația agresivă din Marea Chinei de Sud, presiunile asupra Taiwanului și conflictul deschis cu India au avut un efect contrar celui dorit: au apropiat țările vecine de Statele Unite. Filipine a deschis noi baze pentru armata americană, India își consolidează parteneriatele prin Quad, iar Japonia și Australia susțin din ce în ce mai vocal strategia de descurajare militară.

În loc să fragilizeze influența americană în Asia, Xi pare că a reușit performanța de a o întări.

Tăceri care ridică semne de întrebare

E adevărat că multe dintre indiciile recente pot avea explicații banale: Putin lipsește de la summit pentru că riscă arestarea, iar Xi, fără aliatul său de conjunctură, nu mai are motivația simbolică de a merge până în Brazilia. De asemenea, absențele de două săptămâni nu sunt fără precedent pentru el.

Dar, așa cum observa Churchill cândva despre Kremlin, „luptele pentru putere seamănă cu o bătaie între buldogi sub un covor – nu vezi decât colții și, uneori, oasele care zboară afară”.

În 2023, două ministere importante – Apărarea și Externele – și-au pierdut liderii peste noapte. În ambele cazuri, fără explicații convingătoare. Un diplomat de top, Qin Gang, a dispărut după câteva luni de mandat. Armata, spune un fost lider militar, ar fi tot mai nemulțumită de conducerea centrală.

2027: testul suprem

Următorul Congres al Partidului, din 2027, va fi momentul de cotitură. Tot atunci ar trebui, în mod normal, să fie desemnat un succesor, dar Xi, ca toți autocrații, se teme să nu-și creeze un rival din umbră. Orice pas greșit ar putea deschide porțile unei lovituri interne – nu neapărat prin debarcarea completă, ci prin marginalizare treptată: renunțarea la una dintre cele trei funcții-cheie, de exemplu.

Pentru moment, nimic nu indică o criză iminentă. Dar în lumea închisă a politicii chineze, liniștea nu e neapărat semn de stabilitate. Poate fi preludiul unei mișcări neașteptate, tăcute, dar decisive.

Iar dacă economia nu se redresează, dacă tinerii fără loc de muncă nu primesc perspective și dacă elitele continuă să se simtă amenințate, atunci „bulldogii” din spatele covorului vor începe să mârâie. Și de data aceasta, e posibil ca oasele aruncate să-i aparțină chiar lui Xi Jinping, subliniază The Telegraph.

După doi ani de creștere susținută, alimentată artificial de cheltuielile militare fără precedent, economia Rusiei începe să dea semne vizibile de oboseală. Indicatorii economici din ultimele luni sugerează că „miracolul” economiei de război a Moscovei își arată limitele. Cu inflație ridicată, scăderi în industrie, consum în retragere și un deficit bugetar persistent, Rusia se apropie de o realitate economică mult mai dură, scrie într-o amplă analiză The Wall Street Journal.

Deși Kremlinul refuză să recunoască direct impactul cumulativ al sancțiunilor occidentale, chiar oficialii guvernamentali ruși vorbesc tot mai deschis despre posibilitatea unei recesiuni. Ministrul Economiei, Maxim Reșetnikov, a avertizat recent că Rusia este „la marginea unei recesiuni”, în timp ce omologul său de la Finanțe, Anton Siluanov, a descris contextul drept „furtuna perfectă”.

Pe fondul acestor tensiuni, Banca Centrală a sugerat o posibilă reducere a dobânzii de referință în această lună – o schimbare de ton ce vine după o serie de majorări agresive, menite să țină sub control inflația galopantă provocată, în parte, de cheltuielile militare.

Un model economic forțat și nesustenabil

Creșterea economică remarcabilă a Rusiei în 2023 și începutul lui 2024 – una dintre cele mai rapide din rândul marilor economii – a fost rezultatul unui model artificial, susținut în proporție covârșitoare de bugetul apărării și de exporturile energetice redirecționate către China și India. Aproape 40% din cheltuielile guvernamentale sunt alocate sectorului militar și de securitate, un nivel comparabil doar cu perioada de vârf a Uniunii Sovietice.

Dar, potrivit analiștilor, această formulă de supraviețuire economică pe timp de război vine cu costuri sistemice: inflație ridicată, scumpirea creditului pentru întreprinderile civile, reducerea investițiilor private și dezechilibre structurale care se acumulează. „Modelul de creștere bazat exclusiv pe cheltuieli militare este rupt de realitate”, afirmă Janis Kluge, expert în economie rusă la Institutul German pentru Afaceri Internaționale și Securitate. „Pentru a susține mașinăria de război, economia civilă trebuie să se contracte, iar asta nu e sustenabil.”

Semnele încetinirii devin clare

Datele oficiale arată o scădere clară a ritmului de creștere: în primul trimestru din 2025, PIB-ul a crescut cu doar 1,4% față de anul anterior, comparativ cu 4,5% în ultimul trimestru din 2024. Producția industrială a înregistrat cea mai accentuată contracție din ultimii trei ani, iar vânzările de autoturisme noi au scăzut cu aproape 30% în luna iunie.

Mari companii industriale încep să tragă semnale de alarmă. Rostselmaș, principalul producător rus de utilaje agricole, a anunțat tăieri de producție și investiții, precum și trimiterea anticipată în concediu a celor 15.000 de angajați. În Siberia, operatorul rețelei electrice Rosseti Sibir a raportat o situație de cvasi-insolvență, invocând un nivel periculos al datoriei și solicitând majorări de tarife pentru consumatorii industriali.

Fragilități ascunse în sistemul bancar

Un alt punct vulnerabil este sistemul bancar. În urma invaziei din 2022, statul a impus băncilor să acorde împrumuturi preferențiale companiilor implicate în efortul de război. În contextul actual al dobânzilor ridicate, riscul ca aceste împrumuturi să nu mai fie returnate crește, iar pierderile pot fi transferate, în ultimă instanță, bugetului de stat.

Un raport recent al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) avertizează asupra riscului unei crize bancare sistemice începând cu 2026, pe fondul dezechilibrelor acumulate. Deși unele analize locale afirmă că băncile sunt încă bine capitalizate, centrul de analiză macroeconomică din Moscova vorbește despre o probabilitate „moderată și în creștere” a unei crize sistemice.

O economie dependentă de petrol și vulnerabilă la sancțiuni

Veniturile din energie reprezintă încă o treime din bugetul Rusiei. Dar în iunie, încasările din petrol și gaze au ajuns la cel mai scăzut nivel din ianuarie 2023. Motivul: prețurile petrolului rusesc au rămas sub nivelul estimat în construcția bugetară, iar sancțiunile – deși evitate parțial prin redirecționarea exporturilor – încep să-și arate colții.

În acest context, orice scădere suplimentară a prețului barilului sau înăsprire a regimului de sancțiuni occidentale ar pune o presiune directă pe capacitatea Moscovei de a finanța războiul.

„O scădere a veniturilor din petrol, combinată cu noi sancțiuni, va fi simțită mult mai acut în această etapă”, avertizează Alexandra Prokopenko, fost oficial al Băncii Centrale a Rusiei, în prezent cercetător la Carnegie Russia Eurasia Center.

Consecințe politice și limite strategice

Pentru Vladimir Putin, însă, aceste semnale nu par să reprezinte o piedică serioasă în planurile sale militare. Prioritatea rămâne neutralizarea Ucrainei, indiferent de costurile economice. De altfel, el a ironizat recent avertismentele privind economia, spunând că „zvonurile despre moartea ei sunt exagerate”. Totuși, a adăugat că „recesiunea sau stagflația nu trebuie permise, în niciun caz”.

Însă datele conturează altă imagine: bugetul Rusiei este în deficit permanent de la începutul războiului, iar prognozele guvernului indică aceeași tendință și pentru următorii doi ani. În paralel, susținerea populară pentru război s-ar putea eroda, dacă efectele economice se răsfrâng tot mai mult asupra nivelului de trai.

O oportunitate pentru Vest?

Pentru Occident, această încetinire ar putea reprezenta o fereastră de oportunitate strategică, cu condiția unei coordonări mai stricte în aplicarea de noi sancțiuni sau în impunerea unor plafoane mai eficiente asupra exporturilor energetice rusești.

Economia rusă, deși rezilientă pe termen scurt, arată tot mai clar că nu poate susține la nesfârșit un model bazat pe militarizare, reprimare internă și izolare internațională. Iar dacă acest model începe să cedeze, miza se mută de la câmpul de luptă la sustenabilitatea regimului de la Kremlin.

În timp ce administrația Trump a tratat confruntarea cu China ca pe o ofensivă economică punctuală, liderul chinez Xi Jinping a abordat-o ca pe un conflict sistemic, de durată – un nou tip de Război Rece, pentru care Beijingul s-a pregătit în tăcere de decenii, scrie The Wall Street Journal.

În viziunea lui Xi, confruntarea cu Statele Unite nu se reduce la taxe vamale, sancțiuni sau competiție tehnologică. Este vorba despre o rivalitate istorică între două modele de guvernare, iar supraviețuirea Partidului Comunist Chinez, în fruntea unui stat autoritar, depinde de capacitatea sa de a învăța din greșelile Uniunii Sovietice.

Din umbra URSS, o strategie de răbdare

Încă de la începutul mandatului său, Xi a evocat repetat cauzele dezmembrării URSS: dezangajarea ideologică, liberalizarea prea rapidă și slăbirea controlului partidului asupra societății. Într-un discurs intern din 2013, el avertiza: „De ce s-a destrămat Uniunea Sovietică? De ce s-a prăbușit Partidul Comunist Sovietic? O cauză fundamentală a fost slăbirea autorității ideologice.”

Pentru Xi, lecția este clară: consolidarea autorității politice interne este precondiția oricărei confruntări externe. În fața unei Americi percepute ca instabilă și agresivă, Beijingul nu caută o victorie rapidă, ci o „stare de echilibru strategic” – un termen preluat din limbajul maoist, care desemnează o situație de blocaj relativ, favorabil consolidării.

„Pentru China, echilibrul strategic este scenariul cel mai realist și dezirabil în viitorul previzibil”, explică Minxin Pei, profesor la Claremont McKenna College. Aceasta implică răbdare, gestionarea atentă a resurselor și o politică externă flexibilă, dar vigilentă.

Trei piloni: economie, geopolitică și control intern

Strategia lui Xi se construiește pe câțiva piloni esențiali. În primul rând, diversificarea economică și reziliența. Spre deosebire de URSS, care s-a bazat pe industria grea și exporturi energetice, China încearcă să producă tot – de la bunuri de consum la semiconductori – pentru a reduce vulnerabilitățile în fața restricțiilor impuse de SUA.

Al doilea pilon este evitarea izolării internaționale. În loc să recreeze blocul estic, Beijingul promovează o politică de „multi-aliniere”: o lume multipolară în care fiecare stat se poate raporta la mai multe centre de putere. În același timp, China încearcă să erodeze alianțele tradiționale ale SUA, în special în Asia și Africa.

Al treilea pilon, poate cel mai important, este consolidarea controlului intern al Partidului Comunist. Nicio liberalizare, niciun spațiu pentru contestare – acestea sunt lecțiile pe care Xi le-a învățat din traiectoria lui Gorbaciov. Prăbușirea URSS este, pentru el, o tragedie care nu trebuie repetată.

Virajul anului 2018: momentul Trump

Până în 2018, China a evitat să-și definească deschis confruntarea cu SUA în termeni de Război Rece. Dar războiul comercial inițiat de administrația Trump a schimbat radical percepțiile la Beijing. Retorica Make America Great Again, aplicarea în cascadă a sancțiunilor, limitarea accesului la tehnologie – toate au fost interpretate ca dovezi ale voinței Americii de a bloca ascensiunea Chinei.

În acel moment, China a început să se pregătească pentru o confruntare de lungă durată. Sub conceptul vag de „dublă circulație”, Beijingul a lansat o politică de substituire a importurilor, dezvoltare a tehnologiilor interne și păstrare a deschiderii selective către piețele externe.

După declanșarea pandemiei și deteriorarea relațiilor bilaterale, această linie a devenit doctrină oficială. Iar în 2022, cu puțin timp înainte de invadarea Ucrainei, Xi și Putin au anunțat public că relația lor „nu are limite” – un mesaj simbolic cu implicații globale.

Un Război Rece fără cortină de fier

Totuși, Xi nu intenționează să reproducă sistemul bipolar clasic. China nu dorește să rupă legăturile cu economiile occidentale, ci să le reorienteze, în special spre Sudul Global. Proiectul Belt and Road, deși revizuit sub presiunea criticilor internaționale, rămâne un instrument-cheie pentru extinderea influenței chineze în Asia, Africa și America Latină.

În același timp, China practică o ofensivă de soft power, deseori în contraste puternice cu retragerea strategică a SUA. În timp ce Washingtonul reduce sprijinul pentru agențiile de ajutor extern sau interzice vizele pentru studenți chinezi, Beijingul sponsorizează vizite ale influencerilor occidentali, promovând o imagine modernă și tehnologică a Chinei. Un exemplu recent: vizita influencerului american IShowSpeed, ale cărui videoclipuri despre trenurile de mare viteză și mașinile electrice chineze au devenit virale.

Provocări interne și oboseala adversarului

Totuși, strategia lui Xi nu este lipsită de riscuri. Creșterea autoritarismului și intervenția masivă în economie au dus la o descurajare a sectorului privat și, pe termen scurt, la semne de deflație. Ambiția de a produce tot intern riscă să reducă competitivitatea și să închidă economia în propriile limite.

Dar Xi pariază pe răbdare și uzură. În logica lui, Statele Unite vor deveni tot mai fragmentate, iar schimbările de administrație vor slăbi coerența strategică americană. China, în schimb, va avansa încet, dar sigur, către o poziție de paritate sau chiar de superioritate tehnologică.

„Scopul lui Xi este de a atinge o poziție de preeminență tehnologică și de a juca un rol influent în remodelarea ordinii globale”, afirmă Robert Hormats, fost consilier economic al lui Henry Kissinger.

Un joc pe termen lung

Conflictul sino-american nu este doar despre comerț, tehnologie sau influență regională. Este o bătălie ideologică și de sistem, între două forme de organizare politică: una liberal-democratică, cealaltă autoritar-centralizată. Și deși Xi nu anunță deschis o confruntare totală, întreaga sa strategie, construită cu meticulozitate, indică un angajament ferm pentru un nou tip de Război Rece – unul fără bătălii directe, dar cu mize existențiale.

Rămâne de văzut dacă răbdarea chineză va reuși să epuizeze impredictibilitatea americană. Dar un lucru este sigur: Xi nu a intrat în acest joc nepregătit. Se pregătea de ani, CONCHIDE wsj.

Un crater uriaș s-a format în mijlocul unui drum din estul orașului Guadalajara, din Mexic. O cameră de supraveghere a surprins momentul în care remorca unui camion și un alt autovehicul au fost înghițite de pământ.

Incidentul s-a petrecut vineri 4 iulie, într-o zonă urbană intens circulată din orașul Guadalajara. O stradă pe care circula mai multe mașini s-a surpat brusc.

Înregistrarea video, care circulă pe rețelele de socializare, arată exact momentul în care strada cedează brusc sub greutatea vehiculelor, care „dispar” în moloz și praf, relatează TV Azteca. Mai multe persoane au fost rănite ușor.

Autoritățile locale au raportat că este posibil ca ploile abundente din ultimele zile să fii slăbit subsolul, provocând prăbușirea drumului. S-a deschis o anchetă pentru a stabili dacă prăbușirea bruscă a drumului a fost cauzată de o scurgere de apă sau de defecțiuni ale drenajului subteran.

Liderii din BRCIS au cerut duminică, 6 iulie, o „încetare imediată a focului” şi o „retragere completă” a Israelului din Fâşia Gaza.

„Facem apel la părţi să se angajeze cu bună-credinţă în noi negocieri pentru a obţine o încetare a focului imediată, permanentă şi necondiţionată”, se arată în comunicatul BRICS, care cere totodată „retragerea completă a forţelor israeliene din Gaza”, unde acestea se află în război cu mişcarea islamistă palestiniană Hamas, scrie Agerpres.

Totodată, şefii de stat şi de guvern din BRICS „au condamnat atacurile militare” împotriva Iranului, denunţându-le ca fiind o „încălcare a dreptului internaţional”.

„Condamnăm atacurile militare împotriva Republicii Islamice Iran începând cu 13 iunie 2025, care constituie o încălcare a dreptului internaţional şi a Cartei Naţiunilor Unite”, au declarat liderii BRICS în comunicat.

Textul menţionează în mod specific Israelul sau Statele Unite, care au lansat atacuri aeriene împotriva principalelor situri nucleare iraniene.

Compus iniţial din Brazilia, Rusia, India şi China, grupul BRICS a adăugat ulterior Africa de Sud şi recent s-a lărgit prin includerea altor ţări în curs de dezvoltare.

Duminică, 38 de palestinieni au fost uciși în Fâșia Gaza în urma unor lovituri israeliene, în timp ce premierul Benjamin Netanyahu se îndreaptă spre Washington.

Armata israeliană a declarat că a lovit 130 de ținte din Fâșia Gaza în ultimele 24 de ore, în lovituri care au vizat structuri de comandă și control ale Hamas, facilități de depozitare, arme și lansatoare, potrivit raportului AP.

Oligarhul fugar Ilan Șor a anunțat, de la Moscova, că Blocul Victorie va participa la alegerile parlamentare din toamna acestui an. În Rusia, condamnatul se sustrage de aproape doi ani de executarea pedepsei cu închisoarea, primită pentru implicarea în furtul miliardului.

Oligarhul fugar Ilan Șor a făcut anunțul în marja congresului Blocului Victorie, pe care îl conduce, eveniment desfășurat în data de 6 iulie la Moscova. În fruntea listei de candidați se va afla Evghenia Guțul, bașcana Găgăuziei, acuzată inclusiv de finanțarea ilegală a fostului Partid Șor, faptă pentru care riscă până la nouă ani de închisoare.

Țintele Blocului Victorie

Condamnatul Ilan Șor a declarat că obiectivul blocului este răsturnarea guvernării pro-occidentale și apropierea de Kremlin.

,,Scopul nostru: să răsturnăm regimul, care distruge țara, anihilează libertatea de exprimare, persecută opoziția și transformă voturile într-o farsă. Iar următorul pas organizarea alegerilor prezidențiale anticipate, corecte și transparente. Marioneta Occidentului, Sandu, trebuie să plece. Blocul „Victorie” va pune punct luptei cu inamicii interni ai țării. Alegerea noastră: o alianță puternică cu Rusia și UEEA. Aceasta este o șansă pentru dezvoltare, o piață de desfacere pentru produsele noastre și programe sociale așteptate de oameni”, a spus acesta.

Mai mult, pro-rusul Ilan Șor, acuzat că ar fi implementat schema masivă de influențare a votului în timpul alegerilor prezidențiale și al referendumului pro-UE din Republica Moldova, anticipează ,,presiuni și tentative de fraudare”.

„Dar putem face față și cunoaștem prețul unei victorii adevărate. Ne-am demonstrat deja eficacitatea: de la Orheiul modernizat până la activitatea din Bălți, Drochia și Găgăuzia”, a conchis fugarul Ilan Șor.

Participanți cu dosare penale

La eveniment au participat mai mulți membri ai Blocului Victorie, precum liderul partidului Șansă, Alexei Lungu, deputatul Vasile Bolea, care și-ar fi agresat soția, și parlamentara Marina Tauber, vizată în mai multe dosare penale. La începutul acestui an, ea a părăsit Republica Moldova și, până în prezent, nu s-a întors deși o anchetă penală care o vizează se află în faza de judecare în primă instanță, fiind aproape de pronunțarea sentinței.

De asemenea, printre participanți s-au numărat mai mulți oficiali ruși, printre care președintele Comisiei pentru afaceri externe a Dumei de Stat a Federației Ruse, Leonid Sluțki.

Alegerile parlamentare vor avea loc în data de 28 septembrie, scrutinul având o miză extrem de importantă pentru Republica Moldova, care aspiră să adere la Uniunea Europeană.

Conform autorităților moldovene, zeci de mii de cetățeni moldoveni au fost mituiți în contextul alegerilor prezidențiale și al plebiscitului pro-UE din toamna anului 2024 din Republica Moldova.

Potrivit structurilor judiciare moldovenești, rețeaua masivă de cumpărare a voturilor ar fi fost orchestrată de Ilan Șor, dar elaborată de serviciile speciale rusești.

Ilan Șor, care ar fi principalul instrument al Kremlinului în destabilizarea Republicii Moldova, se ascunde din iarna anului trecut de justiția de la Chișinău, la Moscova.

Prorusul Ilan Șor a fost condamnat definitiv la 15 ani de închisoare pentru furtul miliardului, acuzații pe care le neagă.

La reuniunea Consiliului European, cei 27 de lideri ai UE și-au exprimat sprijinul ferm pentru decizia Chișinăului de a adera la Uniune. Cu toate acestea, Rusia va încerca să interfereze acest parcurs, influențând alegerile parlamentare din luna septembrie a acestui an. 

Toamna aceasta se anunță intensă nu doar pe câmpurile de luptă ale războiului ruso-ucrainean, ci și pe fronturile războiului hibrid purtat de Kremlin împotriva Occidentului. Alegerile parlamentare din Republica Moldova vor reprezenta una dintre cele mai decisive confruntări din acest război hibrid. O victorie a unei poziții eurosceptice ar putea încetini semnificativ sau chiar deraia complet parcursul european al Moldovei, conform ,,The Moscow Times”.

Focalizarea intensă a propagandiștilor ruși asupra Chișinăului a devenit evidentă în timpul alegerilor prezidențiale din 2024. Primul tur de scrutin, care a coincis cu referendumul privind integrarea europeană, este extrem de relevant în acest sens.

Dintre cele 482 de surse care au relatat despre alegerile din Republica Moldova în timpul procesului electoral, 150 de canale de Telegram au fost compromise. Activitatea acestora a fost direct legată de Kremlin, care a urmărit influențarea mass-mediei prin campanii de dezinformare și încercări de manipulare a opiniei publice. Practic, o treime din sursele care au informat despre alegerile prezidențiale din țara vecină au fost nesigure.

Monitorizările campaniilor similare de influență realizate în perioada 2024–2025 de Institutul pentru Studiul Conflictelor și Analiza Rusiei (ICAR) arată că sursele compromise și afiliate Moscovei au avut o activitate mult mai intensă decât în alte operațiuni de influență politică.

Parlament pro-rus

Rusia are toate motivele să încerce, cel puțin, să încetinească procesul de aderare a Republicii Moldova la UE. Dacă reușește să impună un Parlament marionetă, va începe implementarea așa-numitului „scenariu georgian.” În timp ce Rusia se luptă, fără succes, să transforme Ucraina într-un stat marionetă, precum Belarus, divizarea și destabilizarea Chișinăului, așa cum a procedat în cazul Tbilisi, rămân obiectivele sale.

Gravitatea angajamentului Kremlinului și resursele substanțiale alocate acestui efort au fost evidențiate în urma a două luni de monitorizare a peisajului preelectoral din Republica Moldova.

În perioada 15 aprilie- 15 iunie 2025, ICAR a colaborat cu partenerii moldoveni de la Comunitatea Watchdog.md pentru realizarea a nouă sesiuni săptămânale de monitorizare a tentativelor propagandei ruse de a deturna procesul electoral din Moldova și de a influența politica internă a țării.

Scopul monitorizării a fost identificarea principalelor narațiuni propagandistice și a actorilor proeminenți care deformează realitatea politică din Moldova în favoarea agendei Kremlinului. Cercetătorii au colectat date de pe canale rusești de Telegram, utilizând instrumente automatizate bazate pe inteligență artificială, completate de analiză manuală.

Concluzia principală a raportului ICAR este că Moscova finanțează simultan mai multe proiecte politice pentru a-și maximiza șansele de a obține un Parlament pro-rus în toamna acestui an. Aceste operațiuni i-au vizat pe foștii președinți Vladimir Voronin și Igor Dodon, pe ex-premierul Vasile Tarlev, pe fostul procuror anticorupție Victoria Furtună și chiar pe primarul Chișinăului, Ion Ceban, aparent pro-european.

Ilan Șor, oligarhul fugar și arhitectul ,,furtului miliardului”, joacă un rol central în coordonarea figurilor pro-ruse de opoziție. A fost extrem de activ pe toată durata monitorizării ICAR, comentând aproape fiecare eveniment semnificativ și amplificând principalele narațiuni rusești.

A doua concluzie este că Rusia este pregătită să escaladeze presiunea asupra Republicii Moldova, activând noi puncte sensibile și, posibil, declanșând destabilizări regionale. Deși regiunea separatistă Transnistria rămâne levierul tradițional al Moscovei, Kremlinul și-a diversificat abordarea, transformând Găgăuzia într-un nou punct fierbinte.

În perioada monitorizată, instituțiile media compromise au promovat-o activ pe Evghenia Guțul, bașcana Găgăuziei. Autoritățile moldovene o anchetează pentru finanțarea ilegală a fostului partid Șor, dar propaganda rusă prezintă ancheta ca pe o dovadă a intenției Chișinăului de a elimina autonomia Găgăuziei și de a reprima opoziția. Raportul ICAR a constatat că Moscova depune un efort sistematic și consistent pentru a promova aceste narațiuni.

Mai mult, Rusia escaladează tensiunile exploatând temerile moldovenilor privind un posibil război, promovând ideea „protejării Găgăuziei” și trasând paralele cu atacul asupra Ucrainei, justificat de Kremlin prin „apărarea poporului din Donbas.” Monitorizările alegerilor din Republica Moldova și Georgia din 2024, precum și ale celor din România în 2025, arată că aceasta este una dintre tacticile preferate ale propagandei ruse pentru influențarea politicii externe. Moscova va recurge, cu siguranță, la această strategie în toamna acestui an, când vor avea loc alegerile parlamentare din țara vecină.

Raportul mai arată că propagandiștii ruși încearcă să consolideze euroscepticismul în societatea moldovenească și să submineze încrederea populației în instituțiile democratice. Canalele pro-ruse pun accentul pe beneficii concrete și imediate ale unei alianțe cu Rusia, precum prețuri mai mici la resurse energetice.

Obiectivul principal al Moscovei rămâne încetinirea ritmului alert al Moldovei spre aderarea la UE. Acest lucru este crucial și ar demonstra lumii întregi că Kremlinul își poate atinge obiectivele fără a recurge la agresiune militară. Războiul hibrid dus de Rusia este menit să contrasteze cu distrugerile provocate de armata rusă în Ucraina. Chișinăul și Kievul au început concomitent procesul de aderare la UE, iar progresul lor părea de neoprit până la intervenția Moscovei.

Experiment pentru Kremlin

Chișinăul este și un teren de testare pentru posibilele viitoare ținte ale Moscovei. Aceleași strategii nu mai pot fi aplicate în Ucraina, unde nu sunt organizate alegeri și unde nu mai există posibilitatea promovării unor politicieni pro-ruși, ca înainte de 2022. De asemenea, populația nu mai poate fi speriată cu perspectiva unui război, acesta fiind deja o realitate.

Moscova urmărește, de asemenea, subminarea legăturilor tot mai strânse ale Ucrainei cu Occidentul, țintind regimuri corupte din interiorul UE, în special prin Viktor Orban, premierul Ungariei. Orban se opune deschis aderării Ucrainei la UE și blochează constant adoptarea unor sancțiuni substanțiale împotriva Rusiei. Un aliat constant este și premierul Slovaciei, Robert Fico, însă acesta nu manifestă același nivel de sfidare precum pro-rusul Orban.

Deși sondajele arată că șansele lui Orban de a câștiga alegerile se diminuează constant, Moscova mizează în continuare pe el. Bruxelles-ul nu se grăbește să ia măsuri privind apropierea tot mai clară dintre Budapesta și Moscova. Oficialii europeni speră că „problema ungară” se va rezolva de la sine în timpul alegerilor din anul viitor, care ar putea aduce un guvern pro-european. Kremlinul este conștient de acest lucru, ceea ce face ca interferența Rusiei în alegerile din Ungaria să fie aproape inevitabilă, potrivit sursei media.

Atacurile aeriene israeliene au ucis duminică cel puțin 38 de palestinieni în Fâșia Gaza, în timp ce premierul Benjamin Netanyahu se îndreaptă spre Washington.

Premierul israelian urmează să se întâlnească luni, 7 iulie, cu președintele american Donald Trump pentru a discuta propunerea SUA privind un armistițiu în războiul de 21 de luni dintre Israel și Hamas, potrivit Politico.

Propunerea SUA pentru o încetare inițială a focului timp de 60 de zile ar include o eliberare parțială a ostaticilor deținuți de Hamas, în schimbul unei creșteri a livrărilor umanitare în Fâșia Gaza, a raportat Associated Press.

Armata israeliană a declarat că a lovit 130 de ținte din Fâșia Gaza în ultimele 24 de ore, în lovituri care au vizat structuri de comandă și control ale Hamas, facilități de depozitare, arme și lansatoare, potrivit raportului AP.

Biroul lui Netanyahu a anunțat sâmbătă că o echipă de negociatori israelieni se va deplasa duminică în Qatar pentru discuții privind încetarea focului. În același timp, a declarat că Hamas a solicitat amendamente la propunerea de armistițiu care erau „inacceptabile pentru Israel”.

Declarația israeliană a venit după ce Hamas a declarat că este „serios pregătită să intre imediat într-o rundă de negocieri” pentru o încetare a focului în Fâșia Gaza. Grupul militant palestinian a declarat, într-un comunicat, că a dat un „răspuns pozitiv” la propunerea mediată de Statele Unite. Trump a anunțat vineri că ar putea exista un acord de încetare a focului în săptămâna următoare.

Între timp, liderul Hezbollah, Naim Kassem, a reiterat duminică refuzul grupării militante de a depune armele, înainte ca Israelul să se retragă din tot sudul Libanului și să oprească atacurile aeriene, potrivit AP.

El a vorbit într-un discurs video, în timp ce mii de persoane s-au adunat în suburbiile sudice ale Beirutului pentru a marca ziua sfântă șiită a Ashoura.

O grupare armată palestiniană, care se opune Hamas, recunoaşte că a cooperat cu armata israeliană

De asemenea,  Yasser Abu Shabab, liderul unei grupări armate palestiniene, care se opune Hamas, a recunoscut duminică, într-un interviu difuzat de postul de radio israelian Makan, că aceasta cooperează cu armata israeliană pentru a desfăşura operaţiuni în sudul Fâşiei Gaza, relatează AFP, citat de Agerpres.

Acesta susţine că se poate deplasa „liber” în zonele aflate sub controlul armatei israeliene, cu care spune că el comunică înainte de operaţiunile grupului său armat.

„Doar îi informăm, dar desfăşurăm acţiuni militare singuri„, a declarat el într-un interviu acordat Makan, postul de radio public israelian în limba arabă.

Liderul grupului armat a vorbit despre „sprijin logic şi financiar din partea mai multor părţi„, fără a menţiona direct Israelul. „Sunt lucruri pe care nu le putem discuta public„, a mai spus el. În iunie, autorităţile israeliene au recunoscut că sprijină şi înarmează o grupare palestiniană care se opune Hamas, fără a-l numi direct pe Yasser Abu Shabab, cel care conduce gruparea.

Consiliul European pentru Relaţii Externe (ECFR) îl descrie pe Abu Shabab ca fiind liderul unei „bande criminale” care operează în regiunea Rafah – oraş situat între Fâşia Gaza şi Egipt și îl acuză de jefuirea camioanelor cu ajutor umanitar din Gaza.

„Nu aparţinem niciunei ideologii sau organizaţii politice„, a susţinut Yasser Abu Shabab în interviul acordat Makan, spunând că luptă împotriva „nedreptăţii” şi a „corupţiei” comise de Hamas, care a preluat puterea în Fâşia Gaza în 2007.

„Vom continua să luptăm, indiferent de vărsarea de sânge. În acest moment, Hamas agonizează. Ştiu că sfârşitul lor este aproape„, a mai adăugat el.

Rusia a anunțat duminică, 6 iulie, cucerirea a două noi localităţi din estul şi nord-estul Ucrainei, în regiunile Doneţk și Harkov.

Kremlinul continuă avansul pe front împotriva trupelor ucrainene care duc lipsă de armament şi recruţi. Potrivit raportului zilnic al Ministerului rus al Apărării, trupele Moscovei au capturat satul Piddubne din regiunea estică Doneţk, o localitate situată la vest de oraşul Kurahove, care a fost cucerit de ruşi în decembrie 2024.

De asemenea, în regiunea Harkov (nord-est), armata rusă a revendicat capturarea localităţii Sobolivka, într-o zonă în care poziţiile nu se schimbaseră de luni de zile, relatează AFP, citată de News.ro.

Forţele ruse au accelerat avansul pe front în ultimele trei luni, după ce în martie şi aprilie au recucerit în totalitate teritoriile ocupate din vara anului 2024 de ucraineni în regiunea rusă de frontieră Kursk.

Câştigurile teritoriale ruseşti în iunie au fost cele mai importante din noiembrie 2024, potrivit unei analize a AFP a datelor furnizate de Institutul pentru Studiul Războiului (ISW), un centru de reflecţie cu sediul la Washington.

În acelaşi timp, Rusia a lansat mai multe valuri de atacuri nocturne masive asupra Ucrainei în ultimele săptămâni.

Un bombardament masiv asupra Kievului cu drone și rachete care a durat șapte ore a avut loc în noaptea de joi spre vineri, la doar câteva ore după o convorbire telefonică între Donald Trump și Vladimir Putin. Au fost lansate peste 530 de drone explozive şi zeci de rachete, în special asupra Kievului, provocând cel puţin doi morţi. Potrivit autorităţilor ucrainene, acesta a fost cel mai masiv atac cu drone de la începutul conflictului.

Președintele american a declarat în urma discuției telefonice cu omologul său rus că nu s-au înregistrat progrese în privința încheierii războiului din Ucraina. Convorbirea a durat aproximativ o oră și a vizat în principal conflictul din Ucraina, dar și situația din Orientul Mijlociu.

Întrebat de jurnaliști dacă discuția a dus la vreun rezultat concret, Trump a răspuns direct: „Nu, nu am făcut niciun progres”. Liderul de la Casa Albă a subliniat apoi că „nu este mulțumit” de situația actuală și de conflictul care continuă între Rusia și Ucraina.  

Un avion de vânătoare F-16 al SUA a interceptat sâmbătă un avion de aviaţie generală care a încălcat o restricţie temporară a spaţiului aerian deasupra clubului de golf al preşedintelui Donald Trump din Bedminster, New Jersey.

Comandamentul Apărării Aerospatiale Nord-Americane (NORAD) a declarat că incidentul, care a avut loc în jurul orei locale 14:39 (21:39 ora României), a marcat a cincea incursiune neautorizată în spaţiul aerian restricţionat în ziua de sâmbătă.

Aeronava NORAD a efectuat o manevră pentru a atrage atenţia pilotului civil, iar aparatul de zbor a fost escortat în siguranţă în afara zonei, a declarat NORAD într-un comunicat, informează Reuters. Pilotul încălcase o restricţie temporară a spaţiului aerian deasupra clubului de golf al preşedintelui american Donald Trump.

Casa Albă nu a făcut niciun comentariu imediat cu privire la incident. NORAD a raportat mai multe incidente similare în ultimele săptămâni şi îndeamnă piloţii aviaţiei generale să verifice toate notificările înainte de a decola în zonă.

Într-o Rusie tot mai angajată într-un război de uzură, nu doar pe frontul din Ucraina, ci și în propriul spațiu informațional, autoritățile de la Moscova par să coboare vârsta publicului-țintă al propagandei de stat. Cel mai recent proiect, un serial de animație pentru preșcolari, denumit Sandpit, folosește versiuni stilizate ale unor lideri mondiali – inclusiv Vladimir Putin, Donald Trump, Emmanuel Macron, Elon Musk sau Kim Jong-un – pentru a transmite mesaje pro-Kremlin, într-o formă adaptată vârstei fragede.

Inițiativa a fost promovată pe canalul de Telegram al propagandistului Vladimir Soloviov, una dintre vocile centrale ale regimului în spațiul media controlat de stat. Potrivit autorilor, scopul ar fi acela de a „cultiva patriotismul de la cele mai fragede vârste” și de a-i învăța pe copiii ruși „să discute geopolitica”.

Când propaganda se strecoară în desene animate

Trailerul de 30 de secunde prezintă lideri internaționali sub forma unor copii mici, purtând discuții video care imită conflictele și dinamica reală de pe scena politică globală. Ironii la adresa Occidentului, referințe culturale și aluzii la politica externă sunt inserate într-un cadru ludic: Macron este ironizat pentru diferența de vârstă față de soția sa, în timp ce Putin, într-un kimono alb de judo, apare calm și sigur pe sine, în contrast cu omologii săi occidentali descriși ca superficiali sau derutați.

Un expert în propaganda rusă, dr. Alasdair McCallum de la Universitatea Monash, consideră că emisiunea este un instrument de radicalizare precoce: „Scopul este clar – inocularea convingerilor pro-ruse înainte ca acești copii să fie capabili să vorbească sau să meargă.”

Războiul pentru mințile copiilor

Noua producție vine într-un context mai larg în care Kremlinul și-a intensificat eforturile de a controla narațiunile și convingerile generațiilor tinere. Programe educaționale precum „Conversații despre lucruri importante”, introduse în școli în 2022, promovează un discurs patriotic radicalizat. Istoria este rescrisă în noile manuale, în care Rusia apare drept salvatorul Europei de nazism, iar Ucraina – stat condus în prezent de un președinte evreu – este prezentată drept o construcție „nazistă”.

La paradele de Ziua Victoriei, cărucioarele sunt decorate ca tancuri, iar copiii poartă uniforme militare în miniatură. Organizații de tineret precum Iunarmia promovează idealul sacrificiului pentru patrie, în timp ce fetele sunt încurajate să devină mame cât mai devreme, prin mesaje pro-nataliste și chiar recompense financiare în unele regiuni.

În paralel, televiziunile rusești au transformat emisiuni care odinioară aveau un caracter preventiv – cum este cazul show-ului „Însărcinată la 16 ani” – în instrumente de glorificare a maternității timpurii. Acum, titlul este „Mamă la 16 ani”, iar mesajul central este „Aștept un copil”.

Îndoctrinare într-un stat în criză de soldați

Potrivit serviciilor de informații britanice, Rusia a pierdut în jur de un milion de militari de la începutul războiului din Ucraina, în februarie 2022. În acest context, campaniile de propagandă dedicate copiilor pot fi văzute drept o investiție pe termen lung – un mod de a pregăti o generație care va accepta, fără prea multe întrebări, apelul la arme.

Dar nu toți rușii privesc pasiv această realitate. Conform Centrului Levada și altor institute independente, sprijinul pentru război scade treptat în rândul tinerilor, chiar dacă majoritatea populației încă declară public că susține politica regimului. Rețele sociale precum YouTube și Telegram, alături de utilizarea VPN-urilor, le permit unora accesul la surse alternative de informare.

Cu toate acestea, riscurile sunt considerabile. Peste 500 de adolescenți ruși au fost arestați la proteste anti-război, unii dintre ei acuzați de trădare. Cazul lui Arsenii Turbin, un băiat de 15 ani condamnat la cinci ani de detenție pentru distribuirea de pliante împotriva războiului, a devenit emblematic pentru represiunea care vizează chiar și copiii.

Controlul absolut începe cu educația

Dr. Maxim Alyukov, cercetător la King’s College Londra, afirmă că regimul lui Putin consideră copiii o categorie-cheie în asigurarea longevității politice: „Prin modelarea viziunii asupra lumii de la vârste fragede, guvernul încearcă să prevină apariția unei opoziții viitoare.”

În acest sens, măsurile represive sunt adesea justificate prin necesitatea de a „proteja copiii” – o retorică familiară folosită pentru a susține politici anti-LGBT, cenzura online și controlul strict al educației. Astfel, propaganda nu mai este doar o armă a regimului. Ea devine o instituție – una care, în mod insidios, încearcă să modeleze o societate întreagă în jurul unui singur adevăr: cel al statului.

Mult-așteptatul fond de reconstrucție pentru Ucraina, gestionat inițial de gigantul american BlackRock, a fost suspendat după întoarcerea lui Donald Trump la Casa Albă. Potrivit unor surse citate de Bloomberg, Franța lucrează deja la un plan de înlocuire, însă lipsa sprijinului ferm din partea Washingtonului lasă multe semne de întrebare.

Proiectul – evaluat inițial la miliarde de dolari – urmărea să atragă investiții internaționale pentru refacerea infrastructurii devastate de războiul declanșat de Rusia. Potrivit surselor Bloomberg, fondul reușise să obțină sprijinul preliminar al unor instituții susținute de guvernele Germaniei, Italiei și Poloniei.

Finanțare blocată, conferință în aer

Planul urma să fie prezentat oficial în cadrul Conferinței pentru Reconstrucția Ucrainei de la Roma, programată pentru 10–11 iulie, eveniment la care și-au confirmat participarea președintele ucrainean Volodimir Zelenski și premierul italian Giorgia Meloni.

Însă, potrivit Bloomberg, BlackRock a decis să oprească, încă din luna ianuarie, discuțiile cu investitorii instituționali, invocând un nivel scăzut de interes și incertitudini majore legate de stabilitatea din Ucraina. În lipsa garanțiilor americane și a unui climat predictibil, fondul – care miza pe 500 de milioane de dolari din surse guvernamentale și încă 2 miliarde din sectorul privat – nu a mai fost constituit.

Un purtător de cuvânt al BlackRock a declarat că firma americană și-a încheiat în 2024 mandatul de consultanță în mod pro bono și nu mai are un rol activ în proiectul de reconstrucție. De altfel, BlackRock s-a aflat de la bun început în postura de arhitect al mecanismului, nu de finanțator direct.

Franța preia inițiativa, dar sprijinul american rămâne incert

Surse apropiate dosarului au confirmat pentru Bloomberg că Franța pregătește o inițiativă de înlocuire a fondului abandonat de BlackRock, însă eficiența acesteia rămâne incertă în lipsa implicării Statelor Unite – considerate esențiale pentru atragerea capitalului privat internațional.

Contextul este unul complicat: deși economia Ucrainei a cunoscut o ușoară revenire după scăderea de 30% înregistrată în 2022, volumul investițiilor străine directe rămâne modest, iar prioritățile geopolitice ale administrației Trump par a se îndepărta de sprijinul economic pentru Kiev.

În lipsa unui cadru coerent de investiții și a unei garanții politice ferme, fondurile de reconstrucție riscă să rămână pe hârtie, în timp ce Ucraina se confruntă cu pierderi materiale estimate la sute de miliarde de dolari și o reconstrucție amânată pe termen nedeterminat.

Beijingul a contractat recent între 500 și 700 de mii de tone de orz furajer din Ucraina, o mișcare ce vizează aproape un sfert din întregul potențial exportabil estimat pentru acest sezon. Informația a fost confirmată de datele publicate de Bursa Electronică de Cereale a Ucrainei, într-un context în care comerțul cu cereale devine din nou un punct de presiune geopolitică și economică în regiune.

Prețul de tranzacționare convenit este de 240 de dolari/tonă (CIF), ceea ce înseamnă că în suma respectivă sunt incluse costurile de transport și asigurare până la porturile chineze de destinație.

Un sezon agricol tensionat. Fermierii ezită, exportatorii concurează

Această achiziție masivă vine într-un moment în care prețurile de export ale orzului din Ucraina s-au stabilizat la 9350–9500 de grivne/tonă (echivalentul a aproximativ 196–200 de dolari/tonă la poarta porturilor din zona Mării Negre). În același timp, estimările de recoltă pentru orz au fost revizuite în scădere — între 4,5 și 5 milioane de tone, ceea ce limitează exporturile la cel mult 2 milioane de tone pentru actualul an de piață agricolă (comparativ cu 2,32 milioane în 2024–2025).

În aceste condiții, volumul contractat de China capătă o importanță strategică. Odată certificat conform standardelor de import ale Beijingului, orzul ucrainean devine tot mai atractiv pentru traderii internaționali, ceea ce accentuează competiția dintre exportatori și pune presiune pe stocurile interne.

„Recoltele mai bune decât așteptările în centrul și vestul Ucrainei au temperat inițial agitația din piață, însă în sud-est seceta severă a afectat semnificativ producția, ceea ce a determinat fermierii să amâne livrarea primelor loturi. Așteaptă încheierea recoltării pentru a evalua volumul final disponibil”, au explicat analiștii de la Bursa Cerealelor.

Presiune din piața globală: grâu și porumb ieftin, cerere în așteptare

Un alt factor care va influența evoluția pieței în următoarele săptămâni este nivelul relativ scăzut al prețurilor mondiale pentru grâul și porumbul furajer. Această tendință ar putea frâna o eventuală creștere suplimentară a prețurilor pentru orz, mai ales după finalizarea recoltelor din Ucraina, Uniunea Europeană și Rusia, prognozată pentru august.

Dincolo de calculele comerciale, contextul agricol rămâne dificil în Ucraina. Potrivit datelor oficiale, anul agricol 2025 a fost marcat de episoade climatice extreme: înghețuri târzii în primăvară, valuri de căldură urmate de scăderi bruște de temperatură în vară, care au afectat maturizarea culturilor. În sudul țării, seceta pedologică a atins deja nivelul „sever”, punând în pericol nu doar orzul, ci și alte culturi de bază.

Într-un astfel de tablou, intrarea Chinei pe piața orzului ucrainean, cu achiziții de amploare, adaugă o nouă dimensiune economică și politică unei industrii agricole care încearcă să-și păstreze echilibrul într-un mediu tot mai volatil.