Cetățenii moldoveni din România, ale căror voturi pot fi decisive la viitoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova, ar putea deveni ținte ale propagandei pro-ruse și eurosceptice. Istoricul Cosmin Popa explică ce teme ar putea fi folosite pentru a-i influența.

Rusia are toate motivele să încerce să încetinească procesul de aderare a Moldovei la UE, iar unul dintre mecanismele prin care ar putea acționa este impunerea unui Parlament „marionetă”, a cărui orientare eurosceptică ar putea încetini semnificativ sau chiar deraia complet parcursul european al Moldovei, potrivit publicației „The Moscow Times”.

Monitorizările realizate de Institutul pentru Studiul Conflictelor și Analiza Rusiei (ICAR) și Comunitatea Watchdog.md în perioada preelectorală arată că Rusia investește resurse semnificative pentru a influența alegerile din Republica Moldova, potrivit publicației.

Aceasta notează că Rusia finanțează mai multe proiecte politice și promovează narative pro-ruse prin propagandă online, pentru a-și crește șansele de a obține un Parlament favorabil intereselor sale la alegerile din toamnă. Mai multe figuri politice cunoscute au fost vizate de aceste operațiuni.

O altă concluzie a cercetărilor este că Rusia este pregătită să escaladeze presiunea asupra Republicii Moldova, activând noi puncte sensibile și, posibil, declanșând destabilizări regionale.

O miză importantă pentru propaganda pro-rusă ar putea fi și voturile cetățenilor moldoveni din România. Aproape 300.000 de moldoveni trăiesc aici, iar voturile lor ar putea fi decisive la alegerile parlamentare programate pentru septembrie 2025 în Republica Moldova.

Cum ar putea fi influențați moldovenii din România

Premisa că propaganda prorusă ar putea încerca să influențeze moldovenii stabiliți în România în contextul viitoarelor alegeri este destul de discutabilă, dar asta nu o face lipsită de sens și de un oarecare fond, arată istoricul Cosmin Popa, specialist în istoria URSS și Rusiei și istoria Europei Centrale şi de Sud-Est, în perioada comunistă și contemporană.

„Cred că una dintre direcțiile prin care diaspora moldovenească din România poate fi atacată este exact acest discurs revizionist, plecat de la Moldova Mare, despre care propaganda rusă speră să găsească ecou și în inimile și mințile moldovenilor din România, nu numai ale moldovenilor rusofoni din Republica Moldova. Dar asta nu este decât o supoziție, nu este o certitudine în niciun caz”, spune doctorul în istorie Cosmin Popa.

Potrivit specialistului, Rusia va încerca să oprească Republica Moldova din parcursul ei european și va căuta să o destabilizeze, astfel încât această să devină incompatibilă cu Uniunea Europeană. Toate narativele eurosceptice și eurofobe vor fi serios influențate de propagandă în Republica Moldova, inclusiv problema dezindustrializării și a crizei economice produse de concurența capitalului occidental, adaugă acesta.

„Realitatea arată însă că datele economice din Moldova indică o îmbunătățire semnificativă de când Moldova s-a apropiat de Uniunea Europeană, iar ceea ce deranjează foarte tare propaganda Kremlinului este că, de fapt, Rusia și-a pierdut de mult statutul de cel mai important partener comercial al Republicii Moldova”, afirmă dr. Cosmin Popa.

Moldova s-a arătat pregătită în gestionarea alegerilor

Vestea bună pentru Republica Moldova și pentru România în egală măsură, este că guvernul de la Chișinău pare destul de bine pregătit astfel încât să controleze situația și să creeze toate condițiile astfel încât votanții din Republica Moldova să se exprime în cunoștință de cauză, adaugă acesta.

„Până acum, guvernul de la Chișinău s-a priceput foarte bine, spre deosebire de ce s-a întâmplat în România, să oprească funcționarea rețelelor prin care cei puși de Moscova în principal, gruparea din jurul lui Ilan Șor, au căutat să influențeze semnificativ opțiunile electorale. Faptul că au pus la bătaie sume consistente, dar și o rețea extrem de bine dezvoltată de oameni pe teritoriul Republicii Moldova arată, practic, gradul de pătrundere al intereselor rusești în Republica Moldova. Sunt convins, judecând după deciziile pe care le-a luat guvernul din Republica Moldova în ultima vreme, legate de consolidarea fundamentelor democratice în Republica Moldova, inclusiv în materie de politici culturale, că știe exact ce are de făcut”, a precizat istoricul.

Următoarele alegeri parlamentare din Republica Moldova sunt programate pentru 28 septembrie 2025.

În timp ce majoritatea analiștilor cautau indicii cu privire la viitorul confruntării dintre Statele Unite și Iran în imagini din satelit, declarațiile oficiale sau postările belicoase ale președintelui american Donald Trump, o altă perspectivă, mai greu de cuantificat, prindea contur în culisele discursului public american: profețiile despre Apocalipsă, relatează CNN.

Decizia lui Donald Trump de a bombarda Iranul, luna trecută, a fost examinată până acum aproape exclusiv prin prisma politicii sau a strategiei militare. Însă e posibil ca politica Americii în raport cu Iranul și Israelul să nu fie motivată doar de calcul geopolitic. Există și o dimensiune religioasă, care a fost insuficient explorată, spun experții.

Diana Butler Bass, autoare și teolog progresist, avertizează că o parte semnificativă a susținătorilor evanghelici ai lui Trump privesc conflictul din Orientul Mijlociu mai degrabă ca pe împlinirea unui plan divin. Rememorând copilăria sa într-o biserică evanghelică albă din anii ’70, Bass vorbește despre o atmosferă tensionată și mistică: predici despre venirea Anticristului, mame plângând după copiii răpiți „în cer și imagini apocaliptice cu Isus conducând o armată de îngeri spre o bătălie finală pe pământurile Israelului de azi. 

Bass nu mai împărtășește acele credințe. Dar observă cu îngrijorare cum decizia recentă a lui Trump de a bombarda instalații nucleare iraniene este percepută de mulți dintre evanghelicii albi drept o confirmare că el este „Unsul lui Dumnezeu”, iar Israelul – națiunea aleasă. „E o formă de fervoare spirituală pro război în Orientul Mijlociu”, spune ea.

Mulți dintre acești susținători resping pericolele unui război de amploare, spune ea pentru CNN, pentru că asta ar însemna că lumea se apropie de „sfârșitul timpului” – un șir de evenimente cataclismice care anunță a Doua Venire a lui Hristos și ascensiunea Israelului ca împlinire a profețiilor biblice. 

Potrivit unor istorici și teologi, viziunea unei părți a creștinismului evanghelic a pătruns adânc în orientarea externă a SUA în raport cu Iranul și Israelul. Jemar Tisby, istoric și autor al cărții Stories of the Spirit of Justice, atrage atenția că astfel de credințe nu sunt simple exerciții de teologie speculativă. Ele pot avea consecințe directe, concrete și periculoase. „Această viziune apocaliptică nu ar trebui să influențeze deciziile de politică externă”, avertizează Tisby. „Dacă interpretezi literal profețiile biblice și le suprapui peste realitatea geopolitică, rezultatul poate fi devastator.”

Conflictul cu Iranul, o bătălie spirituală

Evanghelicii albi care văd conflictul Americii cu Iranul în primul rând ca pe o bătălie spirituală, mai degrabă decât una politică, sunt motivați de un număr de convingeri religioase.

Una dintre acestea este că Trump este „alesul” lui Dumnezeu, salvat dintr-o tentativă de asasinat, anul trecut, pentru a înfăptui lucrarea lui Dumnezeu și a proteja Israelul. Astfel, în limbajul subculturii evanghelice, ar fi uns „pentru vremuri precum acestea”.

În acest sens, un mesaj text primit de  Trump de la Mike Huckabee -proeminent evanghelic și fost guvernator al statului Arkansas, numit ambasador al SUA în Israel, este revelator. Făcând aluzie la cele două tentative de asasinat cărora Trump le-a supraviețuit, Huckabee a scris că Dumnezeu l-a cruțat în scopul de a fi „cel mai important președinte din ultimul secol”. El a adăugat: „Am încredere în instinctele tale”, pentru că „cred că auzi din ceruri”; „Nu ai căutat acest moment. Acest moment te-a căutat pe TINE!”.

Ca și Huckabee, mulți evanghelici albi cred că biserica este obligată prin Biblie să ofere sprijin Israelului. În viziunea lor, Israelul antic este același cu statul modern Israel, care a fost creat în 1948.

Trump a întărit această opinie în primul său mandat, când s-a îndepărtat de decenii de politică americană prin mutarea ambasadei SUA de la Tel Aviv la Ierusalim și recunoașterea Ierusalimului drept capitală a Israelului.

Israelul, văzut ca o națiune divină

De-a lungul timpului, lideri evanghelici albi i-au îndemnat pe președinții și politicienii americani să trateze Israelul ca pe o națiune favorizată de divinitate.

Mulți evanghelici albi sunt motivați în principal de credința că existența Israelului este o împlinire a profețiilor biblice care ar vesti întoarcerea lui Isus.

„Crescând la școala duminicală, am învățat din Biblie că cei care binecuvântează Israelul vor fi binecuvântați, iar cei care blestemă Israelul vor fi blestemați”, a spus senatorul republican Ted Cruz făcând aluzie la un pasaj bibliccând a apărat sprijinul pentru războiul Israelului cu Iranul într-un interviu recent.

Pastorul John Hagee, un important lider evanghelic, a declarat că susținerea Israelului nu este o problemă politică, ci una religioasă.

Hagee este fondatorul și președintele organizației Creștini Uniți pentru Israel, care se mândrește cu 10 milioane de membri și se autointitulează cea mai mare organizație pro-Israel din SUA.

„Nu este posibil să spui «Cred în Biblie» și să nu susții Israelul și poporul evreu”, a declarat el.

Trump a câștigat sprijinul a aproximativ 8 din 10 alegători creștini evanghelici albi în alegerile prezidențiale din 2024.

Potrivit unui sondaj CNN realizat după atacurile aeriene asupra Iranului, 87% dintre republicani au declarat că au încredere în Trump că va lua deciziile corecte cu privire la utilizarea forței de către SUA împotriva republicii islamice.

Franklin Graham, fiul liderului evanghelic Billy Graham, a scris pe X, după bombardamentul asupra Iranului, „că lumea se află într-un loc mult mai sigur”. Reverendul Robert Jeffress, un proeminent lider evanghelic, a sugerat săptămâna trecută că opoziția față de Israel este o rebeliune împotriva lui Dumnezeu. În timp ce ținea o predică de duminică în care lăuda decizia lui Trump, Jeffress a fost întrerupt de aplauze și ovații în picioare din partea enoriașilor săi.

„Cei care se opun Israelului sunt întotdeauna de partea greșită a istoriei și, cel mai important, sunt de partea greșită a lui Dumnezeu”, a spus Jeffress. „Și îi mulțumesc lui Dumnezeu că avem în sfârșit un președinte care înțelege acest adevăr, Donald Trump.”

Însă unii cercetători spun că este o luare de poziție riscantă pentru o democrație multirasială și multireligioasă precum SUA.

O formă controversată de creștinism alimentează opiniile evanghelice despre Orientul Mijlociu

Specialiștii în materie de religie spun că bombardamentul Iranului de către America este influențat și de o altă sursă: o formă de creștinism inițiată în secolul al XIX-lea de John Nelson Darby, un pastor anglo-irlandez.

Pe baza analizei unor pasaje din cartea Apocalipsei, acesta credea că istoria se împarte în perioade prin care Dumnezeu interacționează cu omenirea. Mulți adepți ai acestei tradiții cred în apocalipsă  și în „Răpire” – un moment în care creștinii sunt ridicați brusc la cer înainte de o perioadă de vremuri de restriște pe Pământ.

Rolul Israelului în zilele cele de pe urmă este central în doctrina pastorului. Adepții săi cred că înființarea statului modern Israel marchează sfârșitul timpurilor, anunțând a Doua Venire a lui Hristos. Succesul geopolitic și securitatea Israelului sunt văzute ca precondiții necesare pentru revenirea lui Hristos, explică istoricii.

Profețiile despre armate angelice care se luptă cu armate demonice într-un Orient Mijlociu apocaliptic par neverosimile pentru mulți, dar astfel de credințe îi captiva pe mulți dintre pastorii evanghelici albi și familiile lor, spune Bass, autoarea cărții „Freeing Jesus”.

Ea își amintește de pastorii evanghelici care predicau că ori de câte ori Israelul câștiga mai mult teritoriu, era voia lui Dumnezeu. Unii pastori condamnau Iranul ca fiind malefic. Evreii, spuneau ei, îl vor accepta în cele din urmă pe Isus ca salvator al lor. Dar întoarcerea lui Isus va fi precedată de o serie de evenimente cataclismice, cum ar fi dispariția bruscă a credincioșilor lui Dumnezeu și a celor „lăsați în urmă” – necredincioșii care nu l-au acceptat pe Isus.

Credința că creștinii puteau fi teleportați în rai într-o clipă i-a traumatizat pe mulți tineri la acea vreme, spune ea.

„Aveam prieteni care se trezeau literalmente în miez de noapte. Și dacă era foarte liniște în casă, cuprinși de groază, se strecurau în dormitorul părinților ca să se asigure că aceștia sunt încă în casă”, spune ea.

Majoritatea interpreților tradiționali ai Bibliei spun că cuvântul „răpire” nu apare în majoritatea traducerilor sau ale Cărții Apocalipsei. Mulți dintre aceștia spun că Apocalipsa nu descrie sfârșitul lumii la propriu: de fapt, ar fi un limbaj codificat pentru a le spune creștinilor că Dumnezeu va distruge imperiul malefic al Romei.

Un amestec periculos 

„În cadrul acestei teologii a «vremurilor din urmă», distrugerea este întotdeauna un semn că Dumnezeu lucrează și este pe cale să se întoarcă”, spune Bass. „În această teologie, cu cât lucrurile devin mai rele, cu atât lumea se apropie de sfârșit. Nu există nicio motivație de a face bine, de a avea grijă de săraci, de a ne asigura că nu au loc războaie și de a avea grijă de planetă.”

Tisby, istoricul religios subliniază că Israelul descris în Biblie nu este același cu țara din zilele noastre.

„Dacă le confunzi pe cele două, ajungi să susții tot felul de acțiuni care rănesc oamenii în numele politicii”, spune Tisby. „Asta duce la reticența de a recunoaște drepturile palestinienilor. Ne orbește față de problemele legate de drepturile omului și justiție care sunt în joc în Orientul Mijlociu.”

Atunci când cetățenii dintr-o democrație cred că liderii politici sunt numiți divin, acest lucru nu lasă loc de dezbatere, spune istoricul Jemar Tisby. „Există un fel de fundamentalism în toate acestea”, spune el. „Este neclintit, imuabil și nu poate fi criticat pentru că este divin. Cine suntem noi să punem la îndoială?. Orice sprijin necritic și de neclintit al unui actor politic, indiferent de conflict, este periculos”.

Diviziunile politice interne și epurările ar putea distruge țara într-un mod mult mai devastator decât rușii de pe front, potrivit „The Economist“.

În timp ce frontul ucrainean rămâne scena unor lupte sângeroase, iar sprijinul occidental dă primele semne de oboseală – inclusiv prin suspendarea temporară a ajutorului militar american din 1 iulie – o altă luptă, mai puțin vizibilă dar nu mai puțin riscantă, se duce în inima puterii de la Kiev. Potrivit unei analize publicate recent de The Economist, adevărata amenințare la adresa stabilității Ucrainei ar putea veni din interior, sub forma unui proces accelerat de concentrare a puterii și erodare a mecanismelor democratice.

În centrul acestor frământări politice, tot mai des apare un nume: Andrii Iermak, șeful administrației prezidențiale și, potrivit jurnaliștilor britanici, „adevăratul premier fără portofoliu” al Ucrainei.

Trei episoade, un singur numitor comun

Publicația britanică identifică trei evenimente petrecute în iunie care arată direcția în care se mișcă politica ucraineană: ancheta declanșată asupra vicepremierului Oleksii Cernîșov – considerat până de curând un posibil succesor al actualului prim-ministru –, tentativa eșuată de a-l înlătura pe șeful serviciului de informații militare, generalul Kirilo Budanov, și lansarea discuțiilor privind instalarea Iuliei Sviridenko în fruntea executivului.

Toate aceste mișcări, susține The Economist, ar purta amprenta discretă, dar apăsătoare, a lui Iermak. Fost avocat și producător de film, devenit rapid omul de încredere al președintelui Volodimir Zelenski, Iermak a reușit să-și consolideze poziția printr-un amestec de loialitate, oportunism și control informațional. Publicația notează că în mediile diplomatice americane – inclusiv în rândurile ambelor partide de la Washington – stilul său de a face politică provoacă frustrare, iar ușile par să i se închidă treptat.

Dosare, rivali și calcule de putere

Deși nu există dovezi directe că Iermak ar fi ordonat ancheta asupra lui Cernîșov, trei oficiali citați de The Economist susțin că acesta a intervenit pentru a impulsiona investigația – care viza achiziția de locuințe la preț preferențial de către apropiați ai vicepremierului –, în timp ce alte cazuri ar fi fost înghețate. „Păcatul” lui Cernîșov ar fi fost că a încercat să construiască o relație directă cu americanii, fără a trece prin filtrul Iermak.

În locul său, apare numele Iuliei Sviridenko – ministră a Economiei, descrisă ca apropiată de Iermak și perfect compatibilă cu stilul său de guvernare discretă, dar controlată. O eventuală înlocuire a lui Denîs Șmîhal, premierul actual, pare să nu mai fie o chestiune de „dacă”, ci de „când”. Potrivit surselor citate, votul în Rada Supremă (parlamentul ucrainean) ar putea avea loc în săptămânile următoare.

„Andrii finalizează ceea ce consideră o lucrare începută dar neterminată. Majoritatea oamenilor din guvern sunt deja ai lui”, afirmă un înalt oficial sub protecția anonimatului.

Bătălia din interiorul serviciilor: Budanov versus Iermak

O altă linie de fractură importantă trece prin Serviciul de Informații Militare (HUR), condus de generalul Kirilo Budanov – un personaj carismatic, dar polarizant. Relația tensionată dintre Budanov și Iermak durează de ani de zile, iar The Economist vorbește despre o „a noua încercare” de înlăturare a generalului – blocată, de această dată, printr-o combinație de manevre interne și avertismente ferme din partea administrației americane.

Portretul lui Budanov, așa cum reiese din articol, este ambiguu: pentru unii, un nebun cu viziuni periculoase; pentru alții, un singuratic loial statului, capabil să-i spună președintelui adevărul necosmetizat.

În final, decizia i-a aparținut tot lui Zelenski – o dovadă că, oricât de influent ar fi Iermak, cheia ultimei hotărâri rămâne tot la președinte. „Se pare că Iermak nu deține puterea de unul singur, ci o extrage dintr-o relație de dependență reciprocă cu șeful statului”, notează jurnaliștii britanici.

Control informațional și atmosfera de suspiciune

Totuși, influența lui Iermak nu poate fi ignorată. Surse guvernamentale estimează că acesta filtrează circa 85% din informațiile care ajung la președinte. Atmosfera creată este descrisă ca fiind „toxică, aproape conspiraționistă” în interiorul puterii executive.

„Andrii i-a monopolizat atenția. După șase ani împreună în aceeași încăpere, hrănindu-l cu idei avantajoase, practic au devenit o singură persoană”, spune un funcționar citat sub protecția anonimatului.

Pentru Ucraina, aflată în cel mai critic moment al existenței sale moderne, concentrarea excesivă a puterii și lipsa transparenței reprezintă riscuri majore. The Economist avertizează asupra posibilei alunecări spre autoritarism, mai ales în contextul în care opoziția este tot mai des exclusă din viața publică, iar deciziile majore se iau în cercuri tot mai restrânse.

„Rușii ne ard lent, iar noi ne jucăm de-a puterea într-un mod periculos de stupid”, rezumă, cu amărăciune, un oficial ucrainean.

Analiza celor de la The Economist reflectă, în multe aspecte, realități confirmate în culisele puterii de la Kiev. Totuși, detaliile legate de cazul Cernîșov nu corespund în totalitate. Potrivit jurnaliștilor de la Zerkalo Nedeli, ideea Ministerului Unității a venit chiar din partea lui Zelenski și Iermak, iar Cernîșov fusese deja agreat pentru postul de ambasador la Washington. Când a apărut criza, a fost apărat inclusiv de echipa de la Președinție, iar ideea că urma să devină premier nu a fost niciodată realistă.

În schimb, Iulia Sviridenko – crescută și susținută de Zelenski și Iermak, fără conexiuni cu vreun clan sau oligarh – este privită ca un garant al continuității, într-o administrație care își caută un nou echilibru între loialitate și eficiență.

Statele Unite se confruntă cu cea mai gravă epidemie de rujeolă din secolul XXI. Criza a fost agravată de scăderea ratei de vaccinare și de retorica anti-vaccin a secretarului american al Sănătăţii, Robert Kennedy Jr.

Statele Unite se confruntă în 2025 cu cea mai gravă epidemie de rujeolă din ultimele trei decenii, potrivit unui bilanț publicat luni de Universitatea Johns Hopkins. Boala, considerată eradicată în SUA în urmă cu peste 20 de ani, a revenit în forță pe fondul scăderii ratelor de vaccinare și al neîncrederii crescânde față de autoritățile sanitare.

Răspândire rapidă, bilanț alarmant

De la începutul anului, au fost confirmate 1.277 de cazuri de rujeolă în aproape 40 din cele 50 de state americane. Cea mai afectată regiune este Texasul, unde s-au înregistrat peste 60% dintre îmbolnăviri, potrivit bazei de date a Universității Johns Hopkins, citate de AFP și Agerpres.

Este cel mai ridicat număr de cazuri raportat din 1992 încoace. Epidemia a provocat deja trei decese, dintre care două la copii mici. Specialiștii avertizează însă că numărul real al cazurilor ar putea fi mult mai mare, din cauza subraportării.

„Ultimul deces infantil provocat de rujeolă în SUA a avut loc în 2003, la trei ani după ce boala fusese oficial declarată eradicată”, amintesc cercetătorii. Ultima epidemie de amploare a fost consemnată în 2019, în comunitățile de evrei ortodocși din New York și New Jersey, cu 1.274 de cazuri, însă fără victime.

Rujeola este o boală extrem de contagioasă, care provoacă febră, tuse, erupții cutanate și poate duce la complicații severe precum pneumonia sau encefalita (inflamația creierului), cu riscuri majore de sechele sau chiar deces.

În centrul crizei: o comunitate religioasă din Texas

Focarul actual a izbucnit la sfârșitul lunii ianuarie într-o zonă rurală din sudul Texasului, într-o comunitate de menoniți, un grup religios ultraconservator cunoscut pentru refuzul vaccinării.

Experții în sănătate publică trag un semnal de alarmă cu privire la scăderea încrederii în vaccinuri și la impactul dezinformării asupra sănătății colective.

Robert Kennedy Jr., vizat de acuzații

Secretarul american al Sănătății, Robert Kennedy Jr., cunoscut pentru pozițiile sale antivacciniste, este acuzat că a alimentat această criză sanitară prin mesaje publice care pun la îndoială siguranța vaccinului împotriva rujeolei.

„A răspândit informații false și a încurajat teama față de vaccinuri, contribuind direct la scăderea imunizării și la reapariția bolii”, susțin mai mulți experți citați de AFP.

Răspândire regională: Canada și Mexicul, și ele afectate

Criza nu se limitează la granițele Statelor Unite. Canada și Mexicul se confruntă, la rândul lor, cu epidemii de amploare. În Canada au fost raportate peste 3.500 de cazuri, majoritatea în provincia Ontario, unde un sugar a murit. În Mexic, bilanțul este de aproape 2.600 de cazuri și nouă decese, conform datelor furnizate la începutul lunii iulie de Organizația Panamericană a Sănătății.

Anul 2025 marchează, astfel, o revenire îngrijorătoare a rujeolei pe continentul nord-american, o boală care, cu ajutorul vaccinării, fusese aproape complet eliminată.

De la începutul războiului, s-a observat o tendință interesantă în „elita” lui Putin: decese tot mai numeroase și adesea inexplicabile în rândul oficialilor de rang înalt. 

Luni, 7 iulie, s-a aflat despre moartea șefului Ministerului rus al Transporturilor, Roman Starovoit. Conform versiunii oficiale, acesta și-a luat viața. În aceeași zi, colegul său, Andrei Korneichuk, șeful adjunct al unuia dintre departamente, a murit, de asemenea, se pare din cauza unei insuficiențe cardiace, scrie dialog.

Cu toate acestea, autoritățile nu au dezvăluit niciun detaliu. Aceste incidente se adaugă la lista deja impresionantă a deceselor misterioase în rândul înalților funcționari ruși: cel puțin 20 de astfel de cazuri au fost înregistrate în ultimii doi ani și jumătate.

Unele dintre ele sunt direct legate de putere și de structurile periferice. De exemplu, în primăvara anului 2022, Vyacheslav Trubnikov, fostul șef al Serviciului de Informații Externe, a murit. Motivele decesului său au rămas neclare.

La scurt timp după aceea, generalul maior pensionat SVR Lev Sotskov s-a împușcat cu un pistol decorat.  Câteva săptămâni mai târziu, Alexei Ogarev, fost funcționar al administrației prezidențiale și angajat al Rosvooruzhenie, a fost găsit mort. Un alt inculpat, Zalim Kerefov, vicerector al Academiei Ruse de Vamă, s-a sinucis tăindu-și venele în izolare. 

Mulți experți atribuie aceste cazuri unei atmosfere tot mai puternice de teamă și presiune în cadrul guvernului rus. Pe fondul războiului, sancțiunilor, epurărilor și neîncrederii, Kremlinul îi elimină din ce în ce mai mult pe cei incomozi, pe cei care știu prea multe sau pe cei care au devenit verigi slabe în sistem.

Unii analiști numesc ceea ce se întâmplă un „front intern”, o luptă pentru loialitate și supraviețuire în cadrul verticalei lui Putin. Funcționarii care au legătură cu armata, serviciile de informații, logistica și finanțele au devenit deosebit de vulnerabili. Aceste domenii au devenit esențiale în război și se află sub un control special.

O dovadă a putreziciunii sistemului și a panicii la vârf

Public, Kremlinul ignoră această serie de decese, numindu-le „tragedii personale” sau „coincidențe”. Cu toate acestea, statisticile vorbesc de la sine. Atunci când mor zeci de persoane cu acces la secrete de stat sau implicate în proiecte de apărare, este greu să vorbim despre un accident. Aceste evenimente sunt o dovadă a putreziciunii sistemului și a panicii la vârf.

În timp ce războiul împotriva Ucrainei a ajuns într-un impas și izolarea internațională se intensifică, autoritățile recurg la cele mai brutale metode pentru a menține controlul. Aparent, lanțul morților misterioase este departe de a fi complet.

Pe fondul represiunii continue și al eșecului pe front, riscurile pentru cei aflați în umbra Kremlinului nu fac decât să crească.

Preşedintele american Donald Trump a anunţat luni că Statele Unite vor impune tarife de 25% la importurile din Japonia şi Coreea de Sud începând cu 1 august.

Într-o scrisoare adresată prim-ministrului japonez Shigeru Ishiba, Trump a afirmat că relaţia comercială dintre cele două ţări „a fost, din nefericire, departe de a fi reciprocă”, transmit Kyodo, Reuters şi AFP, citate de Agerpres.

Guvernului sud-coreean a primit, la rândul său, o scrisoarea similară. Ambele au fost publicate integral de Trump pe platforma sa Truth Social.

Pentru Coreea de Sud, tariful de 25% este acelaşi pe care Trump îl anunţase la sfârşitul lui aprilie, înainte de a acorda o amânare pentru a da o şansă negocierilor.

Creșterea este de doar un procent în cazul Japoniei

În cazul Japoniei, în schimb, este vorba despre o uşoară creştere, de la 24% la 25%.

În  cele două scrisori se mai subliniază că, dacă produsele vor purta ştampila „Japonia” sau „Coreea de Sud”, dar în realitate vor proveni din altă parte, li se va aplica un tarif „mai ridicat”, care nu a fost precizat.

Amintim că secretarul Trezoreriei Statelor Unite, Scott Bessent, a avertizat, pe 30 iunie, că multe ţări ar putea fi supuse unor tarife vamale mai mari începând cu 9 iulie, în ciuda negocierilor „de bună-credinţă”.

Din aprilie, când președintele american Donald Trump a impus tarife generalizate aproape tuturor partenerilor comerciali, agenda negocierilor comerciale s-a transformat într-un amestec de revendicări diplomatice, presiuni economice și condiționări strategice, potrivit Politico

O fotografie sfâșietoare surprinde întregul grup de fete și consiliere de la Camp Mystic, luate de ape în urma inundațiilor devastatoare din Texas. 91 de persoane au murit, iar alte zeci sunt dispărute. 

Cele 13 fete și doi consilieri erau cazați în cabana Bubble Inn din Camp Mystic, care găzduia cele mai tinere fete, cu vârste cuprinse între 8 și 10 ani.

Cabanele se aflau la mai puțin de 500 de metri de râu și, prin urmare, au primit apă din două direcții, din râul Guadalupe și dintr-un pârâu din apropiere, ceea ce a făcut ca fuga fetelor să fie deosebit de dificilă, potrivit Dailymail.

Cadavrele a 10 dintre fete și a consilierului Chloe Childress, în vârstă de 18 ani, au fost găsite până luni dimineață, în timp ce consilierul Katherine Ferruzzo și trei excursioniști sunt în continuare dați dispăruți.

Co-proprietarul taberei creștine pentru fete, Dick Eastland, ar fi murit în timp ce încerca să salveze fetele din cabanele Twins și Bubble Inn.

Trupul său a fost găsit într-un SUV negru, alături de alte trei fete pe care încercase să le salveze, a relatat The Washington Post.

Camp Mystic a confirmat luni că cel puțin 27 de excursioniști și consilieri au murit în inundații.

Multe dintre fetele din cabane nu au putut să fugă, deoarece apa a crescut cu 6 metri în doar 90 de minute, când inundațiile catastrofale au lovit vineri dimineața.

„Am fost în comunicare cu autoritățile locale și de stat care desfășoară neobosit resurse extinse pentru a le căuta pe fetele noastre dispărute”, a declarat tabăra într-o declarație postată pe site-ul său.

Trupul consilierului de tabără Chloe Childress, 18 ani, a fost recuperat în weekend

Familiilor li s-a permis să se uite prin tabără începând de duminică dimineața.

O fată a fost văzută ieșind dintr-o clădire și sunând un clopot mare în încercarea de a găsi supraviețuitori, în timp ce un bărbat a cărui fiică a fost salvată dintr-o cabană aflată pe cel mai înalt punct al taberei se plimba pe malul râului, căutând printre tufișuri de copaci și sub pietre mari.

În tot statul, inundațiile au ucis cel puțin 91 de persoane până luni după-amiază.

Guvernatorul Greg Abbott a declarat duminică că încă 41 de persoane au fost confirmate ca fiind date dispărute în tot statul și că mai multe ar putea fi date dispărute.

În afară de tabăra Mystic, numărul celor dispăruți din alte campinguri din apropiere și din întreaga regiune nu a fost comunicat.

Un om politic de dreapta, cunoscut pentru verticalitatea și convingerile sale, a fost găsit spânzurat în locuința sa din Anet. Clasa politică franceză este în doliu.

Olivier Marleix, fost lider al grupului Les Républicains în Adunarea Națională între 2022 și 2024, și-a pus capăt zilelor luni, la vârsta de 54 de ani, în propria locuință din Anet. Tragedia a fost anunțată de apropiați și de primarul local, iar trupul său a fost descoperit de jandarmi într-o cameră de la etaj, spânzurat.

„Jandarmii l-au găsit într-o cameră de la etaj, spânzurat”, a declarat pentru AFP procurorul din Chartres, Frédéric Chevallier, citat de News.ro. O anchetă a fost deschisă pentru a se stabili cauzele exacte ale morții, iar autoritățile vor efectua și o autopsie.

Reacții emoționante din toate taberele politice

Anunțul a provocat o undă de șoc în rândul clasei politice franceze. Președintele Emmanuel Macron, adesea ținta criticilor lui Marleix, a transmis un mesaj de respect pe rețeaua X: „A fost un om politic cu experiență care își apăra convingerile cu fermitate”.

Premierul François Bayrou a vorbit despre „stupefacție” și „imensa tristețe”, afirmând: „Niciodată nu ne dăm seama de fragilitatea ființelor umane”.

În Adunarea Națională, unde Marleix activa ca deputat din 2012, colegii săi au ținut un minut de reculegere. Președinta camerei inferioare, Yaël Braun-Pivet, l-a descris drept „un om cinstit, riguros, profund uman” și a anunțat că va propune un omagiu oficial marți, la ora 15:00.

O carieră marcată de curaj și convingere

Deputat al circumscripției Eure-et-Loir, Marleix era cunoscut ca un suveranist convins. A criticat deschis vânzarea diviziei energetice a companiei Alstom către General Electric în 2014, pe când Emmanuel Macron era ministru al economiei. După ce a condus o comisie de anchetă în acest caz, Marleix a sesizat justiția în 2019, punând sub semnul întrebării implicarea președintelui.

Apropiat de Michel Barnier, el l-a susținut pe Bruno Retailleau în cursa pentru șefia partidului LR, împotriva lui Laurent Wauquiez, cel care i-a succedat la conducerea grupului parlamentar. Wauquiez l-a descris astfel: „Nu vom uita omul cu convingeri, apărător neobosit al interesului general, a cărui viziune a ridicat nivelul dezbaterii publice”.

Fostul președinte Nicolas Sarkozy a amintit că Marleix a fost „un colaborator prețios, un sprijin fidel” în perioada în care activa ca consilier tehnic la Palatul Élysée, precizând că „niciodată nu a fost dezamăgit de angajamentul său”.

Respect din partea adversarilor politici

François Hollande, fost președinte socialist, a transmis că „loialitatea față de partidul său nu l-a îndepărtat de respectul pe care îl manifesta cu eleganță față de ideile care nu erau ale sale”.

Marine Le Pen l-a descris drept „un ales al poporului, riguros, dedicat ideilor sale”, iar Manuel Bompard (La France insoumise) a vorbit despre „un adversar politic întotdeauna respectuos, o voce singulară, dedicată apărării suveranității industriale a Franței”.

Gabriel Attal, liderul partidului Renaissance, l-a caracterizat drept „un om pasionat și convins, care își apăra cu sinceritate idealurile”, un parlamentar care „rostea idei puternice cu respect”.

Un destin frânt

Olivier Marleix a intrat în politică la mijlocul anilor ’90, stabilindu-se ulterior în Eure-et-Loir, departe de fief-ul tatălui său, fostul politician Alain Marleix. A fost consilier general între 2008 și 2014 și primar al unei comune din apropierea orașului Dreux până în 2017. La alegerile legislative anticipate de anul trecut, a trecut printr-un moment dificil în primul tur, dar a reușit să se impună în turul al doilea în fața candidatului RN.

Marleix era tatăl a două fete. Moartea sa marchează a patra sinucidere a unui deputat în istoria celei de-a V-a Republici, după Aymeric Simon-Lorière (1977), Pierre Bérégovoy (1993) și Jean-Marie Demange (2008).

Gruparea islamistă palestiniană Hamas a pierdut aproximativ 80% din controlul asupra Fâșiei Gaza, iar vidul de securitate este compensat de clanuri înarmate, a dezvăluit pentru BBC un ofițer superior din forțele de securitate ale mișcării. Acesta a mai spus că sistemul de comandă și control al Hamas s-a prăbușit în urma atacurilor israeliene, care au decapitat conducerea politică, militară și de securitate a grupării.

Pe măsură ce Gaza se afundă și mai mult în anarhie, cu cartiere întregi căzând sub stăpânirea bandelor, Hamas se află nu doar sub focul israelian, ci și tot mai încolțit de rivali din interior.

Ofițerul, care a făcut dezvăluirile anonim prin mesaje vocale, este un locotenent-colonel care a renunțat la atribuții din motive de sănătate, după ce a fost rănit în prima săptămână a războiului, în octombrie 2023.

„Să fim realiști – abia dacă a mai rămas ceva din structura de securitate. Cea mai mare parte a conducerii, aproximativ 95%, este acum moartă… Figurile active au fost toate ucise”, a spus el. „Deci, de fapt, ce împiedică Israelul să continue acest război?”

„Logic, trebuie să continue până la sfârșit. Toate condițiile sunt îndeplinite: Israelul are avantajul, lumea tace, regimurile arabe tac, bandele criminale sunt peste tot, societatea se prăbușește.”

Încă din septembrie anul trecut, ministrul apărării de atunci al Israelului, declara că „Hamas ca formațiune militară nu mai există” și că este angajată doar într-un război de gherilă.

Conform mărturiei ofițerului, Hamas a încercat să se regrupeze în perioada armistițiului de aproape două luni cu Israelul, la începutul acestui an, reorganizând consiliile politice, militare și de securitate.

Însă când a reluat ostilitățile, a lovit tot ce mai rămăsese din structurile de comandă. În prezent, gruparea este într-o stare de dezordine aproape totală.

Colapsul structurii de securitate

„În ceea ce privește situația de securitate, o să o spun limpede: s-a prăbușit complet. S-a dus. Nu mai există niciun control nicăieri”, a spus el.

„Oamenii au jefuit cel mai puternic aparat de securitate al Hamas (Ansar), complexul pe care Hamas îl folosea pentru a conduce Gaza.”

„Au jefuit totul, birourile – saltelele, chiar și panourile de zinc – și nimeni nu a intervenit. Nicio poliție, nicio securitate.”

Una din primele consecințele vidului de securitate care a urmat, este prezența în cea mai parte a enclavei a bandelor sau clanurilor armate – acestea sunt acum „peste tot”.

„Te puteau opri, te puteau ucide. Nimeni nu intervenea. Oricine încerca să acționeze pe cont propriu, cum ar fi organizând rezistența împotriva hoților, era bombardat de Israel în decurs de o jumătate de oră.”

„Așadar, situația de securitate este zero. Controlul Hamas nu mai există. Nu există conducere, nici comandă, nici comunicare. Salariile sunt întârziate și, când ajung, rareori mai sunt utile. Unii mor doar încercând să le încaseze. Colapsul e total.”

Atacuri asupra forțelor de poliție ale Hamas

Pe 26 iunie, cel puțin 18 persoane au fost ucise după ce atac cu drone israeliene a vizat o unitate de poliție Hamas în civil care încerca să impună controlul într-o piață din Deir al-Balah, acuzând vânzătorii că cer prețuri exorbitante și vând ajutoare furate, au declarat martori și medici, notează BBC.

Armata israeliană a declarat că a atacat „mai mulți teroriști înarmați” aparținând Forțelor de Securitate Internă ale Hamas.

Între timp, șase grupuri armate afiliate unor clanuri locale puternice au apărut ca pretendenți serioși pentru a umple golul, potrivit ofițerului. Aceste grupuri au acces la bani, arme și oameni și sunt active în toată Fâșia Gaza, dar mai ales în sudul enclavei.

Una dintre ele este condusă de Yasser Abu Shabab, o figură care a atras atenția Autorității Palestiniene din Cisiordania ocupată, precum și a actorilor regionali – în special după ce Israelul a confirmat luna trecută că îi furnizează arme.

Ofițerul a confirmat că Hamas a pus o recompensă mare pe capul lui Abu Shabab, temându-se că acesta ar putea deveni o figură unificatoare pentru numeroșii săi rivali.

„Hamas i-ar ignora pe hoții obișnuiți. Oamenii sunt flămânzi și [luptătorii] nu vor să provoace mai mult haos. Dar tipul ăsta? Dacă luptătorii Hamas îl găsesc, s-ar putea să se ducă după el în loc să vâneze tancurile israeliene.”

Pregătiri pentru răsturnarea Hamas

Surse din Gaza au declarat pentru BBC că Abu Shabab lucrează la coordonarea cu alte grupări armate pentru a forma un consiliu mixt care să provoace răsturnarea Hamas.

Un oficial palestinian în retragere din domeniul securității, care a făcut parte din forța care a reprimat aripa militară a Hamas în 1996, în urma unui val de atentate cu bombă în Israel, a declarat că rețeaua lui Abu Shabab câștigă teren.

„Grupul lui Abu Shabab este ca un copil orfan pe care toată lumea va dori să-l adopte dacă va reuși să submineze conducerea Hamas”, a spus oficialul, care locuiește acum la Cairo.

„Public, toate părțile neagă legăturile cu grupările armate din Gaza. Însă Abu Shabab s-a întâlnit de trei ori cu un ofițer superior al serviciilor secrete palestiniene și a trimis mesaje egiptenilor prin intermediul rudelor din Sinai”, a susținut el.

El a mai spus că Abu Shabab „menține relații bune cu tabăra lui Mohammad Dahlan”, un fost șef al securității din Gaza, care trăiește în exil de când s-a certat cu președintele Autorității Palestiniene, Mahmoud Abbas, în urmă cu 15 ani.

Ofițerul de securitate al Hamas a avertizat că grupul este „dispus să facă orice” pentru a-l elimina pe Abu Shabab, iar asta nu din pricina puterii sale militare, cât din teama că ar putea deveni un reper în jurul căruia s-ar putea aduna toți rivalii Hamas.

„Timp de 17 ani, Hamas și-a făcut dușmani peste tot. Dacă cineva ca Abu Shabab poate ralia aceste forțe, ar putea fi începutul sfârșitului pentru noi.”

Un animal despre care nu există dovezi clare a provocat panică, pierderi financiare și anulări de evenimente în zona turistică a Platoului Șumen.

Restaurantele și hotelurile din zona Platoului Shumen, Bulgaria, cer despăgubiri de la stat după ce prezența suspectă a unei pantere negre a speriat turiștii și a dus la pierderi semnificative. Potrivit publicației Novinite, activitatea economică a fost serios afectată, iar antreprenorii spun că autoritățile nu au oferit nicio informare prealabilă înainte de a închide accesul în zonă.

„Am aflat ce se întâmpla prin intermediul presei”

Yuliy Dimitrov, care administrează un complex turistic din apropiere, a explicat pentru Nova TV că haosul a început pe 20 iunie, când parcul natural a fost brusc închis și pus sub control strict de către poliție. Potrivit acestuia, o „felină necunoscută”, identificată ulterior drept o presupusă panteră neagră, ar fi fost observată în zonă, iar autoritățile au interzis complet accesul vizitatorilor.

„Am aflat ce se întâmpla prin intermediul presei. Suntem cinci care gestionăm facilități turistice pe platou, și nimeni nu ne-a dat instrucțiuni, chiar dacă majoritatea dintre noi operează și hoteluri”, a declarat Dimitrov.

Evenimente anulate și turiști speriați

Antreprenorul spune că prioritatea imediată a fost siguranța turiștilor. Oaspeții au fost avertizați să nu iasă din incinte, iar evenimente importante, printre care și nunți, au fost în pericol de a fi anulate. „Au fost o mulțime de apeluri telefonice nervoase. Suntem recunoscători autorităților locale că au intervenit și au permis desfășurarea evenimentelor, deoarece oamenii făcuseră deja plăți, iar problemele de asigurare erau în joc”, a adăugat el.

Dimitrov a mai spus că în zonă activează aproximativ 50 de familii care depind direct de activitatea turistică. El a atras atenția că pierderile sunt cu atât mai greu de suportat cu cât afacerile locale sunt extrem de vulnerabile la condițiile meteo. „Când plouă, oamenii nu vin aici. Așa că, atunci când pierzi zile în timpul sezonului activ din cauza a ceva de genul acesta, te lovește din plin”.

Alertă extinsă în România

Ulterior, autoritățile au transmis că pantera ar fi ajuns din Ruse în Giurgiu, potrivit unui comunicat emis la finalul lunii iunie. Jandarmii români au declarat că monitorizează permanent situația și le recomandă oamenilor să nu intervină dacă întâlnesc animalul, ci să sune la 112.

Zoologii pun sub semnul întrebării întreaga poveste

Între timp, experții bulgari pun la îndoială validitatea dovezilor care au stat la baza declanșării alertei. Mai mulți specialiști au sugerat că urmele găsite în noroi nu aparțin unei pantere, ci mai degrabă unui câine de talie mare.

Profesorul Stoian Lazarov, zoolog la Muzeul Național de Istorie Naturală din cadrul Academiei Bulgare de Științe, a explicat pentru Nova TV că amprenta prezentată ca dovadă poate fi foarte bine a unui câine mare. El a citat și o expertiză realizată de profesorul Nikolai Spasov, depusă la Ministerul Agriculturii, care confirmă științific că laba filmată nu aparține unei feline.

Dacă animalul ar fi fost crescut în captivitate, nu ar fi adaptat să vâneze în sălbăticie. Ar fi căutat hrană ușoară, găini, câini vagabonzi sau pisici, în apropierea așezărilor umane, a mai spus Lazarov. În ciuda alarmelor, până în prezent nu a fost confirmată nicio prezență reală a unei pantere negre în regiune.

Rămâne de văzut dacă statul bulgar va răspunde solicitărilor de despăgubire venite din partea hotelierilor și a celor care și-au văzut afacerile afectate de o alertă care s-ar putea dovedi falsă.