Liviu Horovitz, expert în problematică nucleară, susține că refacerea facilităților nucleare iraniene distruse de SUA va dura câțiva ani. În ceea ce privește ajutarea Iranului de către Rusia și China pentru refacerea programului nuclear, expertul este rezervat.
Trump a declarat că toate țintele vizate au fost distruse. FOTO: Profimedia
Statele Unite au confirmat oficial, duminică, că atacurile lansate asupra infrastructurii nucleare din Iran au purtat numele de cod „Operation Midnight Hammer” („Operațiunea ciocanul de la miezul nopții“). Anunțul a fost făcut de secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, în cadrul unei conferințe de presă susținute la Casa Albă.
Sâmbătă, șase bombardiere americane B-2 au lansat peste12 de bombe penetrante de 13.600 kg asupra complexului nuclear Fordo, un centru aflat în adâncul munților, la sud de capitala iraniană. În paralel, submarine americane au tras 30 de rachete de croazieră Tomahawk asupra facilităților de la Natanz și Isfahan. Oficiali americani au declarat operațiunea un „succes militar spectaculos”, iar Trump a confirmat în discursul său nocturn că Fordow a fost „ras de pe fața pământului”.
Hegseth a mai precizat că atacurile nu au fost îndreptate împotriva oamenilor, ci împotriva „ambițiilor nucleare ale Iranului, care au fost neutralizate”.
Tensiunile în Orientul Mijlociu au intrat într-o nouă fază după atacurile Statelor Unite asupra unor obiective nucleare iraniene. Reacțiile nu au întârziat, iar una dintre cele mai șocante vine din partea fostului președinte rus, Dmitri Medvedev, care susține că „mai multe țări” ar fi dispuse să livreze Iranului focoase nucleare, ca răspuns la loviturile americane.
Într-un mesaj publicat duminică pe rețeaua X (fostul Twitter), Medvedev – în prezent vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei – afirmă că atacurile aeriene americane asupra facilităților nucleare din Isfahan, Natanz și Fordow ar fi avut un efect contrar celui dorit de administrația Trump, contribuind, în opinia sa, la consolidarea regimului de la Teheran.
„Îmbogățirea uraniului – și, acum putem spune fără ocolișuri, producția viitoare de arme nucleare – va continua”, a scris fostul lider de la Kremlin, susținând că loviturile americane au determinat o coeziune neașteptată în rândul societății iraniene, inclusiv printre cei anterior critici față de conducerea religioasă a țării.
China a reacționat dur după atacurile aeriene lansate de Statele Unite asupra instalațiilor nucleare din Iran, acuzând Washingtonul că a încălcat dreptul internațional și că a agravat situația deja tensionată din Orientul Mijlociu.
Președintele Rusiei, Vladimir Putin, nu are momentan planuri să discute cu omologul său american, Donald Trump, în urma atacurilor lansate de Statele Unite asupra instalațiilor nucleare iraniene, a anunțat duminică Kremlinul, potrivit agenției de presă TASS. Totuși, Moscova a precizat că o convorbire telefonică între cei doi lideri „ar putea fi aranjată rapid”, dacă va fi necesar.
Lipsa unui dialog direct între Putin și Trump în acest moment reflectă o poziționare rezervată a Rusiei, dar și o disponibilitate tactică pentru o intervenție diplomatică, dacă tensiunile din regiune scapă de sub control.
„Nu exista un pericol iminent ca Iranu să ajungă să fabrice arme nucleare”
„Adevărul” a analizat situația cu Liviu Horovitz, expert în problematică nucleară și cercetător în cadrul Diviziei de Securitate Internațională a Institutului German pentru Afaceri Internaționale și Securitate de la Berlin.
„Aveau suficient material, aflat în evidența sistemului de verificare al Agenției Internaționale de Energie Atomică (IAEA), și suficiente capacități ca într-un timp relativ scurt, să facă din acesta arme nucleare, dacă l-ar fi scos din sistemul de verificare al Agenției Atomice”, susține expertul.
Cu toate acestea, Horovitz susține că situația este mai complexă: „o bombă nu inseamna un arsenal, nu-ți ajunge să faci o bombă, să o pui într-un Volkswagen și să o conduci până la țintă”.
Întrebat dacă exista un pericol iminent ca Iranul să ajungă să producă arme nucleare, Horovitz răspunde: „Nu. Dacă vorbim despre confluența a ceea ce am defini ca un pericol militar și ceea ce am defini din punct de vedere legal ca un pericol iminent, răspunsul este, după părerea mea, cât se poate de clar”.
„Refacerea facilităților distruse va dura câțiva ani”
Cât despre gradul în care a fost distrus/afectat programul nuclear iranian, Horovitz spune „în momentul de față nu știe nimeni”.
„Abilitatea unui stat de a dezvolta o armă nucleară este legată de abilitățile fizice pe care le are astăzi, de abilitățile științifice pe care le are astăzi și de resursele pe care este dispus să le investească mâine”, explică el.
Pe partea de date științifice, acestea pot fi distruse în foarte mică măsură cu ajutorul bombelor. „Sunt date notate undeva sau care există în mintea celor care au lucrat la program, un număr probabil relativ mare de persoane. Cunoștințele acestea sunt esențiale în procesul de realizare a bombei nucleare”, detaliază expertul.
O componentă foarte importantă este „cât este dispus regimul să investească în reluarea programului” și aici ne întoarcem la dezbaterea care s-a purtat mult în legătură cu capacitățile nucleare iraniene. „Dacă îi ataci militar cu putere și pui presiune asupra lor, poți fie să-i faci să renunțe la program, fie să-i ambiționezi mai tare. Conducerea poate spune populației: „Vedeți ce se întâmplă dacă nu avem bombe nucleare? Trebuie să investim de 5 ori pe atâta și să o facem cât de repede. Aici este o dezbatere și între specialiști și la capătul zilei răspunsul este „vom vedea”. Nu este foarte clar care va fi efectul.” – detaliază Horovitz.
Expertul susține că este sigur că plecăm de la premisa că toate facilitățile care erau la suprafață au fost distruse. „Acelea, sigur, trebuie refăcute și va dura ani de zile să le reconstruiască și vorbim despre investiții importante”.
În ceea ce privește cât la sută din instalațiile subterane de la Fordow au fost distruse, este foarte greu de apreciat acum. „Americanii ani de zile au investit în acele bombe pe acele avioane ca să poată distruge exact această structură. Bineînțeles, iranienii s-au uitat la ce dezvoltat americanii și și-au construit instalații care cel puțin teoretic trebuiau să rezistă. Acum… întrebarea este: „au rezistat?” Răspunsul e „probabil că nu”, dar cine știe”, a concluzionat el.
„În orice scenariu, câțiva ani vor trebui pentru refacerea facilităților de acolo”, a completat expertul.
În ceea ce privește echipele de cercetători care au lucrat la program, Horovitz spune că „este greu să aduni o echipă de la zero care să reia programul, dar aici trebuie să fim circumspecți cu informațiile vehiculate. Este evident că iranienii nu vor fi transparenți și nu vor spune câți din echipă au fost eliminați, la fel cum vor face și israelienii. Toată lumea are interesul de a nu spune adevărul”.
Vor ajuta Rusia și China la refacerea programului?
Se vehiculează ideea că țări Rusia sau China, vor reacționa la aceste lovituri și vor ajuta Iranul să-și refacă programul nuclear.
„Dacă vorbim despre existența capacității acestor țări de a ajuta Iranul, răspunsul este afirmativ: pot să facă asta. Dacă discutăm despre măsura în care vor dori să facă acest lucru, nu pare foarte probabil. Din nou, și datorită faptului că, în special, rușii la capătul zilei n-au niciun interes ca iranienii să-și facă rost de armă nucleară, sau cel puțin ani de zile n-au avut un interes. Și ar fi un pas foarte mare pentru Federația Rusă să sară complet în cealaltă tabără: de la susținători al tratatului de neproliferare, la a ajuta Iranul să obțină arma nucleară. Sigur, am văzut în timpul războiului din Ucraina o schimbare în Federația Rusă, în care, sigur, a lucrat mult mai îndeaproape cu Iranul și datorită faptului că au profitat de resurse iraniene. Este posibil să-i ajute? Da, este posibil. Acum, în ce măsură și cu cât, o să vedem”, explică el.
În ceea ce privește efectul acestei intervenții a SUA, expertul spune:
„Dacă zilele trecute discutau unii și alții despre cum americanii o să plece acasă și o să avem o lume în care Satele Unite vor fi izolaționiste și nu se vor implica în politica internațională, vedem că între declarațiile politice pe care liderii americani le fac ca să câștige alegerile și realitatea din teren, diferența este totuși foarte mare. Atracția, atunci cand ești principala putere dominantă din punct de vedere militar în sistemul internațional, atracția de a folosi aceasta abilitate este foarte mare”.