O actriță de filme pentru adulți, cunoscută sub numele de Kylie Page, a murit pe 25 iunie la domiciliul său din Statele Unite. Aceasta avea doar 28 de ani.

Cauza decesului nu este încă cunoscută, relatează publicația Entertainment Weekly.

Aceasta și-a început activitatea în industria filmelor pentru adulți în 2016. Cariera ei a fost prezentată în controversata serie documentară Netflix „Hot Girls Wanted: Turned On”. Serialul a urmărit poveștile personale ale mai multor persoane care lucrează în industria filmelor pentru adulți. Page apare în serial sub numele Bonnie Kinz.

Născută în Tulsa (Oklahoma), Kylie Page a vrut să urmeze o carieră în divertisment, dar, în cele din urmă, a devenit cunoscută pentru cele peste 200 de filme erotice.

„Echipa Brazzers este profund întristată să afle de moartea lui Kylie Page. Kylie va fi amintită pentru râsul ei, bunătatea și aducerea luminii oriunde mergea. Exprimăm condoleanțele noastre sincere familiei, prietenilor și fanilor lui Kylie în această perioadă dificilă”, a postat, pe platforma X, compania de producție pornografică Brazzers.

Actrița a fost, de asemenea, plânsă de familie, prieteni și fani pe rețelele de socializare. Micquelle Riley din Tulsa, care a numit-o pe Page „cea mai bună prietenă a ei” într-o postare emoționantă împărtășită luni, 30 iunie, pe Facebook, și-a amintit de aceasta ca fiind „incredibil de prețioasă, specială, interesantă, inteligentă și frumoasă. Sunt atât de recunoscătoare că am împărtășit o prietenie atât de profundă, atât de multe momente cu ea, atât de multe amintiri, cele de bază, care m-au făcut cine sunt”.

Militari ruși mutilați sau grav răniți, cu schije în corp, fără ochi, brațe ori picioare, sunt forțați să se întoarcă pe frontul din Ucraina. În ciuda stării lor de sănătate, autoritățile militare refuză să-i demobilizeze.

Situația devine tot mai alarmantă în armata rusă, unde soldați grav răniți sunt trimiși din nou la luptă. Este și cazul lui Anton Savcenko, un bărbat de 37 de ani din Tiumen, estul Rusiei. După ce a semnat un contract militar pe 9 octombrie 2024, Anton a fost rănit grav în mai puțin de o lună, pe 2 noiembrie, în apropiere de Selidovo, regiunea Donețk. O dronă a explodat lângă el, provocându-i hemoragie oculară și afectându-i ochiul stâng, în timp ce tot corpul i-a fost umplut de schije. 

Deși rănile erau serioase, nu a fost trimis la infirmerie, ci forțat să participe la un nou atac pe 4 noiembrie, unde a fost din nou rănit. „Mi-a scris că este foarte incomod să țintești cu un singur ochi. Cu stângul nu vede deloc, celălalt cedează și el”, a povestit mama sa, Tatiana, pentru publicația Okno.

În loc să primească tratament adecvat, Anton a fost plimbat între spitale din Luhansk și Ulianovsk timp de două luni. Diagnosticul final: „hemoftalmie totală” și „atrofie completă a nervului optic”. I s-a acordat categoria medicală „G” (temporar inapt), însă nu a fost eliberat din armată.

Pe 30 aprilie 2025, în loc să fie chemat la comisia medicală, a fost reținut și dus forțat pe front, fără să i se permită nici măcar să-și ia pastilele. „Are o formă severă de hipertensiune arterială”, a subliniat mama lui.

„Mamă, am supraviețuit. Dar sunt ca o strecurătoare”

Pe 17 mai, Anton a reușit să sune acasă: „Tot batalionul nostru e format din invalizi: unii fără mâini, alții în cârje, cu schije în corp și în organe vitale!”. Mama lui a povestit apoi: „Anton m-a sunat mai târziu: «Mamă, am supraviețuit. Dar sunt ca o strecurătoare, o dronă m-a lovit în spate». Toată spinarea lui e ca o sită, dar tot îl vor trimite înapoi pe front. Cei care au supraviețuit în această companie de invalizi vor fi adunați din nou și trimiși carne de tun!”

Refuzuri sistematice ale demobilizării: „Nu le pasă”

Cazul lui Anton nu este singular. Mai mulți militari ruși grav răniți sunt trimiși înapoi în linia întâi, fără a fi vindecați. „După o operație, a fost trimis înapoi pe front. Are o trimitere pentru următoarea intervenție peste o lună! Dar nu le pasă, cu un glonț în plămân și fără splină va fi în linia întâi!”, a povestit Eleda, o rudă a unui alt militar. „Cheltuielile de înmormântare vor fi, probabil, mai mici pentru ei. Și soției îi vor rămâne trei fii minori!”

Un alt soldat a fost rănit de două ori în decembrie 2024 de focuri de mortier. A suferit o amputație la genunchi, merge în cârje și totuși a fost trimis înapoi în armată, primind categoria „B” – apt cu restricții. În aceeași situație se află Ivan Topcîi, 40 de ani, fără articulația umărului din decembrie 2024, și Dmitri Mișin, 32 de ani, care și-a pierdut brațul drept în vara aceluiași an. Comandamentul refuză demobilizarea lor.

„Îi prind direct pe stradă”

Potrivit unui avocat pentru drepturile omului, aceste practici s-au înmulțit începând cu toamna anului 2024: „Îi prind direct pe stradă. Au săltat doi cu categoria D – complet inapt permanent. Unul mergea în cârje, fusese rănit. În câteva zile, l-au trimis la graniță. Pe al doilea, cu o mână nefuncțională, l-au aruncat și pe el direct pe linia frontului!”

Juridic, trimiterea pe front a unui militar care a fost rănit și tratat este considerată ilegală, însă în practică este foarte greu de contestat în instanță, mai arată avocatul.

„Un soldat e o rotiță pe care toată lumea încearcă să o calce în picioare”

Mama lui Anton își amintește ultimele cuvinte ale soțului ei, veteran din Afganistan: „Mereu ne spunea că un soldat e o rotiță pe care toată lumea încearcă să o calce în picioare și nimeni nu-i prețuiește viața”.

Povestea lui Anton și a camarazilor lui reflectă o realitate sumbră: în loc să fie protejați și tratați cu demnitate, soldații ruși mutilați sunt transformați în simple instrumente de luptă, aruncați pe front indiferent de starea lor de sănătate, pentru că, în ochii comandanților, viața lor „costă” mai puțin decât un tratament sau o demobilizare.

Valurile de căldură care bat recordurile în sudul continentului au determinat experții să avertizeze că următoarele zile pot fi letale, cu mii de decese estimate.

Europa se confruntă cu o nouă realitate climatică, una în care temperaturile care depășesc 40 de grade Celsius devin din ce în ce mai frecvente. Sudul continentului este lovit de un val de căldură extremă, cu Spania înregistrând 46 de grade în Huelva, un record pentru luna iunie. Italia, Grecia, Portugalia și țările din Balcanii de Vest se luptă, de asemenea, cu canicula, incendii de vegetație și victime umane. 

„Nu mai este vorba despre dacă vom avea valuri de căldură, ci despre câte vom avea și cât vor dura”, a declarat Marisol Yglesias Gonzalez, expert al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), subliniind necesitatea acțiunilor urgente pentru a preveni „decese inutile și în mare măsură evitabile”. 

Peste 4.500 de decese estimate în doar trei zile

Pierre Masselot, statistician la London School of Hygiene and Tropical Medicine, a estimat pentru Politico că valul de căldură actual ar putea provoca peste 4.500 de decese suplimentare între 30 iunie și 3 iulie. „Cele mai grele zile vor fi probabil marți și miercuri”, a precizat el, menționând că cele mai afectate țări ar fi Italia, Croația, Slovenia și Luxemburg.

Căldura ucide deja peste 175.000 de persoane anual în regiunea europeană a OMS, care cuprinde țări de la Islanda până la Rusia. Un studiu publicat în ianuarie, realizat în colaborare cu Masselot, a avertizat că numărul deceselor cauzate de căldură va crește dramatic dacă măsurile de adaptare la schimbările climatice nu vor fi prioritare. 

Alerte roșii în mai multe țări

Aproape două treimi dintre orașele spaniole sunt sub avertizări de sănătate din cauza căldurii, iar 804 se află la cel mai ridicat nivel de alertă, conform Agenției Naționale de Meteorologie (Aemet). „Ne așteptăm la temperaturi extreme în toată țara până pe 3 iulie”, a declarat un purtător de cuvânt.

Franța, Italia, Portugalia și Grecia au, de asemenea, emis avertismente. Guvernul grec a alertat și cu privire la poluarea aerului cauzată de incendiile care au înconjurat orașele de coastă din apropierea Atenei. În Turcia, peste 50.000 de persoane au fost evacuate din cauza unui incendiu masiv de lângă Izmir.

Albania a raportat 26 de incendii între duminică și luni, iar Serbia a înregistrat joia trecută cea mai fierbinte zi din istoria măsurătorilor, care datează din secolul al XIX-lea.

Cum ne protejăm? Recomandări OMS

OMS a emis o serie de sfaturi pentru a reduce riscurile:

• Mențineți-vă hidratați,
• Evitați expunerea la soare între orele 11-16,
• Răcoriți-vă locuințele,
• Fiți vigilenți dacă faceți parte din grupurile vulnerabile: persoane în vârstă, copii, femei însărcinate, lucrători în aer liber și cei cu boli cronice.

Marisol Yglesias Gonzalez a subliniat că unele medicamente, cum ar fi antidepresivele sau cele pentru tensiune, pot afecta reglarea termică a corpului, necesitând precauție suplimentară.

Europa nu este pregătită suficient

Deși valurile de căldură sunt din ce în ce mai frecvente, doar 21 din cele 57 de țări din regiunea europeană a OMS au raportat că dispun de un plan național de acțiune pentru sănătate în contextul căldurii. Dintre acestea, doar 14 sunt state membre ale UE.

Cele mai implementate măsuri sunt sistemele de alertă timpurie și campaniile de informare, dar țările întârzie în pregătirea sistemelor de sănătate și în planificarea urbană adaptată la climă, a explicat Yglesias Gonzalez.

Anul viitor, OMS va actualiza ghidurile pentru guverne, incluzând strategii de „răcire centrată pe oameni” la nivel urban și regional, pentru a proteja populația de impactul căldurii extreme.

Secretarul Trezoreriei Statelor Unite, Scott Bessent, a avertizat luni, 30 iunie, că multe ţări ar putea fi supuse unor tarife vamale mai mari începând cu 9 iulie, în ciuda negocierilor „de bună-credinţă”.

Declarația sa a fost făcută în timp ce președintele Donald Trump și-a exprimat frustrarea cu privire la negocierile comerciale dintre SUA și Japonia.

Trump a scris luni seara într-o postare pe rețelele sociale că reticența Japoniei de a importa orez cultivat în America este un semn că țările au devenit „răsfățate în ceea ce privește Statele Unite ale Americii”. Nemulțumirea lui Trump cu privire la comerțul cu orez dintre SUA și Japonia urmează comentariilor sale difuzate duminică potrivit cărora Japonia se angajează într-un comerț „neloial” cu SUA în domeniul automobilelor, potrivit Reuters.

„Am un mare respect pentru Japonia, ei nu vor să ne ia orezul, și totuși au o lipsă uriașă de orez”, a scris Trump pe Truth Social. „Le vom trimite doar o scrisoare și ne place să îi avem ca parteneri comerciali pentru mulți ani de acum înainte”, a adăugat acesta.

Trump a declarat săptămâna trecută că administrația sa va trimite scrisori unui număr de țări prin care le va notifica cu privire la creșterea tarifelor înainte de 9 iulie, când este programată revenirea ratelor tarifare de la un nivel temporar de 10% la ratele sale suspendate de la 11% la 50%, anunțate la 2 aprilie.

Purtătorul de cuvânt al Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat luni că Trump se va întâlni cu echipa sa comercială pentru a stabili tarifele pentru țări „dacă acestea nu vin la masă pentru a negocia cu bună credință”.

Scott Bessent, secretarul Trezoreriei Statelor Unite, a dat și el de înțeles că orice prelungire a termenului va depinde exclusiv de decizia președintelui Donald Trump.

Bessent, care anterior a sugerat posibilitatea unor extensii pentru discuţiile bilaterale, a declarat la Bloomberg TV că se aşteaptă la „o avalanşă” de acorduri comerciale în zilele premergătoare termenului limită de 9 iulie. 

„Avem ţări care negociază în mod corect, dar trebuie să înţeleagă că, dacă nu reuşim să încheiem acordurile din cauza unor tergiversări sau refuzuri, tarifele pot reveni la nivelurile din aprilie. Sper să nu fie nevoie de asta”, a spus Bessent.

Declaraţia vine în contextul unei escaladări a politicii comerciale „reciproce” impuse de administraţia Trump, prin care Washingtonul intenţionează să penalizeze statele care aplică tarife sau restricţii asupra bunurilor americane.

Ţările vizate au la dispoziţie doar câteva zile pentru a încheia acorduri bilaterale înainte ca noile tarife să intre în vigoare automat.

Atacurile israeliene din 23 iunie asupra infamei închisori Evin pentru disidenți politici au ucis cel puțin 71 de persoane – personal, soldați, membri ai familiei în vizită și persoane care locuiau în vecinătate, a declarat duminică purtătorul de cuvânt al sistemului judiciar iranian, Asghar Jahangir, relatează AP.

În haosul care a urmat, autoritățile i-au  transferat pe deținuți la închisori din afara Teheranului – unități supraaglomerate, cunoscute pentru condițiile aspre de detenție.

„Este literalmente o moarte lentă. Bombardamentele SUA și ale Israel nu ne-au ucis. După care Republica Islamică ne-a adus într-un loc care practic ne va ucide”, spune Sayeh Seydal, o disidentă care povestește că a fentat moartea la limită în acea zi, ieșind din clinica închisorii cu câteva clipe înainte ca aceasta să fie distrusă de explozii.

Atacul Israelului asupra închisorii Evin — care, potrivit oficialilor iranieni, a vizat „autoritățile represive” — a provocat panică în rândul familiilor prizonierilor politici, lăsându-le pradă unei așteptări pline de disperare pentru soarta celor dragi. La o săptămână de la atac, unele familii încă nu au primit vești de la ei.

Activiștii pentru drepturile omului din Iran se tem că vor plăti prețul campaniei aeriene de 12 zile a Israelului, menită să paralizeze programului nuclear al țării. Mulți dintre ei spun că, în urma amplei breșe de securitate, statul a intensificat  represiunea împotriva oponenților.

Închisoarea Evin, situată într-un cartier elegant de la marginea nordică a Teheranului, adăpostea aproximativ 120 de bărbați și femei în secțiile sale generale, alături de alte sute despre care se crede că se află în unitățile sale secrete de securitate, sub interogatoriu sau în izolare, potrivit HRA.

Printre prizonierii politici se numără protestatari, avocați și activiști care au militat de-a lungul anilor împotriva regimului autoritar din Iran, a corupției și a legilor religioase, inclusiv a impunerii de ținute islamice femeilor. Autoritățile au înăbușit valuri repetate de proteste la nivel național din 2009, prin represiuni care au ucis sute de persoane și au închis alte mii.

Israelul a bombardat închisoarea în timpul programului de vizită

Seydal, o expertă în drept internațional care s-a alăturat mișcărilor de protest în ultimele două decenii și a fost închisă de mai multe ori în ultimii doi ani, a povestit familiei sale că a scăpat la mustață de o  moarte sigură. Explozia de la clinica închisorii a aruncat-o la pământ, a declarat o rudă care a vorbit cu Seydal, vorbind sub condiția anonimatului de teama represaliilor.

Sălile de vizită, biroul procurorului și mai multe secții de deținuți au fost, de asemenea, grav avariate, potrivit grupurilor pentru drepturile omului și rudelor deținuților. O rachetă a lovit intrarea închisorii, unde de regulă deținuții se adună pentru a fi duși la spitale sau la tribunal.

„Atacarea unei închisori, în care deținuții stau în spatele ușilor închise și nu sunt capabili să facă nici cel mai mic lucru pentru a se salva, nu poate fi niciodată o țintă legitimă”, spune Narges Mohammadi, o laureată a Premiului Nobel care a fost încarcerată de mai multe ori la Evin.  Mohammadi a fost eliberată abia în decembrie, după ce ultima sa condamnare a fost suspendată temporar din motive medicale.

Unde au fost transferați prizonierii politici

În toiul nopții, autobuzele au început să transfere prizonierii către alte unități, potrivit activiștilor și familiilor prizonierilor. Cel puțin 65 de femei au fost trimise la închisoarea Qarchak, potrivit lui Mohammadi, care este în contact cu acestea. Bărbații au fost trimiși la Marele Penitenciar din Teheran, care adăpostește infractori și prizonieri de înaltă securitate. Ambele sunt situate la sud de Teheran.

Mohammadi a declarat pentru AP că își face griji din cauza lipsei facilităților de îngrijire medicale și a condițiilor precare de igienă. Printre prizonieri se numără mai multe femei cu afecțiuni care necesită tratament, inclusiv activista pentru drepturile civile Raheleh Rahemi, în vârstă de 73 de ani, care are o tumoare pe creier.

În convorbirea telefonică cu familia, Seydal a catalogat Qarchak un „iad”. Ea a spus că femeile sunt înghesuite laolaltă, în condiți neiginienice și cu acces limitat la hrană și apă potabilă.

„E un miros pestilențial. E mizerie pură”, a spus ea.

„Părea confuză, speriată și foarte tristă”, a povestit o rudă. „Știe că este foarte periculos pentru ea să vorbească. Dar știe că și tăcerea poate fi periculoasă pentru ea.” Duminică, Sayeh a sunat din nou familia, explicând că a fost dusă înapoi la Evin pentru a-și aduce lucrurile. Duhoarea de „moarte” umplea aerul, a declarat ea citată de o rudă.

Seydal, în vârstă de 47 de ani, a fost condamnată pentru prima dată în 2023. La începutul anului 2025, șomajul i-a fost anulat, iar ea a fost agresată de agenții de pază și s-a confruntat cu noi acuzații după ce a refuzat să poarte chador la biroul procurorului.

Prizonieri despre care nu se mai știe nimic de la atacuri

Tatăl și fratele mai mic al lui Reza Younesi, Ali, sunt închiși la Evin de mai mulți ani. Acum familia este îngrozită pentru că Ali pare să fi dispărut.

Ali, un absolvent în vârstă de 25 de ani al unei universități tehnice prestigioase, executa o pedeapsă de 16 ani pentru „complicitate la comiterea de infracțiuni împotriva securității naționale”. Pedeapsa, criticată de grupurile pentru drepturile omului, a fost redusă, dar apoi Ministerul Informațiilor a intentat un nou proces împotriva sa pe baza unor acuzații necunoscute.

Cu câteva zile înainte de atacul asupra penitenciarului Evin, Ali a fost târât afară din secția sa și dus într-un loc necunoscut, potrivit fratelui său.

După atac, tatăl lor, Mir-Yousef Younesi, nu l-a văzut nicăieri în timp ce era transferat alături de alți prizonieri la Penitenciarul Marele Tehran. Tatăl, panicat, a reușit să-și sune familia.

Disparițiile nu sunt neobișnuite la Evin. Gardienii scot uneori prizonierii politici din secții pentru interogatoriu. În unele cazuri, aceștia sunt condamnați în procese secrete și executați. După atacuri, academicianul suedez-iranian Ahmadreza Djalali, condamnat la moarte în 2017, a fost transferat într-o locație nedivulgată, potrivit Amnesty International, care și-a exprimat teama că ar putea fi executat.

Reza Younesi a declarat că avocatul familiei nu a putut afla nicio informație despre fratele său sau despre noile acuzații.

„Suntem cu toții îngrijorați”, a spus el, vorbind din Suedia, unde este profesor asociat la Universitatea Uppsala. „Atunci când nu există informații de la un prizonier, aproape în toate cazurile înseamnă că persoana respectivă este interogată și torturată.”

Mehraveh Khandan a crescut într-o familie de activiști politici. Și-a petrecut o mare parte din copilărie și adolescență mergând la Evin pentru a-și vizita mama, avocata pentru drepturile omului Nasrin Sotoudeh, care a fost închisă acolo de mai multe ori.

Tatăl ei, Reza Khandan, a fost închis la Evin în decembrie pentru că a distribuit insigne care se opuneau purtării obligatorii a vălului pentru femei.

Mehraveh Khandan, în vârstă de 25 de ani, care locuiește în prezent la Amsterdam, a încercat cu disperare să afle informații despre tatăl ei după atac. Internetul a fost întrerupt, iar mama ei fusese evacuată din Teheran. „Mă gândeam doar cine ar putea muri acolo”, a spus ea. I-au trebuit 24 de ore până când a aflat că tatăl ei este bine.

Într-o convorbire telefonică ulterioară cu familia, tatăl ei a povestit că doarme ​​pe podea într-o celulă aglomerată și plină de insecte a Penitenciarului Marele Tehran

Inițial, și-a imaginat că atacul asupra Evin ar putea determina guvernul să elibereze prizonierii. Dar, după ce a văzut rapoarte despre detenții și execuții în masă, „toată această speranță a dispărut”, a spus ea.

Războiul „tocmai a distrus tot ce au început activiștii să construiască”, a spus ea.

Temeri privind execuții în rândul activiștilor și prizonierilor politici

Mulți activiști se tem acum de un potențial val de execuții care vizează activiști și prizonieri politici. Ei își amintesc de un precedent înspăimântător: după încheierea războiului Iran – Irak, în 1988, autoritățile au executat cel puțin 5.000 de prizonieri politici după procese superficiale, aruncându-i în gropi comune care nu au fost niciodată accesate.

Activiștii pentru drepturile omului din Iran, cu sediul la Washington, au documentat până acum aproape 1.300 de arestări, majoritatea sub acuzația de spionaj, inclusiv 300 pentru distribuirea de conținut pe rețelele de socializare.

În prezent, Parlamentul accelerează un proiect de lege care permite o utilizare mai amplă a pedepsei cu moartea pentru acuzații de colaborare cu inamici străini. Șeful sistemului judiciar a cerut proceduri accelerate împotriva celor care „perturbă pacea” sau „colaborează” cu Israelul.

„Știm ce înseamnă asta: procese-spectacol și execuții”, a declarat Bahar Ghandehari, directoarea departamentului de advocacy și media de la Centrul pentru Drepturile Omului din Iran, cu sediul la New York.

Citește mai multe despre: iran

Administraţia preşedintelui american Donald Trump a informat luni Universitatea Harvard că a încălcat drepturile civile ale studenţilor evrei şi israelieni, potrivit anchetei care a vizat  politicile de incluziune ale acestei instituţii.

Prin această investigaţie, avocaţii guvernului american au concluzionat că instituţia de învăţământ a manifestat în mod deliberat o atitudine indiferentă, deşi ştia că aceşti studenţi se simţeau ameninţaţi, potrivit EFE, citată de Agerpres.

Investigaţia arată că universitatea Harvard a rămas impasibilă după ce studenţii israelieni ar fi fost atacaţi în ultimii doi ani, iar campusul a fost vandalizat cu graffiti care ilustrau simbolul dolarului în interiorul unei Stele a lui David sau un steag israelian cu o svastică în loc de Steaua lui David.

Universitatea Harvard, amenințată de guvernul SUA 

Guvernul american avertizează această universitate că îi va retrage definitiv toate fondurile federale dacă nu-şi revizuieşte protocoalele privind combaterea antisemitismului şi cele privind politicile incluzive, cunoscute sub acronimul DEI, respectiv „diversitate, echitate şi incluziune”.

Preşedintele SUA, Donald Trump, a anulat din prima sa zi de mandat programele DEI care privesc diversitatea rasială şi de gen şi a decretat că Statele Unite vor recunoaşte de acum înainte doar două sexe, masculin şi feminin, conform promisiunii sale din campania electorală că va combate ideologia progresistă woke şi va promova politici sociale conservatoare.

Măsurile luate de Trump împotriva Universității Harvard

Avertismentul transmis acum de administraţia Trump către Universitatea Harvard este cea mai recentă evoluţie în tensiunile dintre noul guvern şi această instituţie de învăţământ, căreia executivul american i-a interzis înscrierea studenţilor străini şi i-a îngheţat peste 2 miliarde de dolari din finanţarea federală.

Instituţia a dat în judecată guvernul SUA şi a publicat în aprilie propriile rapoarte interne privind antisemitismul şi prejudecăţile anti-musulmane în campus, afirmând că deopotrivă studenţii evrei şi cei musulmani s-au simţit în nesiguranţă în lunile care au urmat atacului grupării Hamas asupra Israelului din 7 octombrie 2023 şi că depune eforturi pentru a remedia situaţia.

Voluntarii columbieni din armata ucraineană au preluat controlul asupra unei porțiuni strategice pe frontul din Kursk mulțumită unui atac decisiv, potrivit ultimelor evoluții ale războiului care se poartă în regiunile de graniță. Atacul contribuie la controlul în zonă, dar și la sabotarea eforturilor ofensive ale Rusiei în regiunea Sumi, relatează Euromaidan Press.

Recent, unitățile ucrainene au întreprins operațiuni ofensive țintite în regiunea de frontieră din apropierea satului rusesc Novi Put, situat strategic între Tiotkino și zonele în care Rusia s-a infiltrat în regiunea Sumi. Obiectivul e cât se poate de limpede: să împiedice Rusia să lanseze ofensive suplimentare, care ar amenința și apărarea Sumi dinspre nord.

Abordarea tactică a Ucrainei în această zonă critică are trei componente: reducerea sistematică a efectivelor rusești, neutralizarea artileriei ruse, respectiv operațiuni chirurgicale la scară mică, dar cu impact strategic ridicat.

Unitate aeropurtată rusească, eliminată

Sprijiniți de drone, trupele ucrainene au  coordonat recent un atac aerian de precizie împotriva unei zone de desfășurare a trupelor rusești, în adâncimea regiunii Kursk.  

Imaginile publicate și informațiile anterioare au confirmat distrugerea unei formațiuni aeropurtate rusești de elită de dimensiunea unei companii. Aceasta face parte din capacitățile rusești de răspuns rapid, care susțin abilitatea Rusiei de a lansa operațiuni ofensive sau defensive coerente.

Lovirea sistemelor de artilerie

În plus, forțele ucrainene și-au intensificat eforturile de dezmembrare a artileriei rusești. În particular, dronele ucrainene au vizat cu succes un sistem de artilerie autopropulsat rusesc de 152 mm, 2S43 Malva, cu o dronă kamikaze Darts ghidată cu precizie.

Eliminarea artileriei slăbește puterea de foc a inamicului, lăsând trupele terestre rusești expuse și vulnerabile la raidurile ucrainene. 

Un atac spectaculos al voluntarilor columbieni

Dar un atac cu adevarat remarcabil a fost efectuat de voluntarii columbieni din armata ucraineană – veterani cu o vastă experiență de luptă și instruire în forțele armate columbiene. Atacul frontal realizat de aceșia a jucat un rol esențial în curățarea forțelor rusești care au săpat tranșee într-o mică zonă împădurită de lângă graniță. În ciuda dimensiunilor sale modeste, această zonă împădurită, înconjurată de câmpuri deschise, oferă avantaje tactice semnificative, permițând controlul asupra teritoriului din împrejurimi.

Asaltul s-a bazat pe o coordonare planificată cu meticulozitate. Operatorii de drone ucraineni au asigurat supraveghere aeriană în timp real, direcționând unitatea columbiană către tranșeele și buncărele defensive rusești ascunse în pădure. Valorificându-și expertiza în infiltrarea stealth, soldații columbieni s-au apropiat neobservați, inițiind lupte corp la corp.

Încolțindu-i pe apărătorii ruși în buncărele lor, columbienii au curățat metodic fiecare poziție folosind grenade și explozibili, asigurând în cele din urmă tranșeele după o luptă intensă. În urma acestei victorii decisive, forțele columbiano-ucrainene au prezentat echipamentul rusesc capturat, pentru a evidenția succesul lor.

Valoarea tactică a acestei poziții este semnificativă. Potențialul defensiv este consolidat de liniile de copaci interconectate și de așezările din apropiere, care oferă linii de comunicare terestre ascunse pentru trupele ucrainene. În plus, locația este benefică din punct de vedere strategic datorită liniilor sale clare de foc, forțând unitățile rusești pornite la contraatac în zone previzibile letale sau în câmpuri deschise.

Per ansamblu, această operațiune condusă de voluntari columbieni exemplifică intenția strategică mai amplă a Ucrainei de-a lungul regiunilor de frontieră Sumi-Kursk. Forțele ucrainene efectuează numeroase astfel de raiduri, forțând în mod continuu Rusia să aloce resurse pe o suprafață și mai mare, ceea ce are efect cumulativ, întârziind semnificativ operațiunile inamice și epuizându-le capacitățile ofensive.

Donald Trump a repurtat o dublă victorie la summitul NATO de la Haga: a obținut creșterea cheltuielilor europenilor pentru apărare la 5% din PIB și s-a asigurat și că o mare parte din sumele investite să vor îndrepta către companiile americane, explică experta Iulia Joja.

Proiectul ReArm Europe care prevede investiții de 800 de miliarde în apărarea UE, cu o mare componentă centrată pe dezvoltarea industriei europene de armament, înseamnă mai puține arme cumpărate din SUA.

Acest lucru nu a trecut neobservat în administrația Trump care a găsit ocazia să se asigure că Europa va cumpăra în continuare, masiv, arme din SUA cu ocazia summitului NATO de la Haga.

Cu greu s-au hotărât aliații să cadă de acord asupra a 5 puncte  din declarația comună, iar unul dintre acestea are legătură cu achizițiile de arme americane, spune experta în securitate Iulia Joja, cadru didactic la Universitatea Georgetown (Washington) și cercetătoare la Middle East Institute, specializată în securitatea europeană și a Mării Negre.

Este vorba despre articolul 4 din comunicatul comun al țărilor membre NATO:

„Reafirmăm angajamentul nostru comun de a extinde rapid cooperarea transatlantică în domeniul industriei de apărare și de a valorifica tehnologiile emergente și spiritul de inovare pentru a promova securitatea noastră colectivă. Vom acționa pentru eliminarea barierelor comerciale în domeniul apărării între aliați și vom valorifica parteneriatele noastre pentru a promova cooperarea în domeniul industriei de apărare.”

„Promitem să cumpărăm în continuare de la americani”

„Nu s-a comentat foarte mult vis-a-vis de această prevedere. Unul dintre factorii de stres al americanilor era, pe lângă cerința ca europenii să cheltuie suficient pentru înarmare, și unde vor fi cheltuiți acești bani. Și-au dat ei din seama ce înseamnă programul ReArm și au început să se întrebe dacă europenii vor investi acești bani în capabilități europene sau americane. Astfel, la Haga, au introdus un paragraf din cele cinci ca să-i liniștească pe americani”, explică experta.

Cea mai importantă este cea de-a doua frază a paragrafului, spune Joia. Formularea „vom lucra pentru a elimina barierele de comerț în ceea ce privește apărarea între aliați și vom utiliza parteneriatele pentru a promova cooperarea industrială de apărare” este interpretată astfel de către Iulia Joja: „Este o precizare care denotă faptul că americanii vor tarife mai mici și vor să se asigure prin acest punct 4 că europenii vor continua să cumpere mare parte din capabilitățile militare din Statele Unite”.

Specialista spune că această prevedere servește interesului american imediat deoarece cea mai importantă piață de desfacere a produselor americane de apărare este Europa.

„Sigur că pot să interpretezi că prevederea face referire și la comerțul între țările europene, doar că în Europa nu sunt bariere de impozite, deoarece avem piață unică. Este clar că acest paragraf a fost cerut de către americani și probabil formulat de către americani”, explică Joja.

Experta sumarizează declarația comună NATO de la Haga: „În paragraful 5 se anunță următorul summit. În paragraful 1 s precizează respectarea articolului 5 din Tratatul NATO, care prevede că un atac asupra unui membru NATO este un atac asupra tuturor, o prevedere importantă și estea cel mai important mesaj pentru Rusia. Paragrafele 2 și 3 se referă la alocările de 5% din PIB pentru apărare plus Ucraina, care e inclusă în acel 5% și paragraful 4 este, în interpretarea mea, mesajul „promitem să cumpărăm în continuare de la americani.”

Joja: „SUA poate pierde cel puțin un trilion de dolari”

Iulia Joja explica pentru „Adevărul”, într-un interviu din luna martie, ce ar însemna pentru SUA un proiect ReArm Europe în care să fie ocoliți producătorii americani.

„Acum, Europa nu mai are niciun interes să cumpere arme din SUA, din multe motive”, a susținut specialista în securitate Iulia Joja.

Ea crede că ucrainenii se vor adapta cu arme care nu sunt produse în SUA: „Cum au învățat să lupte cu sisteme Patriot, Himars și avioane americane, vor învăța și pe alte sisteme. Nu asta este problema”.

Joja susține că industria de armament a SUA ar avea de suferit dacă Europa nu va mai cumpăra:

„În ultimii trei ani de război, europenii și-au crescut bugetul apărării în medie cu 31%. Prea încet și insuficient, spun americanii, dar am crescut bugetul militar cu 31%. Cu o mare parte din acest buget militar, mic, mediu, mare, cum vrem să-l considerăm, am cumpărat arme. Două treimi din achizițiile făcute în 2024, ca exemplu, s-au dus în Statele Unite”.

În acest moment, UE va crește în continuare bugetul militar. „Și avem aceste bani, că sunt împrumut, că sunt bani puși pe masă, avem niște bani puși deoparte, într-un mod sau altul,, cel puțin 800 de miliarde de euro. Plus ce mai avem la nemți pentru infrastructură și armament, 500 de miliarde de euro, deci foarte mulți bani în comparație cu ce am avut până acum. Din acești bani, zero euro se vor duce în Statele Unite”, susține Iulia Joja.

Totuși, este posibil ca într-o primă fază, spune experta, să se mai facă achiziții din SUA, dacă nu găsim din alte părți, dar nu vor fi sume mari.

„În acest context, asta înseamnă că americanii au pierdut pentru următorii ani sute de miliarde către un tilion de dolari. Și asta în condițiile în care, formal, negocierile încă nici nu au început. Deci, astea sunt costurile pe care deja și le-au autoimpus americanii, un calcul pe care l-am spus în mai multe rânduri la televizoarele americane, la posturile de televizor americane. Ca să știe alegătorii americani cât îi costă politica transatlantică a lui Donald Trump”, a explicat Joia.

În condițiile astea, Donald Trump ce face? „Impune tarife Uniunii Europene care înseamnă pentru consumatorul american și mai mari costuri”, răspunde Joia.

Ce se va întâmpla dacă SUA vând arme Rusiei

Pot să deschidă americanii o relație comercială cu privire la armament cu Rusia? „Ar fi ciudat și lăsând la o parte costurile politice la nivel global, din punct de vedere financiar ar fi o decizie extrem de proastă. Dacă economic, prioritatea administrației Trump e să facă bani, bugetul UE e mai mare decât al SUA și UE e unul dintre cei mai mari parteneri comerciali ai SUA. Rusia are un PIB foarte mic, similar cu cel al Spaniei. Eu le urez succes dacă vor să facă bani cu rușii vânzându-le arme. Ar fi o decizie istoric de catastrofală”, a susținut Iulia Joja.

La nivel global, cea mai importantă relație de politică externă și comercială a Statelor Unite este cea cu Europa. „Dar Statele Unite, de asemenea, au aliați importanti cu putere comercială importantă în alte părții ale lumii și ne uităm în special la Japonia, Coreea de Sud, Australia și alte mari puteri în comerciale din Asia. Aceste țări sunt la fel de speriate de ce se întâmplă cu politica Statelor Unite precum sunt europenii. Și de ani de zile se uită la acest război drept reprezentativ pentru viitorul lor. Adică Statele Unite îi vor ajuta dacă sunt atacați aliații din Asia de China sau nu?”, explică specialista.

Din moment ce SUA desconsideră relația cea mai importantă, anume cea cu Europa, concluzia pe care o trag partenerii și aliații asiatici ai SUA este că America n-are niciun motiv să-i ajute nici pe ei.

„Nu am văzut o retorică sau o politică agresivă vizavi de China în acest mandat Trump, dar am văzut-o vizavi de aliați și parteneri. Că vorbim de Europa, că vorbim de Canada, foarte important și emblematic. Ei bine, aceste țări deja și-au făcut alegerile. Ei se aliază cu Europa, nu cu Statele Unite. Australia s-a oferit să trimită soldați în Ucraina. Japonia, cel mai important aliat a Statelor Unite în Asia, a spus că indiferent ce vor face Statele Unite, Japonia va continua ajutorul militar pentru Ucraina”, arată Iulia Joja.

Până și Turcia a susținut că în cazul în care Statele Unite se vor retrage din NATO, dorește o nouă formațiune sau o înlocuire a formatului NATO fără americani, a mai arătat experta.

„Astfel, dacă Statele Unite întorc armele împotriva propriilor aliați și parteneri, nu au niciun motiv să-i ajute pe turci sau pe japonezi sau pe australieni”, a concluzionat specialista.

O animație difuzată de televiziunea de stat chineză CCTV a atras atenția comunității internaționale. În imagini – o rachetă misterioasă care se fragmentează în zeci de submuniții capabile să neutralizeze infrastructura energetică a unei întregi regiuni. Oficial, termenul „bombă cu grafit” nu este menționat, dar descrierea corespunde aproape perfect acestui tip de armament, clasificat ca armă neletală de sabotaj.

Potrivit South China Morning Post, animația prezintă lansarea unei rachete de la sol, urmată de dispersia a 90 de submuniții cilindrice care, în aer, eliberează fibre fine de carbon tratate chimic. Acestea sunt concepute să creeze scurtcircuite în rețelele de înaltă tensiune, provocând căderi masive de curent. Conform datelor furnizate de CCTV, zona afectată de o astfel de armă ar putea acoperi cel puțin 10.000 de metri pătrați.

Tehnologia aparține China Aerospace Science and Technology Corporation (CASC), unul dintre cei mai importanți contractori de armament ai Ministerului Apărării din China. Deși televiziunea de stat nu a confirmat dacă arma este deja în dotarea armatei, nici dacă a fost testată în condiții reale, faptul că a fost prezentată public într-un mod atât de elaborat indică o formă de validare internă – și un semnal extern.

Un mesaj pentru Taipei?

În lipsa unor date clare despre aplicabilitatea acestei arme, speculațiile s-au concentrat asupra unui posibil scenariu de utilizare: Taiwan. Comentatorii online, dar și analiștii militari din regiune, văd în această prezentare o formă de intimidare simbolică, mai ales în contextul escaladării tensiunilor în Strâmtoarea Taiwan.

„Aceste arme nu distrug clădiri și nu provoacă explozii. Ele decuplează, literalmente, o țară de la priză. Când rețeaua electrică cedează, urmează paralizia transportului, a comunicațiilor, a sistemului sanitar și, în cele din urmă, haos social”, scria în 2017 Chen Chundi, redactorul influentului jurnal militar Modern Ships. El descria bombele cu grafit drept o „revoluție în războiul neconvențional”, capabile să afecteze profund capacitățile C4ISR (comandă, control, comunicații, informații și recunoaștere).

Chen nota că unii dintre acești vectori pot fi echipați cu sisteme de ghidare WCMD, compatibile cu rețeaua de sateliți BeiDou – o alternativă chineză la GPS. Această capacitate crește semnificativ precizia loviturilor, permițând direcționarea armelor spre noduri energetice vitale, precum stații de transformare sau centre de comandă.

Tehnologie familiară Occidentului

Utilizarea armelor cu grafit nu este o noutate pe scena militară globală. SUA au folosit rachete Tomahawk dotate cu focoase BLU-114/B în Irak, reușind să scoată din funcțiune până la 85% din infrastructura energetică. NATO a aplicat aceeași tactică în timpul bombardamentelor din 1999 asupra Serbiei, unde peste 70% din rețeaua electrică a fost temporar paralizată – o mișcare ce a contribuit la decizia Belgradului de a ceda presiunilor occidentale.

Noua prezentare chineză sugerează, așadar, că Beijingul urmărește să se alinieze – și chiar să depășească – arsenalul sofisticat al marilor puteri. Faptul că sistemul apare acum în sfera publică, chiar sub forma unei simple animații, arată o încredere crescută în eficiența armamentului și poate fi interpretat drept un mesaj politic: China este pregătită să răspundă oricărei provocări nu doar cu forță, ci și cu inteligență strategică.

Este de remarcat că toate aceste mișcări au loc pe fundalul unei Chine aflate într-un proces accelerat de modernizare militară și de acumulare a capabilităților nucleare. Potrivit unor evaluări occidentale, Beijingul ar putea depăși, în următorul deceniu, pragul simbolic de paritate nucleară cu Washingtonul – un detaliu care schimbă ecuația globală.

Într-o lume tot mai interconectată și vulnerabilă la întreruperi de energie, o armă care „doar” stinge lumina devine, paradoxal, una dintre cele mai întunecate amenințări.

Ținuta președintelui ucrainean Volodimir Zelenski a devenit, în mod paradoxal, obiectul unui pariu internațional cu miză financiară serioasă. Platforma de criptomonede și predicții Polymarket a fost cuprinsă de o adevărată frenezie după ce peste 12 milioane de dolari au fost pariați pe un detaliu aparent banal: va îmbrăca sau nu Zelenski un costum până la 30 iunie?

Problema? Nimeni nu e sigur dacă a făcut-o sau nu.

Totul a pornit după participarea liderului ucrainean la summitul NATO de la Haga, unde a apărut într-un blazer închis la culoare, cu o cămașă neagră abia încheiată la gât – o ținută care a părut mai degrabă o adaptare militară formală decât un costum în sens clasic. De aici și confuzia. Pentru unii pariori de pe Polymarket, acel blazer părea „suficient de costum”. Pentru alții, lipsa cravatei sau a croielii clasice l-a descalificat,scrie Newsweek.

Și astfel, în lipsa unei definiții clare a ceea ce constituie „un costum”, piața a intrat în dezbatere haotică, iar probabilitatea ca Zelenski să fi bifat acest criteriu a sărit de la 3% la 19% într-o singură zi.

Un detaliu vestimentar, o miză simbolică

Ținutele liderului de la Kiev au fost intens discutate încă din primele luni ale războiului. De la khaki-urile devenite uniformă informală de război la jachetele închise cu tridentul Ucrainei brodat discret, Zelenski a cultivat cu grijă imaginea unui președinte aflat în mijlocul conflictului, solidar cu linia frontului, nu în turnul de fildeș al diplomației clasice.

La Washington, în februarie, această alegere vestimentară a creat un moment tensionat în culisele întâlnirii cu președintele Donald Trump. Consilierii americani ar fi insistat ca Zelenski să renunțe la hainele militare în favoarea unui costum clasic – sugestie ignorată. „Voi purta costum după ce se termină războiul”, a răspuns sec liderul ucrainean unui jurnalist care a ridicat subiectul.

Așadar, nu e vorba doar despre estetică, ci despre semnalul politic transmis. „Ținuta președintelui este parte din comunicarea sa de criză”, explică Oleksandr Merejko, șeful comisiei de politică externă din Parlamentul ucrainean. „Nu e despre un sacou sau o cravată. Este despre poziționarea simbolică a unui comandant suprem în timp de război.”

Când stilul devine geopolitică

Faptul că o simplă ținută poate produce o dezbatere aprinsă și pariuri de milioane într-o platformă globală este simptomatic pentru epoca noastră, în care imaginea publică a liderilor este monitorizată până în cele mai mici detalii — și monetizată.

Pentru Zelenski, fiecare apariție într-un cadru internațional este un mesaj dublu: către aliați, că Ucraina nu obosește să ceară sprijin; către ruși, că președintele rămâne pe poziții; iar pentru publicul său, că încă e parte din lupta simbolică a unei națiuni aflate în tranșee.

Cât despre pariul în sine, Polymarket n-a oferit încă un verdict oficial. Pentru moment, miza rămâne deschisă — nu doar în criptomonede, ci și în termeni de percepție și imagine publică. Costumul lui Zelenski, real sau nu, continuă să reflecte un adevăr mai profund: în războiul modern, până și croiala unui sacou poate deveni teren de luptă.

Autoritățile suedeze anchetează o serie de incidente suspecte de sabotaj care au vizat peste 30 de turnuri de comunicații de-a lungul autostrăzii E22, una dintre cele mai importante magistrale rutiere din sudul țării. Cazul readuce în atenție vulnerabilitatea infrastructurii critice într-un moment în care Europa se află sub presiunea unui nou climat de insecuritate, alimentat de conflictul din Ucraina și de tensiunile cu Federația Rusă, scrie Newsweek.

Potrivit presei locale și platformei Data Center Dynamics, în mai multe locații de pe traseul E22 au fost semnalate tăieri de cabluri și avarii tehnice ale echipamentelor, iar unele zone au suferit întreruperi temporare ale rețelelor de telefonie mobilă.

„Este o situație atipică și care ne atrage atenția, mai ales în contextul actual”, a declarat Roger Gustafsson, responsabil pentru securitate în cadrul Autorității suedeze pentru Poștă și Telecomunicații (PTS), pentru televiziunea națională SVT Nyheter.

Context geopolitic și precedentul baltic

Suedia a aderat la NATO în martie 2024, iar de atunci autoritățile au crescut nivelul de alertă privind siguranța infrastructurii esențiale — de la rețele energetice și de comunicații, la cabluri submarine și platforme digitale strategice.

Anchetatorii nu au oferit încă o concluzie oficială, însă șeful structurii pentru infracțiuni grave din Kalmar, comisarul Håkan Wessung, a transmis că „nu este exclusă nicio variantă, inclusiv ipoteza unui act deliberat de sabotaj”.

Incidentul actual nu este fără precedent. În 2016, un turn de 300 de metri s-a prăbușit în mod suspect, afectând zeci de mii de gospodării. Mai recent, în februarie 2025, un cablu de fibră optică aflat în apele suedeze, între Finlanda și Germania, a fost avariat. Deși nu s-au raportat disfuncționalități majore, autoritățile au declanșat o anchetă penală pentru posibile fapte de sabotaj.

Premierul suedez Ulf Kristersson a comentat atunci pe rețeaua X (fostul Twitter): „Aceste evenimente trebuie analizate în contextul actualei situații grave de securitate”.

Infrastructura devine front

Îngrijorările nu sunt izolate. Într-o scrisoare deschisă adresată Uniunii Europene, NATO și guvernelor din Marea Britanie și spațiul EEA, mai multe companii europene din telecomunicații au solicitat măsuri coordonate pentru protejarea cablurilor submarine și a rețelelor transfrontaliere.

„Într-un moment crucial pentru securitatea Europei, cablurile submarine joacă un rol esențial în conectivitate, competitivitate și pregătirea defensivă. Salutăm eforturile de consolidare a apărării colective și cerem intensificarea cooperării între instituțiile europene și actorii industriali”, se arată în apel.

Comisia Europeană a lansat recent un Plan de Acțiune pentru Securitatea Cablurilor, menit să sporească reziliența infrastructurii digitale la amenințările hibride.

Urmează o intensificare a măsurilor

Până în acest moment, autoritățile suedeze nu au efectuat arestări și nu au confirmat oficial că este vorba de un act de sabotaj, însă investigația este în curs, cu participarea serviciilor de securitate și a unor experți tehnici.

În paralel, autoritățile naționale și regionale se pregătesc să consolideze coordonarea privind protecția infrastructurii critice, iar telecomunicațiile și securitatea energetică urcă rapid pe agenda strategică a Suediei.

Într-un peisaj european tot mai instabil, rețelele de date, centralele energetice și nodurile logistice devin nu doar ținte simbolice, ci și verigi vulnerabile ale unei infrastructuri pe care statele NATO sunt obligate să o apere împreună.

Vladimir Putin își dorește ca armata rusă să cucerească orașul Odesa, principalul port ucrainean la Marea Neagră, pentru a tăia complet accesul Ucrainei la mare.

Informația apare într-un articol publicat luni, 30 iunie, de Financial Times, citat de Agerpres. Jurnaliștii de la FT citează, sub protecția anonimatului, un oficial de rang înalt cu acces la date sensibile, potrivit Priamii.tv și Unian.

Oficialul susține că Putin consideră Odesa un „oraș istoric rusesc” și că recucerirea acestuia este „principalul obiectiv al războiului” pe care Kremlinul îl poartă împotriva Ucrainei.

Atât Rusia, cât și Ucraina sunt aproape de epuizarea forțelor și resurselor, potrivit FT. Moscova ar putea menține ritmul actual al operațiunilor încă un an, în timp ce Kievul riscă să-și atingă limita în șase luni dacă nu primește ajutorul așteptat.

Perspectivele sumbre sunt împărtășite de mai mulți lideri NATO, care, conform FT, se tem de o degradare accelerată a situației pe front începând cu toamna acestui an.

Spre deosebire de SUA, mulți oficiali europeni nu cred că Rusia ar fi dispusă în prezent să accepte o încetare a focului. De altfel, în martie, Putin a reluat discursul privind „dreptul istoric” al Rusiei asupra Odesei, iar consilierul său, Nikolai Patrușev, a reafirmat în aprilie acest fapt.

Planurile Kremlinului includ și orașul Nikolaiv, afirmă președinția ucraineană, care a transmis că obiectivul final al Rusiei este izolarea completă a Ucrainei de Marea Neagră și atingerea graniței cu Republica Moldova și România.

Volodimir Zelenski a confirmat aceste informații la summitul Ucraina-Europa de Sud, desfășurat la Odesa pe 11 iunie, când a vorbit despre intenția Rusiei de a ocupa sudul țării pentru a avansa spre vest.

„Ucraina ar putea pierde mai mult teritoriu”

Totodată, în cadrul întâlnirilor cu liderii occidentali, oficialii ucraineni insistă din ce în ce mai des asupra nevoii unei presiuni internaționale asupra Moscovei pentru a obține o încetare a focului — o idee care, acum doi ani, ar fi fost considerată inacceptabilă la Kiev.

Foști lideri europeni avertizează că, în lipsa unui sprijin militar și financiar semnificativ, Ucraina riscă să piardă noi teritorii. Într-o declarație comună, Aleksander Kwasniewski (fost președinte al Poloniei), Carl Bildt (fost premier al Suediei), Sanna Marin (fost premier al Finlandei) și Kajsa Ollongren (ministrul olandez al apărării) atrag atenția că:

„Deși ucrainenii vor continua să reziste, fără mai mult sprijin militar, Ucraina ar putea pierde mai mult teritoriu. Ar putea fi cucerite mai multe orașe. Aceasta va pune în pericol peste 500 de milioane de cetățeni europeni.”

Aceștia cer Europei să aloce urgent între 10 și 15 miliarde de dolari pentru susținerea industriei de apărare a Ucrainei.

Războiul care macină Ucraina de mai bine de trei ani scoate la iveală o piesă de echipament despre care, până de curând, mulți credeau că aparține mai degrabă legendelor din epoca sovietică decât realității.

Militarii din cadrul companiei de cercetare a Regimentului 225 de Asalt al Forțelor Armate Ucrainene au neutralizat o unitate de recunoaștere rusă în apropierea regiunii Sumî. Printre echipamentele capturate s-a numărat un obiect cel puțin curios: un cuțit de cercetaș sovietic, cu un mecanism de tragere încorporat în mâner – o armă care îmbină tăișul cu glonțul, scrie focus.ua.

Comandantul unității, Oleg Șiriaiev, expert în lupta corp la corp, a mărturisit că este prima dată când vede un astfel de exemplar în realitate. Soldații au publicat în data de 30 iunie pe canalul lor de Telegram un clip video în care prezintă acest cuțit „hibrid”.

„Am crezut mult timp că este doar un mit sovietic – un cuțit care poate trage. Dar când am pus mâna pe el și ne-am convins că este cât se poate de real”, au transmis membrii unității.

În imagini se observă clar: arma are lamă ascuțită, funcție de clește și un mecanism de tragere unic, prevăzut cu siguranță, pentru un foc unic.

O armă de nișă, gândită pentru infiltrare

Potrivit militarilor ucraineni, modelul prezentat este cunoscut oficial sub numele de „Cuțitul Cercetașului Special” (NRС), o creație a industriei militare sovietice din anii ’70. A fost produs la fabrica de armament din Tula și era destinat în mod special unităților de cercetare și diversiune.

NRS-ul este o armă combinată, cu o lamă de bună calitate, dotată și cu o mică pânză de fierăstrău, capabilă să taie bare metalice de până la 1 cm grosime. Mecanismul de tragere are o bătaie eficientă de până la 25 de metri – un detaliu semnificativ pentru operațiuni silențioase sau de infiltrare.

Nu este pentru prima dată când armata ucraineană capturează echipamente rare sau neobișnuite de la trupele ruse. În februarie, în spațiul online au circulat imagini cu o mitralieră experimentală TKB-521, aflată și ea în dotarea trupelor ruse, dar puțin cunoscută chiar și printre colecționari.

Tot în aceeași perioadă, Centrul de Comunicare Strategică al Armatei Ucrainene relata, nu fără umor, că soldații ucraineni au „capturat” o saună rusească, în stare perfect funcțională.