Has, o muncipalitate din nordul Albaniei cu doar circa 5.000 de locuitori, este profund afectată de fenomenul migrației în masă a bărbaților, în special a celor tineri, relatează Daily Mail.
Publicația britanică citează mărturia Besmirei, în vârstă de 32 de ani, care nu și-a mai văzut soțul de patru ani după ce acesta a intrat fraudulos în Marea Britanie. Acesta a plătit 5.000 de lire în 2021 pentru a traversa ilegal Canalul Mânecii într-o ambarcațiune mică, plecând din Franța.
După ce a lucrat ca grădinar, acesta s-a stabilit în cele din urmă la Manchester, unde lucrează pe un șantier. A închiriat o cameră mică și muncește 12 ore pe zi, șase zile pe săptămână, pentru a câștiga suficienți bani pentru a-i trimite acasă soției și rudelor sale.
Besmira nu este singura în această situație după ce o mare parte dintre bărbați au părăsit Has, unde există o rată ridicată a șomajului.
Potrivit statisticilor, numai în 2022 13.000 de albanezi au intrat ilegal în Regatul Unit, în căutare de oportunități de a-și câștiga traiul pe piața neagră.
La acea vreme, aproape patru din zece migranți care s-au suit în ambarcațiunile traficanților de persoane de pe Canalul Mânecii proveneau din Albania. Dar cel mai mare exod a fost probabil din Has, o municipalitate cu doar 5.000 de locuitori, aflată la trei ore de mers cu mașina la nord de capitala Tirana.
Drept mărturie stă un monument ridicat în piața principală, în centrul căreia se află o inimă decorată atât cu Drapelul Marii Britanii, cât și cu drapelul Albaniei, ca un omagiu adus legăturilor între cele două țări, chiar dacă mulți albanezi nu lucrează cu forme legale acolo.
În același timp, o statuie impunătoare a regretatei regine Elisabeta a II-a a fost construită lângă primărie și, după moartea acesteia, comunitatea a ținut o zi de doliu. La prima vedere, acesta ar părea un omagiu adus de o mică mică comunitate îndepărtată unei țări care le-a oferit atâtor cetățeni locuri de muncă. Însă consecințele sociale sunt devastatoare.
O comunitate compusă preponderent din femei
După ce termină 10 clase, adolescenții își iau tălpășița, despărțindu-se de profesori cu formula „Ne vedem la Londra”, mai degrabă decât tradiționalul „Ne vedem mai târziu”.
Rămase în urmă, adolescentele își petrec timpul hoinărind prin oraș, în cafenele, cu cele de vârsta lor, dar în grupul lor băieții sunt rari.
„Nu trebuie să muncească pentru că frații lor le trimit bani din Anglia. Între timp, băieții care ar trebui să le curteze sau pe care să-i ia de bărbați sunt în Anglia”, a declarat un barman din oraș.
După ce băieții și bărbații au părăsit masiv comunitatea, capii de familie au rămas femeile. Până și măturătorii de străzi– o meserie tradițional masculină în Albania – sunt femei.
Copiii cresc fără tați, pe care îi văd doar pe un ecran, când comunică pe Zoom.
Besmira este familiarizată cu această formă de comunicare la distanță. „Sunt deprimată, ca multe dintre femeile rămase aici”, spune ea.
„Emigrarea bărbaților distruge legăturile familiale. Familiile sunt întoarse pe dos. Există o creștere a divorțurilor, în vreme ce odinioară se întâmplau rar în societatea noastră unită. Orașul s-a transformat. Vin bani, desigur, trimiși din Marea Britanie. Dar banii nu sunt totul.”
Besmira a luat în calcul să se mute în Marea Britanie, dar costurile intrării ilegale în această țară sunt peste puterile ei.
De altfel, există și riscuri. În ultimii doi ani, guvernul conservator a luat măsuri drastice împotriva traversărilor cu barca ale Canalul Mânecii de către migranții economici albanezi, deportându-i pe mulți dintre ei în „țara lor sigură” cu avionul.
Prin urmare, albanezii folosesc din ce în ce mai mult camioane pe feriboturile de pe Canalul Mânecii pentru a intra ilegal în Marea Britanie din Franța – or aceasta este o întreprindere mult mai costisitoare. Prețul unui bilet pentru această călătorie a ajuns la suma uriașă de 22.000 de lire sterline, potrivit locuitorilor din Has, se arată în reportajul Daily Mail.
Povestea unui cuplu de albanezi despărțiți de imigrație
„Toți banii pe care îi trimite soțul meu ajung la părinții lui, cu care locuiesc, sau la celelalte rude pe care le întreține”, spune ea. „Nu mai rămâne nimic pentru călătoria spre Anglia.”
Besmira și Arben s-au cunoscut în Has pe când aveau 24 de ani, s-au căsătorit și au locuit împreună timp de patru ani înainte ca el să plece. Se iubesc, spune ea. „Ne dorim copii, desigur”, adaugă ea, în timp ce ochii i se umplu de lacrimi.
„Știm că pierdem acest timp. Ideea era că se va întoarce, dar asta nu se întâmplă niciodată din cauza banilor pe care trebuie să ni-i trimită. Nu există locuri de muncă pentru el în Albania.”
Un oficial al municipalității lucrează la un proiect prin care speră să oprească fenomenul la nivel local și chiar să-i convingă pe cei plecați să se întoarcă: un sat turistic la câțiva kilometri de Has.
„Sunt 300 de zile însorite pe an, așa că dezvoltarea turismului este viitorul”, spune Jahir Cahani, un fost profesor în vârstă de 50 de ani, care a fost martor direct la schimbarea demografică dramatică a orașului.
„Ciclul firesc în care un băiat și o fată se întâlnesc, se logodesc, după care se căsătoresc și apoi vin copii a fost întrerupt”, spune el.
„Este dificil pentru fetele de aici să întâlnească băieți. Ei sunt în Regatul Unit.”
Un alt fost profesor intervine în discuție.
„Bărbații pleacă și este ceva pozitiv pentru situația economică a familiei”, explică Festim Dauti.
„E cu totul invers pentru unitatea familială. Pentru băieții adolescenți, este o problemă dacă nu au o figură paternă aici. Au nevoie de un tată și o mamă pentru crește cum se cuvine și fericiți ca buni cetățeni.”
El subliniază și că femeile poartă singure povara creșterii copiilor. Dar au și responsabilitatea de a avea grijă de propriii părinți, așa cum se obișnuiește în Albania, dar și de socri.
„Este prea mult pentru ele”, spune el. „Fac această muncă uriașă pe care soții lor ar trebui să o împartă cu ele.”
Sezonul nunților
Iulie este sezonul nunților în Has și este momentul în care bărbații care au dreptul să rămână în Marea Britanie – și, prin urmare, pot zbura înapoi în Albania, se întorc pentru a se căsători cu fetele pe care le-au lăsat în urmă.
Însă după ceremonie, miresele nu primesc automat dreptul de a locui în Regatul Unit.
Pentru a obține o așa-numită „viză de soț/soție”, aceștia vor trebui să îndeplinească diverse criterii, printre care un prag minim de venituri.
Așadar, va fi nevoie de multe formalități, astfel că multe mirese nu își vor putea urma soții la câteva săptămâni după nuntă.
La magazinul de rochii de mireasă din Has, asistenta de vânzări Doriana, în vârstă de 19 ani, este foarte ocupată. „După ce băieții termină școala, nu mai lucrează aici, ci emigrează”, spune ea.
„Fetele pe care le primesc aici sunt mereu singure sau cu o prietenă. Își așteaptă mirele din Anglia. La liceu, fetele cu mine, în clasa a 10-a, au avut dificultăți chiar și în a-și găsi un iubit, deoarece toți plecaseră la muncă în Marea Britanie. Acești băieți voiau mai mult să facă bani decât să aibă o relație.”
Doriana, care studiază medicina la universitate, adaugă: „Eu sunt singură.”
„Migranții bărbați care se întorc în vacanță au destui bani de cheltuit, așa că facem profit frumos când se întorc vara pentru a se căsători”, spune și șeful ei.
„Au actele necesare pentru a lucra în Marea Britanie. Se pot întoarce nu ca cei ilegali care nu au cum să vin să se căsătorească, pentru că odată ce ies, nu se mai pot întoarce.”
„Pentru ca o căsnicie să funcționeze, trebuie să existe mâna stângă, femeia, și mâna dreaptă, bărbatul”, spune o femeie de 30 de ani. „Mâna dreaptă lipsește adesea într-o familie albaneză acum. Tatăl nu este acolo”, adaugă ea, care are multe rude masculine plecate.
Potrivit mărturiilor localnicilor, în fiecare oraș albanez există un agent care, pentru o anumită sumă, aranjează transportul ilegal al unui băiat sau tânăr în Anglia. Îl îmbarcă pe viitorul migrant într-un zbor cu viză către UE, apoi organizează o călătorie cu camionul sau cu feribotul spre Marea Britanie.
Edmir, în vârstă de 29 de ani, a fost deportat în 2022 din Marea Britanie după nouă ani în care a muncit la negru în construcții.
Însă povestea lui s-a dovedit una fericită. După ce s-a întors în Albania, se simțea fără perspective. Dar el a cunoscut- pe viitoarea soție la scurt timp, iar acum așteaptă un copil.
„Vom fi o familie adevărată, dar îmi lipsesc banii pe care i-am câștigat în Marea Britanie”, recunoaște el cu regret, adăugând că nu are un loc de muncă stabil.
Besmira însă, care a renunțat la slujba de demografă la primărie, simte că viața trece pe lângă ea.
„Simt că trăiesc o viață la mâna a doua. Tot așteptându-l pe soț să se întoarcă nu este bine pentru sănătatea mea mintală și în aceeași situație se află sute de alte soții și iubite. Ori de câte ori Arben nu lucrează, vorbim la telefon. Dar suntem căsătoriți, ne iubim, ne dorim un copil. Apelurile telefonice vreme de patru ani nu înseamnă o căsnicie adevărată, nu-i așa?”, spune ea tristă.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F08%2Fpensie-1-1280x1091.jpg)
