Politicienii de la New Delhi au o gândire similară cu cea a președintelui american, Donald Trump, în materie de politică externă, având ca prioritate protejarea intereselor Indiei, ceea ce plasează această țară, aliată cu Rusia, într-o poziție bună pentru a înfrunta Statele Unite, comentează cotidianul german Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Mulți președinți americani au avut relații complicate cu India. Ideea de a face India un aliat în confruntarea cu China are sens, întrucât cele două superputeri asiatice sunt rivali strategici.
”Dar, din cauza Rusiei, ecuația fost mereu complicată. India și-a dezvoltat relațiile cu Moscova inclusiv în perioada sovietică, întrucât colaborarea servea și intereselor de contracarare a Chinei. O consecință a fost cooperarea apropiată în domeniul armamentului între India și Rusia. Cooperarea rămâne la nivel considerabil, deși India achiziționează în prezent mai mult armament din Occident”, comentează Nikolas Busse, într-un editorial publicat în cotidianul Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Rusia atrage India cu petrol ieftin
În prezent, președintele american, Donald Trump, are problema petrolului rusesc ieftin, cumpărat de India. Liderul de la Casa Albă, care încearcă oprirea războiului dintre Rusia și Ucraina, a amenințat că va aplica Indiei tarife vamale suplimentare dacă mai achiziționează petrol rusesc.
”Abordarea Guvernului de la New Delhi în materie de politică externă nu este cu mult diferită de cea a Casei Albe. Indienii se preocupă în primul rând de propriile interese, de aceea abordarea față de războiul din Ucraina a fost neutră. Reacțiile inițiale la amenințările lui Trump cu tarife nu indică vreo modificare fundamentală a gândirii liderilor indieni. Iar o putere nucleară care are și avânt economic își poate permite, în general, să opună mult mai multă rezistență decât, spre exemplu, Europa”, concluzionează editorialistul Nikolas Busse.
Patru persoane aflate la bordul unui avion de transport medical au murit după ce aparatul de zbor s-a prăbuşit şi a luat foc marţi, în apropierea unui aeroport din statul american Arizona.
Aeronava de mici dimensiuni s-a prăbuşit în apropierea aeroportului Chinle, în nordul statului Arizona, relatează, miercuri, dpa, citată de Agerpres.
Avionul s-a prăbușit în Arizona. FOTO Facebook Navajo Police Department
Avionul, unul de transport medical, efectua o cursă pentru a prelua un pacient de la un spital, a anunţat poliţia locală într-un comunicat pe Facebook.
O anchetă urmează să stabilească din ce cauză s-a produs accidentul aviatic.
Avionul s-a prăbuşit în rezervaţia Naţiunii Navajo, care se întinde pe porţiuni din Arizona, New Mexico şi Utah.
Patru oameni au murit în accident. FOTO Facebook Navajo Police Department
Potrivit preşedintelui Naţiunii Navajo, Buu Nygren, victimele erau membri ai personalului medical.
Avionul a luat foc după prăbușire. FOTO Facebook Navajo Police Department
Potrivit NBC News, care citează operatorul aeronavei, CSI Aviation, victimele sunt doi piloţi şi doi angajaţi din domeniul sănătăţii.
Președintele american Donald Trump a declarat marți, 5 august, că actualul vicepreședinte JD Vance este „cel mai probabil” moștenitorul său politic și candidatul Partidului Republican pentru alegerile prezidențiale din 2028 — cea mai clară susținere exprimată până acum de Trump în favoarea lui Vance.
Trump: Vance și Marco Rubio ar putea face echipă pentru o viitoare candidatură republicană. FOTO: X
„Ei bine, cred că (este) cel mai probabil”, a spus Trump reporterilor, întrebat dacă Vance este urmașul natural al mișcării MAGA pe care a inspirat-o. „Să fim corecți, este vicepreședintele”, a adăugat el, potrivit Reuters.
Trump a sugerat totodată că Vance și actualul secretar de stat, Marco Rubio, ar putea face echipă pentru o viitoare candidatură republicană, menționând posibilitatea unui tandem politic între cei doi.
Deși cursa pentru 2028 este încă departe, influența lui Trump asupra bazei republicane rămâne puternică, iar orice semn de susținere din partea sa are implicații majore în interiorul partidului.
Anterior, Trump evitase să-și exprime susținerea pentru un posibil succesor. În februarie, el spunea că Vance este „foarte capabil”, dar considera prematur să-l numească drept favorit pentru 2028.
JD Vance, fost pușcaș marin în vârstă de 40 de ani, joacă un rol important în administrația Trump, fiind un diplomat de prim rang și una dintre vocile principale în promovarea politicilor interne și externe ale președintelui.
Marco Rubio, fost senator de Florida, s-a impus ca o figură importantă în rezolvarea provocărilor din politica externă a administrației Trump. El este primul politician, de la Henry Kissinger încoace, care deține simultan funcțiile de secretar de stat și consilier pentru securitate națională.
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență (IGSU) a transmis în noaptea de marți spre miercuri un mesaj RO-Alert pentru zona de nord a județului Tulcea, avertizând locuitorii asupra posibilității ca obiecte din spațiul aerian să cadă pe teritoriul României, în contextul unui atac rusesc desfășurat în Ucraina, în apropierea graniței. Mai mult, în Ucraina a izbucnit un incendiu.
Atacurile au fost vizibile din România. FOTO: Facebook
În noaptea de 5 spre 6 august, forțele armate ale Federației Ruse au desfășurat un atac masiv cu drone asupra infrastructurii civile din zona Ismail, Ucraina, în imediata apropiere a graniței cu România.
Sistemele radar ale Ministerului Apărării Naționale (MApN) au detectat mai multe ținte aeriene în spațiul ucrainean, în vecinătatea județului Tulcea. Ca măsură preventivă, la ora 01:10, autoritățile au emis un mesaj RO-Alert pentru locuitorii din nordul județului Tulcea, avertizând asupra posibilului pericol cauzat de obiecte căzute din spațiul aerian.
Pentru asigurarea supravegherii și protecției spațiului aerian național, două aeronave de luptă F-16 ale Forțelor Aeriene Române au fost ridicate de la sol. Ministerul Apărării a confirmat că nu au fost înregistrate pătrunderi neautorizate în spațiul aerian românesc.
MApN a anunțat că vor fi efectuate verificări la sol în zonele de frontieră, iar partenerii din cadrul NATO au fost informați în timp real despre evoluția situației.
Ministerul Apărării Naționale condamnă ferm acțiunile agresive și nejustificate ale Federației Ruse, care sfidează dreptul internațional și pun în pericol securitatea regională.
Potrivit ISU Tulcea, mesajul de alertă a fost emis în jurul orei 01:10. „Inspectoratul General pentru Situaţii de Urgenţă a transmis un mesaj RO-Alert pentru zona de nord a judeţului Tulcea prin care informa cetăţenii despre faptul că există posibilitatea căderii unor obiecte din spaţiul aerian şi să adopte măsuri de protecţie şi siguranţă personală”, a transmis miercuri, 6 august, ISU Tulcea.
Autoritățile militare au identificat, prin mijloace specifice, ținte aeriene pe teritoriul ucrainean, în apropiere de frontiera cu România, mai exact pe malul stâng al fluviului Dunărea și în zona Brațului Chilia Veche.
Apeluri false la 112
Au fost primite 19 apeluri la numărul de urgență 112, prin care se semnalau incendii în municipiul Tulcea şi în apropiere de Isaccea. ISU a transmis însă că, în urma verificărilor efectuate de echipajele de intervenție, aceste incendii nu s-au confirmat. Autoritățile au explicat că, de fapt, un incendiu real a izbucnit pe teritoriul ucrainean, în apropierea graniței, ceea ce a creat confuzie în rândul locuitorilor din zonă, mulți dintre aceștia crezând că flăcările provin din localități din România.
Alarma aeriană a durat aproximativ 90 de minute, timp în care forțele de intervenție au rămas mobilizate în zonele de responsabilitate, fiind pregătite să intervină dacă situația o impunea.
În mediul online au fost publicate mai multe imagini cu punctul de intrare de la Orlivka, cuprins de flăcări. Clipele au stârnit panică în rândul localnicilor, care menționează că în Galați, de unde a fost vizibil focul, nu a fost emis niciun mesaj de alertă.
Fostul președinte Ion Iliescu vorbea cu umor, într-un interviu acordat în 2024 bloggerului „Adevarul” Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii, despre zâmbetul său, despre care spunea că a fost folosit drept inspirație pentru „botul” Daciei.
Fostul președinte Ion Iliescu spunea că are un zâmbet „de Dacie”. Foto Inquam Photos/George Călin
„Am un zâmbet de Dacie, dacă nu știați… (n.a. râde). În 1999 unii au zis că bordul Daciilor românești e făcut după zâmbetul meu. Deci am un zâmbet industrial, cu patru viteze. Dacă poți să faci o mașină după zâmbetul meu, poți să faci și o țară după gustul meu… Eu am zâmbit cu toată inima, ori de câte ori am făcut-o, și mi se pare uman să îți îngădui să zâmbești, să fii furios, să fii sentimental. Sunt sigur că fără carismă, un om politic nu are nicio șansă, dar îmi place să cred că mintea lui Ion Iliescu a făcut mai multe furori decât zâmbetul lui. Am avut și zâmbete amare, în anii mei de experiență politică, dar mă încântă faptul că publicul a rămas cu varianta veselă. Ce poate ascunde zâmbetul unui om? O calitate profund umană, empatia, și îmi îngădui să o spun, fără aroganță, și o formă de inteligență. Umorul aparține minților deschise. Nu am fost tipul de Președinte căruia să îi placă glumele lui, dar o spun cu detașare, am fost personajul celor mai multe glume legate de putere și longevitate. Am mai vorbit despre memeurile de pe Internet. Apropo, dacă îl întrebați pe ChatGPT de zâmbetul lui Ion Iliescu, știe să vă răspundă că e celebru și prietenos. Mi-a arătat cineva recent un filmuleț generat de inteligența artificială cu mine în 2099, după înmormântarea lui Musk. Nu păream foarte convins de teleportări și de traficul din București descurcat de navete spațiale, dar zâmbeam. E bine că în toate lumile posibile, vorba lui Leibniz, Ion Iliescu zâmbește. Deci ceva o fi cu zâmbetul ăsta dacă și inteligența artificială îl cunoaște… Le doresc celor care au un zâmbet de Ion Iliescu să aibă și destinul lui…”, a declarat Ion Iliescu, întrebat ce ascunde zâmbetul său.
Politologul Cristian Preda a susținut că preşedintele României ar fi fost astăzi Ilie Bolojan, dacă fostul șef de stat Klaus Werner Iohannis nu s-ar fi încăpăţânat să rămână pe fotoliul prezidențial după ce i-a expirat mandatul.
Ilie Bolojan FOTO: Profimedia
Fostul europarlamentar Cristian Preda, profesor la Facultatea de Ştiinţe Politice de la Universitatea Bucureşti, dezvăluie că, în urmă cu trei ani, a avut loc o discuţie cu Ilie Bolojan. Fostul europarlamentar i-a cerut liberalului să se pregătească pentru o candidatură la prezidenţiale, iar acest lucru chiar a fost la un pas să se întâmple la începutul acestui an, a declarat Cristian Preda într-un interviu acordat News.ro
”Eu mi-am permis să-i sugerez lui Ilie Bolojan, în urmă cu trei ani, să pregătească o candidatură la prezidenţiale. A fost cât pe-aci să intre-n cursa pentru şefia statului. De fapt, dacă Iohannis n-ar fi rămas la Cotroceni după ce se încheiase al doilea mandat, preşedintele ţării ar fi fost azi Bolojan. A ajuns, în schimb, prim-ministru, întrucât Nicuşor Dan a promis în campanie că-l numeşte. Şi cred că-l prinde bine şi haina asta, aşa cum îl prindea şi cea de şef al statului, în cele trei luni de interimat impuse de Constituţie după plecarea, mult întârziată, a lui Klaus Werner Iohannis”, a spus Cristian Preda.
Cât despre actualul președinte, Nicușor Dan, politologul susține că debutul de mandat este diferit de al celorlalţi preşedinţi. Susține că are un stil mai relaxat, mai puţin solemn. ”S-a văzut în felul cum şi-a organizat primele vizite externe, călătorind cu avion militar, luând cu el familia, inclusiv copilaşii. În fine, e şi o deosebire de atitudine: chiar dacă a folosit recent expresia „preşedintele nu e notar“ – introdusă în vocabularul politic de către Traian Băsescu – Nicuşor Dan nu are impetuozitatea fostului şef al statului din deceniul 2004-2014. Dar nici nepăsarea care l-a caracterizat pe Iohannis”, a mai spus Cristian Preda.
Președintele interimar al PSD Sorin Grindeanu și fostul președinte Marcel Ciolacu au cerut ”respect față de cea mai importantă funcție în stat şi față de omul care a condus România pe drumul democrației”.
Sorin Grindeanu și Dominic Fritz FOTO Mediafax
Anunțul președintelui USR Dominic Fritz că USR va boicota funeraliile fostului președinte Ion Iliescu, criticând în același timp și decizia organizării unor funeralii de stat, a inflamat spiritele partenerilor de coaliție de la PSD.
Sorin Grindeanu, președintele interimar al PSD, a cerut decență și respect ”față de cea mai importantă funcție în stat şi față de omul care a condus România pe drumul democrației!”
Într-o postare pe Facebook, Grindeanu scrie: ”România pe drumul democrației! Decență față de tot ce a reprezentat și a lăsat ca moștenire politică! Umanitate față de familia și apropiații pe care i-a lăsat în urmă! Atât și nimic mai mult! Fără scandal, fără micimi sufletești și propagandă sterilă!Nu puteți reduce un lider, o epocă și un destin! Oricât v-ați chinui. Odihneşte-te în pace, domnule Preşedinte!”.
La rândul său, fostul președinte PSD Marcel Ciolacu le-a cerut pesediștilor să-i ignore pe useriști.
”Dragi colegi, în memoria fostului președinte Ion Iliescu și din respect pentru familia îndoliată, vă rog să ignorați toate mojiciile și mizeriile politice!
Sunt doar atacuri penibile ale unor oameni care nu se vor ridica niciodată la înălțimea moștenirii lăsate de liderul fondator al PSD.
Propaganda morbidă a unui simulacru de partid, făcută pe seama unui fost președinte al României, demonstrează doar ură bolnavă și lipsă de decență.
Pactul de la Snagov este doar un exemplu de viziune din partea fostului președinte Ion Iliescu care cu greu ar putea fi egalat de către unii care nu înțeleg ce înseamnă să fii cu adevărat un om de stat.
Rănile sufletești și faliile societale nu se închid prin dezbinare și revolte prostești în fața istoriei”, a scris Marcel Ciolacu.
USR a cerut marți, în ședința de guvern, să nu fie decretat doliu național în urma decesului fostului președinte Ion Iliescu. USR a anunțat prin vocea președintelui partidului, Dominic Fritz, că reprezentanții săi nu vor participa la funeraliile fostului președinte Ion Iliescu. Astfel, oficialii partidului vor boicota funeraliile de stat organizate chiar de Guvernul din care fac parte.
„Din respect pentru victimele Revoluției și ale mineriadelor, USR a propus în ședința de guvern să nu fie doliu național. Luăm act de decizia Guvernului. Reprezentanții USR nu vor participa la funeralii”, a scris Dominic Fritz.
Forțele ruse au cucerit satul Sichneve din regiunea Dnipropetrovsk, situată în centrul-estul Ucrainei, a anunțat marți, 5 august, Ministerul rus al Apărării.
Satul Sichneve din regiunea Dnipropetrovsk, a fost cucerit. FOTO: X
De mai multe luni, armata rusă avansează lent spre vest, pe o linie a frontului de aproximativ 1.000 de kilometri, reușind să captureze aproape zilnic noi sate, în special în regiunea Donețk, relatează Reuters.
Pe fondul ofensivei ruse, Kievul afirmă că trupele sale își mențin pozițiile și resping atacurile. Luni, armata ucraineană a negat categoric zvonurile potrivit cărora forțele sale ar fi încercuite în Pokrovsk – un oraș logistic din Donețk, aflat sub bombardamente constante.
„Unele surse difuzează informaţii potrivit cărora unităţile noastre sunt încercuite în Pokrovsk. Acest lucru nu este deloc adevărat”, a transmis Statul Major General ucrainean.
Potrivit datelor disponibile, forțele ruse controlează aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei, inclusiv regiuni anexate oficial – Donețk, Luhansk, Herson și Zaporojie – precum și peninsula Crimeea, ocupată din 2014. Moscova susține că deține controlul total asupra regiunii Luhansk și a unor părți din celelalte teritorii.
Comandantul suprem al Ucrainei, Oleksandr Syrskyi, a precizat că cele mai intense lupte se duc în apropiere de Pokrovsk și în alte două zone din Donețk, dar a menţionat şi unele „succese” ale trupelor ucrainene în regiunea Sumîi, aflată la graniţa cu Rusia.
Totodată, Syrskyi a afirmat că se duc în continuare lupte și în regiunea rusă Kursk, unde Ucraina a lansat o incursiune masivă anul trecut. Autoritățile de la Moscova susțin că au respins complet trupele ucrainene din zonă în luna aprilie.
Reuters precizează că nu a putut verifica în mod independent afirmațiile ambelor părți.
O bloggeriță din Rusia a stârnit un val uriaș de indignare după ce a vorbit deschis despre avantajele financiare pe care le-ar obține în cazul în care soțul ei ar muri pe frontul din Ucraina.
Aflată în direct pe rețeaua socială „VKontakte”, Anastasia, o locuitoare din Tiumen, a șocat internauții cu declarațiile sale cinice și nepăsătoare, scriu jurnaliștii de publicația Dialog.UA
Fără să-și ascundă zâmbetul, femeia a explicat că moartea soțului său în timpul luptelor i-ar aduce o compensație unică de aproximativ 5 milioane de ruble (aproximativ 54.000 euro), dar și plăți lunare între 200.000 și 300.000 de ruble. În plus, a enumerat și alte beneficii oferite rudelor militarilor căzuți: reduceri la grădiniță și școală, statutul de „soție de militar” și alocații lunare pentru copii.
„Vom trăi bine, vom merge la mare”, a adăugat, râzând, Anastasia, mărturisind că speră să își cumpere o casă cu banii primiți în urma decesului soțului.
Cuvintele sale au fost întâmpinate cu o explozie de critici, inclusiv din partea utilizatorilor ruși, care au acuzat-o de lipsă de empatie, mercantilism și indiferență față de drama războiului declanșat de Moscova împotriva Ucrainei.
După valul de reacții negative, bloggerița a șters rapid videoclipul din rețelele sociale, însă capturile de ecran și înregistrările au fost deja distribuite masiv pe internet și au ajuns virale.
Fostul președinte Ion Iliescu a vorbit, într-un interviu acordat anul trecut bloggerului „Adevărul”, Ionuț Vulpescu, fost ministru al Culturii, despre secretul longevității sale, enumerând câteva dintre obiceiurile care l-au ajutat să trăiască aproape de 100 de ani.
Ion Iliescu a enumerat câteva dintre obiceiurile sale care l-au ajutat să trăiască atât de mult
Întrebat care este secretul longevității sale, fostul președinte a spus că nu a abuzat de nimic în viață.
„Nu am abuzat de nimic în viață, am avut ceea ce se numește justa măsură în tot și toate. Nu mi-am refuzat bucurii, nici nu mi-am produs excese. Acum, că mă gândesc la felul în care au trecut anii, cred că am atins vârsta senioratului profund, și în politică, și în viața personală, mixând două ingrediente: mentalități occidentale și un spirit estic. Există o diferență notabilă între a supraviețui și a trăi: aceasta este, fără îndoială, lecția mare a stângii. Dar nu o spun aici citând un principiu marxist, nicidecum. Ci mai degrabă observând pragmatic că dacă ai o mentalitate vitală bazată pe minima rezistență nu poți ajunge prea departe. Ființa umană trebuie să devină, să se dezvolte, să aibă scopuri, nu ambiții – chiar și aici, din pricina unor polarizări și decalaje îndelungate, Estul încă greșește, punând vanități și mize mici în locul obiectivelor nobile și elegante. A trăi occidental nu înseamnă a trăi în abundență: ci a te configura mental ca individ care urmărește o viață demnă. Pe de altă parte, există ceva în șarmul spiritului estic, care ne face să fim niște luptători: o formă de inteligență pragmatică, rezultată din acomodarea societăților la provocări istorice, care nu au ocolit structuri conservatoare, autoritare, riguroase, de la un punct încolo împovărătoare. Asta te face nu mai rezistent, ci mai prudent. Nu am un secret pentru o viață lungă, am însă sfaturi pentru o viață echilibrată. Am constatat, în treacăt fie spus, că una dintre temele agendelor de stânga în ultimele decenii este prelungirea vieții segmentelor de populație aflate în etate: e o preocupare firească, dar ea emerge din ceea ce politica poate face pentru creșterea calității vieții în ansamblu. Viața lungă implică protecționism, acces la resurse, un sistem medical formidabil, o piață a muncii care să nu confiște nici intimitatea, nici sănătatea individului, produse alimentare de calitate.
Dacă stânga ar juca această carte cu mai multă fermitate, ar câștiga din nou, la nivel european, lupta împotriva dreptei care i-a împrumutat temele. Să fim serioși, ecologia pe care o strigă dreapta acum este un derivat al acestei teme mai largi, a vieții lungi și fericite – pe care o propunea stânga! – dar și al strigătului de disperare în fața consecințelor industrializării masive și necalculate, capitaliste, asupra mediului înconjurător. Pe de altă parte, nu cred că cineva poate atinge o vârstă matusalemică fără sănătate mintală. Astăzi da, toată lumea aspiră către well-being, dar și asta e o temă a stângii, îmi pare rău să dezamăgesc progresiștii de dreapta. Marcuse, în 1967 – țin minte și acum notele de lectură pe care le făceam – a publicat un eseu despre agresivitatea societăților industriale avansate, sau așa-ziselor societăți afluente. Observa că pe măsură ce cantitatea de bunuri „neproductive”, „neprofitabile” crește, crește și standardul de viață pentru comunitățile dezavantajate, dar asta nu e suficient ca să trăiești „normal”. Normalitatea e un standard impus și de puterea politică, și de sfera civilă, în egală măsură, și e responsabilitatea amândurora. Marcuse, ca și Fromm, susțin că dacă societatea e bolnavă, individul nu are cum să fi sănătos.
O societate sănătoasă e cea care previne alienarea, excesele, conflictele sociale, ostracizările. Poți face politici publice în jurul unui psyche. Asta nu au înțeles cei care fac politică în ultimele decenii. Un om angoasat, cu frici, cu anxietăți, pe care societatea le manipulează și le controlează, nu poate trăi mult, și cu atât mai puțin bine. Agresivitatea a fost instrumentalizată social ca o structură civilizațională și, spunea Marcuse, un vehicul al progresului; retorica publică, de la formele ei tradiționale la cele moderne, vorbește despre agresiunea tehnologică și satisfacția socială obținută de pe urma ei; pe măsură ce civilizația e mai dezumanizată, indivizii iubesc mai puțin, refugiindu-se în tehnologie, pe care o folosesc compulsiv pentru satisfacerea oricărei nevoi. La ce duc toate acestea? Tocmai la activarea instinctelor destructive ale ființei umane, de care vorbea și Freud. E un privilegiu să trăiești les temps modernes. Dar e și o minune să le reziști. Personal cred că am înțeles asta, și am ajuns în generația nonagenarilor”, a spus fostul președinte.
Relația fostului președinte al României, Ion Iliescu, cu Mihail Gorbaciov a fost îndelung disputată în perioada postdecembristă. S-au întâlnit la București în 2010, la lansarea unui ziar.
Mihail Gorbaciov și Ion Iliescu FOTO: Mediafax
Fostul președinte al României a scris la vremea respectivă, pe blogul său, că nu s-au cunoscut în timpul studenției la Moscova și că prima conversație au avut-o abia pe 27 decembrie 1989.
„S-a fabulat pe seama relațiilor mele personale cu Gorbaciov. Nu am avut prilejul să ne întâlnim, să ne cunoaștem nici în timpul studenției. Întâmplător, eu am făcut studii de inginerie, de hidroenergetică, la Institutul Energetic din Moscova, în perioada anilor 50-54. În aceeaşi perioadă Mihail Sergheevici Gorbaciov era student la Universitatea Lomonosov. N-am avut prilejul să ne întâlnim”, a spus Iliescu, potrivit unui material publicat în „Adevărul”
Ion Iliescu spunea că prima conversație pe care a avut-o cu Gorbaciov a fost o convorbire telefonică pe 27 decembrie 1989.
„Eu am avut un coleg celebru, care a devenit premierul Chinei, Li Peng. Am fost coleg de grupă şi m-am întâlnit cu el şi anul trecut, la Beijing. Dar cu Mihail Sergheevici am avut prima convorbire telefonică pe 27 decembrie (1989, n.r.). Eram reuniţi în CFSN pentru prima oară cei 39 puteam să ne întâlnim că trăiserăm sub tensiune permanentă. Şi, cu acest prilej, Mihail Sergheevici a sunat. Eram în clădirea Guvernului de la Piaţa Victoriei. Ne-a transmis felicitări pentru succesul Revoluţiei române şi ne-a anunţat că va veni în România Sevardnadze, ministrul de Externe, care a şi venit în ianuarie (1990, n.red.). Prima noastră întâlnire a avut loc în iunie 1990, la Moscova, la reuniunea Comitetului Politic al Trataului de la Varşovia, unde am discutat despre încetarea activităţii acestei alianţe militare”, a rememorat Iliescu.
De fapt, fostul președinte a vrut atunci să demonteze mai multe teze care au fost vehiculate în presă, precum existența unei solicitări din partea sa către URSS pentru a interveni la Revoluție.
„Se vehiculează tot felul de idei că Iliescu, FSN-ul ar fi cerut URSS să trimită trupe în România. Că Iliescu a vorbit cu Gorbaciov să-i ceară să trimită trupe în România. Este un fals istoric care n-are niciun temei. Ba mai mult, am aflat ulterior că pe 24 decembrie (1989, n.red.) secretarul de stat al SUA s-a adresat oficial URSS, transmiţând că Statele Unite n-ar avea nimic împotrivă dacă Uniunea Sovietică, respectiv Tratatul de la Varşovia, ar interveni militar în România pentru a curma vărsarea de sânge. Se cunoaşte reacţia imediată a lui Sevarnadze, care a zis că el consideră aceasta drept o provocare din partea americanilor, care erau implicaţi în Panama. (…) Iar preşedintele Gorbaciov, pe 26 decembrie (1989, n.red.) când era prezent la Congresul Popoarelor Sovietice, a răspuns ziariştilor: «În primul rând, românii nu ne-au cerut aşa ceva şi noi, chiar dacă ne-ar fi cerut, n-am fi răspuns pentru că am luat o decizie politică fundamentală: de a renunţa la doctrina Brejnev»”, a povestit Iliescu.
Fostul președinte a negat și ideea că soarta României și a soților Ceaușescu s-ar fi decis la Malta și a criticat contestarea caracterului spontan al Revoluției.
Pe același subiect, Mihail Gorbaciov spunea în 2010 că ideea potrivit căreia ar fi decis, la Malta, împreună cu George Bush, înlăturarea regimului din România, este un mit și că nu au existat astfel de discuții: „Nu este adevărat, nu a existat o astfel de discuție. Nu credeți în miturile și zvonurile care se aud”.
A murit Ion Iliescu. Fostul președinte al României s-a stins la 95 de ani
Ion Iliescu, figură emblematică a istoriei recente a României, a murit marți, 5 august 2025, la ora 15:55, la 95 de ani, au anunțat Guvernul României și Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”. Fostul președinte era internat de două luni, iar de trei zile era în comă. Starea de sănătate a fostului președinte s-a deteriorat semnificativ în ultimele 48 de ore. Ion Iliescu se afla într-o stare critică, caracterizată prin instalarea progresivă a disfuncțiilor multiple de organe. El suferea de cancer la plămâni.
Funeraliile de stat ale fostului președinte al României, Ion Iliescu, vor avea loc în zilele de 6 și 7 august 2025, la Palatul Cotroceni și la Cimitirul Ghencea 3 din București. Ceremoniile organizate de stat includ un moment de reculegere publică, un ceremonial religios și o înmormântare cu onoruri militare. Înhumarea se va desfășura într-un cadru privat, în prezența familiei și a celor apropiați.
Ziua de 7 august 2025 a fost declarată zi de doliu național pe teritoriul României, în memoria fostului președinte Ion Iliescu. Toate instituțiile și autoritățile publice centrale și locale vor arbora drapelul României în bernă, a transmis Guvernul.
Rusia a masat un număr mare de militari în Belarus în vederea unui mega-exercițiu militar, similar cu cel care a precedat invazia Ucrainei, și amenință Europa cu arme nucleare cu rază medie. Experta în securitate Iulia Joja explică implicațiile acestor operațiuni.
Rusia amenință Europa cu arme nucleare cu rază medie. FOTO: Shutterstock
Tensiuni fără precedent în relația dintre SUA și Rusia. Președintele american, Donald Trump, a anunțat săptămâna trecută că va poziționa două submarine nucleare aproape de teritoriul rus, ca răspuns la declarații făcute de fostul președinte rus Dimitri Medvedev. De asemenea, preşedintele american Donald Trump a anunţat luni că va creşte „substanţial” taxele vamale asupra importurilor din India, ca represalii faţă de ceea ce el descrie drept comerţul „masiv” cu petrol rusesc.
Trump a declarat că îl trimite pe emisarul pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, la Moscova săptămâna aceasta, înainte de termenul limită de vineri pentru Rusia de a ajunge la un acord de încetare a focului cu Ucraina.
În replică, Rusia a anunțat, luni, că renunță la moratoriul unilateral privind limitarea desfășurării de rachete nucleare cu rază scurtă și medie de acțiune. Rachetele cu o rază de acțiune cuprinsă între 500 și 5.500 de kilometri, care în era sovietică aveau focoase nucleare și erau îndreptate spre membrii europeni ai NATO, au fost distruse în finalul anilor ’80, în baza Tratatului privind Forţele Nucleare cu Rază Intermediară de Acţiune (INF). SUA s-a retras din Tratatul privind Forţele Nucleare cu Rază Intermediară de Acţiune (INF) în 2019, în primul mandat al lui Donald Trump la Casa Albă, acuzând Rusia că îl încalcă. De atunci, Moscova și-a luat angajamentul că nu va desfășura astfel de arme dacă nici Washingtonul nu o face. Luni însă, Kremlinul a denunțat această obligație asumată, amenințând practic țările NATO din Europa că va amplasa în apropierea teritoriului național al acestora rachete nucleare cu rază scurtă sau medie.
Ministerului rus al Afacerilor Externe a explicat această decizie prin desfăşurarea de „potențial destabilizator de rachete” în regiunile adiacente Rusiei de către „Occidentul colectiv”.
În plus, în luna septembrie, Belarus urmează să găzduiască exercițiile militare ruso-belaruse Zapad-2025 (Vest-2025), o nouă ediție a manevrelor strategice care au loc o dată la doi ani.
Exerciții similare desfășurate în 2022 au precedat lansarea invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia, iar ediția din acest an va fi prima de asemenea amploare organizată în Belarus de la începutul războiului, scrie pravda.ua.
Încă din luna aprilie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat că Rusia ar putea folosi exercițiile militare ca acoperire pentru acțiuni agresive. La rândul său, Alianța Nord-Atlantică a transmis că va „rămâne vigilentă și va continua să monitorizeze îndeaproape evoluțiile”.
Îngrijorările nu vizează, în principal, riscul deschiderii unui nou front împotriva Ucrainei, ci posibile acțiuni ostile îndreptate împotriva vecinilor Belarusului din UE – în special Polonia și Lituania.
În plus, Vladimir Putin a mutat cel puțin patru bombardiere strategice Tu-95MS mai aproape de Europa, potrivit unei relatări publicate de Insider UA. Avioanele, folosite frecvent în atacurile asupra Ucrainei, ar fi fost echipate cu rachete, ceea ce ridică „o probabilitate ridicată” privind un atac major iminent.
Joja: „un posibil atac este un risc real”
Experta în securitate Iulia Joja, cadru didactic la Universitatea Georgetown (Washington) și cercetătoare la Middle East Institute, a analizat pentru „Adevărul” aceste desfășurări de forțe.
Adevărul: Poate anunța acest exercițiu militar Zapad-2025 (Vest-2025) o nouă invazie a Rusiei?
Iulia Joja: Nu avem cum să știm în acest moment. Nu putem să excludem acest risc real și cred că există motive de îngrijorare, însă dacă e să răspund într-o singură propoziție, aș spune că riscul unui atac din Belarus va depinde de cum este percepută poziția președintelui Statelor Unite.
Cu alte cuvinte, va depinde de cât de credibilă va fi percepută de către Kremlin garanția de securitate a Statelor Unite în contextul NATO. Altfel spus dacă Kremlinul va crede că dacă atacă, să spunem un stat baltic, Statele Unite vor ajuta considerabil. De asta va depinde.
Avem o istorie a Rusiei care înscenează un exercițiu militar amplu, și după aceea îl transformă într-o invazie, cum a fost cazul Georgiei în 2008, cum a fost cazul Ucrainei în 2014 și cum a fost o simulare la o lună diferență de războiul din Siria, în 2015. Având în vedere această tendință, analiștii militari și politici se uită cu mai mare atenție la aceste exerciții.
Rusia are o istorie de folosire a acestor exerciții pentru a provoca, pentru a escalada cu niște scenarii extrem de agresive și uneori le transformă în invazii.
Dacă analizăm asta în raport cu numărul de participanți, peste 100.000 de militari, și de capacitatea Rusiei în raport cu trupele, ca număr mai degrabă simbolice, din statele baltice este clar că riscul este foarte mare.
În plus, ne amintim de afirmațiile președintelui ucrainean Zelenski cu privire la acumularea unui număr foarte mare de trupe, deja din primăvară, în Belarus și avertismentul lui cu privire la riscul ca Rusia, având în vedere această acumulare foarte amplă de personal în Belarus, să atace fie Ucraina, din nord, fie un alt stat vecin, un stat baltic sau chiar Polonia, atunci într-adevăr avem un risc foarte înalt.
„Rusia întotdeauna testează reacția Vestului. Este o escaladare”
De ce face Rusia acest lucru?
Rusia întotdeauna încearcă, testează reacția Vestului pentru a vedea cât de mult poate acționa. Și în acest context, în 2025, elementul cheie în ecuaţia acestui test din partea Rusiei, este președintele Trump, care are o istorie de afirmații reticente, să le spunem, cu privire la NATO. În plus, Trump nu a formulat în acest mandat sau în pregătirea acestui mandat formula de reasigurare a garanțiilor de securitate din partea Statelor Unite, cum făcea, de exemplu, Biden la începutul mandatului, folosind o formulă prin care să spună că dacă un stat de pe flancul estic al NATO va fi atacat, Statele Unite vor răspunde. Așa aș analiza riscul acestui exercițiu în 2025.
Cum răspunde Putin amplasării celor două submarine americane nucleare aproape de teritoriul rusesc?
Rusia a anunțat că nu va mai respecta moratoriul din cadrul fostului Tratat INF (Tratatul privind Forţele Nucleare cu Rază Intermediară de Acţiune), un tratat care privește desfășurarea de rachete nucleare cu rază medie și scurtă de acțiune.
Acest tratat este un tratat unic în sensul în care a fost convenit la sfârșitul anilor 80, la sfârșitul Războiului Rece, între Uniunea Sovietică și Statele Unite, care interzice dezvoltarea și poziționarea de arme nucleare cu rază medie și scurtă de acțiune.
Pentru Europa acest tratat este cel mai important din seria de tratate nucleare pentru că armele de rază medie sunt relevante în special pentru Europa. Acest tratat a fost conform intelligence-ului american, încă din 2010, încălcat de Rusia în mai multe situații, adică începuse să dezvolte aceste arme cu rază medie și să le poziționeze prin Europa. Și atunci Statele Unite în primul mandat al lui Trump, în 2019, au ieșit din acest tratat. De ce au ieșit? Pentru că Rusia nu îl mai respecta. Deci faptul că acum Rusia a ieșit să spună că nu mai respectă moratoriul cu privire la aceste arme este o informație cu valoare zero, pentru că oricum tratatul nu mai este valabil.
Pe de altă parte, observăm de aici modul în care Kremlinul îi răspunde lui Trump cu privire la această poziționare de submarine nucleare – anume prin escaladare. Deci, Trump spune, „nu mă mai amenințați cu arme nucleare, că și eu am, și o să-mi protejez cetățenii”, și cum răspunde Rusia, de data asta răspuns asumat de către Kremlin? Răspunde „și noi avem arme nucleare și le dezvoltăm în continuare.” Fiind vorba însă de arme cu rază medie de acțiune, amenințarea vizează Europa.
Putin încearcă să împingă mai puternic limitele președintelui american cu privire la apărarea Europei. Acesta este cel mai important lucru, pentru că Trump a declarat „o să-mi apăr propriii cetățeni” când a anunțat repoziționarea submarinelor, iar Kremlinul nu amenință teritoriul Statelor Unite, ci Europa, aliații Statelor Uite, adică NATO.
Deci este o escaladare, este creșterea mizei și este încercarea amplă de a testa limitele președintelui Trump sau dorința președintelui american de a apăra NATO, atât convențional, cât și nuclear, în raport cu această amenințare din partea Kremlinului, extrem de relevantă, în condițiile în care NATO este unica alianță nucleară.
De ce depinde transformarea exercițiului într-un atac
Spuneați că efectele exercițiului din Belarus și eventuala continuare a acestuia vor depinde de reacția SUA. Ce ar însemna în acest context un răspuns care să facă Rusia să renunțe la alte eventuale atacuri?
Exercițiul în sine se va desfășura oricum. Modul în care ar putea să fie escaladat de către Kremlin, într-un atac împotriva unui stat european depinde de reacția SUA. De ce depinde? De trei lucruri. În primul și în primul rând, de percepția sau mesajul primit din partea Statelor Unite cu privire la apărarea Alianței NATO, în cazul în care vreun stat membru este atacat, de fermitatea acestui mesaj.
În al doilea rând și în al treilea rând, va depinde de măsurile relevante atât pe termen scurt, de urgență, cât și pe termen lung în raport cu războiul din Ucraina, adică sancțiuni ample, directe și secundare, cu intenția de a falimenta, că altfel nu se poate, Rusia respectiv ajutor militar amplu, cantitativ cât și calitativ, din partea Statelor Unite pentru Ucraina, pentru a-i da instrumentele necesare să împingă Rusia înapoi și să reducă din efectul atacurilor rusești. .
Rusia vinde cetățenilor ruși apartamentele din fosta clădire a Casei Ceasurilor, care au aparținut ucrainenilor ce au fugit din Mariupolul asediat în primele luni ale invaziei, relatează Wall Street Journal.
Mariupolul a devenit un simbol al brutalității rusești și al rezistenței ucrainene în timpul asediului asupra combinatului Azovstal. În același timp, vaste zone ale orașului au fost distruse în bombardamente. Mai recent, agenții imobiliari au început să promoveze orașul, făcând în mod paradoxal reclamă la aerul său curat.
Clădirea a fost demolată de dezvoltatori după ce Rusia a cucerit Mariupolul într-un asalt brutal care a ucis mii de oameni, a distrus fondul locativ și a făcut de nerecunoscut orașul-port.
Acum însă, în pliantele de prezentare, dezvoltatorii caută să atragă cumpărători din Rusia, scriind despre arhitectura „maiestuoasă” și locația privilegiată, la doar 15 minute de mers pe jos până la mare. Există un singur minus: clădirea a suferit avarii în timpul unor „evenimente militare”.
Mulții dintre foștii locatari spun că au fost privați de drepturile lor, după ce clădirea a fost vândută în mare parte noilor veniți din Rusia.
„Noi, foștii proprietari, nu avem dreptul să fim acolo”, spune Elena Pudak. Mama ei, care locuiește acum în Germania, era proprietara unui apartament spațios în fosta clădire a Casei Ceasului.
Cândva un reper al orașului, Casa Ceasului este acum un simbol al reclădirii din temelii a orașului de către Rusia, – în scopuri economice, dar și politice. Și nu doar aici: în general în teritoriile ocupate, autoritățile numite de Rusia au confiscat mii de apartamente după ce le-au declarat „fără proprietar”. Ucrainenii care ar dori să se întoarcă s-ar confrunta cu mari bariere birocratice pentru a-și demonstra dreptul de proprietate sau a solicita despăgubiri.
În schimb, noii veniți din Rusia se bucură de o serie de beneficii, precum rate ipotecare de 2% în noile proiecte imobiliare.
O femeie din Siberia, care vizitat prima oară Mariupolul anul trecut, s-a declarat fermecată de apusurile de soare de aici. A cumpărat un apartament care necesita doar de reparații minore și plănuiește să se retragă aici la pensie, împlinind visul soțului ei de a trăi lângă mare. Între timp, îl va închiria unei femei din Moscova care locuiește și lucrează în Mariupol.
De partea cealaltă, locuitorii orașului spun că nu au unde să se mai întoarcă, iar unii nici nu doresc. Oleksandr Nosocenko, fost locuitor, a spune că un militar rus i-a ocupat casa de vacanță de la malul mării. Ca bărbat de vârstă militară, Nosocenko nu a putut să revină la Mariupol pentru a solicita despăgubiri personal, iar soția lui, care a trecut prin asediul rusesc asupra orașului, refuză să se întoarcă din principiu.
Un oraș înfloritor redus la ruină
Casa Ceasului, construită în 1950, era una dintre cele mai râvnite adrese într-un oraș în plină înflorire. Un ceas nou a fost instalat cu ocazia unor lucrări de reparație în 2021, un eveniment pe care fostul primar Vadim Boicenko l-a numit un simbol al „erei renașterii Mariupolului”.
Doar câteva luni mai târziu, a venit invazia, urmată de asediu. În martie 2022, o rachetă a lovit Casa Ceasului, ucigând mai mulți locatari.
„Atunci ne-am dat seama că nu mai avem unde să ne întoarcem”, a spus Pudak, care fugise din oraș împreună cu soțul și cei trei copii cu doar câteva zile înainte, lăsând cheile apartamentului mamei sale.
O afacere imobiliară
Strămutările în masă și distrugerile au creat oportunități pentru piața imobiliară. Pe măsură ce muncitorii au început să îndepărteze molozul, agenții imobiliari au început să cumpere proprietăți la prețuri mici de la locuitorii care au fugit de război.
Locatarii Casei Ceasului s-au împrăștiat prin Ucraina, Rusia și Europa. Dar o parte din ei s-au adăpostit în subsolul clădirii până când, în vară, s-a infiltrat apa. În pofida pagubelor, ei sperau că valoarea istorică a clădirii va asigura conservarea ei. Conform unui plan de reconstrucție a Mariupolului aprobat de Putin în 2022, clădirea era marcată pentru restaurare.
Însă spre finele lui 2022 au sosit buldozerele, iar locuitorii au privit neputincioși cum clădirea e pusă la pământ.
Potrivit Mariei Tihovskaia, președinta asociației de locatari, trei excavatoare s-au stricat în timpul demolării. „Casa însăși se opunea distrugerii”, a spus ea într-un videoclip postat online. Imagini din satelit arată că cea mai mare parte a clădirii fusese demolată până la începutul lui 2023.
În orice caz, locatarii se așteptau să primească apartamente în noua clădire. De pildă, un decret din 2022 le dădea dreptul de a fi relocați tot acolo. Ceea ce nu știau ei era că terenul fusese alocat pentru reconstrucție unei filiale a companiei Roskapstroi, aflată în subordinea Ministerului rus al Construcțiilor.
Ucrainenii, buni de plată pentru locuințele distruse în bombardamente
Localnicii au realizat că speranțele lor că își vor putea recupera locuințele sunt pe cale de a fi spulberate după ce, în iulie 2023, pe un nou canal de Telegram au văzut planurile de construcție ale noii clădiri.
Noi etaje fuseseră adăugate, iar compartimentarea era alta: multe apartamente spațioase cu două camere fuseseră înlocuite cu garsoniere.
Locatarii au încercat fără succes să ia legătura cu dezvoltatorul, RKS Development. Între timp, compania a deschis un birou de vânzări. Printre cumpărători s-a numărat un agent imobiliar din Mariupol, care a rezervat trei apartamente în noua Casa Ceasului. „A existat mult interes”, a declarat acesta.
Majoritatea celorlalți cumpărători erau din Rusia, a adăugat el.
Cât despre foștii locatarii, el spune că le înțelege nemulțumirile, dar îi acuză de lipsă de interes.
„Dacă voiau să continue să locuiască acolo, puteau să achite un avans, ca toți ceilalți”, a spus el. Asta, deși prețul era de aproape trei ori mai mare decât compensația pe care locatarii spun că au primit-o pentru apartamentele lor. „Nu e de ajuns nici măcar să-ți cumperi un loc de veci”, a spus unul dintre ei. .
Chiar dacă și-ar fi permis, mulți aceștia spun că s-au opus din principiu: De ce ar trebui să fie puși să pentru distrugerea Mariupolului?
În mai puțin de o săptămână, toate apartamentele erau vândute, a precizat agentul imobiliar. Potrivit unui comunicat al dezvoltatorului, cea mai mare parte din costul estimat al construcției, aproximativ 10,5 milioane de dolari, a fost acoperit de viitorii proprietari.
Statele Unite au sancționat compania Roskapstroi și filialele sale pentru activitatea desfășurată în Mariupolul ocupat.
Demersuri fără succes pe lângă autorități
Odată ce lucrările de construcție au demarat, foștii locatari s-au mobilizat, apelând la instituțiile oficiale din autoproclamata Republică Populară Donețk, instalată de Rusia în estul Ucrainei.
Răspunsul: legea s-a modificat, astfel că locuitorii nu mai aveau dreptul să fie relocați pe locul fostelor lor locuințe, ci oriunde în oraș.
În cazul mamei Elenei Pudak, femeia a încercat să se întoarcă la Mariupol pentru cere despăgubiri pentru apartamentul ei. Dar femeia a fost oprită pe aeroportul Șeremetievo din Moscova, singurul punct de intrare pentru cetățenii ucraineni care doresc să revină în teritoriile ocupate. Pudak bănuiește că autoritățile încearcă să-i împiedice să intre pe ucrainenii ce vor să-și revendice proprietățile.
Rămași fără opțiuni, locuitorii Casei Ceasului au intentat proces Republicii Populare Donețk, pe motiv că drepturile lor de presupuși cetățeni au fost încălcate. Într-o scrisoare adresată lui Putin, și-au pledat cauza. La sfârșitul anului trecut, instanța le-a respins revendicările.
Guvernul a anunțat marți detalii esențiale despre modul în care cetățenii pot participa la funeraliile de stat ale fostului președinte Ion Iliescu. Accesul publicului la catafalcul cu trupul neînsuflețit al fostului șef de stat va fi permis începând cu 6 august, în Sala Unirii a Palatului Cotroceni.
Regulile stricte de la catafalcul lui Ion Iliescu, anunțate de Guvern / Sursa foto: G4media
Guvernul a publicat regulile funeraliilor de stat pentru Ion Iliescu. Ce trebuie să știe cetățenii care vor să-i aducă un ultim omagiu
Guvernul României a transmis marți un comunicat oficial prin care anunță detaliile funeraliilor de stat organizate în memoria fostului președinte al României, Ion Iliescu. Cei care doresc să-i aducă un ultim omagiu au posibilitatea să participe miercuri, 6 august 2025, în intervalul orar 13:00 – 18:00, la Palatul Cotroceni, unde va fi depus sicriul cu trupul neînsuflețit al fostului șef al statului.
Copiii cu vârsta sub 14 ani au interzis la eveniment
Accesul publicului se va face prin Intrarea Registratură, situată pe Bulevardul Geniului (Zona Statuii Leu), iar ieșirea va avea loc prin Poarta Muzeu, din Șoseaua Cotroceni. Reprezentanții Administrației Prezidențiale atrag atenția că nu vor avea acces copiii cu vârsta mai mică de 14 ani.
Spațiu special amenajat în fața Palatului Cotroceni pentru flori și lumânări
Pentru cei care doresc să aducă flori sau să aprindă o lumânare, organizatorii au amenajat un spațiu special în fața Palatului Cotroceni, pe trotuarul de pe Bulevardul Geniului. Important de menționat: acestea nu pot fi depuse în interiorul clădirii.
Reguli stricte de conduită pentru participanți
Pentru păstrarea unui climat de solemnitate, autoritățile au stabilit mai multe reguli clare, pe care vizitatorii trebuie să le respecte:
Ținută sobră sau de funeralii, în culori închise;
Accesul este permis doar după un control individual de securitate, inclusiv al bagajelor;
Este strict interzis să se vorbească la telefon, să se fotografieze sau să se filmeze;
Nu este permis accesul cu obiecte periculoase, arme, rucsacuri, valize sau bagaje mari;
Este interzisă utilizarea aparatelor de fotografiat, telefoanelor mobile sau altor dispozitive electronice;
Se recomandă să nu fie aduse obiecte personale precum volume, scrisori, ilustrate, documente sau fotografii.
Potrivit comunicatului transmis de Palatul Victoria, în zilele de 6 și 7 august 2025 vor fi organizate funeralii de stat în onoarea lui Ion Iliescu, cel care a ocupat funcția de președinte al României în trei mandate, în perioada postdecembristă.
Programul oficial al funeraliilor de stat ale fostului președinte Ion Iliescu a fost făcut public de Guvern. Cât durează și ce se va întâmpla oră de oră
Ion Iliescu a strâns o avere impresionantă, obținând mai multe venituri datorită funcțiilor pe care le-a ocupat. El și soția sa, Nina, au locuit într-o vilă din Primăverii de 180 mp.
Nina și Ion Iliescu FOTO Arhivă
Primul președinte venit după Revoluția de la 1989 avea o pensie de peste 21.000 de lei. În ultimul deceniu a încasat peste 320.000 de euro din indemnizația de la stat, de la Academia de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu Sișești din București și de la Administrația Prezindențială, potrivit Bugetul.ro.
Înainte să fie internat, acesta locuia într-o vilă din Primăverii de 180 de metri. La averea lui se adaugă și un apartament din București pe care l-a luat în 1996. Imobilul are 156 de metri pătrați.
Ce avere are Nina Iliescu
În 2018, soția fostului preşedinte Ion Iliescu, Nina Iliescu publica un articol pe blogul soţului ei în care arăta că nu este adevărat faptul că ar câştiga lunar 10.600 de lei, aşa cum scrisese Evenimentul Zile la vremea respectivă.
Potrivit acestuia, pensia Ninei Iliescu era de 2 143 de lei pe lună, nu de 10.600, cum fusese relatat.
„Nu, pensia mea nu a crescut ca în poveşti, ci s-a mărit, conform legii, în ultimii zece ani, până la o sumă lunară care depăşeşte cu puţin 2000 de lei. Colegii mei n-au a se minuna: mărirea de pensie din presă nu e mărire, e doar ştire falsă, şi dovadă de ”profesionalism” jurnalistic”, se arăta în articol.
Povestea de dragoste dintre Ion Iliescu și soția sa, Nina, a început în 1948, când amândoi aveau 18 ani și erau elevi de liceu în București. Fostul președinte Ion Iliescu a povestit într-o emisiune TV cum a cunoscut-o pe soția sa, unde s-au sărutat întâia oară și cine le-a cântat la nuntă.
„Ne-am cunoscut la 18 ani, eram elevi amândoi, ea la Haşdeu, eu la Spiru Haret, eram activi şi unul şi celălalt. Primul sărut, ca la fiecare, în parcul Cişmigiu. Şi apoi plimbările prin Parcul Carol. Eu locuiam în Piaţa Filaret şi mergeam deseori în parcul vecin nouă”, a rememorat Iliescu, potrivit unui material din arhiva „Adevărul”.
Relația dintre Donald Trump și Vladimir Putin pare să fi luat o turnură tensionată. Potrivit unui ziar influent din Rusia, direcția actuală a legăturilor dintre SUA și Rusia se poate compara cu un accident de cale ferată iminent, relatează BBC.
Vladimir Putin și DOnald Trump/FOTO:AFP
„O coliziune frontală pare inevitabilă”, scria recent tabloidul Moskovski Komsomoleț. „Locomotiva Trump și locomotiva Putin se îndreaptă una spre cealaltă cu viteză. Niciuna nu pare dispusă să încetinească sau să schimbe direcția.”
Pentru „locomotiva Putin”, ritmul este susținut de ceea ce Kremlinul numește „operațiunea militară specială” – războiul Rusiei în Ucraina. Președintele rus nu a dat semne că ar dori să încheie ostilitățile sau să accepte o încetare durabilă a focului.
Între timp, „locomotiva Trump” a intensificat presiunile asupra Moscovei pentru a opri războiul – impunând termene-limită, lansând avertismente privind sancțiuni suplimentare și aplicând tarife comerciale împotriva partenerilor economici ai Rusiei, precum India și China.
Pe lângă toate acestea, președintele american a afirmat că a repoziționat două submarine nucleare americane mai aproape de Rusia – un indiciu că tensiunile ar putea escalada.
Totuși, este SUA cu adevărat pe un „drum de coliziune” cu Kremlinul din cauza războiului din Ucraina? Sau vizita specialului trimis al lui Donald Trump, Steve Witkoff, la Moscova din această săptămână arată că, în ciuda retoricii, un acord între cele două părți ar putea fi încă posibil?
Un început promițător după revenirea lui Trump
În primele săptămâni ale celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Donald Trump, relațiile dintre Washington și Moscova păreau să intre pe un făgaș de reconciliere.
În februarie, Statele Unite au votat alături de Rusia în Consiliul de Securitate al ONU, respingând o rezoluție europeană care condamna agresiunea Rusiei în Ucraina. Liderii celor două țări au avut convorbiri telefonice, exprimând deschiderea pentru vizite reciproce. Se contura perspectiva unui summit Putin-Trump într-un viitor apropiat.
În acea perioadă, administrația Trump exercita presiuni asupra Kievului, nu asupra Moscovei, și intra în conflict cu aliați tradiționali ai SUA, precum Canada și Danemarca. În declarații publice, oficialii americani criticau dur NATO și liderii europeni – o poziție care a fost bine primită la Moscova.
„Statele Unite au mai multe în comun cu Rusia decât cu Bruxelles sau Kiev”, declara în martie politologul Konstantin Blokhin, din cadrul Academiei Ruse de Științe, pentru ziarul Izvestia.
În luna următoare, același ziar scria cu entuziasm: „Trumpiștii sunt revoluționari. Ei distrug sistemul. Trebuie susținuți. Unitatea Occidentului nu mai există. Din punct de vedere geopolitic, nu mai vorbim despre o alianță. Trumpismul a distrus consensul transatlantic cu încredere și rapiditate.”
În acest context, Steve Witkoff, emisarul special al lui Trump, devenise o prezență frecventă la Moscova – vizitând Rusia de patru ori în puțin peste două luni și petrecând ore în discuții cu Vladimir Putin. La finalul uneia dintre întâlniri, liderul de la Kremlin i-a oferit un portret al lui Donald Trump, drept cadou pentru Casa Albă. Gestic care, potrivit apropiaților, l-a emoționat pe președinte.
Dar Trump dorea mai mult decât un gest simbolic. El urmărea ca Vladimir Putin să accepte un acord de încetare a focului necondiționat în Ucraina.
Frustrarea lui Trump, în creștere
Tot mai încrezător în poziția sa militară în Ucraina, Vladimir Putin a refuzat să oprească ofensiva, în ciuda afirmațiilor oficiale potrivit cărora Moscova ar fi deschisă la o soluție diplomatică.
Această atitudine a provocat o iritare crescândă din partea lui Donald Trump. În ultimele săptămâni, președintele american a descris atacurile rusești asupra orașelor ucrainene drept „scandaloase”, „dezgustătoare” și l-a acuzat pe Vladimir Putin că „vorbește numai prostii” în legătură cu Ucraina.
Luna trecută, Trump i-a dat un ultimatum de 50 de zile lui Putin pentru a pune capăt războiului, amenințând cu sancțiuni și tarife. Ulterior, termenul a fost redus la zece zile – care expiră la sfârșitul acestei săptămâni. Până acum, Kremlinul nu a dat niciun semn că ar ceda presiunii americane.
Dar câtă presiune resimte, în realitate, Vladimir Putin?
„Pentru că Donald Trump a tot schimbat termenele-limită și poziția sa pare fluctuantă, nu cred că Putin îl ia foarte în serios”, afirmă Nina Hrușciova, profesoară de relații internaționale la The New School din New York.
„Putin va continua să lupte cât timp va putea, sau până când Ucraina va spune: Suntem epuizați și gata să acceptăm condițiile voastre. În mintea lui, el crede că împlinește visul țarilor ruși sau al liderilor sovietici precum Stalin – acela de a arăta Vestului că Rusia nu trebuie tratată cu dispreț.”
Un acord nu este exclus
Deși imaginea actuală sugerează o posibilă coliziune între liderii celor două puteri, aceasta nu este inevitabilă.
Donald Trump se consideră un negociator abil și, aparent, nu a renunțat la ideea unui acord cu Vladimir Putin.
Trimisul său special, Steve Witkoff, este așteptat din nou la Moscova în această săptămână pentru noi discuții. Nu este clar ce propunere va aduce cu el, însă anumiți comentatori ruși speculează că abordarea va include mai degrabă stimulente decât amenințări.
Nu a trecut neobservat faptul că duminică, Trump a afirmat că Rusia „pare să se descurce destul de bine în ocolirea sancțiunilor”.
Luni, Ivan Loșkarev, profesor asociat la Universitatea MGIMO din Moscova, a declarat pentru Izvestia că Witkoff ar putea propune „oferte avantajoase de cooperare [pentru Rusia], care s-ar activa după un acord privind Ucraina”.
Rămâne de văzut dacă acest lucru va fi suficient pentru a convinge Kremlinul să accepte pacea, după trei ani și jumătate de război.
Deocamdată, Vladimir Putin nu s-a abătut de la cerințele sale maximale privind teritoriul, statutul de neutralitate al Ucrainei și dimensiunea viitoare a armatei ucrainene.
Donald Trump vrea un acord. Vladimir Putin vrea victorie.
Condamnarea la închisoare a bașcanei Găgăuziei reprezintă un act de represiune. Situația poate fi schimbată, potrivit deputatului Dumei de Stat din Rusia, Konstantin Zatulin, prin înaintarea armatei ruse spre granița Ucrainei cu Rep. Moldova.
Evghenia Guțul a fost condamnată la șapte ani de pușcărie. FOTO: Facebook
„Această sentință este revoltătoare în sine. Șapte ani de închisoare pentru conducătoarea oficială a autonomiei găgăuze din cadrul Moldovei (…) Este o represiune. Și nu doar împotriva Evgheniei Guțul personal, ci împotriva întregului popor găgăuz, care este astfel forțat să se supună voinței autorităților de la Chișinău și să renunțe la orice rezistență. Cred că cea mai radicală soluție pentru problema creată ar fi o avansare rapidă a armatei ruse în direcția graniței Ucrainei cu Transnistria și Moldova”, a afirmat deputatul rus, susținând că într-un astfel de scenariu „situația s-ar schimba radical”.
O reacție au avut și alte portavoci ale Kremlinului, printre care și purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov.
,,Este un exemplu de decizie motivată politică. Este exemplu de presiune ilegală asupra oponenților politice în cadrul campaniei electorale. Vedem cum opoziția este supusă represiunilor. Oamenii sunt lipsiți de posibilitatea să voteze pentru cine vor. Regulile și normele democratice sunt călcate în picioare”, a subliniat Peskov.
Iar Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, susține că această ,,condamnare reprezintă culminarea represiunilor regimului de la Chișinău împotriva întregii autonomii găgăuze. Conducătoarea acesteia, Evghenia Guțul, aleasă în 2023, nu a fost inclusă în componența guvernului republican, în ciuda prevederilor legale. În aprilie, printr-o decizie a Curții Constituționale a Moldovei, Găgăuzia a fost lipsită de dreptul de a-și numi propriul procuror”.
Apărarea politicienilor pro-ruși
Au sărit în apărarea bașcanei Găgăuziei, Evghenia Guțul, și politicieni pro-ruși din țara sa, printre care se numără și Igor Dodon, liderul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), formațiune membră a Blocului Electoral Patriotic.
,,Tot ce a putut realiza justiția reformată a Maiei Sandu e să condamne la 7 ani cu executare o femeie, o mamă, un lider de administrație locală, ales de popor. Tot ce a putut realiza justiția reformată și poliția politică a Maiei Sandu e să răzbune frustrările profunde și ura personală a președintei, care este invidioasă pe orice succes sau împlinire care nu-i aparține ei. Repet, trăim într-un stat autocrat condus de indivizi lipsiți de empatie și de grijă pentru oameni și popor”, a notat pro-rusul pe pagina sa de Facebook.
Și Vasile Tarlev, liderul formațiunii Viitorul Moldovei, parte și a aceluiași bloc, a avut un comentariu critic.
,,Asta e răzbunare. Răzbunare pentru poziția independentă. Răzbunare pentru că nu și-a plecat capul în fața puterii, a trădat alegătorii și nu i-a fost frică să meargă împotriva politicii guvernului corupt”, a scris acesta pe pagina sa de Facebook.
Pionul Moscovei
Andrei Curăraru, expert în politici publice și securitate al Comunității Watchdog.md, susține că punctele de vedere ale acestor oameni sunt parte a planului de destabilizare a Moscovei privind Chișinăul.
,,Acești oameni nu apără doar o persoană. Apără un sistem. Sunt aliați direcți ai lui Șor, ai rețelelor finanțate din Rusia și ai planului de destabilizare. Urmează Curtea de apel. Urmează campania de victimizare. Urmează proteste în Găgăuzia. Stamov și alde el cu proteste, fake news și așa ziși „experți”. Totul în prag de alegeri. Este un scenariu cunoscut: destabilizezi, agiți, compromiți. Evghenia Guțul nu a fost o eroină. A fost un pion. O piesă într-un plan mult mai mare, finanțat de Moscova, executat de Șor. Iar acum, o parte din rețea încearcă să o transforme în martir. Această condamnare trebuie confirmată. Pentru că nu e doar despre Guțul. E despre cine mai controlează Moldova: legea sau rețelele subordonate Kremlinului. Și dacă nu apărăm acum principiul că nimeni nu e mai presus de lege — mâine nu vom avea cum să ne apărăm pe noi”, a precizat expertul.
Bașcana Găgăuziei, Evghenia Guțul, condamnată la șapte ani de închisoare și încătușată în sala de judecată, a transmis o reacție publică prin intermediul avocaților săi după ce a fost încarcerată. Ea susține că este nevinovată și se consideră o victimă a puterii.
,,Această decizie nu are nimic de-a face cu justiția. Acesta este un masacru politic, planificat și executat după instrucțiunile de sus. Astăzi sunt după gratii, iar mâine poate fi oricine îndrăznește să critice autoritățile. Aceasta nu este o propoziție pentru mine – este o sentință pentru tot sistemul democratic al Moldovei.Aceasta este o încercare de intimidare a găgăuziei, care au curajul să voteze așa cum vrea partidul de guvernământ”, a notat aceasta pe pagina sa de Facebook.
Bașcana Evgheniei Guțul acuză formațiunea puterii, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), precum și președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, că folosesc ,,represiunea ca instrument de combatere a disidenței. În premergătoare alegerilor parlamentare, nu se timid în privința metodelor – fabricarea cazurilor, presiuni asupra judecătorilor, convingeri politice. Toate acestea se fac în același scop – pentru a păstra puterea cu orice preț. Nu recunosc această farsă și voi lupta pentru numele meu, onoarea și adevărul meu. Nu pot fi distrus. Cu siguranță mă voi întoarce la ai mei! Pentru copiii mei! Pentru propria mea familie!Vom apela cu siguranță la această decizie autorităților superioare și vom căuta dreptate”.
Responsabilii PAS au spus că nu comentează aceste acuzații, iar cei Administrației Prezidențiale nu au venit deocamdată cu o reacție.
În data de 5 august, bașcana Găgăziei, Evghenia Guțul, a fost condamnată la șapte ani de pușcărie, precum și a fost confiscarea sumei de aproape 41. 000.000 de lei moldovenești. Alături de ea a fost condamnată și secretară fostei formațiuni Șor, Svetlana Popan, ea fiind privată de libertate pe un termen de șase ani și fiindu-i confiscată suma de circa 10.000.000 de lei moldovenești.
Bucharest International Air Show & General Aviation Exhibition (BIAS) își deschide porțile la finalul acestei luni, pe Aeroportul Internațional „Aurel Vlaicu” din Băneasa, organizatorii anunțând deja ce spectacole aviatice sunt confirmate.
BIAS își deschide porțile la finalul acestei luni
Bucharest International Air Show revine în forță cu o ediție specială desfășurată pe parcursul a 3 zile pline de adrenalină, între 29 și 31 august, la Aeroportul Internațional București Băneasa – Aurel Vlaicu și ROMAERO S.A.
29 august, data pe care începe BIAS 2025
Potrivit organizatorilor, programul evenimentului este următorul:
29 august – Ziua profesioniștilor și a pasionaților de aviație
– Deschiderea expoziției de aviație generală
– Avioane expuse la sol
– Zboruri de antrenament
– Întâlniri cu piloți și companii din industria aeronautică
30 și 31 august – Zilele de spectacol aerian
Evoluează pentru prima dată în România:
-Patrouille de France – una dintre cele mai prestigioase formații de acrobație din lume, cu avioanele Alpha Jet.
Red Arrows (Marea Britanie) revin cu demonstrații de sincronizare de înaltă precizie.
Alături de ei: Forțele Aeriene Române și Aeroclubul României, cu demonstrații impresionante de parașutism, planoare, avioane militare și acrobații spectaculoase
În total, peste 200 de piloți și aeronave din țară și străinătate vor fi prezente la BIAS 2025.
Intrarea este liberă.
Ce spectacole aviatice sunt confirmate
Potrivit organizatorilor, la ediția BIAS 2025 și-au confirmat prezența:
White Wings, formatia de planoare a Aeroclubului României vine la BIAS 2025, care va avea un moment de zbor sincronizat, fără motor, dar cu maximă precizie.
The Flying Bulls revin la BIAS 2025
Parteneri de tradiție ai Bucharest International Air Show încă de la primele ediții, The Flying Bulls se întorc în 2025 cu două aparate excepționale, așteptate cu nerăbdare de pasionații de aviație:
– Douglas DC-6B – impunătorul cvadrimotor care a fost, odinioară, avionul personal al mareșalului Tito. P-51D Mustang – legendarul avion de vânătoare, simbol al superiorității aeriene în al Doilea Război Mondial.
Li se vor alătura în demonstrații aeriene:
F4U-4 Corsair – emblemă a luptelor din Pacific;
BO 105 C – elicopterul care execută manevre acrobatice spectaculoase, sfidând legile fizicii.
Restaurate cu măiestrie și încărcate de istorie, aceste aeronave remarcabile vor fi puncte de atracție ale celei de-a 15-a ediții a BIAS – un eveniment de neratat pentru toți iubitorii aviației.
Foto: European Airshows
Echipa „Daedalus” din Grecia revine la BIAS 2025
În anul în care aniversează două decenii de existență, Hellenic Air Force T-6A „Daedalus” Demo Team revine la Bucharest International Air Show – BIAS 2025!
Cu aeronavele Beechcraft T-6 Texan II, piloții Forțelor Aeriene Elene vor aduce din nou pe cerul României un spectacol aerian dinamic, plin de precizie și adrenalină.
Șoimii României – din nou la înălțime la BIAS 2025
George, Andreea, Teo, Vali și Laszlo – aceștia sunt Șoimii României, echipa de acrobație a Aeroclubului României, și suntem mândri să îi avem din nou alături la BIAS 2025.
Cu un stil unic și manevre spectaculoase, piloții români promit să ofere publicului un moment de neuitat – o demonstrație de precizie, curaj și pasiune pentru zbor, care va ține privirile ațintite spre cer.
Premiere la BIAS 2025: Patrouille de France vine în România
Pentru prima dată în România, celebra formație de acrobație aeriană Patrouille de France va evolua la Bucharest International Air Show – BIAS 2025!
Recunoscută la nivel mondial pentru eleganța și precizia manevrelor, Patrouille de France este una dintre cele mai prestigioase echipe demonstrative din aviația militară internațională. Cu o istorie impresionantă și o prezență emblematică în marile mitinguri aviatice, echipa Forțelor Aeriene Franceze promite un spectacol memorabil pe cerul Bucureștiului.
Germania revine la BIAS 2025 cu Eurofighter Typhoon F-2000A
Suntem încântați să anunțăm participarea Germaniei la Bucharest International Air Show – BIAS 2025, cu una dintre cele mai performante aeronave de luptă din lume: Eurofighter Typhoon F-2000A.
Elegant și extrem de manevrabil, Typhoon va survola din nou cerul Bucureștiului într-o demonstrație aeriană spectaculoasă, ce va evidenția forța, agilitatea și precizia acestui interceptor de ultimă generație.
HeliForce revine la BIAS 2025 cu Mil Mi-2
După succesul răsunător de anul trecut, HeliForce se întoarce la Bucharest International Air Show – BIAS 2025!
Echipajul va evolua din nou cu elicopterul Mil Mi-2, oferind publicului o demonstrație impresionantă de măiestrie în pilotaj, forță și precizie. Acest model emblematic va domina cerul Bucureștiului, confirmând încă o dată performanțele spectaculoase ale zborului elicoidal.
Red Arrows, în premieră la BIAS
Suntem onorați să anunțăm participarea legendarilor RAF Red Arrows din Marea Britanie la Bucharest International Air Show – BIAS 2025!
Formația simbol a Royal Air Force, recunoscută la nivel mondial pentru precizia excepțională și eleganța manevrelor aeriene, va evolua pe cerul Bucureștiului într-un spectacol care promite să impresioneze prin stil, rigoare și măiestrie britanică.
Foto credit: RAF Red Arrows
Aeroclubul României – tradiție, spectacol și excelență la BIAS 2025
Aeroclubul României revine la Bucharest International Air Show – BIAS 2025 cu unele dintre cele mai apreciate formații ale aviației civile românești:
HAWKS OF ROMANIA – formația acrobatică emblematică, formată din 4 aeronave Extra 330, va impresiona din nou cu precizia și dinamismul manevrelor în zbor sincronizat.
WHITE WINGS – o demonstrație de eleganță și finețe aeriană, în care două planoare creează un veritabil balet în aer, demonstrând armonia perfectă dintre pilotaj și rafinament.
BLUE WINGS – parașutiștii de elită ai Aeroclubului vor colora cerul în roșu, galben și albastru, într-un moment de mare încărcătură simbolică și spectaculozitate.
Forțele Aeriene Române – participare de anvergură la BIAS 2025
Forțele Aeriene Române vor fi, și în acest an, una dintre principalele atracții ale Bucharest International Air Show – BIAS 2025, cu o prezență extinsă și diversă care va evidenția capabilitățile tehnice și profesionalismul piloților români.
Publicul va putea admira, în zbor sau la sol, o gamă impresionantă de aeronave militare:
F-16 Fighting Falcon – avion multirol de generația a patra, simbol al modernizării aviației militare românești
IAR 330 Puma – elicopter versatil, utilizat în multiple misiuni militare și umanitare
IAR 99 Șoim – avion de antrenament avansat și atac ușor, fabricat în România
C-27J Spartan – aeronavă de transport tactic, esențială în operațiunile de sprijin și salvare
IAR 316 Alouette – elicopter ușor pentru instruire și misiuni diverse
Yakovlev Yak-52 – avion de antrenament cu elice, folosit în pregătirea piloților militari
Antonov AN-26 – aeronavă de transport cu largă utilizare în misiuni logistice
Flying Dragons Team revine la BIAS 2025
6 piloti + 6 motoparapante + fum colorat + efecte pirotehnice = un spectacol care îți taie respirația!
Formația poloneză Flying Dragons Team urcă și in acest an pe scena Bucharest International Air Show, cu o demonstrație care transformă zborul în artă. Coregrafia lor aeriană sincronizată promite un moment de neuitat.
Fostul președinte Ion Iliescu a vorbit cu umor, într-un interviu acordat anul trecut bloggerului „Adevarul”, Ionuț Vulpescu, despre Chat GPT și inteligența artificială, spunând că e destul de sigur că l-ar putea plăcea, pentru că face conexiuni interesante.
Ion Iliescu spunea cu umor că i-ar putea plăcea Chat GPT, dată fiind înclinația sa spre tehnologie
„Trebuie să îți spun, ca să ne amuzăm, persoane din apropierea mea l-au întrebat ce crede că aș putea opina despre el. Iar răspunsul lui (n.a. Chatgpt) a fost că dată fiind orientarea mea către tehnologie, e destul de sigur că l-aș putea plăcea. Prin urmare, mi-a câștigat încrederea. Spune și el ce găsește în bazele de date, dar face conexiuni interesante. De pildă, la întrebarea care sunt lucrurile bune pe care le-am făcut, a găsit cinci: tranziția României către democrație; stabilizarea politică după o perioadă de haos; reforma de la o economie planificată centralizat la o economie orientată către piață; modernizarea infrastructurii și creșterea implicării sociale, cu accent pe dezvoltarea unui mediu politic pluripartidist. Sunt destul de mulțumit, nu doar de răspunsuri, ci și de topul lor. Prefer însă un interlocutor uman, bag de seamă că inteligența aceasta artificială nu prea are simțul umorului. Încă ceva, l-au întrebat și care e cea mai bună replică din discursurile mele. În mod curios, a ales una care nu face parte din discursurile lucrate, ci din cele spontane, libere, din zile de tensiune, din 1990: „vă cer să aveți încredere în ziua de mâine, în înțelepciunea oamenilor noștri”.
Dacă inteligența artificială a recunoscut că îndemnul la încredere e cel mai bun lucru, atunci îmi e clar că se recunoaște învinsă de ceva ce numai noi, ca ființe umane, putem avea în rarele noastre clipe de luciditate: deplina lăsare a vieții noastre în mâinile celuilalt, cu speranță. În 1980, apărea la Tokio o carte care mi-a fost dăruită și căreia i-am dat și ei câteva pagini din jurnalul meu de lectură, un volum al lui Yoneji Masuda, Societatea informatică, o societate postindustrială. Se vorbea, încă din 1972, la Institutul Japonez pentru Dezvoltarea Folosirii Calculatoarelor, despre „Planul pentru o societate informatică”, un obiectiv național pentru anul 2000: două obiective m-au cucerit și le-am găsit formidabile.
Primul, planul Computopolis, un oraș computerizat experimental, proiect de 1170 miliarde de dolari; al doilea, un computer peace corp. Ei credeau în ceea ce s-a dovedit a fi o realitate: epoca informatică, o transformare socială calmă, care va produce o neo-renaștere, globalismul, axat pe democrație participativă, sinergică și creatoare de cunoștințe. O democrație în care printre valorile fundamentale, intimitatea – se vorbea chiar de „turnul Copernican al intimității” – va fi crucială, și în care progresul va fi garantat de computopia – relația dintre computere și tehnologia inovativă. Trebuie înțeles faptul că civilizația informatică e tot opera lui homo sapiens și că nu va dispărea din mijlocul ei. Pariul japonez acesta a fost: secolul XXI nu va fi al unei civilizații materiale, ci al societății invizibile, deci al civilizației virtuale. Vă las pe dvs. să vă gândiți dacă pariul european pentru secolul XXII va fi la fel de tare”, spunea fostul președinte în interviul acordat fostului ministru al Culturii Ionuț Vulpescu, blogger „Adevarul”.
PSD a fost evacuat din sediul pe care îl ocupa în centrul Slatinei, după ce nu și-a plătit chiria timp de patru luni. Primarul municipiului, Mario De Mezzo, a anunțat decizia într-un clip video dur, în care afirmă că „vremea golăniilor s-a terminat”
PSD a fost evacuat din sediul pe care îl ocupa în centrul Slatinei. Sursa foto: M. De Mezzo Facebook
Partidul Social Democrat pierde sediul din centrul municipiului Slatina, după ce administrația locală a emis o notificare oficială de evacuare. Motivul? Neplata chiriei în ultimele patru luni. Anunțul a fost făcut de primarul liberal Mario De Mezzo, marcând astfel o ruptură clară de trecutul politic al orașului.
„Pe 1 august am semnat notificarea de evacuare a Partidului Social Democrat din acest sediu pe care îl au pe Bulevardul A.I. Cuza. Motivul este unul simplu: timp de 4 luni de zile nu și-au plătit chiria. Sigur, este o chirie uriașă: 380 de lei pe lună pentru 136 de metri pătrați, în condițiile în care, mai jos, cu 10 sau 20 de metri pătrați, oamenii plătesc mii de euro pe lună pentru un spațiu mult mai mic decât cel pe care îl are PSD-ul”, a transmis De Mezzo în clipul video devenit viral în mediul online.
De Mezzo i-a acuzat pe liderii locali ai PSD de dispreț / Sursa foto: Video Mario De Mezzo Facebook
„Nu mai sunteți vătafii orașului!”
„Ei așa au funcționat tot timpul, pentru că era regimul lor și nu trebuia să plătească nimic. Nici măcar acești 380 de lei, o mizerie de bani, pentru sediul acesta uriaș pe care îl au. Au crezut că le merge? Nu. Am trimis notificare de evacuare, pentru că, în contractul pe care ei l-au făcut cu PSD-iștii lor, Alin Calotă este cel care semnează, PSD-istul înfocat Alin Calotă, și Marius Oprescu – deci ei singuri și-au făcut contractul” a povestit primarul De Mezzo pe Facebook.
De Mezzo i-a acuzat pe liderii locali ai PSD că, de ani de zile, tratează bunurile publice cu dispreț și că au beneficiat de privilegii nemeritate.
„Bă, băieți, vremea voastră, când făceați golănii, când disprețuiați oamenii, când vă băteați joc și călcați în picioare tot, chiar și pentru o sumă de 380 de lei, s-a terminat.” a mai spus primarul.
De Mezzo a ținut să transmită și un mesaj direct pentru liderii social-democrați locali: „Oprescule, lasă Trabucu, lasă Macalanu și pune mâna pe treabă, nene, că nu mai merge așa!”
Sediul va fi redat comunității
Primarul a anunțat și ce se va întâmpla cu spațiul în care funcționa organizația locală a PSD. Acesta va fi reintrodus în circuitul public, urmând să deservească interesele orașului.
„Vom găsi o utilitate socială pentru acest sediu și îl vom reda Slatinei, iar PSD-ul probabil va învăța că disprețul trebuie să se termine, va învăța că golăneala trebuie să se termine și că nu mai merg lucrurile ca pe vremea când erau vătafi absoluți și în Slatina, și în județ.” a declarat edilul.
Primarul municipiului Buzău, Constantin Toma, a afirmat că a discutat cu Marcel Ciolacu despre revenirea acestuia la Buzău, ca preşedinte al Consiliului Judeţean.
Marcel Ciolacu, fost președinte PSD FOTO: Merdifax
”A spus că are intenţia de a candida, nu este nimic sigur deocamdată, dar cred că va face mai multă treabă decât a făcut la Bucureşti. Chiar dacă eu l-am criticat pentru ce a făcut la nivel naţional, sper că, dacă va veni la Consiliul Judeţean, va fi o colaborare mai bună cu Primăria, pentru că acum nu este ceva extraordinar”, a spus Constantin Toma, la un post local de televiziune, scrie News.
Constantin Toma a mărturisit că discuţia cu fostul şef al PSD a avut loc în urmă cu trei săptămâni şi că nu ştie dacă de atunci acesta a luat o altă hotărâre în privinţa candidaturii la preşedinţia Consiliului Judeţean.
Toma a spus că, chiar dacă Marcel Ciolacu va fi candidatul PSD la preşedinţia Consiliului Judeţean Buzău, asta nu înseamnă că victoria este asigurată.
”Discuţia este de vreo trei săptămâni, nu ştiu dacă s-a mai schimbat ceva între timp. Pe surse, înţeleg că alegerile se discută să fie programate în noiembrie. Trebuie însă multă atenţie pentru că electorii noştri nu mai sunt aceiaşi şi nu mai eşti sigur de nimic. Depinde de foarte multe şi depinde şi de ce oameni ai ca şi contracandidaţi. La fel de bine cum poate câştiga, la fel de bine poate să şi piardă această bătălie pentru că nu mai poţi fi sigur de nimic”, a mai spus primarul Buzăului.
Unul dintre principalele canale de propagandă ale Kremlinului, TASS, a preluat mesajul publicat de Guvernul României.
Cum mai relatează publicația rusă TASS știrea morții lui Ion Iliescu / Sursa foto: AFP
„Cu profund regret, Guvernul anunță încetarea din viață a fostului președinte al României, domnul Ion Iliescu. Fostul președinte al statului român a decedat astăzi, 5 august 2025, la Spitalul Clinic de Urgență «Prof. Dr. Agrippa Ionescu»”, este citat de către TASS comunicatul publicat pe site-ul cabinetului de la București.
De partea cealaltă, agenția rusă de presă Interfax a notat că: „Fostul președinte român Ion Iliescu a decedat la vârsta de 95 de ani, relatează Radio România, citând o declarație a Spitalului Agrippa Ionescu din București”.
Cum mai relatează publicația rusă TASS știrea morții lui Ion Iliescu
„Iliescu a fost de trei ori șef al statului român: în perioada 1989-1992, în calitate de președinte al Consiliului Frontului Național de Salvare și al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (parlamentul de tranziție), în perioada 1992-1996 și în perioada 2000-2004, în calitate de președinte ales al țării.
În această perioadă, în țară au avut loc schimbări fundamentale: a fost restabilită proprietatea privată, a fost introdus un sistem multipartid și au fost proclamate drepturile și libertățile omului.În acești ani, România a aderat la NATO și a finalizat negocierile pentru aderarea la UE.
În același timp, Iliescu a fost un susținător al relațiilor constructive cu Rusia. În 2003, el a semnat la Moscova, împreună cu președintele rus Vladimir Putin, Tratatul de prietenie și cooperare între Federația Rusă și România.
Ulterior, Parchetul General al României l-a pus sub acuzare pe Iliescu pentru comiterea de crime împotriva umanității. Mai precis, el a fost acuzat că, în decembrie 1989, împreună cu camarazii săi, a creat în mod deliberat o atmosferă de „psihoză teroristă” în țară, care a dus la confruntări armate și la moartea mai multor persoane, și că a ordonat dispersarea unei manifestații antiguvernamentale la București, în iunie 1990, în urma căreia au existat victime. Iliescu a respins aceste acuzații, calificându-le ca fiind motivate politic.” relatează TASS conform Hotnews.ro.
Presa internațională despre moartea lui Ion Iliescu. Bloomberg: O figură centrală a revoluției sângeroase din România
În ciuda avertismentelor transmise de Washington, administrația de la Kremlin nu ia în calcul oprirea ofensivei militare în Ucraina. Potrivit unor surse apropiate puterii de la Moscova, citate de agenția Reuters, președintele rus Vladimir Putin este decis să continue războiul până la ocuparea integrală a celor patru regiuni ucrainene pe care Rusia le revendică – Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson.
Președintele rus, Vladimir Putin/FOTO:AFP
Termenul ultimatumului emis de președintele american Donald Trump privind o posibilă încetare a focului expiră vineri, însă Kremlinul pare hotărât să ignore presiunea externă. Convingerea din cercul restrâns al lui Putin este că „frontul ucrainean se va prăbuși în următoarele două-trei luni”, iar orice oprire acum ar fi percepută drept o slăbiciune – atât de către armată, cât și de societate.
Ce urmărește, de fapt, Kremlinul
Putin consideră că o oprire a ostilităților în timpul campaniei de vară ar fi lipsită de logică militară și politică. Chiar dacă se vorbește despre presupuse negocieri indirecte la Istanbul, acestea sunt percepute mai degrabă ca un gest simbolic menit să convingă Washingtonul că Moscova nu respinge ideea unui acord de pace.
În realitate, susțin sursele citate, întâlnirile nu au produs rezultate concrete, ci doar au permis schimburi umanitare punctuale. Unul dintre oficialii consultați de Reuters afirmă că liderul rus este preocupat de deteriorarea relațiilor cu SUA, dar speră totodată că „relațiile comerciale cu Occidentul vor putea fi reluate, într-un fel sau altul”.
Respingerea unei oferte americane
Una dintre propunerile de pace formulate anul trecut de administrația americană – care ar fi inclus recunoașterea de facto a anexării Crimeei și a controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate începând cu 2022 – a fost respinsă de Kremlin. „O oportunitate fantastică”, au numit-o unii interlocutori apropiați deciziei, dar cu toate acestea, Putin a ales să continue războiul, mizând pe câștiguri teritoriale.
Un oficial rus citat de Reuters a admis că noile sancțiuni occidentale ar putea fi „dureroase și neplăcute”, dar nu decisive. „Nu va fi o catastrofă”, a spus acesta, sugerând că Rusia a învățat să ocolească restricțiile. La Moscova se crede că amenințările americane s-ar putea dovedi, din nou, lipsite de urmări concrete, iar parteneri esențiali precum China nu vor renunța la achizițiile de petrol rusesc.
Această idee a fost întărită indirect și de președintele Donald Trump, care a declarat recent că „rușii sunt pricepuți în a evita sancțiunile” și că „vom vedea ce se întâmplă în continuare”.
Reacția de la Kiev: „Putin este dezinformat”
Ucraina nu a întârziat să reacționeze. Potrivit unei declarații a lui Andrii Kovalenko, șeful Centrului pentru Combaterea Dezinformării din cadrul Consiliului Național de Securitate, informațiile care ajung la președintele rus sunt trunchiate și manipulate de oamenii din anturajul său apropiat.
Kovalenko susține că personaje precum Nikolai Patrușev, Serghei Kirienko și Valeri Gherasimov au propriile interese în prelungirea conflictului, fie din rațiuni de succesiune, fie din motive economice și de influență. „Putea să nu creadă în raportările cosmetizate, dar e cunoscut pentru încrederea pe care o acordă hârtiilor frumos redactate”, afirmă oficialul ucrainean.
Perspectivele unei întâlniri Putin-Zelenski
Deși purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a reiterat recent disponibilitatea lui Vladimir Putin de a se întâlni cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, aceasta este condiționată de o „etapă de pregătire tehnică” la nivel de experți – un semnal că Moscova nu e dispusă să negocieze pe termen scurt.
La 1 august, Putin a încercat din nou să transfere responsabilitatea blocajului diplomatic către Kiev, sugerând că partea ucraineană evită negocierile. Replica președintelui Zelenski a venit prompt, acesta amintind că o propunere clară de pace a fost transmisă Rusiei de către Statele Unite – și ignorată.
Zelenski a avut o conversație cu Trump
Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a avut o conversație telefonică cu președintele SUA, Donald Trump, pe 5 august. Liderii au discutat despre atacurile rusești asupra Kievului, sancțiunile anti-ruse și soluțiile europene comune care ar putea ajuta la protejarea Ucrainei.
Pe canalul său de Telegram, președintele ucrainean a menționat că el și omologul său american au discutat, de asemenea, despre cooperarea bilaterală în domeniul apărării dintre țări. Zelenski a numit conversația productivă și a menționat că subiectul principal a fost încheierea războiului din Ucraina.
„Este absolut necesar să se oprească masacrele cât mai curând posibil, susținem pe deplin acest lucru. Nu ar fi putut exista război timp de multe luni dacă rușii nu l-ar fi prelungit”, a remarcat Volodimir Zelenski.
Potrivit președintelui Ucrainei, pozițiile celor două țări au fost coordonate în cadrul conversației cu președintele Statelor Unite. Zelenski și Trump au făcut schimb de evaluări ale situației din Ucraina și ale brutalității crescânde a atacurilor rusești.
„Președintele Trump este pe deplin informat despre atacurile rusești asupra Kievului, asupra celorlalte orașe și comunități ale noastre”, a declarat liderul ucrainean.
În plus, șefii de stat au discutat despre sancțiunile împotriva Rusiei. Potrivit lui Zelenski, Moscova ia în considerare perspectivele înăspririi sancțiunilor americane, iar hotărârea lui Trump „poate schimba multe”.
De asemenea, au discutat despre continuarea cooperării cu țările Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și, în special, despre deciziile deja luate de Olanda, Suedia, Norvegia și Danemarca de a furniza Ucrainei arme americane în valoare de peste un miliard de dolari.
În cadrul interacțiunii bilaterale dintre Kiev și Washington, președinții au discutat un proiect de acord în valoare de 10-30 de miliarde de dolari, în baza căruia SUA vor achiziționa drone din Ucraina.
„Proiectul de acord privind dronele a fost deja pregătit de partea ucraineană, suntem pregătiți să îl discutăm în detaliu și să îl încheiem. Ar putea fi unul dintre cele mai puternice acorduri”, a declarat Zelenski, mulțumindu-i președintelui SUA și fiecărui american care susține protejarea vieților ucrainene.
Reamintim că, într-un interviu din 5 august, Donald Trump a declarat că îl va obliga pe președintele rus Vladimir Putin să oprească războiul din Ucraina prin reducerea costului energiei. Potrivit acestuia, economia rusă nu ar putea rezista la o altă scădere de 10 dolari a prețului petrolului pe baril.
Pe 2 august, Trump a declarat că Statele Unite sunt „pe deplin pregătite” pentru o confruntare nucleară cu Rusia, dacă va fi necesar. Acesta a fost răspunsul său la amenințările cu arme nucleare din partea vicepreședintelui Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev.
Problema pensiilor speciale și eliminarea unor beneficii pentru magistrați a stârnit dezbateri aprinse în societatea din România. Pe fondul discuțiilor care îi așează în prim-plan, opiniile magistraților sunt împărțite și atrag atenția asupra mai multor neajunsuri pe care le are sistemul judiciar. Horatius Dumbravǎ, fost președinte CSM, subliniază însă responsabilitatea pe care o poartă aceștia.
Pensiile magistraților vor fi reformate. FOTO Shutterstock
Fostul judecător Horațius Dumbravă, care a propus din poziția de șef al CSM, în 2011, modificarea legii astfel încât procurorii condamnați definitiv pentru fapte de corupție să nu mai poată beneficia de pensii speciale, admite că „este o problemă sistemică” în justiție, considerând că neajunsurile sistemului se agravează în lipsa unor măsuri de reorganizare.
Cu toate astea, atrage atenția că „Inspecția Judiciară, CSM-ul mai ales, s-au transformat într-un fel de sindicat, ceea ce nu este în regulă, pentru că CSM-ul, până la urmă, apără independența justiției. Adică, apără independența justiției inclusiv pentru cetățeni. Cetățenii au nevoie de independența justiției, nu judecătorii. Și ei, dar în primul rând cetățenii”.
Actuala dezbatere aprinsă „era previzibilă”, mai spune Horațius Dumbravă: „Discuțiile sunt de ceva ani de zile. (…) Și politicienii sunt tot atât de vinovați, pentru că au preferat să nu rezolve problema sau să o ascundă, din diverse motive. (…) CSM-ul, pe lângă faptul că a devenit un sindicat, există la nivelul sistemului judiciar, un fel de ”power within the power”, spun americanii, adică putere în interiorul puterii. S-a cristalizat o putere în interiorul puterii judecătorești, care uneori, din punctul meu de vedere, se comportă ca politicienii, cu care uneori au și dat mâna, nu neapărat pe dosare, pe cauze, ci pe, ce să zic, avantaje reciproce. (…) Gândiți-vă la prescripții. Gândiți-vă la modul de interpretare a prescripției, mai ales în cauză de corupție. Chiar dacă, să zicem, nu au fost înțelegeri scrise sau înțelegeri verbale, cumva tacit s-a convenit lucrul ăsta”.
Fostul șef al CSM atrage atenția asupra responsabilității magistraților: „Problema majoră toate discuțiile pe care le antrenează asociațiile profesionale, CSM-ul, se învârt în jurul noțiunii de independență. Independența judecătorilor, independența justiției. Ori, independența ca noțiune, ca și concept, nu o spun eu, o spun toate recomandările adotate sub egida Consiliului Europei, mă refer la Consiliul Consultativ al Judecătorii Europei, spune că independența are în sine, conține în sine conceptual și noțiunea de responsabilitate. Ori, dacă vrei să fii o asociație în independență ca sistem, trebuie să te gândești și la responsabilitate, inclusiv responsabilitatea socială. Adică, în condițiile în care România și românii se confruntă cu grave probleme sociale, justiția este datoare să fie și responsabilă social. Și cred că lucrul ăsta CSM-ul l-a cam uitat”.
Ce e de făcut
Referitor la ce trebuie făcut, Horațius Dumbravă punctează că este nevoie de „responsabilitate, inclusiv responsabilitate socială și mai ales dialog. Dialog permanent cu celelalte puteri constituite în stat și dialog cu cetățenii. Ca să înțeleagă cetățenii că pe lângă acest tip de independență există și responsabilitate”.
Context
Executivul condus de Ilie Bolojan vrea să majoreze vârsta de pensionare a magistraților la 65 de ani și să plafoneze cuantumul pensiilor pentru magistrați la 70% din ultimul salariu net, față de 80% din salariul brut, cât este în prezent. Ministrul Justiției, Radu Marinescu, a afirmat în urma consultărilor de la Cotroceni că discuțiile vor continua pentru a apropia poziția Guvernului de cea a magistraților: „S-a urmărit o apropiere între punctele de vedere. Este posibil să mai urmeze întâlniri pe această temă. Nu există o concluzie finală”.
Reacții din sistemul judiciar
De la prezentarea propunerilor Guvernului Bolojan pentru reforma pensiilor magistraților, dezbaterea publică a fost intensă. Una dintre pozițiile care au încins spiritele în spațiul public a venit din partea șefei CSM, Elena Costache, care a afirmat cǎ o pensie de 11.000 de lei ar fi prea micǎ pentru un magistrat.
„Mi se pare puțin și o să vă spun și de ce mi se pare puțin. Haideți să vedem cât e un salariu mediu. La nivel de Curte de Apel, NET lunar: 20.000 de lei, are o virgulă… 346; Tribunal: 17.948; Judecătorie: 16.157. Să aplicăm 70% din aceste sume. Ar fi 11.309 lei pensie”, este răspunsul dat de șefa CSM referitor la noul calcul propus pentru pensiile magistraților. Elena Costache a susținut că situația magistraților este unică din toate punctele de vedere și că „nu putem să punem egal între magistrați și celelalte categorii sociale”.
În sprijinul ei a venit șefa Inspecției Judiciare, Roxana Petcu, care a acuzat că tema a fost deturnată din zona profesională spre una populistă și emoțională. „Demonizarea magistraturii are loc în condițiile în care întreaga discuție este coborâtă într-o zona de non-profesioniști. Cred că întrebările reale pe care trebuie să ni le punem nu sunt despre cât “merită” justiția, ci despre ce fel de justiție vrem. Și nu mă voi referi aici la condiții materiale, volum de munca etc. ci la sistem, la model, din perspectivă ideologică. Nu am văzut sa fie invitat niciun profesor universitar, teoretician al dreptului, sa își expună punctul de vedere despre aceste aspecte: este preferabila, oare, o justiție populara? Fie ea pe baze elective ori pe sistemul juraților? De ce, totuși, marii noștri teoreticieni au ales o justiție profesionista?”, a scris Petcu pe Facebook.
Și Asociația Mișcarea pentru apărarea statutului procurorilor a avut un punct de vedere. „Se cere rigoare de ceas elvețian într-un mecanism care scârțâie ca o roată veche. Poate nu se vede din afară, dar înăuntru, fiecare zi aduce încă o luptă cu timpul, cu volumul și cu sistemul însuși, din păcate”, scrie AMASP, atrăgând atenția asupra sistemului judiciar, al cărui „inamic numărul 1” este „legislația incoerentă și impredictibilă”, printre multe alte lipsuri ale sistemului de justiție.
Într-o reacție anterioară, AMASP lansa un apel la dialog și preciza: „de multe ori, revolta societății este și a noastră, doar ca noi nu avem întotdeauna cadrul necesar pentru a ne-o exprima”.
Problema vârstei de pensionare
Procurorul Claudiu Sandu, vicepreședintele CSM, a intervenit cu privire la un alt aspect al modificărilor propuse, criticând intenția de a prelungi cu 10 ani durata minima în care magistrații trebuie să rămână în sistem. „Acestui om, care vreme de 25 de ani sau aproape 25 de ani a suportat toate privațiunile, toate interdicțiile, a motivat noaptea, a motivat dosare în weekend, s-a dus pe teren în weekend, pe ger, pe ploaie, a scos cadavre din fântâni, îi spui că mai trebuie să rămână vreo 15 ani până la 65 de ani, tot universul lui se dărâmă, colapsează, pentru că nu mai poate”, declarat Claudiu Sandu într-un interviu pentru Observator.
Poziția sa contrazice astfel punctul de vedere al președintelui Nicușor Dan, care a atras atenția că este nevoie de experiența acelor magistrați care aleg să se pensioneze imediat ce îndeplinesc condițiile de vechime necesare.
Vă scădea atractivitatea pentru magistratură?
La rândul său, șefa DIICOT Pitești, procurorul Antonia Diaconu, a transmis pe Facebook un mesaj care atrage atenția asupra atractivității magistraturii și rolul său în calitatea actului de justiție, adică exact motivele pentru care au fost introduse în 1997 pensiile speciale și mai multe beneficii pentru magistrați. „Având în vedere cat de atractivă e magistratura, după cum se schimbă legile justiției aproape anual, nu vor mai intra oamenii noi în sistem, mulți oameni ok vor pleca, nevoia va fi din ce în ce mai mare și atunci se vor coborâ standardele si mai mult și de aici e lesne de înțeles”, a scris procuroarea într-o postare recentă pe Facebook.
Într-o altă postare, aceasta spunea că „a găsi acum inamicul nr. 1 într-o categorie și a-l anihila între ghilimele, într-un fel sau altul, fără soluții corecte, o să ducă la o dezamăgire, pentru ca mâine, când inamicul va fi anihilat, se va constata că nu s-a schimbat nimic efectiv și avem aceleași probleme sau chiar mai multe”.
Fostul președinte Klaus Iohannis a transmis un prim mesaj public în calitate de fost șef al statului, după moartea lui Ion Iliescu. Acesta a subliniat impactul major pe care mandatele lui Iliescu l-au avut asupra României și a transmis condoleanțe familiei îndoliate.
Klaus Iohannis, primul mesaj ca fost președinte după moartea lui Iliescu / Sursa: Presidency.ro
Fostul președinte al României, Klaus Iohannis, a transmis marți, 5 august 2025, un mesaj de condoleanțe după moartea lui Ion Iliescu, primul președinte ales al României post-decembriste. Acesta este primul mesaj public al lui Klaus Iohannis de la încheierea celui de-al doilea mandat prezidențial.
„Primul Preşedinte ales al României post-decembriste, Ion Iliescu, s-a stins astăzi din viaţă. Mandatele sale de preşedinte au avut un impact semnificativ asupra României. Transmit condoleanţe soţiei şi celor apropiaţi! Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească!”, se arată într-un mesaj al fostului preşedinte al României Klaus Iohannis, transmis de Agerpres.
Ion Iliescu a murit marți, la vârsta de 95 de ani. A fost o figură centrală în politica românească de la sfârșitul anilor ’80 și până în anii 2000, conducând România în momente esențiale ale tranziției de la comunism la democrație.
A fost de trei ori Președintele României (1990-1992, 1992-1996 și 2000-2004) și, de altfel, singurul președinte de stânga al acestei țări în 3 decenii de democrație. De câțiva ani, apariția președintelui Ion Iliescu în spațiul public a fost tot mai rară și prețioasă, convins fiind că retragerea cu demnitate ține de caracterul omului politic.
Imaginea 1/5: Ion Iliescu a fost primul preşedinte al României, după Revoluţie
În ianuarie 1990, FSN, inițial, la nivel declarativ, organizat ca organism provizoriu al exercitării puterii, a hotărât să se transforme în partid politic. Întrucât acesta era format în principal din al doilea eșalon al fostului PCR, au izbucnit proteste anti-FSN, aprobate de partidele politice de opoziție Partidul Național Liberal (PNL), Partidul Național Țărănesc Creștin Democrat (PNȚCD) și Partidul Social-Democrat Român (PSDR). În replică, Iliescu a lansat o chemare către „clasele muncitoare” să sprijine FSN împotriva „forțelor fasciste, care încearcă să destabilizeze țara”.
Acest îndemn a dus la declanșarea primei Mineriade, atunci când minerii din Valea Jiului, conduși de Miron Cozma, au sosit în București și au reprimat demonstrațiile opoziției democratice.
Cu toate acestea, liderii FSN au acceptat să împartă puterea cu partidele de opoziție până la alegeri. Astfel, la 13 februarie 1990, Iliescu a fost ales Președinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională, un organism creat pentru a prelua puterile prezidențiale în stat și în care au fost incluși reprezentanți ai tuturor partidelor politice apărute după Revoluție (dar în care FSN rămânea însă majoritar), preluând de facto interimatul la Președinția României.
Primul mandat constituțional
Primele alegeri parlamentare şi prezidenţiale, în conformitate cu noua Constituţie, au avut loc la 27 septembrie 1992. Cu programul „Cred în schimbarea în bine a României”, Ion Iliescu s-a calificat de pe prima poziţie în turul doi de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 11 octombrie 1992, unde l-a avut drept oponent pe Emil Constantinescu, candidat din partea forţei de opoziţie, Convenţia Democratică din România.
Obţinând 61,43% din totalul voturilor valabil exprimate, Ion Iliescu a obţinut primul mandat constituţional de preşedinte al României, potrivit enciclopediaromaniei.ro. Rezultatul strâns al alegerilor parlamentare, a determinat formarea unui guvern de coaliţie având în prim-plan FDSN (PDSR din 1993), formaţiune susţinătoare a preşedintelui. După intense negocieri s-a convenit ca primul ministru să fie unul independent, în persoana lui Nicolae Văcăroiu (din 1996 va deveni membru al PDSR).
O realizare importantă a mandatului a fost semnarea Acordului de Asociere la Uniunea Europeană în 1993 (intrat în vigoare la 1 februarie 1995). Deşi pe 22 iunie 1995 a fost depusă cererea oficială de aderare a României la UE, lipsa performanţelor economice a plasat ţara noastră pe „lista de aşteptare”. De asemenea, pe plan extern, România a fost acceptată în Consiliul Europei, a aderat la Parteneriatul pentru Pace propus de NATO şi au fost elaborate strategiile de aderare la organizaţiile euro-atlantice. Pe plan intern, ţara noastră a fost afectată de un declin economic intens manifestat prin scăderea nivelului de trai, hiperinflaţie şi privatizări defectuoase.
Perioada de opoziţie
Ion Iliescu şi Emil Constantinescu s-au confruntat din nou în turul al doilea de scrutin al alegerilor prezidenţiale din 17 noiembrie 1996. Pe fondul unei stări generale de nemulţumire în rândul populaţiei, PDSR a pierdut alegerile parlamentare în faţa CDR, iar Iliescu a obţinut doar 45,6% în turul doi, insuficient pentru a-şi asigura un nou mandat.
În ciuda eşecului, Iliescu este ales preşedinte al PDSR la Conferinţa din 17 ianuarie 1997, din poziţia de senator asumându-şi rolul de lider al opoziţiei.
La alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 26 noiembrie 2000, Iliescu a candidat din nou pentru cea mai înaltă funcţie în stat. Starea de nemulţumire a populaţiei se accentuase în urma profundei crize economice, politice şi sociale din timpul guvernării CDR. Ca urmare, Emil Constantinescu nu mai dorit să candideze, iar PNŢ-CD nu a mai trecut pragul electoral.
PDSR s-a situat pe primul loc în opţiunea electoratului pentru alegerile parlamentare, iar Ion Iliescu s-a clasat pe primul loc cu 36,35% din voturile valabil exprimate în primul tur al prezidenţialelor. Având sprijinul majorităţii societăţii civile în detrimentul contracandidatului său, Corneliu Vadim Tudor, Iliescu a redevenit preşedinte al României în urma victoriei din turul doi al alegerilor (10 decembrie), când a obţinut 66,82% din totalul voturilor valabil exprimate.
Al doilea mandat. Preşedinte de onoare al PSD
În perioada celui de-al doilea mandat constituţional-legal, s-a efectuat revizuirea Constituţiei (31 octombrie 2003) în conformitate cu normele de aderare la UE, România a devenit membru al NATO (2004) şi au fost închise capitolele de negociere pentru aderarea la Uniunea Europeană.
La 16 iunie 2001, în urma comasării prin fuziune a PDSR cu PSDR a avut loc Congresul de constituire al Partidului Social Democrat, în funcţia de preşedinte fiind ales Adrian Năstase, prim-ministru al României. Guvernarea PSD a fost acuzată în dese rânduri de limitare a libertăţii presei şi de corupţie. Pe plan economic, creşterea economică pornită în anul 1999 a fost continuată pe tot parcursul celor patru ani de guvernare.
Guvernul Năstase, venit la putere în acest mandat al lui Iliescu, a continuat o parte din șirul reformelor începute de guvernele anterioare între 1996 și 2000. Una dintre acțiunile instituției prezidențiale în timpul celui de al doilea mandat al lui Ion Iliescu a fost înființarea „Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului în România”, în urma unor incidente diplomatice cauzate de negaționismul Holocaustului practicat de figuri importante din conducerea țării. Comisia, condusă de laureatul Premiului Nobel pentru Pace Elie Wiesel a întocmit un raport privind Holocaustul în România, raport asumat și declarat „document de stat” de către Ion Iliescu.
După sfârşitul mandatului prezidenţial, Ion Iliescu a candidat la funcţia de preşedinte al PSD în cadrul Congresului din 21 aprilie 2005, însă a fost învins de Mircea Geoană. Ca o reparaţie morală, la 10 octombrie 2006 i-a fost conferită funcţia de preşedinte de onoare al PSD.
Ion Iliescu a fost internat pe 9 iunie
Ion Iliescu a fost internat luni, 9 iunie, la Spitalul „Agrippa Ionescu”, cu probleme respiratorii. O săptămână mai târziu, pe 16 iunie, Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” a transmis faptul că Ion Iliescu a fost diagnosticat cu cancer pulmonar. În aceeași zi, Ion Iliescu a fost supus unei intervenții endobronșice, realizate sub anestezie generală. Scopul procedurii a fost menținerea permeabilității căilor respiratorii superioare.
Două zile mai târziu, pe 18 iunie, fostul președinte a fost operat din nou.
Ion Iliescu avea 95 de ani și era în evidența medicilor de mulți ani cu mai multe afecțiuni. În urmă cu câțiva ani a fost internat la Institutul de Urgență pentru Boli Cardiovasculare C.C. Iliescu din Capitală, unde a trecut printr-o intervenție la inimă, diagnosticul său fiind pericardită lichidiană – tamponadă cardiacă. De altfel, pe fondul hipertensiunii și a unei cardiopatii ischemice i-au fost montate 5 stenturi la spitalul Fundeni. Al 6-lea stent i-a fost montat la Paris, unde medicii au descoperit că una dintre arterele care îi alimentează inima era blocată.
Fostul președinte Ion Iliescu a fost internat ultima oară în octombrie 2019 la spitalul Elias din Capitală, tot din cauza problemelor cardiace. În aprilie 2019 fusese operat de ericardită lichidiană – tamponadă cardiacă, la spitatul C.C. Iliescu din Capitală.
Deși Dragoș Anastasiu și-a depus demisia pe 28 iulie, aceasta nu e încă valabilă oficial. Președintele Nicușor Dan nu a semnat decretul, astfel că funcția de vicepremier nu este vacantă, iar termenul legal pentru numirea unui înlocuitor nu a început să curgă.
Dragoș Anastasiu este în continuare vicepremierul României FOTO Octav Ganea / Inquam Photos
Demisia scrisă a lui Dragoș Anastasiu a fost înaintată premierului Ilie Bolojan pe 28 iulie, iar ulterior transmisă către Palatul Cotroceni. Acolo, documentul așteaptă să fie semnat de președintele Nicușor Dan, care trebuie să ia act de renunțarea la funcție și să emită decretul oficial de eliberare.
Numai după această etapă funcția devine vacantă, conform informațiilor prezentate de Antena 3.
Când devine efectivă demisia
Legea care reglementează funcționarea Guvernului precizează că demisia devine irevocabilă din momentul în care premierul ia act de ea, dar nu mai târziu de 15 zile de la depunere.
După aceea, președintele trebuie să semneze decretul de eliberare din funcție. Abia atunci postul este oficial vacant, iar premierul are la dispoziție 45 de zile pentru a propune un înlocuitor, care este numit tot prin decret prezidențial.
În acest caz însă, președintele nu a semnat decretul, ceea ce înseamnă că Anastasiu ocupă în continuare funcția, iar termenul legal de 45 de zile nici nu a început să curgă.
Surse guvernamentale spun că astfel, Nicușor Dan îi câștigă timp lui Ilie Bolojan.
Precedente în întârzierea semnării decretelor
Nu este pentru prima dată când președintele întârzie semnarea unor acte oficiale. În trecut, Nicușor Dan a fost acuzat de Consiliul Superior al Magistraturii că a blocat sistemul judiciar prin amânarea semnării a zeci de decrete de pensionare și numire în funcții pentru magistrați.
Potrivit acelorași surse, Dragoș Anastasiu continuă să folosească biroul de la Guvern și să colaboreze cu premierul Bolojan, deși și-a depus demisia.
Bolojan nu se grăbește cu o nouă numire
Ilie Bolojan a anunțat că nu va propune imediat un înlocuitor pentru funcția de vicepremier. În schimb, și-a asumat responsabilitățile legate de reforma companiilor de stat și super-agenția AMEPIP, două domenii gestionate anterior de Anastasiu.
„Nu există, deocamdată, o propunere de înlocuire. Până atunci, voi prelua direct atribuțiile lui, pentru că reforma companiilor de stat este o prioritate. Vrem să punem în practică propunerile deja pregătite de echipa cu care a lucrat”, a declarat Bolojan.
O eventuală renunțare la unul dintre posturile de vicepremier ar presupune o reconfigurare oficială a Guvernului, ceea ce ar necesita un nou vot de validare în Parlament.
Administrația lui Donald Trump ia în considerare sancțiuni suplimentare asupra „flotei din umbră” de petroliere rusești dacă președintele Vladimir Putin nu este de acord cu o încetare a focului în Ucraina până vineri.
Două persoane la curent cu deliberările de la Casa Albă au declarat pentru Financial Times că sancțiunile suplimentare ale SUA asupra “flotei din umbră” sunt văzute ca un prim pas ușor pentru a exercita presiune asupra Rusiei. O a treia persoană apropiată Administrației a declarat sunt luate în considerare mai multe opțiuni, inclusiv sancțiuni asupra flotei.
Rusia folosește o “flotă din umbră” de petroliere, nave cu proprietari a căror identitate este ascunsă și care evită utilizarea serviciilor companiilor occidentale, pentru a transporta petrol în întreaga lume, în încercarea de a evita restricțiile occidentale impuse în urma invadării Ucrainei în 2022.
“Flota din umbra” i-a permis Rusiei să transporte petrol – în principal în China și India. Veniturile din aceste exporturi de țiței au ajutat la finanțarea conflictului.
Administrația lui Joe Biden a adăugat 213 petroliere pe lista de sancțiuni, iar luna trecută UE a adăugat alte peste 100 de nave, ridicând numărul total la 415.
Includerea navelor pe lista neagră ar marca prima dată când SUA impun sancțiuni Moscovei de când Trump s-a întors la Casa Albă în ianuarie.
Trump a ales să nu impună noi sancțiuni Rusiei în efortul de a ajunge la o înțelegere negociată pentru a pune capăt războiului, dar a devenit din ce în ce mai frustrat de refuzul lui Putin de a accepta o încetare a focului și i-a dat liderului rus un termen limită care expiră vineri.
Persoane apropiate Administrației au spus că, dacă Moscova nu vine la masa negocierilor, va plăti pentru asta.
Marți, Trump a discutat despre posibile măsuri împotriva Moscovei într-o convorbire telefonică cu președintele Ucrainei Volodimir Zelenski.
Decizia lui Trump, luată după revenirea emisarului său de la Moscova
Luni, Trump a anunțat planuri să majoreze taxele vamale impuse Indiei, unul dintre principalii cumpărători de petrol rusesc.
Emisarul special al lui Trump, Steve Witkoff, este așteptat să călătorească la Moscova săptămâna aceasta.
Agenția de știri de stat rusă Tass a relatat marți că Witkoff urmează să sosească miercuri.
Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a declarat:
„Suntem întotdeauna bucuroși să-l vedem pe domnul Witkoff la Moscova. Considerăm astfel de contacte importante, substanțiale și foarte utile”.
Trump va lua probabil o decizie când emisarul său se va întoarce, a spus o persoană apropiată Administrației.
„Depinde ce aduce Witkoff înapoi”, a spus persoana. „Dacă Witkoff se întoarce cu mâna goală, fără absolut nimic, Trump va reacționa foarte urât”.
Anna Kelly, secretar de presă adjunct al Casei Albe, a declarat:
„Președintele a fost clar că vor exista sancțiuni dure dacă Putin nu este de acord să pună capăt războiului. Doar președintele poate dezvălui detaliile”.
Printre celelalte opțiuni ale Administrației se numără aplicarea mai strictă a sancțiunilor existente sau aderarea la noul plafon dinamic pentru prețul petrolului rusesc al UE, care urmează să intre în vigoare la începutul lunii septembrie, au spus experții.
Deși unii analiști au sugerat că Rusia și-ar fi abandonat ambițiile maritime în Marea Neagră după pierderile suferite de Flota sa din regiune, realitatea pare mult mai nuanțată. Potrivit expertului militar Ivan Kirișcevski, Kremlinul nu și-a „îngropat” Flota Mării Negre, ci doar a amânat anumite obiective pentru un orizont de timp încă neclar.
Nave ale Flotei ruse din Marea Neagră/FOTO:AFP
De exemplu, încă din 2023, Rusia a introdus formal în serviciu un nou corvetă cu rachete de tip 22380 și a construit un vas de patrulare din clasa 22160. Ambele nave se află în prezent în Marea Baltică, în așteptarea unei eventuale redislocări.
Între timp, două corvete „Karakurt” din clasa 22800, echipate cu rachete de croazieră „Kalibr”, au fost transferate în Marea Caspică — o regiune care, deși nu are legătură directă cu Marea Neagră, poate fi utilizată pentru lansarea de atacuri asupra teritoriului ucrainean.
Până la recenta cădere a regimului Assad, Rusia a menținut o prezență constantă a Flotei Mării Negre și în Marea Mediterană, cu o grupare navală formată dintr-o fregată, un corvetă și două submarine — toate capabile să lanseze rachete de croazieră. Din această cauză, Marina ucraineană monitorizează nu doar navele din Marea Neagră, ci și cele aflate în estul Mediteranei.
Mai mult, la șantierul naval din Kerci, aflat în Crimeea ocupată, Rusia continuă construcția unui vas de desant de tip 23900 „Priboi”, botezat „Ivan Rogov”. Nava va avea o lungime de 220 de metri și va putea transporta până la 15 elicoptere. Termenul estimat pentru lansarea la apă este 2027, iar costul construcției se ridică la aproximativ 100 de miliarde de ruble.
Potrivit experților,citați de focus.ua, aceste eforturi arată că Rusia urmărește o strategie maritimă coerentă în regiune, chiar dacă în prezent aceasta pare pusă „în așteptare”. Această strategie se articulează nu doar în raport cu Ucraina, ci și cu relațiile Moscovei cu NATO, Turcia și regimul convenției de la Montreux, precum și cu statele din bazinul Mării Negre.
Ambițiile navale ale Rusiei reflectă, în ultimă instanță, obiectivele mai largi ale politicii sale externe: consolidarea statutului de putere globală și modelarea unui nou echilibru de forțe internațional.
Într-o regiune marcată de instabilitate profundă, din Orientul Mijlociu până în nordul Africii, Libia revine pe agenda marilor capitale europene. Nu printr-un efort programatic, ci mai degrabă sub presiunea unor realități care nu mai pot fi ignorate.
Summitul miniștrilor de externe ai UE din iunie și întrevederea recentă dintre Emmanuel Macron și Giorgia Meloni au readus Libia în centrul discuțiilor — o țară pe care Occidentul o marginalizase, catalogând-o drept un eșec de politică externă, asemenea Irakului și Afganistanului, scrie Meduza.io.
Dar ceea ce atrage acum atenția cancelariilor occidentale nu este haosul libian în sine, ci mai ales amprenta tot mai vizibilă a Rusiei într-o zonă aflată la doar câteva sute de kilometri de sudul Europei.
Meloni a avertizat deschis că Moscova ar putea instala rachete pe teritoriul libian, transformând țara într-un potențial nou front în războiul dus de Vladimir Putin împotriva Occidentului. Poate că tonul a fost unul alarmist, dar temerile sunt justificate. Din 2020 încoace, Rusia a construit în Libia o rețea de baze militare, consolidând astfel cea mai eficientă operațiune de influență externă din istoria recentă a regimului Putin.
Libia a devenit pentru Kremlin o platformă strategică de extindere în Africa, un centru de control pentru rute de contrabandă și un laborator geopolitic în care Moscova își testează narativul de „eliberator anti-colonial”.
O rețea de baze și dezinformare care aduce dividende geopolitice
Potrivit analiștilor în informații, aerodromurile controlate de ruși în Libia au susținut operațiuni ale grupurilor paramilitare din Sudan, dar și influența Moscovei în Republica Centrafricană – acolo unde, în afara reflectoarelor, Rusia a reușit să impună un regim de teroare sub pretextul securității.
Prin campanii de dezinformare bine calibrate, Moscova a alimentat resentimentele locale față de Franța și alte puteri europene, poziționându-se ca o alternativă „non-occidentală” în materie de securitate. Aceeași strategie a fost aplicată cu succes în Sahel – în Niger, Mali și Burkina Faso – țări care au abandonat ECOWAS și s-au regrupat sub umbrela unei alianțe autoritare, tot mai deschisă față de Rusia.
Ultimul stat în vizorul Moscovei: Ciad, acolo unde propaganda rusă a început deja să creeze fisuri în relațiile cu Europa.
Paradoxul? În ciuda retoricii sale promițătoare, asistența de securitate oferită de Rusia s-a dovedit adesea ineficientă, uneori chiar contraproductivă, alimentând atacuri jihadiste și pierderi semnificative în rândul mercenarilor ruși.
De la război prin procură, la afaceri murdare
În plan economic, Rusia nu s-a mulțumit doar cu relații diplomatice formale. A obținut controlul unor canale de contrabandă, a exploatat resursele statului libian prin intermediul aliaților locali și a transformat regimul lui Khalifa Haftar într-un pilon central al influenței sale în Africa de Nord.
Generalul autoproclamat „mareșal” Haftar, care controlează Estul și Sudul Libiei, nu are vreo legitimitate internațională, dar operează cu sprijinul Moscovei ca un actor cvasi-stat, folosind teritoriul său pentru tranzitul de arme, droguri, petrol și chiar persoane.
Această infrastructură criminală complexă aduce beneficii deopotrivă Kremlinului și clanului Haftar, consolidând regimul printr-o combinație de câștig financiar și influență regională. În 2022, Rusia a orchestrat prin Haftar blocaje ale exporturilor de petrol pentru a manipula prețurile globale. Ulterior, Libia a devenit și o rută de export mascat al produselor petroliere rusești spre piețele europene, ocolind sancțiunile și afectând direct bugetele statelor UE.
Totodată, Rusia a instrumentalizat migrația, transformând-o într-o armă politică. Valurile de migranți care pleacă din Libia către Europa nu sunt doar un fenomen social – ele sunt și un mijloc de destabilizare, menit să amplifice tensiunile interne în statele europene și să ofere legitimitate liderilor locali prin „rolul lor” de negociatori în gestionarea crizei.
Doctrine vechi, pretexte noi
Rusia își fundamentează această strategie pe ceea ce se numește doctrina Karaganov – după numele ideologului rus care a promovat ideea unei lupte globale împotriva ordinii occidentale, în numele unei eliberări anti-coloniale. Însă, în realitate, „eliberarea” promovată de Kremlin se bazează pe o combinație de lovituri de stat, conflicte armate și exploatarea fără scrupule a resurselor africane în beneficiul elitelor de la Moscova.
Un exemplu recent: în februarie, membrii familiei Haftar au fost primiți la Minsk, unde au convenit un acord pentru dezvoltarea portului Tobruk. Belarus, o țară fără ieșire la mare, devine astfel, simbolic, un aliat în controlul indirect al unui port mediteranean, confirmând complexitatea și ambițiile rețelei ruse.
Europa, prinsă în propria inacțiune
Ceea ce rămâne greu de înțeles este pasivitatea europeană. De ce a fost permisă crearea acestui cap de pod rusesc, la o distanță infimă de sudul continentului? De ce a fost ignorată Libia până când realitatea a devenit imposibil de ignorat?
Pentru a-și proteja flancul sudic, Europa nu mai poate adopta o strategie de întârziere. Timpul acțiunii este acum.
Sunt disponibile instrumente concrete: sancționarea rețelelor de contrabandă, înghețarea conturilor și a companiilor paravan care sprijină transporturile aeriene către bazele rusești, aplicarea jurisdicției universale pentru crime de război, și sprijinirea proceselor internaționale la Haga.
Dar mai important decât orice măsură represivă, Europa trebuie să ofere o alternativă reală și viabilă. Securizarea industriei petroliere libiene, sprijinirea instituțiilor legitime și, mai ales, respectarea angajamentelor privind tranziția democratică sunt pași esențiali. Promisiunile repetate de peste un deceniu trebuie, în sfârșit, îndeplinite.
În joc nu este doar stabilitatea Libiei, ci și credibilitatea proiectului european într-o lume în care puterea revine din ce în ce mai mult celor care acționează – chiar și cu metode toxice – și nu celor care doar reacționează.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F08%2F2-2.png)
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F08%2F1-1.png)
