Royal Society i-a sugerat lui Elon Musk să ia în considerare demisia din cadrul instituţiei dacă simte că nu poate contribui la atenuarea atacurilor administraţiei Trump asupra cercetării.

Proprietarul platformei X, care este şi CEO al Tesla şi SpaceX, a fost ales membru al prestigioasei academii naţionale de ştiinţe a Regatului Unit în anul 2018, pentru contribuţiile sale în domeniul industriei spaţiale şi al vehiculelor electrice, scrie News.ro.

Mai mulți membri au cerut, în ultimul an, ca Royal Society să ia măsuri în legătură cu declaraţiile şi comportamentul lui Musk, susţinând că acesta a încălcat codul de conduită al instituţiei.

Printre motive, se numără şi rolul lui Musk ca şef al Departamentului pentru Eficienţă Guvernamentală al SUA (DOGE), un organism care a redus masiv finanţarea pentru cercetare şi a fost acuzat că impune cenzura în mediul academic.

Într-un e-mail trimis membrilor Royal Society, actualul preşedinte, Sir Adrian Smith, a dezvăluit că Sir Paul Nurse i-a scris lui Musk pe 19 martie, exprimându-şi îngrijorarea faţă de „daunele extinse” provocate de administraţia Trump asupra ştiinţei în SUA, şi l-a rugat pe Musk să „intervină şi să oprească această tragedie”.

Nurse i-a trimis apoi o nouă scrisoare pe 27 martie, sugerându-i lui Musk să consulte oamenii de ştiinţă din sectorul public din SUA, pentru a înţelege mai bine impactul acţiunilor administraţiei Trump.

„Paul nu a primit niciun răspuns la această comunicare, nici la mesajul de reamintire trimis ulterior,” a scris Sir Adrian Smith.

Pe 20 mai, Nurse a trimis o altă scrisoare în care exprima îngrijorări transmise de oameni de ştiinţă din SUA, inclusiv faptul că „unele dintre reducerile bugetare propuse păreau lipsite de sens”.

Smith a precizat: „Paul i-a sugerat în acea scrisoare – cu tristeţe – că «dacă nu simţi că poţi ajuta, poate ar trebui să te întrebi dacă vrei să rămâi membru al Royal Society, al cărei scop este promovarea şi sprijinirea ştiinţei, şi să te gândeşti dacă nu ar fi cazul să îţi dai demisia din calitatea de membru.»”

Musk nu a răspuns, însă a trimis un răspuns scurt abia când Smith şi Nurse l-au informat că textul corespondenţei va fi împărtăşit cu restul membrilor societăţii.

Un purtător de cuvânt al academiei a confirmat că Musk nu a abordat sugestia privind eventuala sa demisie, declarând:„Elon Musk rămâne membru al Royal Society.”

În e-mailul adresat colegiului membrilor, Sir Adrian Smith a continuat:„Ofiţerii şi consiliul societăţii au concluzionat că nu este în interesul Royal Society să declanşeze o acţiune disciplinară împotriva domnului Musk.”

Nu toţi membrii au susţinut ideea de a-l sancţiona pe Musk, unii temându-se că o astfel de decizie ar putea pune sub semnul întrebării poziţia altor membri cu opinii controversate. Totuşi, un membru cu cunoştinţă directă despre mesajul lui Smith a descris poziţia societăţii drept „o laşitate teribilă”.

Reprezentanţii lui Musk au fost contactaţi pentru comentarii.

Mai mulți turiști au fost evacuați din stațiunea balneară geotermală Blue Lagoon din Islanda, după ce un vulcan a erupt vineri, 18 iulie. Erupția a avut loc în craterul Sundhnúksgígaröð, situat în extremitatea de est a Islandei, pe Peninsula Reykjanes.

Un camping din orașul Grindavik a fost evacuat la scurt timp după începerea activității seismice. Oaspeții de la Blue Lagoon au fost nevoiți să-și facă repede bagajele, potrivit CBS News.

Lava provenită din erupție curge spre sud-est dintr-o fisură care are o lățime cuprinsă între 700 și 1.000 de metri și 2,4 km lungime, însă roca topită nu amenință nicio infrastructură, a precizat Serviciul Meteorologic.

Erupția a creat o fisură care se extinde acum mai mult spre nord decât oricare dintre fisurile anterioare apărute din decembrie 2023.

Imaginile surprinse cu drona arată fisura care se întinde de-a lungul craterului, unde lava clocotește și se împrăștie. 

Datele actuale indică faptul că activitatea seismică începe deja să scadă, cu doar câteva cutremure mici pe oră. Totuși, fluxul de lavă a continuat pe parcursul nopții, deplasându-se atât spre est, cât și spre vest.

Grindavik a fost afectat în repetate rânduri de această activitate începând din noiembrie 2023, când un vulcan din zonă s-a trezit la viață după ce a fost inactiv timp de aproximativ 800 de ani. În 2024 au avut loc cel puțin șapte erupții vulcanice. Autoritățile au declarat miercuri că orașul nu se află în pericol.

O erupție la începutul lunii aprilie a forțat turiștii să părăsească Blue Lagoon, iar flăcările și fumul care se ridicau în aer din fisura deschisă lângă Grindavik au determinat evacuarea a aproximativ 40 de case.

Islanda se află deasupra unui punct fierbinte vulcanic în Atlanticul de Nord și găzduiește 33 de sisteme vulcanice active, mai multe decât orice altă țară europeană. Este situată deasupra unei falii între două plăci tectonice, ceea ce face ca această națiune insulară să fie vulnerabilă la cutremure și erupții vulcanice.

Cel mai perturbator incident din ultimii ani a fost erupția vulcanului Eyjafjallajökull din 2010, care a aruncat nori de cenușă în atmosferă și a afectat timp de luni de zile zborurile transatlantice.

Wall Street Journal a dezvăluit joi, 18 iulie, că președintele Donald Trump i-ar fi trimis o colecţie de scrisori oferite lui Jeffrey Epstein cu ocazia împlinirii vârstei de 50 de ani în 2003 și un desen al unei femei dezbrăcate.

Desenul, care înfăţişa sânii unei femei şi o semnătură „Donald” plasată în zona pubiană, era însoţit de mai multe rânduri de text dactilografiat, conform publicaţiei. Scrisoarea se încheia cu mesajul: „La mulţi ani – şi fie ca fiecare zi să fie un alt secret minunat”.

Potrivit WSJ, scrisoarea „conține mai multe rânduri de text dactilografiat, încadrate de conturul unei femei goale, care pare desenată manual cu un marker gros.”

„O pereche de arcuri mici marchează sânii femeii, iar semnătura viitorului președinte — un «Donald» scris în mod dezordonat sub talia ei — imită părul pubian”, dezvăluie WSJ.

Mesajul ar fi fost scris cu 16 ani înainte ca Departamentul de Justiție să-l acuze pe Epstein de trafic sexual de minori în 2019, în timpul primului mandat al lui Trump ca președinte.

Într-un interviu acordat Wall Street Journal, Trump a negat că el ar fi scris acea scrisoare sau că ar fi realizat desenul şi a ameninţat că va da în judecată ziarul dacă publică informaţia.

„N-am desenat niciodată o imagine în viaţa mea. Nu desenez femei,” a declarat el, potrivit publicaţiei. „Nu e limbajul meu. Nu sunt cuvintele mele”.

Trump a promis că va da în judecată Wall Street Journal şi pe Rupert Murdoch, susţinând că el şi secretara de presă a Casei Albe, Karoline Leavitt, i-au avertizat să nu publice povestea şi că scrisoarea este „falsă.”

Ulterior, Trump a afirmat pe Truth Social că i-a ordonat procurorului general Pam Bondi „să producă orice şi toate mărturiile relevante ale Marelui Juriu, sub rezerva aprobării instanţei.”

„Având în vedere cantitatea ridicolă de publicitate acordată lui Jeffrey Epstein”, a scris Trump pe platforma sa Truth Social, „i-am cerut procurorului general Pam Bondi să producă toate mărturiile relevante ale Marelui Juriu, sub rezerva aprobării instanţei.”

Deşi mărturiile marelui juriu reprezintă un set diferit de documente – care ar putea include informaţii despre victimele lui Epstein – Trump a sugerat că publicarea acestora ar pune capăt controversei legate de faptul că administraţia sa nu şi-a respectat promisiunea de a desecretiza toate dosarele.

„Această ESCROCHERIE, perpetuată de democraţi, ar trebui să se termine chiar acum!” a scris Trump.

La două minute după publicarea postării lui Trump, procurorul general i-a răspuns pe platforma X cu următorul comentariu.

„Preşedinte Trump – suntem pregătiţi să cerem mâine instanţei desecretizarea transcrierilor marelui juriu”, a scris Pam Bondi.

Cu toate acestea, Departamentul de Justiție pe care Bondi îl conduce s-a ales cu un val de critici după ce, într-un un memoriu publicat de aceasta,  nu a reușit să se ofere ceea ce mulți sperau să fie dezvăluiri majore în cazul Epstein.

Nota trimisă pe 7 iulie, publicată împreună cu FBI, a declarat că nu există „nicio listă de clienți incriminatori” și nici dovezi care să sugereze că Epstein ar fi șantajat figuri de profil înalt suspectate de a face parte din ceea ce conservatorii numesc „statul profund”.

 Ţările occidentale pregătesc pentru Republica Moldova rolul unei a „doua Ucraine”, a declarat joi purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova.

„Occidentul încearcă prin toate mijloacele să transforme Moldova într-o bază militară NATO pentru o posibilă confruntare cu Rusia”, a declarat Zaharova în cadrul conferinţei de prese săptămânale, comentând summitul Moldova-UE care a avut loc la începutul acestei luni.

Ea a spus că autorităţile moldovene ar dori „să desfiinţeze statutul de neutralitate al ţării”.

„Din nou, totul se îndreaptă spre militarizarea acestei ţări în beneficiul NATO. În plus, ţara continuă să se apropie în mod activ de membrii NATO şi desfăşoară exerciţii comune cu personalul militar al Alianţei”, a adăugat Zaharova, indicând că numai în 2024 au avut loc 30 de exerciţii între Republica Moldova şi NATO, scrie Agerpres.

Toate acestea, în opinia Moscovei, arată că Occidentul pregăteşte Republica Moldova pentru a deveni o „a doua Ucraină”.

Purtătoarea de cuvânt a MAE rus a reluat de fapt acuzaţiile Serviciului de Informaţii Externe al Rusiei (SVR), care la începutul acestei săptămâni a acuzat Alianţa Nord-Atlantică că s-ar pregăti intens pentru a implica Republica Moldova într-un posibil conflict armat cu Rusia prin presupusa militarizare a ţării în contextul războiului în Ucraina, conform unui comunicat al serviciului de presă al SVR, postat pe pagina sa oficială svr.gov.ru.

„S-au pornit la turaţii maxime laboratoarele de inventat aberaţii. În următoarea perioadă, minciunile vor curge gârlă din partea trompetelor Kremlinului doar pentru a pune mâna pe Moldova şi a o da în controlul unor interese străine. Mai nou, cei care ucid copii aruncând intenţionat bombe peste blocuri de locuit vor să bage panică în moldoveni, precum că eu aş vrea război sau aş încălca neutralitatea ţării”, a reacţionat Maia Sandu pe reţelele sociale la comunicatul SVR.

Preşedinta Comisiei Europene, Ursula Von der Leyen, a declarat la 4 iulie, la primul summit UE-Moldova, că viitorul R.Moldova „se află în UE”. „Viitorul european al R.Moldova nu poate fi şi nu va fi ostatic al acţiunilor Rusiei”, a afirmat şefa executivului comunitar.

În acelaşi timp, preşedintele pro-european al Republicii Moldovei, Maia Sandu, a declarat că aderarea la UE „nu este un vis irealizabil”, deoarece moldovenii „îl construiesc în fiecare zi”.

Summitul a avut loc cu mai puţin de trei luni înainte de alegerile legislative cruciale din R. Moldova în care, conform sondajelor, Partidul Acţiune şi Solidaritate (PAS, proprezidenţial) are toate şansele să câştige, dar această victorie i-ar putea fi smulsă de opoziţia pro-rusă dacă formează o coaliţie.

La fel ca la referendumul pro-european din octombrie, când râspunsul „Da” pentru aderarea R.Moldova la UE a câştigat datorită votului diasporei, cheia victoriei va fi din nou diaspora moldoveană, care lucrează şi trăieşte în ţări precum Italia, Spania, Portugalia, România.

Trump a găsit soluția de a ajuta Ucraina fără să cheltuiască un dolar: SUA va vinde armament europenilor. Analiștii consultați de „Adevărul” susțin că deși este o veste bună pentru Ucraina, decizia lovește în planul european de realizare a unei industrii militare puternice.

„Germania și alte țări europene au reușit să convingă administrația americană să ajute Ucraina fără a-l confrunta direct pe Putin”, se arată într-un articol publicat astăzi de Politico. 

Nu există o dovadă mai bună în acest sens decât răspunsul entuziast la anunțul președintelui Donald Trump că SUA va furniza indirect arme Ucrainei, permițând țărilor europene să le cumpere, în timp ce NATO va coordona livrările, arată sursa citată.

Liderii europeni – și secretarul general al NATO, fostul prim-ministru olandez Mark Rutte – au salutat anunțul ca pe un semn al conducerii excelente a președintelui american.

„Domnule președinte, dragă Donald, este o chestiune cu adevărat importantă. Este o chestiune cu adevărat importantă”, a spus Rutte, stând alături de Trump în Biroul Oval.

În realitate, deciziile cheie fuseseră deja luate în Europa, unde liderii europeni, confruntați cu ambivalența lui Trump față de înarmarea Ucrainei și cu ofensiva de vară tot mai mare a Rusiei în țara aflată în dificultate, știau că trebuie să acționeze rapid. Liderii germani, în special, au insistat asupra acestui acord, considerând ceea ce Trump a numit în repetate rânduri „dezamăgirea” sa față de președintele rus Vladimir Putin ca fiind o deschidere a unei ferestre de oportunitate.

Germania este „masiv” implicată în acest plan, a declarat Rutte, care l-a vizitat pe cancelarul Friedrich Merz la Berlin chiar săptămâna trecută. În privat, oficialii germani spun că inițiativa a fost o idee germană.

Strategia „ar permite administrației americane să crească presiunea asupra Rusiei și să își consolideze sprijinul pentru Ucraina, permițându-i în același timp să rămână cu un pas în urma europenilor”, a declarat un oficial guvernamental german.

Abordarea îi permite, de asemenea, lui Trump să mențină ceea ce oficialul a numit o parte din „echidistanța care a caracterizat primele luni ale administrației Trump dintr-o perspectivă americană”.

Nu toate țările europene sunt însă de acord cu această abordare. În Biroul Oval, Rutte a enumerat patru țări nordice – Finlanda, Danemarca, Suedia, Norvegia – pe lângă Marea Britanie și Olanda, ca susținând planul de a trimite arme americane în Ucraina. Franța, al cărei președinte Emmanuel Macron a insistat mult timp asupra construirii propriei baze industriale de apărare prin achiziționarea locală, a fost o omisiune notabilă de pe listă.

„Adevărul” a discutat cu analiștii de politică externă Ștefan Popescu, Marius Ghincea și Iulian Fota despre importanța acestei decizii.

Efectul acestui compromis? „Trebuie să avem în vedere aspecte pe care noi nu le știm”

„Este un compromis între mai mulți actori, între Statele Unite ale Americii și aliații europeni, între administrația Trump și grupul republican favorabil Ucrainei condus de senatorul Lindsey Graham și curentul MAGA, acesta din urmă fiind opus continuării asistenței pentru Ucraina pe baza bugetului federal. Mai indică un lucru și anume dezangajarea politică a Statelor Unite ale Americii din dosarul ucrainean”, spune analistul de politică externă Ștefan Popescu.

Aceste livrări de echipamente și armament american achitate de europeni ne arată că angajamentul Statelor Unite va fi mai mult comercial și mai puțin politic, explică analistul.

„Se dă o șansă diplomației, ajungerii la un compromis și cred că acest lucru este pus în evidență de două aspecte: întâlnirea de acum șase zile de la Kuala Lumpur, din marja summit-ului ASEAN, dintre Marco Rubio, secretarul de sat american, și omologul său rus Serghei Lavrov, respectiv ultimatumul de 50 de zile, care reprezintă o formă de presiune, dar care totuși trădează intenția unei soluții pe cale diplomatică”, arată Popescu.

În momentul în care Donald Trump, președintele Statelor Unite, spune că este foarte supărat pe Vladimir Putin, trebuie să-i dăm crezare, completează el.

„Președintele american se află la ultimul mandat, mandat cu care și-a propus să marcheze istoria, și nu ar fi dorit ca războiul din Ucraina să-i marcheze întregul mandat. Ori iată că au trecut șase luni de la revenirea sa la Casa Albă și conflictul din Ucraina continuă și atunci forma de compromis, în condițiile în care Federația Rusă nu a acceptat oferta administrației Donald Trump, a fost aceasta: livrări de echipamente americane plătite de europeni” – explică Popescu.

Întrebat în ce măsură situația Ucrainei se va îmbunătăți și armamentul american va ajunge la timp acolo unde va fi necesar, Popescu arată: „Stocurile armatei americane sunt și ele limitate, nu mai sunt stocurile de echipamente și muniții din vremea războiului rece, chiar dacă ele rămân mult mai importante decât cele ale europenilor și chiar dacă permit armatei americane, aspect unic în tabăra occidentală, să se angajeze în conflicte majore, de mare intensitate. Fabricarea echipamentelor și a muniției necesită timp. Deci răspunsul la întrebarea dumneavoastră – dacă se va schimba ceva în situația Ucrainei – trebuie să aibă în vedere aspecte pe care noi nu le știm. Nu știm în cât timp vor demara livrările, care vor fi cantitățile, echipamentele și munițiile. Acea scurtă suspendare a livrării unor echipamente și muniții de către Departamentul Apărării a fost motivată de faptul că armata americană însăși riscă să ajungă la un punct critic al stocurilor.”

„Rusia a văzut că americanii nu au capacitate de a face presiuni asupra Ucrainei”

În ceea ce privește atitudinea Rusiei față de negocierile privind încetarea focului, Popescu e de părere cu „Federația Rusă a renunțat foarte rapid la ideea de a ajunge la o soluționare diplomatică a conflictului în negociere cu Statele Unite ale Americii, în momentul în care a constatat că Statele Unite ale Americii nu au capacitatea să impună un proces de pace în termenii pe care îi agreaseră. Europenii, cu succes au reușit să se angajeze într-un raport de forță cu Federația Rusă, și, prin urmare, opțiunea care se află în acest moment la Moscova este obținerea obiectivelor politice prin capitularea Ucrainei pe teren, pe front.”

Rușii au început negocierile, dar au văzut că americanii nu au capacitatea să facă presiuni suficiente asupra ucrainenilor, care au fost susținuți cu succes de europeni, cu toate minusurile europenilor. „Coaliția de voință a avut acest mare succes, pentru că dacă nu exista Coaliția condusă de francezi și de britanici, Ucraina ar fi fost nevoită să cedeze. Și chestiunea cea mai importantă, obiectivul rusesc cel mai important nu este atât chestiunea teritorială, cât distrugerea potențialului militar al Ucrainei. Ori oferta americană care avea în centru neaderarea Ucrainei la NATO nu mai era interesantă pentru ruși în condițiile în care puterile europene, tot mai multe state europene din NATO, semnaseră cu ucrainenii acorduri de securitate, de asistență militară”, a precizat analistul de politică externă.

Rețineți, în acest context, spune analistul, declarația ministrului francez al apărării Sébastien Lecornu, care a spus că chestiunea demilitarizării Ucrainei reprezintă linia roșie absolută.

Ghincea: „Are și efectul de a întârzia autonomia strategică europeană”

Politologul Marius Ghincea, cercetător la Universitatea ETH din Elveția, susține că prin acest mecanism prin care unele state europene, în special Germania, vor achiziționa echipamente militare din SUA pentru Ucraina se asigură continuitatea sprijinului cu echipamente americane, care sunt greu substituibile în acest moment.

„Pe termen scurt, acest mecanism ar trebui să permită europenilor să mențină o implicare americană în jocul strategic din jurul Ucrainei. Însă are și efectul de a întârzia autonomia strategică europeană, motiv pentru care Franța și Italia refuză să se alăture acestui mecanism, și continuarea unei dependențe de toanele lui Trump și de cum evoluează relațiile acestuia cu Moscova”, comentează politologul.

În ceea ce privește vehiculata implicare a NATO în coordonarea livrărilor, așa cum relata Politico, Ghincea este sceptic: „Nu cred că NATO va fi implicat mai mult decât în coordonarea statelor membre. NATO nu a oferit și nu s-a implicat în furnizarea de echipamente militare Ucrainei de la începutul războiului. Nu cred că va începe acum.”

Fota: „Franța vrea să-și valorifice industria proprie de apărare”

Fostul consilier prezidențial pe probleme de securitate, Iulian Fota susține că orice sprijin dat Ucrainei, pe orice cale, e de salutat: „Dacă asta este soluția pe care o agreează și unii și alții să se meargă pe ea. Bine, nu o vor agrea toți, că am văzut că Franța și Italia nu au achiesat la această înțelegere. Franța vrea să-și valorifice industria proprie de apărare, dar asta nu înseamnă că ei nu vor acorda ajutor Ucrainei. Se va lucra în paralel, inclusiv unele țări vor continua să dea ajutor bilateral”.

Acest acord cu americanii va completa, spune el, ajutorul bilateral pe care multe țări vor continua să-l acorde în diferite forme, inclusiv România. „Chestiunea aceasta cu armament american plătit de europeni este soluția de ieșire din impasul la care s-a ajuns din cauza faptului că America nu mai vrea să cheltuiască cu ajutarea Ucrainei”, precizează analistul.

Aici mai este și un aspect diplomatic sau politic important, spune expertul: „În continuare, Donald Trump este pe o agenda de ajutorare a Ucrainei. Acest lucrul este foarte important. Nu numai armamentul contează, ci și aspectul politic. Asta arată că Donald Trump în continuare este de acord să ajute Ucraina, că putea să nu ajute deloc. Până la urmă, să știți că nici ajutorul pe care l-a acordat deja nu reprezintă sume mari vis-a-vis de economia americană, deci nu se îmbogățește America de aici”.

Angajații portului Pireu au blocat transportul de materiale militare către Israel, refuzând să încarce sau să descarce containere destinate industriei militare israeliene. Protestul lor a fost susținut de studenți și localnici.

Angajații portului Pireu de lângă Atena au oprit descărcarea și transportul către Haifa  a cinci containere de oțel îmbogățit, destinate industriei militare israeliene, expediate din India, relatează agenția EFE.

Informația a fost confirmată de sindicatul portuar Enedep, care a transmis miercuri, 16 iulie, un comunicat în care informa că sute de muncitori, studenți și localnici s-au adunat în portul Pireu „pentru a se asigura că descărcarea încărcăturii de război nu are loc”.

„Am reuşit să oprim descărcarea celor cinci containere. Nu vor ieşi şi nici nu vor intra. Vor rămâne pe navă şi se vor întoarce în India, de unde au venit”, a declarat președintele sindicatului, Markos Bekris.

Containerele fuseseră transferate de pe o navă chineză sosită în Pireu pe un cargou sub pavilion saudit, pentru a fi expediate ulterior spre Haifa.

„Ştim exact unde se află aceste containere; sunt sub supravegherea sindicatului. Membrii conducerii vor fi acolo în fiecare tură, în fiecare zi”, a mai spus Markos Bekris, subliniind că sindicatul va veghea ca materialul să nu fie mutat în altă parte.

De asemenea, președintele sindicatului a mai declarat că firma COSCO, compania chineză care administrează portul Pireu, „nu va face nimic în această privinţă”, pentru că lucrătorii portuari au avertizat că, dacă se va încerca din nou transferul materialelor către Israel, „întregul port va intra în grevă”.

La demonstrația de miercuri au participat și membri ai Federației Panelene a Marinarilor (Penen). Aceasta a emis un comunicat în care a cerut încetarea „implicării guvernului grec în genocidul poporului palestinian” și „cooperării Greciei cu statul criminal Israel”.

Printre pancartele arborate de manifestanți s-au putut citi mesaje precum „Fără cooperare politică, economică sau militară cu statul ucigaș Israel” și „Studenți alături de docheri: libertate pentru Palestina”.

„Am spus clar că noi ne murdărim mâinile pe nave doar cu unsoare, nu cu sângele unui popor întreg”, a mai declarat Markos Bekris.

Aceasta nu este prima acțiune de acest tip la Pireu. În octombrie anul trecut, muncitorii au blocat încărcarea unui container cu 21 de tone de muniție ce urma să fie trimis spre Israel, containerul sosind pe cale terestră din Macedonia de Nord și pregătit pentru transport spre Haifa.

Clipurile publicate de un britanic care a înfruntat mai multe găști de escroci, filmați în timp ce înșelau oamenii în centrul Londrei, atrăgându-i în jocul „Alba – Neagra”, au strâns milioane de vizualizări. Mulți dintre cei care le-au văzut s-au plâns însă că atrag ură împotriva românilor.

Un britanic care a filmat mai multe grupuri de escroci care organizau jocul Alba-Neagra într-una dintre cele mai aglomerate zone turistice din Londra a fost agresat. Imaginile publicate pe pagina sa de TikTok, London Scammers, îi arată pe interlopi scuipându-l, amenințându-l și lovindu-l, iar înjurăturile pe care le primește sunt în limba română.

Scuipat, înjurat în română, lovit

Clipurile sale au atras milioane de vizualizări în numai câteva zile de la publicare, dar și revolta multora dintre cei care le-au vizionat.

Ele îi arată pe escroci împărțiți în mai multe grupuri, pe podul peste Tamisa, din fața Turnului cu ceas (Elizabeth Tower sau „Big Ben”) și a Palatului Westminster, care încearcă să-i ademenească pe turiști să intre în joc.

Westminster Bridge este cunoscut ca locul preferat de găștile de escroci care storc bani de la turiștii naivi cu alba-neagra.

Unii dintre ei mimează că joacă Alba-Neagra și câștigă, invitându-i pe trecători să li se alăture. Atunci când observă că este filmat, britanicul este atenționat să se îndepărteze.

Unul dintre escroci îi cere să șteargă filmarea, în limba engleză, spunându-i „Delete the pictures”. După ce acesta refuză, este scuipat de mai multe ori și îmbrâncit. Britanicul trece pe lângă un alt grup de persoane cu aceeași activitate.

Cel care învârte paharele, ascunzând bila, îi strigă să nu facă fotografii. Imediat, alți bărbați se poziționează cu spatele în fața autorului filmării, încercând să îl oprească din filmat. Pe fundal se aud înjurături în limba română și strigătul unuia dintre escroci: „Ia-i, bă, telefonul!”. Unul dintre cei din grup îl lovește pe britanic.

La un alt grup, aflat în vecinătate, cel care filmează primește un tratament asemănător: este scuipat, îmbrâncit, lovit și înjurat în limba română. Un „dealer” ia covorașul cu paharele și încearcă să îl lovească cu ele. În fundal, imaginile arată turnul „Big Ben” și mulțimea de trecători, mulți dintre ei contrariați de cele întâmplate.

Românii se declară rușinați

Clipul denumit „Cinci minute needitate cu șarlatani” a strâns în câteva zile peste opt milioane de vizualizări pe TikTok și numeroase mesaje, din care nu au lipsit explicațiile legate de romi și de români.

„Îmi pare rău pentru asta. Ca român, sunt absolut rușinat. Promit că nu toți românii sunt așa. De necrezut”, a scris un român care a văzut clipul.

„Din cauza acestui tip de oameni, românii adevărați primesc toată ura din partea străinilor și aceștia cred despre noi că suntem o țară de mâna a treia. Oamenii aceștia nu ne reprezintă țara. În România nici măcar nu încearcă astfel de jocuri, pentru că toată lumea știe că sunt escroci. Românii și România sunt mai buni de atât, crede-mă!”, i-a transmis un alt român.

Alba-Neagra nu este singura formă de înșelătorie practicată pe podul din Londra.

„O femeie pe London Bridge mi-a dat un trandafir și eu doar l-am ținut în mână, că nu știam ce vrea să facă, apoi mi-a zis că vrea bani pentru el. Bunica mea l-a luat din mâna mea și l-a pus pe jos, pentru că femeia nu voia să ia trandafirul înapoi, ea voia bani”, povestește un turist.

Alt localnic, atacat de găștile de la Alba – Neagra

Un britanic spune că a fost și el victima escrocilor, după ce a avertizat un turist să nu joace Alba-Neagra.

„Este joc de noroc fără licență și, prin urmare, ilegal. Am fost agresat de una dintre aceste grupări după ce am fost auzit avertizând un turist că este o escrocherie. Sunt pensionar și au venit spre mine cu atâta forță încât m-au doborât la pământ și am căzut pe carosabil, unde era să fiu lovit de un autobuz. M-am ales cu o accidentare la șold. Am sunat la poliție, dar mi-au spus că nu este niciun polițist disponibil să vină la fața locului. Mai târziu, poliția m-a sunat și mi-a spus că jocurile de noroc ilegale sunt responsabilitatea consiliului Westminster. Nu s-a întâmplat nimic în urma acestui incident și mi-au trebuit trei săptămâni să-mi revin”, a povestit acesta.

De peste 25 de ani sunt escroci care jefuiesc oameni pe podul Westminster, spune un britanic.

„Vă mulțumesc, rețelelor de socializare, că arătați adevărata față a călătoriilor în aceste așa-zise țări frumoase, care sunt pline de escroci… pur și simplu nu merită”, concluzionează altcineva.

Explicațiile britanicului: „Încă sunt în viață”

Într-un clip ulterior, postat de britanic pe canalul său de Tik Tok, acesta a oferit răspunsuri unor întrebări despre cum incidentele de pe podul londonez și despre modul cum a reacționat.

„Acum, încep să înțeleg că mulți oameni estompează granița dintre autoapărare și a riposta, pentru că, de fapt, nu sunt același lucru. Autoapărarea este o contramăsură care implică apărarea propriei sănătăți și bunăstări de vătămare. Am văzut atât de multe comentarii despre a împinge oameni peste pod, a lovi oameni în față sau chiar a folosi arme ca spray-ul cu piper pentru a-i descuraja. Asta nu este o descurajare. Asta doar o să antagonizeze și o să înrăutățească lucrurile”, explică acesta, după ce a fost întrebat de ce a fost capabil să se apere.

Ceea ce mulți oameni nu înțeleg este că acești escroci nu lucrează singuri. Pe acel singur pod, podul Westminster, sunt cam 30 de escroci doar acolo, adaugă britanicul.

„De obicei sunt grupuri de cinci de-a lungul acelui pod, iar fiecare escroc care face trucul are un grup cu el. Aceștia doar par a fi membri ai publicului care pariază la joc. Dar dacă intervii, așa cum ai văzut, nu le este frică să te atace. Deci, dacă fac oricare dintre sugestiile voastre, cum ar fi să-i arunc peste pod sau să-i lovesc în față, același lucru mi se va întâmpla mie imediat după. Și, sincer, îmi place felul în care am ieșit din situația asta. Încă sunt în viață”, a mai spus autorul filmării.

În timp ce Ucraina se confruntă cu intensificarea atacurilor rusești și cere cu insistență sisteme antiaeriene pentru a-și apăra orașele, strategia nou anunțată de președintele american Donald Trump pare să împingă Europa într-o dilemă clasică: a face promisiuni sau a plăti efectiv pentru ele.

Fostul colonel britanic Richard Kemp susține într-un articol publicat în The Telegraph că noua abordare a lui Trump — trimiterea de arme către Ucraina, dar cu condiția ca Europa să le finanțeze — ar putea funcționa, dacă liderii europeni ar avea curajul să o pună în aplicare. „Ideea este una genială, cel puțin ca formulă politică”, notează Kemp, „pentru că forțează Uniunea Europeană și Regatul Unit să-și asume costurile reale ale sprijinului pe care pretind că îl oferă.”

De ce întârzie sistemele Patriot?

În centrul strategiei lui Trump se află un angajament important: livrarea a până la 17 lansatoare Patriot, menite să protejeze infrastructura critică ucraineană. Dar promisiunea președintelui american vine cu o notă de subsol importantă: majoritatea acestor sisteme ar trebui să fie livrate de aliații europeni.

Potrivit Reuters, anunțul lui Trump din 14 iulie privind iminenta livrare a sistemelor Patriot a luat prin surprindere chiar și statele presupus implicate. Ambasadori din două dintre țările menționate — printre ele Finlanda și Olanda — au declarat că nu fuseseră informați dinainte despre planurile exacte. „Este clar că nimeni nu fusese anunțat în mod detaliat”, a spus un diplomat european sub protecția anonimatului.

Factura europeană pentru promisiunea americană

Iar frustrarea nu a întârziat să apară. „Dacă noi plătim pentru aceste arme, atunci este ajutorul nostru”, a comentat Kaja Kallas, Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe. „Dacă promiți ceva și spui că alții vor plăti, atunci nu este tocmai contribuția ta.”

La Berlin, ministrul german al apărării a precizat că niciun sistem Patriot nu va ajunge în Ucraina înainte de finalul verii, iar țări precum Grecia sau Spania au refuzat categoric să renunțe la propriile baterii, considerându-le esențiale pentru apărarea națională.

Strategia Trump: eficiență politică, risc strategic

Totuși, Richard Kemp susține că abordarea lui Trump ar putea avea șanse reale de succes — nu pentru că este ideală, ci pentru că introduce o presiune reală asupra Europei, care de doi ani promite „sprijin total” fără a-și asuma responsabilitățile financiare și logistice ale unui război de uzură.

Totuși, Kemp avertizează că apărarea antiaeriană, deși importantă, nu este suficientă: Ucraina are nevoie de arme cu rază lungă de acțiune și de libertatea de a le folosi, inclusiv împotriva țintelor din interiorul Rusiei. „Baze militare fumegânde în interiorul Federației Ruse ar putea convinge Kremlinul că acest război costă prea mult”, argumentează Kemp.

Europa – pe margine sau în teren?

În ciuda retoricii unitare afișate la summitul NATO, lipsa de coerență între capitalele europene devine vizibilă. Unele state promit sprijin, dar refuză să sacrifice echipamente strategice. Altele acceptă ideea de a susține militar Ucraina, dar se retrag când vine vorba de finanțare.

Între timp, SUA analizează posibilitatea de a permite aliaților să cedeze sisteme Patriot în schimbul unor arme americane livrate mai rapid, într-un sistem de tip „troc militar” gestionat prin programul Foreign Military Sales. NATO va coordona livrările din Germania, prin centrul său dedicat sprijinului logistic pentru Ucraina.

În esență, strategia lui Trump obligă Europa să decidă dacă vrea cu adevărat victoria Ucrainei sau doar să evite o înfrângere rușinoasă. „Vor să ajute Ucraina să câștige, sau doar vor ca America să o facă în locul lor?”, întreabă Kemp retoric.

În acest moment, răspunsul pare să întârzie — la fel ca și sistemele Patriot, subliniază The Telegraph.

Dacă în trecut CIA se temea că rămâne fără obiectul muncii odată cu destrămarea URSS, acum se confruntă cu un adversar de alt fel: propriul său președinte, scrie The New Yorker.

La sfârșitul lui 1988, în birourile securizate ale Washingtonului, câțiva dintre cei mai respectați analiști ai CIA privind Uniunea Sovietică erau cuprinși de o melancolie greu de mascat. Nu pentru că URSS-ul se prăbușea sub propria greutate ideologică și economică, ci pentru că această prăbușire amenința chiar rostul lor profesional. „O schimbare fundamentală în URSS e la fel de semnificativă ca o schimbare majoră în structura socială a Americii”, spunea Douglas MacEachin, șeful biroului de analiză sovietică. Iar întrebarea care plana, nerostită dar apăsătoare, era: „Ce facem noi, vrăjitorii Apocalipsei, într-o lume fără Apocalipsă?”

Destrămarea URSS

Când URSS-ul s-a destrămat cu un geamăt și nu cu o explozie, SUA s-au trezit singure pe scenă. Războiul Rece s-a terminat, iar CIA, fără un dușman clar, s-a retras discret în umbră. Se reduceau bugete, se grăbeau pensionări, iar șefii spionilor ajungeau să-și caute singuri intrarea la Casa Albă – cum s-a glumit în 1994, când o mică aeronavă s-a prăbușit pe peluza prezidențială: „E directorul CIA care încearcă să obțină o audiență.”

Atentatele de la 11 septembrie 2001

Anii ’90 au fost marcați de o iluzorie „sfârșit de istorie”. În locul marilor ideologii, America se împărțea între fanii lui „Friends” și cei ai lui „Seinfeld”. Dar realitatea avea să revină brutal, sub forma unor atentate orchestrate de o organizație necunoscută publicului larg: Al Qaeda. CIA-ul nu doar că nu anticipase atacurile din 11 septembrie 2001, dar nici nu le înțelesese miza. Raportările erau numeroase, dar confuze. Când totul este o amenințare, nimic nu mai pare urgent.

După atentate, CIA-ul a fost reactivat brusc, cu o misiune de distrugere totală a terorismului global. Șefii au promis capetele lui Bin Laden și Zawahiri în câteva săptămâni. Președintele Bush a îmbrățișat retorica fără rezerve: „Dead or alive.” Dar adevărul era că agenția nu avea capacitățile necesare pentru o astfel de vânătoare de oameni. Lipsa de informații era abisală – și din acest vid au erupt, în anii ce-au urmat, tortura, închisorile secrete, războiul din Irak.

În noua sa carte, „The Mission: The CIA in the 21st Century”, jurnalistul Tim Weiner – cunoscut și pentru lucrarea sa anterioară, „Legacy of Ashes” – descrie o agenție prinsă între obsesia pentru control și eșecul de a înțelege lumea în care operează. CIA a fost, de la început, un hibrid: o parte citea ziarele adversarilor, alta răsturna guverne prin emisari și valize de dolari. Uneori cu succes, adesea cu efecte secundare dezastruoase – cum s-a întâmplat în Iran, Guatemala, Congo sau Chile. În numele democrației, CIA a lucrat adesea împotriva ei.

După 2001, a revenit timpul operațiunilor întunecate. CIA a redescoperit instrumentele brutale: simulări de înec, detenții fără proces, presiuni fizice și psihologice. Abu Zubaydah, capturat în 2002, a fost supus unor torturi înfiorătoare, deși FBI obținuse deja de la el informații esențiale, prin metode convenționale. Dar în acel climat politic, eficiența nu mai conta – conta spectacolul forței.

Obama a întrerupt programul de tortură, dar nu și pe cel al atacurilor cu drone. S-a trecut de la interogatoriul fizic la execuția la distanță. Dacă metodele au fost diferite, rezultatele morale au fost similare: zeci de morți colaterali, resentimente, și niciun final clar în lupta împotriva terorismului.

CIA în epoca Trump

Trump a schimbat din nou registrul. A disprețuit CIA-ul, a contestat concluziile despre implicarea Rusiei în alegeri, și a preferat „adevărul” pe care îl vedea la televizor. Agenția, altădată acuzată că servește președinții fără scrupule, s-a trezit, paradoxal, în rolul de gardian al democrației. O agentă a avertizat asupra „loviturii de stat de dreapta”, după alegerile din 2020. Iar în 2021, când CIA a anticipat corect invazia rusă în Ucraina – și a informat aliații cu detalii clare – părea că agenția și-a regăsit busola.

Dar echilibrul rămâne fragil. Trump a promis să curețe agenția de „elementele ostile” și să o pună sub control politic direct. A numit deja în frunte un loialist, fost congresman texan, care a desființat programele de diversitate ale agenției – într-o lume în care capacitatea de a înțelege cultura altora este o armă. Sub umbrela patriotismului, riscă să se întoarcă la metodele din trecut: închisori secrete, execuții sumare, intervenții străine.

Jurnalistul Tim Weiner avertizează: istoria CIA nu este doar una a eroismului și sacrificiului, ci și a greșelilor monumentale, a autoiluzionării și a obedienței periculoase față de puterea politică. Iar întrebarea care închide cartea sa este și întrebarea care plutește, apăsătoare, deasupra Washingtonului: dacă, într-o zi, un președinte va cere agenției să elimine un rival politic sau să răstoarne o țară incomodă, cine îi va spune „nu”?

Rusia reia o retorică periculoasă și cunoscută: amenințări nucleare voalate, acuze îndreptate împotriva Occidentului și apeluri ipocrite la negocieri „de pace”.  Scopul este transparent, afirmă Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) într-un raport publicat pe 16 iulie: erodarea sprijinului NATO pentru Ucraina, provocarea unor tensiuni între Washington și partenerii săi europeni și blocarea unui nou pachet de ajutor militar american.

Din nou, spectrul nuclear

Kremlinul pare să-și fi reluat tacticile informative de început de război, recurgând la o combinație de presiune simbolică și confuzie retorică. Pe 16 iulie, purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov a transmis că toate prevederile doctrinei nucleare a Rusiei „rămân în vigoare”, reiterând ideea că statele nucleare trebuie să „răspundă” pentru orice instigare venită din partea aliaților lor non-nucleari.

Doctrina, revizuită în toamna lui 2024, include o clauză controversată: în cazul în care o țară non-nucleară atacă Rusia cu sprijinul unei puteri nucleare, Federația Rusă ar putea considera acest act un atac combinat. ISW subliniază că această ambiguitate juridico-militară este concepută pentru a descuraja susținerea NATO pentru Ucraina, prin insinuarea unor riscuri majore de escaladare.

Narațiuni vechi, reîmpachetate

Mesajul oficial al Moscovei rămâne fidel unui discurs familiar. Ministrul de Externe, Serghei Lavrov, a declarat pe 15 iulie că „operațiunea militară specială” are ca obiectiv neutralizarea „amenințărilor generate de extinderea NATO” la granițele Rusiei. Totodată, Peskov a descris poziția Europei ca fiind una „militaristă, irațională”, în timp ce Washingtonul este acuzat că alimentează ostilitățile prin sprijinul constant acordat Kievului.

Potrivit ISW, aceste afirmații se înscriu în strategia mai largă de a submina unitatea Occidentului și de a eroda legitimitatea sprijinului acordat Ucrainei. Dacă la începutul războiului Kremlinul încerca să prevină trimiterea de ajutor, acum obiectivul s-a schimbat: Moscova vizează anularea sprijinului deja acordat și provocarea unui recul politic în capitalele occidentale.

Rusia – „fals pacificator”

Într-un alt registru, Kremlinul încearcă să se repoziționeze ca parte rezonabilă a conflictului. Peskov a cerut comunității internaționale să exercite presiuni asupra Ucrainei — nu asupra Rusiei — pentru reluarea negocierilor bilaterale. ISW evaluează această mișcare ca fiind un artificiu propagandistic: o încercare de a discredita Kievul și de a sugera că Rusia ar fi gata de compromis, în timp ce menține ostilitățile și ocuparea teritoriilor.

Această abordare urmărește, de fapt, izolarea Ucrainei pe plan diplomatic, mai ales într-un moment în care președintele american Donald Trump a transmis un ultimatum dur Kremlinului: acceptarea unui acord de încetare a focului până la 2 septembrie, sub sancțiunea impunerii unor tarife comerciale severe.

Divizare și uzură strategică

ISW avertizează că toate aceste mesaje – de la amenințările nucleare până la retorica de „pace” – sunt elemente ale unei campanii informaționale bine calibrate, menite să zdruncine coeziunea NATO și să alimenteze scepticismul în rândul publicului american și european cu privire la continuarea sprijinului militar pentru Ucraina.

„Kremlinul acordă prioritate eforturilor informaționale menite să submineze unitatea NATO și să alimenteze nemulțumirea între SUA și aliații săi europeni, cu scopul final de a degrada capacitățile de apărare ale Ucrainei și de a obține ceea ce Moscova își dorește de la începutul conflictului: capitularea statului ucrainean,” se arată în analiza ISW.

Un război al nervilor

Pe fondul unei ofensive militare care stagnează în multe sectoare ale frontului și a unui context internațional mai volatil ca niciodată, Moscova pare să fi revenit la ceea ce știe cel mai bine: războiul psihologic și propagandistic. De data aceasta, miza este însă mai mare — și nu doar pentru Ucraina. Dacă semnalele venite de la Moscova vor reuși să divizeze NATO sau să provoace oboseala strategică a aliaților, urmările s-ar putea resimți mult dincolo de câmpul de luptă din Donbas.

Pe fondul unui deficit grav de personal în structurile de ordine publică, grupuri de patrulare naționalistă preiau controlul în tot mai multe orașe rusești, scrie The Wall Street Journal.

În lipsa unui număr suficient de polițiști — mulți dintre ei transferați sau recrutați pentru frontul din Ucraina, unde salariile sunt considerabil mai mari — autoritățile locale din Rusia apelează tacit la soluții alternative. În acest vid de putere și autoritate, grupări radicale de inspirație naționalistă, precum Russkaia Obșcina (Comunitatea Rusă), se afirmă ca forțe de ordine „neoficiale”, dar active.

Potrivit estimărilor Ministerului rus de Interne, peste 33.000 de angajați au părăsit structurile poliției într-un singur an, în timp ce deficitul de personal este evaluat la peste 172.000 de posturi neocupate. În orașe precum Novosibirsk, aproximativ 40% din pozițiile de patrulare sunt vacante.

Ordinea impusă de civili înarmați

În acest context, Russkaia Obșcina susține că are peste 150 de filiale în întreaga federație, acoperind toate cele 11 fuse orare ale țării. Gruparea se promovează intens pe platforme locale precum VKontakte și Telegram, ba chiar pune la dispoziție o aplicație mobilă cu „buton de panică” pentru cetățeni.

Dar activitatea grupului depășește cu mult atribuțiile de patrulare civică. Conform relatărilor de pe rețelele sociale, membrii au desfășurat razii în apartamentele migranților, au întrerupt evenimente LGBTQ private și au condus persoane, fără mandat legal, la centrele de recrutare militară. Unii membri au fost filmați purtând bastoane și îmbrăcăminte paramilitară, în timp ce rețin oameni suspectați de „comportamente deviante” sau încălcări minore ale legii.

„Știm că poliția duce lipsă de oameni și suntem gata să ajutăm”, a declarat într-un video Andrei Tkaciuk, politician local din Siberia și fondator al organizației. Același Tkaciuk este cunoscut pentru limbajul său agresiv și declarațiile discriminatorii la adresa minorităților, în special a comunității musulmane.

Legături cu puterea și sprijin instituțional tacit

Oficial, autoritățile centrale nu recunosc implicarea directă a acestor grupuri în menținerea ordinii publice. Cu toate acestea, Russkaia Obșcina a primit sprijin public din partea șefului Comitetului de Investigații din Rusia, ceea ce a alimentat speculațiile că gruparea acționează cu aprobarea tacită a autorităților.

În Extremul Orient rus, guvernatorul regiunii Primorski, Oleg Kojeamako, a înființat un grup paramilitar de voluntari denumit Tigrul, compus din veterani ai Brigăzii 155 de infanterie navală. În orașul industrial Tiumen, foști combatanți din Ucraina patrulează acum străzile sub egida grupului Drujina Rusă, cu susținerea controversatului oligarh ortodox Konstantin Malofeev.

În Crimeea ocupată, membrii Russkaia Obșcina au efectuat un raid într-un club de noapte, controlând actele celor prezenți. Deși nu au constatat încălcări ale legii, 14 persoane au fost trimise la centrele de recrutare militară.

Un echilibru instabil

Politica Kremlinului s-a folosit adesea de naționalism pentru mobilizarea societății, în special în contextul războiului din Ucraina. Totuși, în fața unei populații etnic diverse — Rusia are aproape 200 de minorități oficial recunoscute — liderii de la Moscova au evitat până acum să încurajeze naționalismul violent de tip etnic, conștienți de pericolele radicalizării.

Însă proliferarea acestor grupuri poate submina tocmai această strategie. Prezența veterani de război, antrenați pentru luptă și adesea traumatizați, în structuri informale de ordine, riscă să deterioreze coeziunea socială și să încurajeze abuzurile.

„Este un fenomen periculos pentru statul rus, întrucât înseamnă cedarea monopolului asupra forței legitime,” avertizează Vera Alperovici, specialistă în drepturile omului de la organizația SOVA, care monitorizează extremismul în Rusia. „Practic, autoritățile împuternicesc structuri ideologice să decidă cine merită protecție și cine merită pedeapsă.”

Gruparea „Omul Nordic”, o altă organizație cu profil radical, fondată de un rapper rus și activă în zeci de regiuni, participă la razii comune împotriva migranților, dar și la intimidarea comunităților LGBTQ. În Krasnoyarsk, o astfel de campanie a dus la închiderea unui club.

În orașul Kamensk-Uralski, Russkaia Obșcina a postat imagini de la o petrecere privată în care bărbați purtau machiaj, publicând fotografii cu fețele participanților pe rețelele sociale, alături de mesaje discriminatorii.

Derapaje justificate prin lipsă de resurse

„Instituțiile care ar trebui să apere drepturile cetățenilor nu pot deveni instrumente ideologice,” subliniază Valeri Vetoșkina, avocat în cadrul ONG-ului OVD-Info, specializat în monitorizarea abuzurilor poliției. „Ceea ce vedem acum este rezultatul direct al eșecului de a menține un corp de poliție funcțional și echidistant.”

Pe măsură ce Rusia continuă mobilizarea militară, iar războiul se prelungește, vidul de autoritate internă este tot mai vizibil. Rămâne de văzut dacă Moscova va alege să reglementeze acest fenomen sau va continua să-l tolereze — cu toate riscurile pe care le implică.

În estul Ucrainei, în zona localității Panteleimonivka (regiunea Donețk), cel puțin patru militari ruși ar fi decedat în urma ingerării unor lichide suspectate că ar fi fost contaminate, într-un posibil act de sabotaj. Potrivit unor surse media pro-Kremlin, este vorba despre sticle de apă etichetate „Apa noastră”, presupus distribuite în cadrul unui transport umanitar provenit din Crimeea, teritoriu anexat de Federația Rusă în 2014, scrie The Sun.

Imagini difuzate de presă arată cadre cu soldați în convulsii, în stare de suferință acută, în timp ce colegii lor încearcă să le acorde ajutor medical. Deocamdată, autoritățile ruse nu au emis o declarație oficială privind incidentul, însă panică s-a instalat rapid pe canalele militare rusești, unde se cere o anchetă completă asupra modului în care lichidul suspect a ajuns pe linia frontului.

Posibil sabotaj sau incident acoperit?

Potrivit canalului pro-Kremlin Țargrad, ancheta ar trebui să stabilească „cine a furnizat apa, cum a ajuns aceasta pe front și cine ar fi putut introduce substanțele toxice”. În lipsa unor concluzii oficiale, o parte din sursele rusești indică un posibil sabotaj ucrainean, deși nu există dovezi clare în acest sens.

Pe de altă parte, o sursă ucraineană, citată în același material, pune sub semnul întrebării autenticitatea acuzației, sugerând că ar putea fi vorba de cazuri de supradoză sau abuz de substanțe psihotrope, pe care comandanții le-ar fi prezentat ca „otrăvire” pentru a evita sancțiuni interne.

În contextul temperaturilor ridicate din regiune și a necesității acute de resurse, unele surse militare ruse recomandă soldaților să evite consumul de apă neverificată, indicând o posibilă extindere a neîncrederii în lanțurile de aprovizionare militară.

Război pe mai multe fronturi

În acest timp, forțele ruse au lansat un nou val de atacuri aeriene asupra orașelor ucrainene, într-o campanie de tip „pământ pârjolit” care vizează infrastructura civilă și industrială. Un atac cu bombă cu planare de 500 kg a lovit un centru comercial aglomerat din orașul Dobropillia, soldându-se cu doi morți și cel puțin 25 de răniți. Președintele Volodimir Zelenski a catalogat atacul drept „teroare rusă lipsită de logică sau scop militar real”.

Autoritățile locale estimează că mai multe persoane se află în continuare sub dărâmături, în timp ce echipele de salvare luptă cu incendiile și încearcă să degajeze zona.

În alte regiuni — inclusiv Nikopol, Harkov, Sumî și Dnipro — Rusia a continuat bombardamentele, în unele cazuri vizând în mod deliberat echipajele de intervenție care răspundeau la primele lovituri.

Contraatacuri ucrainene și replici din interiorul Rusiei

Ucraina, la rândul ei, a desfășurat mai multe atacuri cu drone pe teritoriul rus, vizând facilități industriale considerate a avea legături cu complexul militar — inclusiv o fabrică chimică din Tula și un centru de reparații pentru aeronave din Smolensk. În Belgorod, trei civili ruși au murit, iar alți 17 au fost răniți în urma atacurilor aeriene, în timp ce în Voronej, o clădire de locuințe a fost lovită de drone, rănind inclusiv copii.

Toate aceste evoluții au loc într-un context internațional extrem de tensionat. Președintele american Donald Trump a lansat recent un ultimatum de 50 de zile adresat Moscovei, amenințând cu impunerea unor tarife comerciale de 100% în lipsa unui acord de încetare a focului. Liderul american l-a trimis în Ucraina pe generalul Keith Kellogg în calitate de emisar special, reafirmând sprijinul total al Washingtonului pentru Kiev, inclusiv prin furnizarea de rachete de croazieră JASSM.

Kremlinul, însă, pare să nu fi fost impresionat. Oficiali ruși citați de presa internă au respins mesajul transmis de Trump și chiar au sugerat că presiunile ar putea duce la revendicări teritoriale suplimentare din partea Moscovei.