Nordul flancului estic al NATO beneficiază de trupe mult mai numeroase ale aliaților, în comparație cu sudul. România este direct afectată, dar nu prea are soluții, spun experții care comentează pentru „Adevărul” această situație. Iar vina nu le aparține în niciun caz aliaților noștri, ci lipsei de viziune a politicienilor și diplomaților români.

Polonia și Țările Baltice găzduiesc efective importante de militari trimiși din alte state NATO, în timp ce situația este diferită în sudul flancului estic. Aici, doar americanii și francezii au trimis trupe ceva mai numeroase, însă lipsesc britanicii și germanii. 

„Adevărul” a discutat pe această temă cu Andra Martinescu, cercetător la Universitatea Cambridge și Senior Research Fellow la The Foreign Policy Center, Olga Chiriac – cercetător la Universitatea din Tampa, Florida și la Grupul de Cercetare a Conflictelor Economice și a Competiției (ECCRG) de la Kings College, Londra, și cu generalul (r) Alexandru Grumaz, primul general român cu studii la Harvard, în Statele Unite ale Americii.

Ce e de făcut

Experții consideră că România ar trebui să convingă și alte țări să trimită trupe aici, pentru a crește nivelul de securitate și pentru a descuraja orice ipotetic inamic. În opinia Andrei Martinescu, soluțiile există și nu sunt neapărat complicate. Există însă și un mare „dar”.

„Foarte simplu, sigur, România trebuie să își asume responsabilitatea de a participa într-o alianță. Nu este suficient să invoci umbrela de apărare, așa cum aud că se menționează adesea”, punctează Andra Martinescu.

Ea amintește și faptul că România continuă să stea prost cu infrastructura, ceea ce nu face decât să complice lucrurile în cazul exerciților militare comune. Și mai grav ar fi ca în cazul unui ipotetic atac dinspre Răsărit, aliații să nu se poată deplasa în timp util spre România, pentru a ne da ajutor, din cauza infrastructurii. Și tot Andra Martinescu pune punctul pe i și atrage atenția că România nu a fost capabilă până acum să arate implicare și leadership.

Să nu ne mai facem de râs

„De asemenea, un alt punct important discutat inclusiv la nivel UE este dezvoltarea și adaptarea infrastructurii civil-militare, aici este nevoie de multă implicare și leadership la nivel regional de care România trebuie să dea dovadă, și proactiv. Aliații au semnalat situații de-a dreptul rușinoase în nenumărate rânduri, un exemplu fiind facilitarea accesului la baza Cincu, îngreunată de tergiversarea construcției sau reparațiilor unui pod. Încă persistă această disonanță între intenții politice, ambiție strategică și implementare (chiar și administrativă)”, punctează experta.

România trebuie să-și facă temele serios pentru a-și depăși condiția cu care a început să-i obișnuiască pe aliații săi.

„Un alt exemplu, în iulie 2024 s-a semnat o scrisoare de intenție între miniștrii apărării ai României, Greciei și Bulgariei, pentru facilitarea unui coridor de mobilitate sporită a personalului și echipamentelor militare. Dar de la intenție la materializare pare că este cale lungă. Mai ales în acest context trebuie să existe continuitate. Participarea într-o alianța impune în egală măsură o responsabilitate”, subliniază Andra Martinescu.

Despre o lipsă serioasă de implicare a României și despre lipsa de leadership vorbește și Olga Chiriac. Cercetător la Universitatea din Tampa, Florida și la Grupul de Cercetare a Conflictelor Economice și a Competiției (ECCRG) de la Kings College, Londra, americanca de origine română este expert în științe politice, studii de război și economie comportamentală. Ea a scris și cartea „Politica externă a Federației Ruse: Implicații pentru securitatea Mării Negre”, lansată de Palgrave Macmillan.

N-am fost capabili nici măcar să ne construim propria strategie

Olga Chiriac spune că România a pierdut foarte mult timp și nu a reușit nici măcar să-și construiască propria strategie la Marea Neagră.

„Nu pot să identific o strategie a României la nivelul Mării Negre și nu sunt singura (n.r. – între timp însuși președintele Nicușor Dan a admis că România nu are nicio strategie la Marea Neagră). Nu pot să înțeleg acest lucru. Sigur, nu vreau să fiu critică, dar îmi vine greu să înțeleg cum este posibil așa ceva. Când ești o țară aflată într-o regiune fierbinte așa cum e cea a Mării Negre, cu o Rusie expansionistă și imprevizibilă, nu este normal să nu arăți nici măcar atâta preocupare. Acest lucru îl văd și aliații și cu siguranță nu este o notă bună pentru România”, spune Olga Chiriac.

Ea remarcă și faptul că Forța Navală Militară a României este insuficient înarmată și a rămas o Cenușăreasă în cadrul Armatei Române.

„Iarăși, nu pot înțelege lipsa aparentă de atenție pentru Marina Română, care ar trebui să atragă mai mult atenția decidenților. Din câte am văzut, există unele planuri de modernizare, dar nu este suficient. Și știu că nu este vina Marinei și că acei oameni au încercat să atragă atenția factorilor de decizie, dar se pare că nu este de ajuns”, mai spune ea.

Lăsăm impresia de superficialitate

România ar trebui să pornească prin a-și defini prioritățile și strategia la Marea Neagră. Altfel, spune Olga Chiriac, nu este firesc ca România să lase totul pe aliați și să nu fie capabilă să urmeze niște pași obligatorii, pentru a fi mai pregătită pentru orice eventualitate.

„Nu poți avea pretenția să fie aliații mai interesați de soarta ta decât o arăți chiar tu. Totul pornește de la acel proiect, acea strategie de securitate inexistentă. Au venit americanii, francezii, olandezii și alte naționalități și au trimis trupe să ne susțină, dar nu știu dacă este de ajuns. Din păcate, România nu știe să fie convingătoare și am impresia că nu face aproape nimic pentru asta. Știu că există profesioniști, există experți buni în domeniu, iar cu atât mai mare și mai neplăcută este surprindere că nu avem niște proiecte serioase”, susține experta.

Primul general român cu studii militare la Harvard, Alexandru Grumaz, fin analist politico-militar și președinte al Centrului de Analiză și Studii de Securitate confirmă că România nu are foarte multe argumente în fața aliaților.

Totul depinde de americani

Multe lucruri vor depinde în primul rând de evaluarea pe care o face Pentagonul în ce privește situația trupelor americane din Europa. Pe fond, pare puțin probabil ca americanii să mai trimită alte trupe, iar experții se așteaptă mai degrabă să fie retrași câteva mii de militari.

„La ora actuală, la Pentagon există o evaluare a poziției trupelor americane aflate în afara Statelor Unite. Evaluarea se termină în septembrie. Și până atunci nu știm ce trupe vor retrage americanii din țările pe unde le-au dislocate. Deocamdată despre Europa se vorbește de cei 20.000 de militari aduși de Biden în timpul mandatului său pentru întâlnirea flancului estic al NATO”, spune generalul Grumaz.

În condițiile în care statele NATO au căzut de acord să crească tot mai mult cheltuielile cu înarmarea, până la 5% din PIB, este puțin probabil ca acestea să fie dispuse să cheltuiască suplimentar și pentru a-și trimite propriile trupe în România.

Pe de altă parte, grupul de luptă avansat aliat din România, ce are Franţa ca naţiune-cadru, va fi probabil suplimentat. Parisul a anunțat că intenționează să crească efectivele grupului de luptă avansat consolidat din România. Acesta va fi extins la nivel de brigadă. Asta înseamnă că efectivele vor crește cu încă 2.500 de militari până la 4.000. Dacă Franța, țară care are una dintre cele mai puternice armate din lume, intenționează să trimită și mai mulți soldați în România, alte țări importante cum ar fi Marea Britanie și Germania nu iau în calcul să trimită militari aici. Există însă și motive obiective. Polonia și Țările Baltice ar fi mai expuse unui atac terestru dinspre Rusia.

„Orice suplimentare de trupe în România este binevenită. Că e a francezilor, că-i a nemților… Numai că germanii preferă să-și trimită trupele în zona Baltică. Francezii sunt cei care coordonează vârful de Lance de la Cincu. Explicația pentru care avem mai mulți militari americani și aliați în nordul flancului estic al NATO este că Țările Baltice și Polonia sunt mai vulnerabile în fața unui eventual atac”, susține generalul.

Diplomația și politicienii dezamăgesc

Un alt motiv pentru care aliații nu se înghesuie să trimită trupe în România este pentru că diplomația română nu ar fi suficient de bine pregătită. Asta înseamnă că România nu are o voce suficient de puternică la masa marilor națiuni. Spre comparație, țări ca Estonia, care echivalează ca suprafață și populație cu două sau trei județe din România, au diplomați mult mai bine pregătiți. Dovadă și faptul că fostul premier al Estoniei, Kaja Kalas, este șefa diplomației europene.

„Diplomația românească nu este proactivă, este reactivă. Atât timp cât ești reactiv, nu poți să participi la masa discuțiilor, indiferent că acestea se poartă la Bruxelles, la Uniunea Europeană, sau la NATO. E același lucru. Nu ești reactiv și doar reacționezi la ceea ce se hotărăște, nu ai un cuvânt de spus”, rezumă generalul Alexandru Grumaz.

O posibilă soluție ar fi ca politicienii români, care dau peste cap și diplomația, să le permită militarilor să discute problema. În acest caz, șansele ca reprezentanții Ministerului Apărării să fie luați în seamă de Pentagon ar fi mai mari decât în cazul politicienilor români, care nu au niciun cuvânt de spus la Washington sau în marile capitale europene.

„E foarte complicat să porți un dialog serios, iar politicienii noștri ar trebui cel puțin să-i lase pe militari să-și facă treaba. Asta ar însemna ca dialogul să se poarte între Ministerul Apărării din România și Pentagon. Deci, să meargă delegațiile militare din România să meargă la Pentagon să discute problemele. Între militari se rezolvă mult mai repede aceste probleme, iar relațiile dintre șefii armatelor sunt mult mai bune decât cei dintre politicieni”, încheie generalul Alexandru Grumaz.

Privatizarea României sub conducerea lui Ion Iliescu, după modelul URSS al „bunului său aliat și prieten Gorbaciov” – în care bunurile statului au fost transferate unor tovarăși de încredere – a dus la stagnarea țării cu cel puțin un deceniu, susține istoricul Marius Oprea.

Ion Iliescu împarte și acum – după decesul său survenit marți, 5 august 2025, la 95 de ani – societatea în două. Unii îl consideră o figură emblematică a istoriei recente, care a pus bazele drumului european și a contribuit la intrarea României în NATO, iar alții îl consideră un obstacol în calea dezvoltării democratice a României.

Istoricul Marius Oprea, cel care a pus bazele Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului, a vorbit pentru „Adevărul” despre moștenirea fostului președinte Ion Iliescu și a lămurit câteva dintre controversele din biografia acestuia, cum ar fi presupusa sa recrutare de către serviciile secrete ruse. 

A fost Iliescu un pro-occidental?

Adevărul: Unii analiști susțin că Ion Iliescu – deși a studiat la Moscova, era cunoscut drept un mare susținător al Uniunii Sovietice și a vrut pentru România un comunism cu față umană mai degrabă decât un sistem democratic capitalist – a fost, până la urmă, președintele sub a cărui conducere s-a stabilit drumul european al României și aderarea la NATO. Cum vedeți această situație? A devenit Iliescu în ultimul mandat un promotor al valorilor occidentale?

Nu neapărat el ca persoană.

A fost omul care a împins România pe drumul euroatlantic?

El a fost pus în situația lui Gorbaciov. A văzut că toată lumea lui se prăbușește, el a trăit o tragedie la nivel personal, pentru că a trăit în împrejurări tragice și a văzut cum tot universul lui se prăbușește și el nu poate să facă nimic. Un om tragic în împrejurări tragice, s-ar zice, dar problema la el este una de morală, nu în sens creștin, ci o moralitate de tip comunist, cu care a rămas până la sfârșit. O morală care spune că esențială este deținerea puterii. Ori, din acest punct de vedere, Ion Iliescu s-ar putea spune că deține în continuare puterea prin partidul pe care l-a creat, care îi supraviețuiește și care este, la 35 de ani de la Revoluție, moștenitor pe filiație directă al Partidului Comunist Român, unul dintre cele mai importante partide politice din România și care dictează în continuare o componentă esențială în mersul lucrurilor în ceara asta.

„FSN-ul a preluat toate vechile structuri ale fostului Partid Comunist”

Care este contribuția lui Iliescu la PSD-ul de astăzi?

ADN-ul PSD-ului este ADN-ul lui Ion Iliescu. Și a rămas și astăzi pe același tip structural de comportament. Practic, când s-a clădit FSN-ul, bunicul PSD-ului de astăzi, FSN-ul a preluat toate vechile structuri ale fostului Partid Comunist, de la structurile locale, începând cu secretari de primării, șef de CAP-uri, de SMT-uri și așa mai departe, toate structurile teritoriale, locale, până la cel mai mărunt cătun și până la municipii reședință de județ, structurile activului de partid au fost aproape automat preluate.

Oamenii s-au înscris singuri în partid văzând în FSN un refugiu la tăvălugul anticomunist al străzii. Și Ion Iliescu a avut de la bun început o largă marjă de manevră prin intermediul acestor structuri la care a adăugat, conștient fiind de necesitatea de a face acest lucru, fosta Securitate. Astfel și-a asigurat continuarea și perpetuarea puterii sub alte sigle. Dar în esență lucrurile au rămas aceleași.

Iliescu a replicat sistemul privatizării promovat de Gorbaciov, care a început transferul bunurilor întregului popor, ca să zic așa, unor tovarăși de încredere, ai căror urmași sunt oligarhii de astăzi. Lăsând la o parte faptul că în România, transferul s-a făcut pașnic, pentru că spre deosebire de fosta Uniune Sovietică, nu au existat conflicte între fostul Partid Comunist și serviciile secrete, între comuniști și kgb-iști și armată. În România, cașcavalul fiind mult mai mic, practic, structurile moștenitoare ale fostului regim s-au unit în această tranziție pe care au făcut-o lină, dar lungă.

A fost recrutat de KGB?

Credeți că Iliescu va rămâne în istorie drept, dizidentul, eminența cenușie care a planificat detronarea lui Ceaușescu?

Depinde de cine scrie istoria. Disidența lui Iliescu a fost, să zicem așa, o disidență față de Ceaușescu în momentul în care Nicolae Ceaușescu a început îndepărtarea față de linia Moscovei. Ion Iliescu a fost îndepărtat în 1971 după întoarcerea lui Ceaușescu din vizita din China, vizită pe parcursul căreia, Iliescu nu s-a purtat corespunzător în aprecierea lui Ceaușescu. Și-a chiar permis să lipsească de la unele dintre bilaterale, într-un semn personal de protest, să zicem așa, atât cât putea el să protesteze în fața lui Ceaușescu, față de efuziunile de prietenie și încântare arătate de Ceaușescu liderilor comuniști asiatici și a evidentei îndreptări a lui Ceaușescu spre puterea de la Beijing, într-o perioadă în care relațiile între China și URSS erau extrem de reci. Și asta i-a atras chiar căderea și marginalizarea lui, pentru că atunci, în 1971, Ion Iliescu era un pion extrem de important în putere. El era șef al tineretului comunist din România, ministrul al Tineretului, și pe cale de consecință în ierarhia partidului privit ca viitor succesor la putere.

De atunci exista împământenită, conform politicii de cadre a partidului, ideea acestei succesiuni, consolidată ulterior de relațiile pe care el le cultivase anterior cu Gorbaciov și pe care le-a negat după 1989.

Care a fost legătura lui cu serviciile secrete din Rusia? A fost recrutat?

Eu personal nu cred că a fost recrutat. Am îndoieli și cu privire la recrutarea lui ca student, pentru că el era chiar liderul studenților români din generația lui trimiși la studii la Moscova. Era președintele Asociației Studenților Români pe linie de partid. El era îndrumat, să zicem așa, la Moscova de către asociația similară sovietică condusă la vremea respectivă de Gorbaciov. Deci nu are cum să nu-l fi cunoscut pe Gorbaciov la vreme respectivă. Că el negă acest lucru, l-a negat în anumite circumstanțe. Chiar eu am publicat, primite de la Vladimir Bukovschi, stenogramele unor discuții cu Gorbaciov, pe marginea tratatului care urma să fie semnat cu URSS, prin care ambii stabileau pașii de urmat pentru ca Republica Moldova să fie făcută să renunțe la speranțele ei unioniste. Și atunci toată mișcarea unionistă s-a transformat doar într-un simbolic pod de flori care ulterior s-au ofilit foarte repede. Pentru că de ambele părți se stabilise acest lucru.

Este vorba de stenograme din arhivele personale ale lui Gorbaciov. Iliescu a negat vehement discuțiile, a negat și ceea ce reiese din ele, anume faptul că se cunoștea foarte bine, anterior căderii lui Ceaușescu, cu Mihail Gorbaciov.

Iliescu și complotul de la Revoluție

A existat un complot al lui Iliescu cu membri ei elitei comuniste pentru a-l da jos pe Ceaușescu?

A existat un asemenea complot, este confirmat de Nicolae Militaru, e menționat și în rechizitoriu. Ion Iliescu a făcut parte din acest grup de complotiști, oameni marginalizați din partid, din diferite zone ale ierarhiei Partidului Comunist, începând cu, să zicem, din zona militară  – generalul Nicolae Militaru, din zona politico-ideologică – Virgil Măgureanu, lector la Ștefan Gheorghiu și la fosta școală de la Băneasa de Securitate și așa mai departe. Deci oameni din diferite zone care erau îndepărtați de la putere de către Ceaușescu în urma informațiilor furnizate de Securitate privind legăturile lor cu Moscova. Ceaușescu se temea foarte tare de un asemenea complot, dar totodată nu a întreprins nimic violent împotriva lor. Adică nu i-a băgat la închisoare pentru că încerca să nu înfurie prea tare „ursul de la Kremlin”.

Practic, la Revoluție, cele mai multe victime au fost după preluarea puterii de către Iliescu…

Pentru că această lovitură de stat pe care structurile din fostul Partid Comunist și Securitate au dat-o Revoluției trebuia legitimată. Despre asta a fost vorba: o legitimare chiar printr-un număr mai mare de morți în lupta dusă împotriva unor așa-ziști teroriști care nu au fost descoperiți niciodată și care, de fapt, nu a fost altceva decât o consolidare a structurilor de putere provenite tot din rândurile foștilor comuniști, ale armatei, foștilor activiști comuniști, cu sprijinul fățiș al Armatei și ulterior, după ianuarie 1990, inclusiv al Securității. S-a dorit consolidarea unei noi ordini în statul român, în care Ion Iliescu încerca din răsputeri să transforme FSN într-un partid politic, o forță politică conducătoare cu aceleași valențe ale Partidului Comunist, într-un pluralism de fațadă. Dar asta nu i-a putut reuși, tocmai că nu a reușit acest lucru în niciun stat fost comunist. Încercările disperate ale lui Gorbaciov sau ale lui Ion Iliescu de a reforma comunismul s-au lovit de acest realism crud pe care ei au trebuit să-l trăiască și anume că comunismul este nereformabil în esența lui.

„Ion Iliescu a rămas cel mai fidel aliat și prieten al lui Gorbaciov”

Credeți că în momentul în care a apărut această diversiune cu teroriștii, Iliescu a realizat că vor fi atât de mulți morți sau, cumva, lucrurile au scăpat de sub control?

Le-au scăpat lucrurile de sub control pentru că nu exista o autoritate clară la un moment dat, la acele momente nu exista nici o viziune clară asupra a ceea ce urma să se întâmple, numai că, iată că întreg concursul de fapte a dus către acest deznodământ. Și anume că Ion Iliescu s-a putut legitima, în special prin alegerile din mai 90, în urma unei manipulări de masă a românilor, similară cu ceea ce s-a întâmplat în România, acum, cu domnul Georgescu. Avem la origine cam aceleași structuri, adică moștenitorii Securității, să zicem așa.

Practic Ion Iliescu a fost cauționat drept conducător de facto al noului Partid Comunist din România numit Frontul Salvării Naționale, partid care însă a fost și el erodat exact ca în URSS, care s-a și prăbușit foarte curând după aceea. Să nu uităm însă că Ion Iliescu stabilise chiar semnarea unui tratat cu URSS, tratat care n-a mai fost semnat pentru că URSS-ul s-a prăbușit. Iar noi, românii, am fost ultimii care ne-am retras din Pactul de la Varșovia în pragul prăbușirii acestuia. Ion Iliescu a rămas, atâta vreme cât Gorbaciov a fost la putere, cel mai fidel aliat și prieten al acestuia ceea ce spune foarte mult și despre traseul lui politic.

Ulterior, așa cum se întâmplă în luptele pentru putere în interiorul structurilor comuniste, Ion Iliescu a căzut pradă chiar propriilor structuri pe care le-a creat, a pierdut frâiele în partidul pe care l-a creat după ce el a devenit irelevant odată cu sfârșitul celui de-al treilea mandat în 2004. A rămas, totuși, un fel de guru, un fel de legendă vie a PSD și întemeietor de factor al acestui partid.

Unii analiști și istorici spun că Iliescu a fost singurul lider care a putut prelua România în situația în care era în 1989, iar alții susțin că fostul președinte a provocat stagnarea cu cel puțin 10 ani a României. Dumneavoastră ce credeți?

Fără îndoială că a dus la stagnare pentru că altfel ar fi stat lucrurile dacă reformele s-ar fi făcut în sensul unei privatizări reale a României și nu a unei privatizări în folosul moștenitorilor fostului regim comunist. O privatizare prin așa zisul sistem MEBO, o metodă preluată de fapt și care se desfășura la acel moment în fosta Uniune Sovietică, prin care anumite întreprinderi erau privatizate în beneficiu șefilor acelor întreprinderi și ale unor potentați locali din partid, servicii și așa mai departe, rămânând sub controlul structurilor de putere, ca să zic așa. Deci metoda asta a fost preluată inclusiv în România și cele mai profitabile întreprinde din România au fost privatizate prin această metodă. Unele au supraviețuit, altele s-au prăbușit pentru că securiștii și activiști au fost incapabili să gestioneze în condiții de piață pe care nu le înțelegeau și nu le cunoșteau o întreprindere cu capital privat.

Și tocmai în lipsa unei privatizări reale, România a pierdut foarte mult.

Moștenirea lui Iliescu

Ce spune despre justiția din România faptul că nu a reușit nici până astăzi să dea un verdict în cazul lui Iliescu?

Spune că din păcate Justiția din România nu este un organism independent, ci un organism bolnav în primul rând, pentru că această așa zisă independență pentru care a luptat atât de mult un partid „reformator” ca USR-ul, de pildă, se dovedește a fi fost un măr otrăvit. N-a devenit o justiție independentă, ci o castă cu niște beneficii enorme și care acționează în propriul interes, în primul rând, dar și în interesul creatorilor ei. Astfel încât nu a existat nici o acțiune coerentă care să fi dus la un rezultat împotriva vârfurilor puterii politice din România, pentru că aceste vârfuri au patronat întotdeauna sau au gestionat, dacă vreți, actele de mare corupție.

Dacă ar fi să concentrăm foarte mult, care ar fi moștenirea lui Iliescu pentru România?

Moștenirea lui Iliescu este o țară în care comunismul nu a dispărut, ci s-a privatizat.

Cine este Marius Oprea

Marius Oprea s-a născut în 1964, la Târgoviște. A studiat istoria la Universitatea din București. A fost consilier al senatorului Constantin Ticu Dumitrescu, fiind implicat în elaborarea Legii de deconspirare a Securității, și a fost cooptat în echipa de consilieri a președintelui Emil Constantinescu și a prim-ministrului Călin Popescu Tăriceanu, pe probleme de analiză politică, luptă împotriva corupției și securitate națională.

Inițiativa legislativă de înființare a Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului a venit în mare măsură la insistențele istoricului Marius Oprea, care a fost și principalul promotor și fondator al institutului, asumându-i conducerea executive din decembrie 2005 până în februarie 2010. Este autorul mai multor volume de istorie, printre care menționăm: Banalitatea răului. O istorie a Securității în documente (2002, premiată drept cea mai bună carte de istorie a anului de către Asociația Editorilor din Româ­nia), Moștenitorii Securității (2004), Adevărata călătorie a lui Zahei. Vasile Voiculescu și taina Rugului Aprins (2004), Bastionul cruzimii. O istorie a Securității (1948–1964) (2008).

Zece TIR-uri încărcate cu țesătură de fibră de sticlă, în valoare de peste trei milioane de euro, au fost sechestrate în vara și toamna anului trecut în Vama Albița, pe ruta Belarus – Tiraspol.

Autoritățile române au suspectat că marfa confiscată ar putea avea o destinație militară, fiind folosită, posibil, în construcția de drone sau echipamente de război, au declarat mai multe surse pentru Ziarul de Iași.

Oficialii din Republica Moldova au descoperit că bunurile urmau să ajungă la o fabrică din Tiraspol capabilă să fabrice astfel de produse.

Cum se apără firmele implicate

Avocații firmelor implicate susțin că este vorba despre o confuzie și acuză Vama că a generat pierderi de sute de mii de euro, blocând abuziv transporturile către o companie din regiunea separatistă Transnistria.

„E o minciună colosală. Cineva dorește cu orice preț ca aceste produse să nu ajungă în Republica Moldova”, a declarat avocatul Dragomir Tomașeschi, angajat de părțile implicate în tranzacție.

Cronologia unor transporturi greu de explicat

Potrivit sursei citate, în lunile iunie și ulterior în septembrie și octombrie ale anului trecut, în Vama Albița au fost oprite zece TIR-uri care transportau țesătură de fibră de sticlă pe ruta Belarus – Transnistria (Tiraspol), la comanda unei firme din Cehia.

Actele nu păreau tocmai în regulă, au explicat vameșii. În plus, au fost mai multe semnale de alarmă care i-au determinat să pună sechestru pe mașini și pe marfă.

Primul lucru care le-a atras acestora atenția a fost proveniența materialelor – Belarusul este supusă mai multor sancțiuni internaționale după ce aceasta a ajutat în mod oficial Rusia în războiul de agresiune purtat împotriva Ucrainei. Al doilea semnal de alarmă a venit de la vecinii noștri de peste Prut.

Marfa este destinată unei fabrici din Tiraspol, capitala regiunii separatiste Transnistria, deținută de o companie care are istoric, conform surselor ZDI și a documentelor consultate, de legături economice cu companii și actori asupra cărora Europa și alte țări din lume au impus sancțiuni.

„Materialele au dublă destinație, civilă și militară. Pe partea militară, ar putea fi utilizate în realizarea dronelor”, au precizat sursele.

Proprietarul este o firmă din Cehia

Compania din Cehia, Labara SRO, a cumpărat materia primă de la JSC PSV, firma din Belarus, pe care voia să o transmită în Tiraspol, la firma Moldavizolit, pentru prelucrare.

„Toate cele zece TIR-uri conțin aceleași materiale, țesătura de fibră de sticlă. Producătorul este JSC PSV, din Belarus. Clientul nostru este o firmă din Cehia, Labara SRO, proprietarul mărfii din Belarus, pe care urma să o transporte la Tiraspol, către compania Moldavizolit. E o firmă veche care face numai ascensoare, iar cu această fibră de sticlă, au spus clienții, se fac nu știu ce mecanisme pentru lifturi”, au explicat Daniela Rotaru și Dragomir Tomașeschi, apărătorii firmelor din Cehia și din Republica Moldova (Tiraspol).

Compania care a cumpărat țesătura de fibră de sticlă din Belarus acuză acum statul român și autoritățile sale că îi provoacă pierderi economice.

Destinatarul real al celor zece TIR-uri cu țesătură de fibră de sticlă, Zao Zavod Moldavizolit, este compania din Tiraspol despre care Radio Europa Liberă Moldova a scris anul trecut că „înainte de invazia rusească la scară largă în Ucraina, uzina Moldavizolit de la Tiraspol, o filială a sa înregistrată în Rusia și o uzină soră, BIZ, din regiunea rusă Sverdlovsk, obțineau zeci de contracte cu ministerul rus al Apărării pentru livrări de mărfuri unor întreprinderi din complexul industrial-militar al Rusiei”

Potrivit aceleiași surse, „principala marfă sensibilă care ieșea din halele uzinei Moldavizolit, situată în zona industrială de la periferia de nord a Tiraspolului, sunt materiale plastice folosite la producerea de plăci pentru circuite imprimate. Când li se adaugă fire de cupru, care permit imprimarea circuitelor electrice, plăcile devin componente cheie pentru producerea aparatajului electronic de tot felul, de la aparate de uz casnic și computere, la echipamente pentru avioane de luptă și rachete de croazieră”.

În aprilie 2024, vicepremierul Republicii Moldova pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, a confirmat public că mai multe uzine din stânga Nistrului nu mai primesc permise de export „din motive de securitate”, pentru că produc mărfuri cu destinație dublă. Printre acestea, se număra și Moldavizolit.

Ion Iliescu „a fost un lider comunist de vârf în înainte de 1989”, dar și o personalitate „care a divizat societatea românească din 1989 și până în prezent”, a declarat, miercuri, istoricul Mădălin Hodor.

„Ar trebui să rămânem cu niște adevăruri, zic eu, care ar trebui spuse legat de ceea ce a fost Ion Iliescu, ce reprezenta dânsul pentru România. Rămânem cu o societate divizată în continuare. Domnul Ion Iliescu a fost o personalitate care a divizat societatea românească din 1989 și până în prezent și probabil că același lucru se va întâmpla și după înmormântarea dânsului și poate ani de zile va continua această controversă”, a declarat Mădălin Hodor la Digi24.

Acesta a subliniat că este important ca faptul că Ion Iliescu a fost un lider comunist de vârf înainte de 1989 să nu fie uitat de cei care astăzi trec rapid acea perioadă „la judecata istoriei”.

„Sunt oameni care îi reproșează foarte multe lucruri legate de trecutul domniei sale și despre lucrurile pe care le-a făcut în decembrie 1989, în iunie 1990 și apoi și ulterior. Lucrurile pe care le-a făcut înainte de 1989, din nefericire sunt mai puțin cunoscute. Văd că lumea uită că Ion Iliescu a fost un lider comunist de vârf în înainte de 1989. Acea perioadă este foarte rapid trecută la judecata istoriei, deși cred că aceea a fost partea cea mai consistentă a carierei lui Iliescu, pentru că el a intrat în Partidul Comunist la 14 ani, inițial în organizația de tineret și ulterior a ajuns până la funcția de membru în Comitetul Central al Partidului Comunist Român, adică în cel mai înalt for de conducere al Partidului Comunist. Lucrurile astea văd că nu sunt menționate”, a adăugat el.

În ceea ce privește cele două procese în care Ion Iliescu a fost inculpat, Mădălin Hodor spune că este tardivă o reparație juridică și susține că, în opinia sa, dosarele au fost tergiversate intenționat.

Ce spune despre mesajul transmis de Ambasada Rusiei

Totodată, Mădălin Hodor a făcut referire și la mesajul transmis de Ambasada Rusiei la București.

„Nu este surprinzător deloc și este un adevăr istoric. Cred că este una dintre puținele dăți în care sunt de acord cu Ambasada Federației Ruse la București. Așa este. Ion Iliescu a contribuit în mod decisiv la păstrarea relațiilor bune cu Uniunea Sovietică. Ne amintim că România a semnat sub conducerea lui Iliescu un tratat cu Uniunea Sovietică în 1991. Recunoșteam granițele, nu aveam nicio pretenție teritorială, nici vorbă să spunem ceva despre Ribbentrop-Molotov și despre Republica Moldova. România a rămas în pactul de la Varșovia până la desființarea pactului de la Varșovia. Și părerea mea este că dacă URSS nu s-ar fi dezmembrat în 1991, ar fi făcut implozie. România sub Ion Iliescu n-ar fi părăsit niciodată sfera de influență sovietică. Așa încât, nu știu, mie mi se pare această elogiere a lui Iliescu, că ar fi fost politicianul care ne-a orientat spre Occident, spre NATO și spre UE, este un pic exagerată”, a spus acesta.

Ambasada Rusiei în România a transmis miercuri, 6 august, un mesaj de condoleanțe în urma decesului fostului președinte Ion Iliescu, considerându-l drept „un om de stat remarcabil” care a jucat un rol important în menținerea relațiilor bilaterale.

Aderarea la NATO

Istoricul Mădălin Hodor a mai subliniat și că „Ion Iliescu, la momentul respectiv, practic nu avea nicio altă opțiune în afară de lumea occidentală, de alianța NATO și UE, pentru că cealaltă alianță și cealaltă lume unde dânsul ar fi fost foarte bucuros să rămânem se prăbușise”.

„Deci, nu știu în ce măsură acesta a fost neapărat un merit pentru care Ion Iliescu merită elogiat, doar pentru că într-adevăr a urmat ceea ce, ca orice politician dornic să rămână la putere ar fi făcut, s-a dus spre acea zonă, spre acea alianță care îi conferea această putere de a rămâne în continuare în scaun”, a concluzionat Hodor.

Un grav incident a avut loc într-o unitate militară din Cluj. Un militar de 29 de ani murit, iar altul a fost grav rănit, după ce roata unui camion din dotarea unității a explodat în timp ce o umflau.

Cei doi erau angajați la o unitate din Bistrița și urma să preia un vehicul militar din Cluj când au observat că un pneu era dezumflat. În timp ce pompau aer în roata camionului, anvelopa a explodat, iar unul dintre bărbați a fost grav rănit în zona capului.

„Caporalul clasa II Macrea Marcel-Ioan, din U.M. 01331 Bistrița, a decedat marți, 5 august, în urma unui accident de muncă. Militarul, aflat în misiune la U.M. 01369 Someşeni, și un salariat civil (personal civil contractual) din unitate efectuau lucrări de mentenanță la un camion militar”, a trasmis Forțele Terestre Române. 

Celor doi răniți le-a fost acordat primul ajutor de personal din cadrul unității militare, iar echipajul SMURD sosit la fața locului i-a aplicat manevre de resuscitare caporalului, aflat în stop cardio-respirator.

„După aproximativ 50 de minute, a fost declarat decesul”, au transmis autoritățile. 

Salariatul civil a fost transportat, în stare conștientă, la Spitalul Clinic Militar de Urgență „Dr. Constantin Papilian” din Cluj-Napoca, pentru investigații și îngrijirii medicale suplimentare.

A fost deschis un dosar penal in rem pentru ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă și neluarea sau nerespectarea măsurilor legale de securitate în muncă.

Ancheta este preluată de Parchetul Militar Cluj.

Andrei Georgescu, avocatul lui Ion Iliescu, a anunțat că va continua să-l reprezinte pe fostul președinte în procesele aflate încă pe rol. El a comentat și acuzațiile care i se aduc fostului președinte și a dezvăluit cum a decis ultima sa întâlnire cu acesta. 

„Ion Iliescu era mai absent în aprilie, atunci când ne-am întâlnit”, a declarat Andrei Georgescu, într-o intervenție telefonică la Antena 3 CNN.

Avocatul a fost rugat să comenteze și acuzațiile care i se aduc lui Ion Iliescu, în privința dosarelor Revoluției și Mineriadei. 

„L-am perceput ca o persoană responsabilă, a condus o țară, nu o dată, ci de trei ori (…) Acuzațiile care i se aduc țin de percepția fiecărei persoane. Nu am purtat vreo discuție cu dânsul despre responsabilitate”, a mai spus avocatul lui Ion Iliescu. 

Acesta a mai subliniat că nu s-a ajuns niciodată la judecarea dosarelor. 

„Nimeni nu neagă existența acelor suferințe, a acelor decese. Eu nu am avut discuții cu domnul Iliescu pe chestiunea aceasta. Nu s-a ajuns niciodată la judecarea dosarelor. (…) Putem să facem orice fel de discuții, însă numai atunci când ni se furnizează acte judiciare, care sunt întocmite așa cum spune legea”, a mai declarat Andrei Georgescu.

Andrei Georgescu a ținut să menționeze că va continua să-l reprezinte pe Ion Iliescu în procesele aflate încă pe rol.

„În dosarele care sunt pe rol am să continui să asigur asistență juridică pentru Ion Iliescu”, a spus acesta. 

Ion Iliescu, figură emblematică a istoriei recente a României, a murit marți, 5 august 2025, la ora 15:55, la 95 de ani, au anunțat Guvernul României și Spitalul Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”. Fostul președinte era internat de două luni, iar de trei zile era în comă. Starea de sănătate a fostului președinte s-a deteriorat semnificativ în ultimele 48 de ore. Ion Iliescu se afla într-o stare critică, caracterizată prin instalarea progresivă a disfuncțiilor multiple de organe. El suferea de cancer la plămâni. 

Funeraliile de stat ale fostului președinte al României, Ion Iliescu, vor avea loc în zilele de 6 și 7 august 2025, la Palatul Cotroceni și la Cimitirul Ghencea 3 din București. Ceremoniile organizate de stat includ un moment de reculegere publică, un ceremonial religios și o înmormântare cu onoruri militare. Înhumarea se va desfășura într-un cadru privat, în prezența familiei și a celor apropiați.

Patriarhia Română a anunțat că episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, va oficia slujba stâlpilor, miercuri seara, la Palatul Cotroceni, și tot el va oficia slujba înmormântării fostului președinte Ion Iliescu.

O familie de români, aflată în vacanță pe o insulă populară din Grecia, a trecut prin momente de groază, în timpul unei plimbări cu barca. „Aveți grijă la curenții marini din Thassos”, a avertizat turistul român. 

Experianța de șoc a fost făcută public pe un grup Facebook dedicat turiștilor din Thassos. 

„Cei care va gândiți să închiriați bărci… aveți grijă la curenții marini aici în Thassos. Astăzi am ieșit cu soția și cei doi copii, 8 și 9 ani. Ne-am oprit să facem baie în larg, noi trei, iar soția a rămas în barcă (care a rezultat să fie scăparea noastră). Copiii cu veste, eu nu.. (înotător bun, experimentat, știți voi)”, a scris turistul român, pe Forum Thassos România. 
  

Ceea ce ar fi trebui să fie o zi relaxare s-a transformat în clipe de groază pentru familia de români. 

„La un moment dat, pe unul din copii l-au îndepărtat de barcă curenții, iar eu am înotat spre el să-l aduc înapoi, după ce îmi repetă că nu poate veni înapoi, că sunt curenți. Surpriza mea a fost că nu mai puteam să mă întorc nici eu, celălalt copil a fost lângă barcă și a urcat singur.

Aveam copilul în spate la 10-15 m., cu vestă pe el, eu la distanță jumate între el și barcă, realizând că la mal nu ajung never, la barcă n-am cum, copilul lângă mine prin apă pe acolo… singura soluție pe care o aveam era să fac pluta, sau să înot paralel cu curentul, dar era pe o rază largă/lat, și evident nu lăsam copilul în derivă să plutească cu vestă pe el”, a povestit bărbatul. 

Soluția salvatoare a venit de la soția acestuia, care a pornit barca și a reușit să-și scoată soțul și cei doi copii din mare. „Practic, în 30 de secunde m-am trezit la 30 m de barcă, dându-i instrucțiuni soției să pornească barca, să coboare motorul în barcă, să urce ancora și să vină la noi, and she made it”, Women power”, a mai scris românul. 

Postarea românilor a adunat zeci de comentarii din partea internauților. Unii au felicitat reacția femeii, în timp ce alții au transmis recomandări. 

„Cea mai bună postare din ultimii cinci ani! Bine că este cu happy end”, a scris altcineva. 

„Am pățit-o și eu în Halkidiki. Am oprit într-un loc unde erau mai multe bărci și am zis ca e ok. Mai făcusem asta cu un an în urmă și mi-a plăcut experiența atunci. Asa ca, am sărit cu fetița mea de 9 ani să facem snorkeling și nici nu ne-am dat seama când ne-am îndepărtat de barca. Am încercat să înot spre barcă și nu înaintam deloc. M-am panicat, deși aveam și vestă și masca. Noroc ca fetița mea avea labe si putea să înainteze și nu s-a panicat deloc, ba din contră, încerca să mă liniștească. A venit soțul după mine și cu greu m-a dus la barcă. Recomand neapărat să aveți vestă și labe”, a scris altă persoană. 

„Felicitări soției, dar și dumneavoastră, pentru puterea de concentrare în acele clipe de panică. Vacanță plăcută”, a adăugat altă persoană. 

„Curenți sunt în orice apă. Câteva reguli de bază când ieși cu barca de la unul care a crescut pe malul Mării Negre (nu foarte prietenoasă). 

1. Nu faci baie în larg dacă nu ai echipă experimentată pe barcă. Întotdeauna caută un golf unde apa este mai liniștita și curenții nu au putere;

2. Întotdeauna rămâne în barca cineva care o poate manevra în orice condiții;

3. Copii nu fac baie în larg (vezi punctul 1);

4. Copiii fac baie lângă barcă în număr egal cu adulții care pot interveni în caz de nevoie respectând simultan punctul 2;

5. Întotdeauna aveți stabilite rolurile și ce face fiecare – panica provoacă cele mai multe victime”, a spus altcineva.  

Un jandarm român aflat în timpul liber a intervenit prompt în aeroportul El Prat din Barcelona și a reușit să imobilizeze un bărbat, care încerca să fugă din custodia poliției spaniole.  

Plutonier adjutant-șef Ionuț Boicu, din cadrul Detașamentului Mobil de Jandarmi, se afla luni în aeroport, pregătindu-se să se îmbarce. La un moment dat, a observat cum trei bărbați legitimați de poliția locală au încercat brusc să fugă în direcții diferite.

„Așteptam să predăm bagajul în aeroportul El Prat din Barcelona, când am observat că poliția locală legitima trei bărbați. Într-un moment de neatenție, aceștia au încercat să fugă în direcții diferite. Am intervenit imediat, am reușit să îl prind pe unul dintre ei, l-am imobilizat și am solicitat sprijinul unei polițiste aflate în zonă, pe care am ajutat-o ulterior la încătușare”, a relatat Ionuț Boicu. 

Intervenția promptă a jandarmului român, aflat în timpul liber, a contribuit la prinderea unui fugar și la menținerea ordinii publice.

„Felicitări, Ionuț! Spiritul de jandarm nu ține cont de granițe sau de programul de lucru”, a transmis Jandarmeria Română.