Într-un moment în care sprijinul financiar al Statelor Unite pentru Ucraina devine tot mai fragil, iar retorica din Congres înclină spre izolaționism, un nou demers caută să redeschidă calea solidarității — nu prin donații, ci prin investiții.

Hans Braunfisch, fost consultant la PricewaterhouseCoopers și fost co-coordonator al Taskforce-ului pentru Ucraina din cadrul companiei, lansează o platformă cu ambiții mari: Pravo Venture, un spațiu digital menit să conecteze investitori americani cu startup-uri ucrainene, scrie Kyiv Independent. Nu filantropie, ci parteneriat economic — o schimbare de paradigmă într-un peisaj dominat de incertitudini.

„Vrem să mutăm accentul de la Ucraina-victimă la Ucraina-partener economic”, explică Braunfisch într-un interviu acordat publicației Kyiv Independent.

Din lipsă de infrastructură, o idee

După ce a încercat fără succes să convingă investitori instituționali să parieze pe antreprenoriatul ucrainean, Braunfisch și-a dat seama că nu există, de fapt, nicio cale clară pentru investitorii individuali americani să contribuie financiar. Nicio companie ucraineană nu e listată pe bursele americane, iar birocrația descurajează chiar și cele mai bune intenții.

Așa a apărut ideea unei platforme dedicate — un „teren neutru” în care antreprenorii ucraineni și investitorii acreditați din SUA (cei cu venituri de peste 200.000 dolari/an sau un patrimoniu de cel puțin 1 milion de dolari) să poată colabora.

Platforma, lansată în iunie cu un buget modest sub 200.000 de dolari, poartă un nume cu rezonanță simbolică: „Pravo”, care în ucraineană înseamnă „drepturi”. Deocamdată, găzduiește doar două startup-uri — Mosqitter, producător de soluții non-toxice contra țânțarilor, și Promin Aerospace, un dezvoltator de micro-rachete.

•  ecosistem în creștere, într-o țară în război

Paradoxal, în pofida invaziei rusești, ecosistemul startup-urilor din Ucraina a crescut de trei ori în ultimii cinci ani. Cu o valoare estimată la 28 de miliarde de dolari, sectorul tech contribuie cu 4,4% la PIB-ul național. Giganți ca Grammarly și GitLab, fondați de ucraineni, sunt acum jucători globali.

Totuși, investițiile străine directe rămân rare. Imaginile cu orașe bombardate și incertitudinea prelungită au inhibat capitalul occidental. Iar resursele interne sunt adesea redirecționate spre efortul de apărare.

„Vedem pe ecrane doar atacurile aeriene, dar nu și oamenii care construiesc produse în Dnipro, în Kyiv sau Lviv”, spune Braunfisch.

Pravo, o punte pentru investitorii mici

Platforma vizează investitori americani interesați să contribuie cu sume mici — 5.000 sau 15.000 de dolari — în startup-uri atent selectate. Obiectivul: atragerea a 1.000 de astfel de investitori în următorul an și jumătate.

Partenerii din Ucraina sunt aleși cu grijă. Start-up-urile listate trebuie să fi absolvit Eo Business Incubators, un accelerator recunoscut pentru standardele sale occidentale. De asemenea, firmele trebuie să aibă sediul juridic în SUA pentru a permite finanțarea în dolari, ceea ce reduce riscurile tranzacțiilor.

„Start-up-urile ucrainene sunt înfometate de lichidități. Au nevoie de fonduri pentru a-și păstra echipele, a dezvolta produse și a rezista într-un context ostil”, avertizează Braunfisch.

Modelul Pravo este construit pentru a favoriza startup-urile: nu percepe comisioane în numerar, ci doar o participație pasivă de 1%, ceea ce motivează echipa să sprijine companiile pe termen lung.

Dincolo de caritate, un act de curaj economic

Convins că investițiile timpurii în startup-uri sunt cheia pentru „următorul Grammarly”, Braunfisch recunoaște că misiunea Pravo nu va fi ușoară. Investitorii de risc au devenit mai prudenți, iar Ucraina este departe de a fi un mediu stabil.

Totuși, el mizează pe o nișă de americani care vor să ajute Ucraina altfel decât prin donații sau contribuții fiscale.

„Pentru prietenii mei din Arkansas care vor să sprijine Ucraina, nu există altă cale. Pravo e singura punte reală dintre capitalul lor și inovația ucraineană.”

Oprirea gazului rusesc la începutul acestui an a dus la prăbușirea economiei regiunii separatiste Transnistria, stârnind totodată îndoieli locale cu privire la apropierea de Rusia și amenințând eliminarea singurului punct final viabil al Moscovei pentru extinderea spre vest.

Cu rezervele de gaz epuizate, producția de energie redusă enorm și planurile Moscovei privind trimiterea a 10.000 de soldați, regiunea separatistă Transnistria se transformă rapid într-o povară, cât și într-un punct fierbinte. Totuși, dincolo de acest colaps local se ascunde un risc mai mare: dacă Rusia își pierde controlul asupra Transnistriei, rămâne fără beneficiul strategic privind o eventuală ofensivă spre Odesa, notează ,,Euromaidanpress.com”.

Regiune separatistă a ajuns într-o situație economică și energetică gravă după ce, în luna ianuarie a acestui an, Kievul a întrerupt tranzitul gazului rusesc pe teritoriul său, refuzând să mai joace rolul de intermediar într-un comerț care finanța indirect războiul început de Kremlin în Ucraina. Iar Moscova a reacționat cu livrări de urgență redirecționate prin Ungaria, însă volumele au fost reduse, fiind supuse presiunilor politice, inclusiv din partea Rusiei.

Plan militar 

Totuși, Kremlinul a blocat deliberat Transnistria să primească importuri de energie din Occident, preferând să lase regiunea separatistă să sufere decât să riște pierderea influenței. Moscova ar fi exercitat presiuni asupra regimului de la Tiraspol pentru a respinge orice formă de asistență occidentală, izolând și mai mult regiunea. Fără rute oficiale de tranzit, contracte și rezerve de urgență, economia regiunii s-a prăbușit. Producția industrială a scăzut cu 43%, comerțul a înregistrat o scădere de 31,5%, iar producția de energie s-a înjumătățit. Aceste evoluții au un impact devastator asupra economiei de la Tiraspol, ceea ce stârnește îndoieli în rândul locuitorilor din regiunea separatistă cu privire la cât de benefică mai este apropierea de Rusia.

Pentru a menține controlul, Moscova se pregătește acum să aducă până la 10.000 de soldați în Transnistria, o creștere dramatică față de actualul contingent de aproximativ 1.500 de militari, potrivit rapoartelor serviciilor de informații occidentale și moldovenești. Aceasta nu este o poziționare defensivă, ci o mișcare preventivă menită să asigure ultima prezență a Rusiei la vest de Ucraina, înainte ca ea să devină irecuperabilă. Consolidarea militară sporește riscul unei confruntări cu Republica Moldova și susținătorii săi europeni, însă pentru Moscova pierderea Transnistriei ar însemna renunțarea la o zonă-cheie de desfășurare a unor eventuale operațiuni din viitor.

Ingerințele Rusiei

Această plan are loc în timp ce interferențele Rusiei în politica internă a Republicii Moldova sunt tot mai intense și vizibile. Kremlinul susține politicienii pro-ruși de la Chișinău, unde este o guvernare pro-europeană care urmărește ca țara să adere la Uniunea Europeană.

Consolidarea militară, amestecul în alegeri și presiunile economice, toate, sunt parte din obiectivul strategic al Rusiei: crearea unui coridor terestru de pe teritoriul său până în Transnistria. Dacă Moscova permite ca regiunea separatistă să cadă, își pierde atât ultimul punct de sprijin la vest de Ucraina, cât și singura șansă de a lega acel avanpost de eventuale câștiguri teritoriale viitoare.

,,Un coridor terestru de succes de la Herson la Odesa are sens doar dacă se leagă de o bază transnistreană viabilă. Fără aceasta, Rusia s-ar confrunta cu două opțiuni nefavorabile: fie să renunțe la ambițiile sale, ceea ce ar fi umilitor, fie să se pregătească pentru o invazie la scară largă a Republicii Moldova, demersul fiind extrem de riscant. Spre deosebire de Donețk sau Crimeea, Republica Moldova nu are o populație rusofonă suficient de numeroasă care să legitimeze o anexare prin referendum. Odată cu prăbușirea Transnistriei și cu ușa închisă a Chișinăului, Kremlinul riscă să piardă motivul pentru care ar mai încerca o ofensivă pe direcția sud”, se arată în același articol.

În ansamblu, criza din Transnistria nu este doar o criză energetică locală. Ea marchează potențialul colaps al celui mai vestic avanpost al Rusiei și scoate la iveală o vulnerabilitate critică în strategia regională a Moscovei. Dislocarea celor 10.000 de soldați nu este un semn de forță, ci de disperare, o ultimă încercare de a menține controlul într-o regiune, unde Rusia avea cândva întreaga influență, conform sursei media de la Kiev.

Citește mai multe despre: putin

Comisia Europeană condusă de preşedinta Ursula von der Leyen va fi supusă în Parlamentul European (PE) unei moţiuni de cenzură.

Preşedinta PE, Roberta Metsola, i-a informat miercuri seară pe liderii grupurilor europarlamentare despre această evoluţie, transmite Agerpres.

Moţiunea de cenzură a fost iniţiată de eurodeputatul român Gheorghe Piperea, afiliat grupului Conservatorilor şi Reformiştilor Europeni (ECR).

Moţiunea acuză Comisia de lipsă de transparenţă şi abuzuri, mai ales în legătură cu gestionarea pandemiei de COVID-19.

Moţiunea avea nevoie de susţinerea unei zecimi dintre membrii PE, adică cel puţin 72 de semnături, pentru a fi luată în dezbatere şi supusă la vot în sesiunea plenară de săptămâna viitoare de la Strasbourg.

Dacă moţiunea va trece, actuala Comisie va trebui să demisioneze în bloc – preşedintele şi cei 26 de comisari.

Un astfel de scenariu este considerat, însă, improbabil, întrucât ar necesita o majoritate dublă constând în două treimi dintre voturile exprimate şi reprezentând o majoritate din cele 720 de mandate din Parlamentul European, adaugă dpa.

Comandantul Flotei Mării Negre a Rusiei, viceamiralul Ildar Akhmerov, ar fi fost ucis în Crimeea, într-un atac atribuit serviciilor speciale ucrainene, potrivit unor informaţii care circulă pe platformele de socializare.

Viceamiralul Ildar Akhmerov, comandant al Flotei Negre a Federației Ruse, ar fi fost ucis în Crimeea, potrivit mai multor surse ruse care vorbesc despre un „atac perfid” al serviciilor de informații ucrainene. Informația a fost transmisă pe canalul Telegram „Fără filtre”, care susține că atacul a fost executat de Direcția Generală de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei (GUR MOU). Deocamdată nu există detalii suplimentare despre circumstanțele precise ale incidentului, notează focus.au.

Moartea viceamiralului a stârnit reacții dure din partea bloggerilor militari și a jurnaliștilor ruși, care cer un răspuns pe măsură împotriva Ucrainei, inclusiv lovirea „centrelor de luare a deciziilor” de la Kiev, ca represalii pentru operațiunea desfășurată.

„Așteptăm un răspuns privind centrele de luare a deciziilor”, se arată într-un mesaj difuzat pe canalele pro-Kremlin.

Până în acest moment, Direcția de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei nu a comentat informațiile apărute cu privire la moartea lui Akhmerov pe teritoriul Crimeei ocupate.

Cine este Ildar Akhmerov

Născut în Uniunea Sovietică, Ildar Akhmerov a urmat o carieră militară completă în marina rusă. În 1987 a absolvit Academia Navală Pacifică „S.O. Makarov”, în 2003 a terminat studiile la Academia Navală Militară „M.G. Kuznetsov” şi în 2013 a absolvit Academia Militară a Statului Major General al Federației Ruse, pregătindu-se pentru funcții de comandă de rang înalt.

Akhmerov a început cariera ca ofițer pe nava de pază „Storozhivyi” între 1987 și 1994, iar ulterior a urcat în ierarhie, obținând în 2021 gradul de contraamiral. În 2023, a devenit comandant adjunct al Flotei Mării Negre, iar din 2024 ocupa funcția de șef de stat major și prim-adjunct al comandantului Flotei Negre, poziție care l-a transformat într-una dintre cele mai importante figuri militare ale Moscovei în regiunea Mării Negre. La 9 decembrie 2024, Akhmerov a fost avansat la gradul de viceamiral.

Era căsătorit și avea două fiice.

Numele lui a fost inclus în „Cartea călăilor poporului ucrainean”, o listă întocmită de autoritățile de la Kiev,’ în care se menționa că Akhmerov ar fi participat direct la planificarea și organizarea invaziei ruse asupra Ucrainei, declanșată la 24 februarie 2022.

Anterior, publicația Focus a relatat că dronele ucrainene de tip UJ-26 GUR, cunoscute sub numele de „Bobber”, au efectuat operațiuni în Crimeea ocupată, reușind să captureze echipamente militare costisitoare aparținând forțelor ruse.

În timp ce atenția internațională, inclusiv a Casei Albei, continuă să fie distrasă de consecințele războiului de 12 zile dintre Iran și Israel, președintele rus Vladimir Putin profită de oportunitate pentru a da un nou impuls războiului său din Ucraina, relatează Newsweek, într-o analiză despre situația actuală a Kievului pe câmpul de luptă.

Deși știrile de pe front sunt dificil de confirmat independent, acestea indică avansuri recente ale Rusiei într-o nouă regiune, în centrul Ucrainei, precum și o masare considerabilă de forțe în apropierea capitalei regionale nord-estice Sumî.

De altfel, o analiză realizată de AFP, pe baza datelor Institutului pentru Studierea Războiului (ISW) arată o evoluție îngrijorătoare: forțele ruse au ocupat mai mult teritoriu în luna iunie decât în ​​oricare altă lună din noiembrie anul trecut. Între timp, atacurile aeriene zilnice ale Rusiei ating zilnic noi recorduri.

Câștigurile Moscovei rămân relativ limitate și incrementale, însă sunt susținute. Pe de altă parte, intensificarea ofensivei ruse, într-un moment în care politica externă a Casei Albe este concentrată pe situația din Orientul Mijlociu, ar putea indica un efort concertat de a consolida poziția Kremlinului înainte unor negocieri cu Ucraina, eventual cu medierea SUA, după ce atenția Washingtonului va reveni din nou asupra Ucrainei, apreciază experți consultați de Newsweek.

„Ne-am putea aștepta la niște ofensive minore în timp ce atenția strategică a SUA este din nou concentrată asupra Orientului Mijlociu”, a apreciat pentru Newsweek Amos Fox, colonel în retragere al armatei americane, membru al Inițiativei de Securitate a Viitorului din cadrul Universității de Stat din Arizona.

„Putin ar putea folosi această distragere percepută drept oportunitate de a obține mai mult teritoriu, ceea ce s-ar dovedi avantajos pentru Rusia la masa negocierilor”, a adăugat el.

Ce intenții are Vladimir Putin?

Oficial, obiectivele militare ale Rusiei rămân neschimbate: Putin a schițat un plan de pace în iunie anul trecut ce ar presupune cedarea de către Ucraina a regiunilor Donețk, Herson, Lugansk și Zaporijie, controlate în mare parte de Rusia și anexate oficial de Moscova în urma unui referendum disputat la nivel internațional în septembrie 2022.

De asemenea, Kievul ar trebui să renunțe la ambiția sa de a deveni țară membru NATO, precum și să accepte o demilitarizare. Toate aceste condiții sunt maximaliste și inacceptabile pentru Kiev.

Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a reiterat angajamentul Rusiei de a-și atinge obiectivele fundamentale ale războiului într-o declarație, marți, care a fost emisă drept reacție la acuzația trimisului special al lui Trump, Keith Kellogg, conform căreia Moscova amână discuțiile în vederea unei soluționări a conflictului.

„Suntem interesați să atingem obiectivele pe care ni le-am stabilit și obiective pe care încercăm să le atingem în timpul [Operațiunii Militare Speciale] prin mijloace politice și diplomatice”, a declarat Peskov într-un comunicat. „Prin urmare, nu suntem interesați să amânăm nimic”.

Potrivit celor mai recente estimări, Rusia ar fi preluat controlul deplin asupra regiunii Lugansk și  a ocupat între 60 și 70% din celelalte trei regiuni revendicate din estul și sudul Ucrainei.

Având în vedere că Trump ar fi propus înghețarea frontului ca parte a planului său de pace, Fox a explicat că strategia Rusiei pare să fie maximizarea câștigurilor, în special dacă la orizont se întrevăd noi tratative.

„Evaluarea mea este că Putin tatonează la marginile frontului pentru a obține teritorii pe care este dispus să le restituie în cazul în care negocierile pentru încheierea războiului vor avea loc”, a spus Fox. „Este mulțumit să păstreze preponderent regiunile aflate în prezent sub controlul Rusiei – Crimeea, Lugansk, Donețk, Herson și Zaporijie – în timp ce restituie mici porțiuni din Ucraina ocupată, care o valoare neglijabilă sau nu contează  pentru politica lui Putin.”

„Evaluarea mea este că Putin a obținut ceea ce eu numesc «rezultatul său minim acceptabil», adică Donbasul, puntea terestră către Crimeea”, a adăugat Fox. „Dacă nu ar fi avut asta, ar fi luptat din greu pentru a obține acel teritoriu. Întrucât acel teritoriu este acum nominal rusesc, pentru el este în regulă dacă războiul se încheie.”

Cu ce costuri?

Fox argumentează că Rusia, în ciuda pierderilor majore suferite, pare în continuare dispusă să își valorifice avantajul în ceea ce privește forța de luptă pentru a susține câștiguri teritoriale progresive.

„Rusia pare să fie pe deplin angajată în jocul șoarecelui și pisica, contracarând și folosind drone și depășind atacurile de precizie ucrainene”, a spus expertul. „Cu toate acestea, strategia rusă este  ferm înrădăcinată în masă, adică în mai multe trupe și sisteme de arme de luptă, indiferent de calitatea lor, pentru a depăși și a rezista împotriva avantajelor tehnologice ucrainene.”

„Oricât de oribil ar suna pentru majoritatea urechilor, strategia Rusiei de a ataca în masă persistent funcționează în favoarea lor, dacă privim «câștigul» și «pierderea», cel puțin parțial, prin prisma controlului teritorial”, a adăugat el. „Având în vedere interesul lui Putin pentru a distruge Ucraina ca națiune, controlul teritorial trebuie să fie una dintre categoriile pe care observatorii le folosesc pentru a măsura succesul și eșecul strategic, pentru ambele părți, în război.”

Dylan Payne Royce, cercetător la Școala de Afaceri Internaționale din cadrul Școlii Superioare de Economie a Universității Naționale de Cercetare din Moscova, e de părere că absența unor surse oficiale privind pierderile ambelor părți continuă să mascheze costul real al războiului în ceea ce privește forța de luptă.

Expertul observă că Ucraina a fost cea care a apelat la „metode draconice” de a obține soldați prin recrutare forțată, în timp ce „în cazul Rusiei, cu excepția mobilizării din septembrie 2022, recrutarea a fost în întregime a voluntarilor”. În același timp, „forțele rusești au avansat, în general, într-un ritm modest, dar substanțial, încă de primăvara trecută”.

„Luate împreună, toate aceste lucruri sugerează că forțele rusești au performanțe semnificativ mai bune decât adversarii lor pe câmpul de luptă”, a explicat Royce.

Frederick Kagan, cercetător senior și director al Proiectului Amenințări Critice de la Institutul American Enterprise, a zugrăvit o imagine mai complexă, potrivit căreia Ucraina a arătat continuu o abilitate formidabilă de a submina punctele forte ale Rusiei și a-i exploata slăbiciunile.

„Rușii nu sunt tocmai aproape de atingerea obiectivelor declarate, nu este plauzibil că le vor atinge decât în cazul în care lucrurile s-ar schimba  dramatic, or ucrainenii găsesc din ce în ce mai multe modalități de a compensa avantajele rușilor”, a apreciat Kagan.

Expertul mai subliniază că progresele Rusiei au fost încetinite semnificativ de deficitul de blindate și de vulnerabilitatea tancurilor la atacurile cu drone ucrainene, ceea ce a silit trupele rusești să avanseze în mare parte în ritm de melc.

„Așadar, pe de o parte, și-au adaptat abordarea tactică pentru a lua în considerare și a atenua problemele lor legate de blindaj, dar asta înseamnă că avansul lor este fundamental limitat la cinci kilometri pe oră, astfel că potrivit calculelor noastre, în ritmul actual de avans, Rusiei îi va lua aproximativ un secol să cucerească restul Ucrainei.”

Obiectivul ultim al lui Putin este victoria totală, mai degrabă decât o victorie parțială, spune Kagan.

„Putin crede că poate continua să avanseze cu aceste progrese lente și anevoioase atât timp cât este nevoie și că, în cele din urmă, sprijinul occidental pentru Ucraina se va prăbuși, iar Ucraina se va prăbuși, iar el va putea să o învingă total”, a spus Kagan. „Aceasta este evaluarea noastră asupra calculului strategic actual al lui Putin.”

„Acest calcul strategic este alimentat de faptul că, din 2023 încoace, ucrainenii nu au demonstrat capacitatea de a efectua o contraofensivă semnificativă și de a recuceri teritorii de la Putin”, a adăugat el. „Așadar, abordarea lui Putin este că, oricât de mici ar fi câștigurile, acestea sunt incrementale, iar el păstrează tot ce ia, așa că va continua să preseze până când fie va lua totul, fie Ucraina se va prăbuși.”

Impactul conflictului din Orientul Mijlociu

Soarta conflictului din Orientul Mijlociu ar putea avea o influență profundă asupra cursului conflictului din Ucraina. Există deja legături directe între cele două teatre de operațiuni.

Moscova și Teheranul sunt parteneri de lungă durată care și-au consolidat pactul strategic în ianuarie, în timp ce dronele kamikaze de tip Shahed, au devenit principalele componente ale atacurilor rusești asupra Ucrainei.

Rusia are, de asemenea, un interes personal în stabilitatea Iranului dincolo de conflictul din Ucraina.

Deși Putin a afirmat public că recentul acord al națiunii sale cu Teheranul nu este un tratat de apărare reciprocă și că oficialii iranieni au refuzat ofertele de a achiziționa echipamente avansate de apărare aeriană, potențiala pierdere a unui alt partener cheie din Orientul Mijlociu la doar câteva luni după căderea președintelui sirian Bashar al-Assad s-ar putea dovedi devastatoare pentru influența Moscovei în regiune.

Când SUA au intervenit direct împotriva Iranului, efectuând atacuri fără precedent asupra a trei instalații nucleare iraniene cheie la ordinul lui Trump, Putin a condamnat mișcarea drept un „act de agresiune neprovocat”. Două zile mai târziu, principalul diplomat iranian a călătorit în Rusia pentru discuții.

Între timp, în timp ce tensiunile dintre Iran și Israel au crescut luna trecută, secretarul Apărării, Pete Hegseth, a confirmat că Pentagonul a deviat sistemele anti-drone din Ucraina către Orientul Mijlociu.

Marți, Casa Albă a confirmat diverselor instituții media că o serie de livrări americane către Ucraina fac obiectul unei revizuiri a Departamentului Apărării.

„Această decizie a fost luată pentru a pune interesele Americii pe primul loc în urma unei analize a Departamentului Apărării privind sprijinul și asistența militară acordată altor țări din întreaga lume”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Anna Kelly, într-un comunicat citat de Associated Press.

„Puterea Forțelor Armate ale Statelor Unite rămâne de necontestat – întrebați Iranul”, a adăugat ea.

Șeful politicilor Pentagonului, Elbridge Colby, a luat decizia de a întrerupe livrările de arme după ce a efectuat o analiză a stocurilor de muniții din SUA și a constatat scăderea nivelului de proiectile de artilerie, rachete de apărare aeriană și muniții de precizie , au declarat trei surse pentru Politico.  

Printre livrările întrerupte se numără rachete de apărare aeriană Patriot, proiectile de artilerie de precizie, rachete Hellfire, drone și alte rachete lansate de Ucraina de pe avioane de vânătoare F-16.

Poliția a confiscat 825 de kilograme de heroină și a arestat 30 de persoane în urma unei serii de percheziții desfășurate în mare parte în sudul Turciei, a anunțat miercuri ministrul de Interne, Ali Yerlikaya.

„În cadrul unor operațiuni desfășurate în șapte provincii, având centrul în orașul Adana (din sudul țării)… am confiscat 825 de kilograme (1.818 livre) de heroină și am arestat 30 de suspecți de trafic de droguri”, a scris el pe platforma X.

Într-o acțiune desfășurată simultan, poliția a descins la 38 de adrese diferite din Adana, Hakkari, Hatay, Istanbul, Van, Diyarbakır și Mersin, unde au fost confiscate arme de foc deținute ilegal și „o cantitate mare” de materiale digitale, a mai precizat ministrul, potrivit Hurriyet Daily.

Yerlikaya i-a lăudat pe guvernatorul din Adana, procurorul-șef, șeful poliției provinciale și agenții implicați pentru eforturile lor.

„Îmi felicit echipele pentru lupta neobosită împotriva drogurilor”, a transmis el, îndemnând cetățenii să semnaleze activitățile suspecte la Centrul de Apel de Urgență 112, pentru a sprijini campania națională antidrog a Turciei.

Situată la graniţa dintre Asia şi Europa, Turcia se află pe mai multe rute importante de contrabandă şi constituie principalul punct de intrare a heroinei pe piaţa europeană, potrivit news.ro.

Heroina rămâne cel mai consumat opioid ilicit în Uniunea Europeană, iar traficanţii „recurg din ce în ce mai mult la rutele maritime, în special la traficul internaţional de containere şi feriboturi” din Turcia, potrivit analizei Europol din 2024 privind piaţa europeană a drogurilor.

Conform analizei, reţelele criminale turce continuă să domine traficul de heroină către piaţa europeană.

Pe fundalul tensiunilor internaționale și al presiunilor financiare crescânde, Rusia își caută parteneri pentru un proiect energetic de proporții istorice: centrala nucleară Akkuyu din sudul Turciei. Valoarea estimată a investiției depășește 25 de miliarde de dolari, iar Moscova este gata să renunțe la aproape jumătate din participație.

Informația a fost confirmată de agenția Bloomberg, care citează declarații oficiale făcute la un târg internațional din Istanbul. Potrivit lui Anton Dedusenko, președintele consiliului de administrație al Akkuyu Nuclear – subsidiară a Rosatom –, Rusia poartă discuții avansate cu investitori turci și internaționali pentru vânzarea unui pachet de 49% din proiect.

„Cu cât ne apropiem de lansarea primului reactor, cu atât interesul investitorilor crește”, a declarat Dedusenko.

Akkuyu este primul proiect nuclear civil din istoria Turciei. Cele patru reactoare vor avea o capacitate combinată de 4,8 GW, iar primele livrări de energie în rețeaua națională sunt programate pentru 2026. Este, fără îndoială, un proiect cu miză geopolitică și economică uriașă, plasat simbolic pe malul Mediteranei, nu departe de frontierele NATO.

Nu este prima tentativă a Rusiei de a atrage capital străin în acest proiect. În 2018, o încercare similară a eșuat din cauza divergențelor privind condițiile comerciale. Acum, însă, contextul e diferit: sancțiunile occidentale impuse Moscovei după invazia din Ucraina au limitat sever capacitatea Rusiei de a susține singură astfel de mega-proiecte.

În plus, Turcia nu este doar un partener economic: este o piesă-cheie în arhitectura de securitate a regiunii Mării Negre și un aliat NATO cu o politică externă adesea ambiguă între Vest și Est. Proiectul nuclear de la Akkuyu devine astfel un simbol al interdependenței riscante dintre Ankara și Moscova.

Problemele nu sunt doar de ordin politic. Finanțarea construcției este îngreunată de riscurile asociate cu sancțiunile americane. Din acest motiv, Rusia și Turcia iau în calcul mecanisme alternative de plată, inclusiv tranzacții în ruble și lire turcești.

„Există mai multe modalități prin care banii pot fi transferați. Putem folosi ruble rusești sau lire turcești”, a precizat Dedusenko.

Akkuyu nu este doar o centrală – este și un test. Pentru Rusia, este o provocare privind capacitatea de a menține proiecte internaționale într-un climat economic tot mai izolat. Pentru Turcia, este o dilemă strategică: cât de departe poate merge cooperarea cu Moscova fără a plăti un preț politic în relația cu Occidentul?

Răspunsurile vor veni, cel mai probabil, odată cu conectarea primului reactor la rețea. Iar atunci, energia nucleară va lumina nu doar orașele Turciei, ci și complexitatea relațiilor geopolitice din Eurasia.

O înregistrare audio obținută de presa azeră pare să confirme o realitate pe care Moscova a încercat să o ascundă: în decembrie 2024, un ofițer rus ar fi primit ordin să tragă asupra unui obiect aerian care, în realitate, era un avion civil aparținând companiei Azerbaijan Airlines. Aeronava s-a prăbușit în Kazahstan după ce a fost lovită în spațiul aerian al Ceceniei, iar 38 de oameni și-au pierdut viața.

Potrivit publicației Minval, aceasta a primit trei mesaje vocale, o scrisoare anonimă și o notă explicativă semnată de un presupus căpitan Dmitri Paladiciuk – prezentat drept comandant al unei unități ruse de apărare antiaeriană. Paladiciuk susține că a transmis ordinul de doborâre pe baza unei comenzi primite telefonic, în condiții de vizibilitate extrem de redusă.

Accidentul – petrecut în dimineața zilei de 25 decembrie – a fost pus inițial de autoritățile azere pe seama unei erori tragice comise de armata rusă. Un sistem de apărare Pantsir-S1 ar fi confundat avionul Embraer 190AR cu o posibilă țintă ostilă, într-un context în care, potrivit unor surse, erau în desfășurare atacuri cu drone ucrainene asupra regiunii Groznîi.

În nota explicativă, Paladiciuk admite că singura legătură cu comanda militară a fost o conexiune de telefonie mobilă. La ora 8:11 dimineața, radarul a detectat un obiect aerian, iar ordinul de deschidere a focului ar fi venit imediat, deși aeronava nu putea fi identificată vizual din cauza ceții dense. După ce prima lovitură a ratat, Paladiciuk spune că a ordonat a doua lansare.

Incidentul a provocat un val de tensiuni fără precedent între Moscova și Baku

Minval precizează că nu poate verifica autenticitatea declarației scrise, dar confirmă că înregistrările vocale provin de la o sursă militară reală, cu atribuții în apărarea aeriană. Investigații independente ale publicațiilor Agentstvo și The Insider confirmă identitatea ofițerului și autenticitatea fragmentelor de voce. Mai mult, The Insider atrage atenția că viteza aeronavei, menționată în documentele scurse, exclude orice posibilitate ca aceasta să fi fost confundată cu o dronă.

În ciuda relațiilor tradițional cordiale dintre Baku și Moscova, incidentul a provocat un val de tensiuni fără precedent. Președintele azer Ilham Aliev a acuzat Rusia că încearcă să mușamalizeze cazul și l-a criticat direct pe Vladimir Putin pentru refuzul de a-și asuma responsabilitatea.

Kremlinul a transmis condoleanțe pentru pierderea vieților „pe teritoriul Federației Ruse”, dar nu a făcut niciun gest oficial de asumare a vinovăției. Iar pe fondul acestor tensiuni, relațiile dintre cele două state continuă să se degradeze.

Pe 27 iunie, peste 50 de cetățeni azeri au fost reținuți în Ekaterinburg, în cadrul unei anchete privind o crimă. Doi dintre aceștia au murit în arest, iar autoritățile de la Baku au catalogat moartea lor drept „crime motivate etnic”. În replică, Azerbaidjanul a percheziționat biroul agenției ruse Sputnik din Baku, arestând persoane acuzate de spionaj în favoarea Moscovei.

Incidentul cu avionul doborât și tensiunile care au urmat ridică întrebări tot mai apăsătoare privind haosul din sistemele ruse de apărare aeriană, dar și despre fragilitatea alianțelor regionale ale Kremlinului în perioada post-invazie.