Forțele lui Vladimir Putin lovesc Ucraina zilnic cu ceea ce s-ar putea dovedi o armă letală pentru armatele NATO, și anume dronele Shahed. Ucraina caută soluții, iar cea mai promițătoare s-ar putea dovedi interceptoarele de drone. Acestea ar putea fi armele decisive ale războiului automatizat, relatează The Telegraph.
Interceptoarele de drone se impun rapid pe câmpul de luptă din Ucraina drept cea mai semnificativă dezvoltare într-un război de mare intensitate al dronelor. În lumina acestor evoluții, de la sediul NATO din Bruxelles, până la cartierele puterii militare din Beijing, oficialii militari s-ar putea grăbi curând să-și creeze propriile capacități
Cel mai mare pericol din aer: dronele Shahed
Dronele Shahed de fabricație iraniană au devenit principalele arme de atac ale Rusiei, care acum le produce la scară mare și le lansează în roiuri asupra orașelor ucrainene.
Cu o rază de acțiune de 2500 km și o viteză de 185 km/oră, sunt arme redutabile.
Costul unei astfel de drone este estimat la între 20.000 și 50.000 de dolari, dar e probabil să fie acum mai mic pentru Rusia după ce și-a dezvoltat o capacitate internă de producție.
Joi, Rusia a lansat un atac masiv cu drone și rachete care a bătut un nou record: nu mai puțin de 539 de drone și 11 rachete.
Potrivit Kievului, 478 dintre ele au fost doborâte sau deviate – inclusiv cu mijloace ale războiului electronic.
Potrivit experților, aceste atacuri cu arme relativ ieftine riscă să devină o provocare financiară, dar și logistică pentru apărarea aeriană a Ucrainei.
„De la mijlocul lunii mai, au bătut recordul pentru cel mai mare atac cu drone Shahed de aproximativ șase ori”, spune Marcel Plichta, fost analist de informații al Armatei SUA și expert în război cu drone.
„O rachetă convențională de apărare aeriană…, va costa de trei sau patru ori mai mult decât una dintre aceste drone”, explică expertul.
O analiză a atacurilor precedente arată că Rusia începe să pună presiune pe apărarea ucraineană:
În noaptea de 14 spre 15 iunie, forțele aeriene ucrainene au raportat că Rusia a lansat 183 de drone Shahed și momeli. Două nopți mai târziu: 440. Apoi, între 22 și 23 iunie, alte 352. În noaptea de 25 spre 26 iunie, rușii au lansat doar 41, ca în seara următoare așa-numitul „pachet de atac” să crească din nou: 363.
Pe 30 iunie, a venit atacul-record: 477 de drone și momeli și peste 60 de rachete.
Trendul este crescător și Ucraina s-ar putea confrunta curând cu o creștere dramatică, arată experți și oficiali ucraineni.
Serhii Beskrestnov, un expert ucrainean în război electronic, estima luna trecută că Rusia ar putea lansa până la 800 astfel de drone pe zi, în timp ce oficial ucrainean de rang înalt a spus recent că în curând Rusia va avea capacitatea de lansa și 1000 de drone zilnic.
Iar ucrainenii nu au în prezent soluții fiabile pe termen lung: sistemele convenționale de apărare aeriană sunt prea scumpe, contramăsurile electronice nu sunt suficiente, în timp ce „echipele mobile de apărare aeriană” – voluntari înarmați cu mitraliere Browning sau PKM, versiunea grea a Kalașnikovului – se confruntă acum cu drone ce zboară la o altitudine prea mare pentru a le putea ținti.
„Așadar”, spune înaltul oficial ucrainean, „răspunsul trebuie să fie interceptoarele”.
Armata ucraineană a aprobat în prezent pentru utilizare cinci modele de drone interceptoare. De pildă, unitatea ucraineană Wild Hornets are drona vânătoare de Shahed numit Sting, cu patru aripioare mari.
Între timp, companiile occidentale își dezvoltă propriile modele. MARSS, cu sediul în Bristol, promovează un model similar, despre care spune că poate „învinge mai multe drone mici într-o singură misiune”.
Anduril, o companie americană de tehnologie și armament, vinde două interceptoare, Roadrunner, respectiv Anvil, care „navighează autonom pentru a intercepta potențiale amenințări legate de drone”.
„Partea «tehnologică» a apărării se mișcă mai repede în această privință, decât giganții din domeniul apărării”, explică Plichta, cu referire la companii specializate precum Anduril și Palantir din America, dar și Epirus, care a creat Leonidas, o armă energetică anti-drone.
O dronă interceptoare trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a fi eficiente, ceea ce nu e lipsit de provocări.
Prin definiție, trebuie să fie mai rapide și, prin urmare, probabil mai scumpe, decât ținta lor. Pentru a maximiza viteza și raza de acțiune, ar trebui să aibă probabil dimensiuni mai mici, dar să fie și rezistentă – pentru a supraviețui unor coliziuni multiple și să continue să zboare
O altă provocare este cantitativă: sunt necesare în cantitate mare.
„Ar fi nevoie de cel puțin o dronă interceptoare per Shahed. Dar e necesar și acel volum distribuit în jurul zonelor atacate – care tind să fie Kievul și Odesa și orașele din mijlocul țării – sau rutele către ele. Și apoi trebuie să ții cont de flexibilitate, deoarece este destul de ușor pentru ruși să schimbe rutele de zbor”, spune Plichta.
„Când iei în considerare toate acestea, nu mai este vorba atât de faptul că tehnologia nu există, sau că nu există prototipuri, sau că nu există copii funcționale. Este doar o problemă de scară.”
În plus, ar fi nevoie și de piloți pentru fiecare interceptor – ceea ce s-ar putea dovedi o problema logistică importantă.
Mai mult, potrivit șefului armatei ucrainene, Oleksandr Sîrski, echipele de interceptare au nevoie și de mini-radare tactice – esențiale pentru munca de recunoaștere, or Ucraina nu dispune în prezent de un număr suficient.
Pe de altă parte, dronele interceptoare au limitele lor.
„Le folosim deja și le extindem utilizarea. Dar nu pot înlocui totul. Trebuie să înțelegem că apărarea aeriană anti-drone este un sistem complex”, a declarat pentru The Telegraph Yuriy Ignat, purtător de cuvânt al forțelor aeriene ucrainene.
„În primul rând, nu au o rază de acțiune foarte lungă – doar câteva zeci de kilometri. În al doilea rând, trebuie să mărești adâncimea teritoriului pe care îl acoperă. Ele funcționează doar local. Și nu pot zbura întotdeauna, pe vreme rea, ceață și așa mai departe.”
În paralel, războiul electronic – bruiajul și contrabruiajul frecvențelor radio și al semnalelor GPS – rămâne un câmp de luptă în rapidă evoluție.
Amenințarea aeriană pentru țările NATO, dincolo de Ucraina
Aceste tipuri de amenințări aeriene nu privesc doar Ucraina. Țările NATO se luptă să găsească o soluție la o potențială amenințare aeriană masivă, nemaivăzută de la raidurile cu 1.000 de bombardiere din cel de-al Doilea Război Mondial. Unele au cheltuit deja miliarde, cu rezultate mixte, notează The Telegraph.
Marea Britanie lucrează la tunul laser experimental „DragonFire”, despre care guvernul susține că are cost de doar 10 lire sterline pentru a fi declanșat și poate lovi „orice țintă vizibilă”. Marina Regală plănuiește să îl monteze pe cel puțin patru nave de război până în 2027.
În aprilie, Ministerul Apărării a anunțat că soldații britanici au distrus cu succes un roi de 100 de drone în testele armei cu energie direcționată RapidDestroyer, care folosește unde radio de înaltă frecvență pentru a prăji electronicele dronelor la un cost modic.
Cheltuielile inițiale pentru astfel de sisteme sunt mari și ar putea deveni ținte pentru inamic, însă în timp se pot dovedi eficiente din punct de vedere al costurilor, în special împotriva atacurilor în masă.
„Pentagonul a cumpărat patru arme cu energie direcționată pentru aproximativ 66 de milioane de dolari . Pentru a le folosi, nu au nevoie de multă muniție”, spune Zachary Kallenborn, expert în război cu drone la King’s College London. „Au nevoie doar de energie. Așa că, în timp, acest cost ridicat devine accesibil. Problema este ce se întâmplă dacă adversarul tău pur și simplu o distruge?”
Doborârea unui roi de 100 de drone este plauzibilă, spune Kallenborn, dar care au fost condițiile de mediu la momentul testului? Cât de mari sau blindate erau dronele? Din ce unghiuri se apropiau? Toți acești factori pot complica operațiunile din lumea reală.
Anul trecut, Doug Bush, șeful departamentului de achiziții al Armatei SUA, a declarat în fața comisiei forțelor armate din Senat că testele unui laser de 50 de kilowați montat pe un vehicul în Orientul Mijlociu au relevat dificultăți în menținerea încărcării acestuia și lovirea țintelor la distanță, fără ca praful sau alte interferențe să disipeze fasciculul.
De aici și importanța dronei interceptoare. Cea mai bună modalitate de a înfrunta o capacitate de drone este să dezvolți o forță contrară mai puternică.
Până la o soluție mai bună, cea mai bună apărare împotriva unui roi de drone ostile va fi propriul roi de drone, conchide The Telegraph.