Prima femeie care i-a acuzat acum aproape trei decenii pe Jeffrey Epstein și Ghislaine Maxwell de agresiune sexuală a mărturisit zilele acestea că a îndemnat atunci autoritățile să investigheze persoane influente din jurul lor – inclusiv pe Donald Trump.

Maria Farmer, artistă vizuală americană, a fost printre primele femei care i-au denunțat pe Epstein și partenera sa Maxwell pentru infracțiuni sexuale în 1996, când, potrivit unui nou interviu acordat publicației New York Times, l-a identificat și pe Trump, printre alții apropiați de Epstein, ca fiind demni de atenție, scrie The Guardian.

Artista a mai declarat că a fost re-intervievată de FBI în legătură cu Epstein în 2006. Atunci, a adus numele lui Trump în discuție în mod special din cauza unei întâlniri tulburătoare cu acesta într-o noapte târzie din 1995, în birourile lui Epstein.

Farmer a declarat pentru Times că „s-a întrebat mult timp” cum au gestionat agențiile de aplicare a legii plângerile sale din 1996 și 2006.

În 2008, Epstein a încheiat o înțelegere cu procurorii federali din sudul Floridei, care i-a permis să scape de acuzațiile federale mai severe, pledând în același timp vinovat de infracțiuni de stat de prostituție și solicitare de prostituție.

Anchetatorii spun că s-a sinucis în 2019, într-o celulă de închisoare, în timp ce aștepta procesul pentru trafic sexual de copii. Maxwell a fost condamnată în 2022, la 20 de ani de închisoare pentru trafic sexual.

Relatarea lui Farmer ar putea indica în ce context ar putea apărea numele lui Trump în dosare nepublicate legate de Epstein, o chestiune care a generat furie și diviziune fără precedent în rândul susținătorilor de obicei loiali ai președintelui.

Orice dovadă documentară a eforturilor lui Farmer de a atrage atenția FBI asupra asociaților lui Epstein s-ar putea dovedi spinoasă din punct de vedere politic pentru Trump, care a încercat – dar nu a reușit – să distragă atenția de la legăturile sale cu infractorul sexual condamnat. Relatarea lui Farmer ar putea alimenta și mai multă neîncredere în versiunea oficială a evenimentelor, inclusiv în concluziile conform cărora Epstein s-a sinucis.

Dosarele Epstein conțin aproape sigur numeroase înregistrări care nu au fost făcute publice și probabil includ nume și detalii despre indicii, dovezi, mărturii și relații care au fost adunate în timpul anchetei – dar care este posibil să nu fi fost coroborate sau utilizate în urmărirea penală împotriva lui și a lui Maxwell.

Agențiile de aplicare a legii nu l-au acuzat pe Trump de nicio faptă ilegală legată de Epstein și acesta nu a fost niciodată numit ținta vreunei anchete.

Casa Albă a contestat relatarea lui Farmer și a declarat pentru Times că Trump și-a încheiat prietenia cu Epstein cu mulți ani în urmă.

Relația lui Trump cu Epstein a fost supusă unei noi examinări intense de când procurorul său general, Pam Bondi, și directorul FBI, Kash Patel, și-au retras promisiunile anterioare de a publica dosarele anchetei Epstein.

Cum s-au cunoscut Farmer și Epstein

Farmer avea în jur de 25 de ani când a lucrat pentru Epstein în 1995 și 1996, inițial achiziționând opere de artă în numele său, dar mai târziu ocupând recepția casei sale din Upper East Side și supraveghind venirea și plecarea fetelor, tinerelor și celebrităților.

Într-o noapte din 1995, Farmer a spus că a fost chemată la birourile lui Epstein, într-o clădire luxoasă din Manhattan. A sosit în pantaloni scurți de alergare. Trump a apărut apoi îmbrăcat într-un costum, potrivit lui Farmer.

Farmer a spus că s-a speriat când Trump stătea deasupra ei, holbându-se la picioarele ei goale. Epstein a intrat în cameră și și-a amintit că i-a spus lui Trump: „Nu, nu. Nu este pentru tine.”

Cei doi bărbați au părăsit camera, iar Farmer a spus că l-a auzit pe Trump comentând că el credea că are 16 ani. Farmer a declarat pentru Times că nu a mai avut interacțiuni alarmante cu el și că nu l-a văzut niciodată angajându-se în comportamente nepotrivite cu alte fete sau femei.

Directorul de comunicare al Casei Albe, Steven Cheung, a declarat pentru Times: „Președintele nu a fost niciodată în biroul său”, referindu-se la Epstein. „Adevărul este că președintele l-a dat afară din clubul său pentru că era ciudat.”

Secretarul de presă al Casei Albe, Karoline Leavitt, a declarat: „Reporterii proști de la NYTimes reciclează cu disperare știrile pentru a încerca să-l lege pe președintele Trump de Jeffrey Epstein”.

Trump a fost citat în 2002 numindu-l pe Epstein un „tip grozav” – și există videoclipuri cu cei doi petrecând împreună în New York, cu ani înainte ca el să intre în politică.

Articolul din The Times, publicat duminică, a apărut la doar câteva zile după ce Wall Street Journal a relatat că Trump i-a trimis lui Epstein în 2003 o felicitare de ziua de naștere cu tentă sexuală.

Trupul neînsuflețit al unui fost ofițer din cadrul Departamentului pentru Combaterea Criminalității Organizate al Ministerului de Interne din Ucraina a fost găsit într-un complex rezidențial din Spania. În același complex, acum un an, a fost asasinat un pilot rus dezertor.

Ihor Hrușevski, în vârstă de 61 de ani, a fost găsit decedat pe 29 iunie în piscina complexului Cala Alta din Villajoyosa, Spania. Aici, ucraineanul achiziționase recent un apartament, scrie Kyiv Post.

Potrivit presei locale, acesta ar fi ieșit să înoate, însă a fost descoperit mai târziu plutind cu fața în jos. Vecinii și medicii au încercat să-l resusciteze, însă în zadar.

Moartea a stârnit suspiciuni în rândul locuitorilor. Deși nu existau semne evidente de violență pe corp, sânge ieșea dintr-o ureche. Unii locuitori cred că bărbatul ar fi suferit un stop cardiac brusc sau un accident vascular cerebral, dar nu exclud posibilitatea unei crime.

Ministerul Afacerilor Externe al Ucrainei a declarat că moartea lui Ihor Hrușevski a fost cauzată de înec.

Hrușevski, care avea puțin contact cu vecinii, a rămas în mare parte necunoscut acestora. Abia după moartea sa s-a aflat că lucrase anterior în departamentul ucrainean de combatere a crimei organizate.

Numele său apărea doar în registrele vechi din anii ’90, unde era trecut ca șeful Departamentului de Combatere a Criminalității Organizate (UBOZ) din regiunile Cerkasî și Kirovohrad – o unitate care a fost desființată în timpul reformei poliției din 2015.

Vecinii presupun că era deja pensionar și se mutase în Spania pentru a duce o viață liniștită.

Moartea lui Ihor Hrușevski a avut loc la mai puțin de un an și jumătate după uciderea de mare amploare a pilotului rus Maksim Kuzminov în același complex rezidențial. Kuzminov dezertase în Ucraina cu un elicopter Mi-8 și ar fi fost împușcat mortal de agenți ruși în parcarea subterană.

Până în prezent, nu există concluzii oficiale ale anchetei cu privire la cauza morții lui Hrușevski. Între timp, cazul lui Maksim Kuzminov rămâne clasificat și sub secret judiciar.

Autoritățile poloneze lucrează la elaborarea unui ghid destinat populației, care oferă instrucțiuni clare despre cum să reacționeze în situații de urgență precum un conflict armat sau un dezastru natural. Inițiativa vine în contextul îngrijorărilor tot mai mari legate de securitatea regională, alimentate inclusiv de războiul din Ucraina.

Broșura, intitulată „Ghid de siguranță”, are 40 de pagini și va conține sfaturi despre cum se poate obține apă potabilă, ce trebuie făcut în timpul unor raiduri aeriene sau pene de curent, precum și cum pot fi identificate adăposturile antiaeriene. Este prima campanie publică de acest tip derulată în Polonia în ultimele decenii, a precizat Ministerul de Interne într-o declarație pentru agenția Reuters.

Premierul polonez Donald Tusk a avertizat în repetate rânduri că amenințarea unui război de amploare nu mai este una teoretică, în special pe fondul conflictului prelungit din Ucraina și al acuzațiilor privind sabotaj, atacuri cibernetice și campanii de dezinformare atribuite Rusiei.

Moscova a negat constant că ar desfășura astfel de acțiuni împotriva statelor occidentale și afirmă că nu intenționează să inițieze un conflict cu NATO.

„Războaiele nu se câștigă doar pe linia frontului. Exemplul Ucrainei arată foarte clar acest lucru,” a declarat Robert Klonowski, director adjunct în Ministerul de Interne de la Varșovia.

Ghidul avertizează că, în cazul unei crize majore, aprovizionarea cu alimente, medicamente sau combustibil ar putea deveni incertă.

Versiunea digitală a ghidului va fi disponibilă începând cu luna septembrie, în limba polonă, urmând să fie tradusă ulterior în engleză și ucraineană. Ministerul intenționează, de asemenea, să publice ediții adaptate pentru copii, persoane cu deficiențe de vedere și să distribuie versiuni tipărite către toate cele 14 milioane de gospodării din țară.

Polonia, stat membru al NATO care se învecinează cu Ucraina, Rusia și Belarus, s-a remarcat în ultimii ani ca un susținător vocal al consolidării capacităților de apărare ale alianței. Guvernul de la Varșovia a anunțat că în 2025 va aloca 4,7% din produsul intern brut pentru sectorul apărării – unul dintre cele mai mari procente din cadrul NATO.

Un avion de pasageri care se pregătea să aterizeze pe aeroportul din Minot, Dakota de Nord, a fost nevoit să execute o manevră de evitare în ultimul moment, după ce în calea sa a apărut un bombardier strategic B-52 al Forțelor Aeriene americane. Incidentul, relatat de compania aeriană SkyWest și confirmat de pasageri, readuce în atenție problema coordonării între traficul civil și cel militar în spațiul aerian comun.

Zborul SkyWest 3788, operat ca legătură regională pentru Delta Airlines pe ruta Minneapolis–Minot, fusese autorizat pentru aterizare de către controlul de trafic aerian vineri, 19 iulie. Potrivit companiei, „pilotul a efectuat o manevră de tip go-around după ce un alt aparat de zbor a devenit vizibil pe traiectoria aeronavei comerciale”. În termeni tehnici, manevra presupune întreruperea procedurii de aterizare și reluarea zborului pentru o nouă apropiere.

În spațiul aerian al Minot se desfășura în acel moment un zbor demonstrativ al unui bombardier B-52, parte din festivitățile Târgului de Stat al Dakotei de Nord. Orașul găzduiește atât un aeroport civil internațional, cât și una dintre cele mai importante baze ale Forțelor Aeriene americane, ceea ce face ca partajarea spațiului aerian să fie delicată, dar supusă unor protocoale stricte.

Pilotul: „Nu ne-a anunțat nimeni”

Într-un clip video postat pe Instagram de o pasageră, pilotul se adresează calm celor aflați la bord, explicând că a fost nevoit să execute o „manevră agresivă” pentru a evita o coliziune și că „nimeni nu ne-a informat” despre prezența bombardierului în zonă. Pasagerii, deși vizibil afectați, au aplaudat la finalul mesajului, un reflex tipic în situații de risc evitate.

Datele de urmărire a zborului, analizate de The Washington Post, arată că avionul SkyWest a efectuat o virare bruscă spre dreapta în apropierea aeroportului și a crescut din nou altitudinea, într-un tipar clasic de go-around. În același timp, bombardierul B-52 era angajat într-o serie de traiectorii eliptice deasupra orașului, indicând o posibilă suprapunere de coridoare aeriene.

Forțele Aeriene nu au oferit detalii precise privind altitudinea și poziția B-52-ului în momentul incidentului, dar au declarat că „analizează circumstanțele” și colaborarea cu autoritățile civile din Minot.

„Am văzut doar iarbă pe geam”

Pentru Monica Green, pasageră aflată în avionul comercial, momentul a fost tulburător: „Avionul s-a înclinat brusc… m-am uitat pe geam și vedeam doar iarbă, nu mai vedeai orizontul. A fost un moment de panică”, a declarat aceasta pentru NBC News.

Deși incidentul nu s-a soldat cu victime, el este relevant într-un context mai amplu. În ianuarie, o tragedie aviatică produsă în apropiere de aeroportul Reagan din Washington, în care un elicopter militar Black Hawk a intrat în coliziune cu un avion de linie, a dus la moartea a 67 de persoane. Acea catastrofă a generat o anchetă la nivel federal privind coordonarea între zborurile militare și civile în spațiile aeriene comune.

În cazul de față, lipsa de informare invocată de echipajul SkyWest ridică întrebări privind comunicarea dintre turnul de control, baza militară și operatorii de zbor comercial. Deși procedurile de zbor militar și cele comerciale sunt, teoretic, bine delimitate, evenimentele de tip show aerian sau exercițiu special pot aduce zonele de risc mai aproape decât s-ar anticipa.

Pe fondul intensificării zborurilor militare demonstrative, inclusiv în spațiile aeriene aglomerate, experții în aviație civilă avertizează că standardele de siguranță trebuie nu doar menținute, ci și revizuite periodic, în funcție de noile realități operaționale.

Într-o dimineață de iunie, pe drumurile împădurite din vestul Belarusului, un autocar transporta 14 deținuți politici – printre care și disidentul Serghi Tihanovski – către o destinație necunoscută. Cu fețele acoperite și însoțiți de ofițeri ai serviciului de securitate belarus, KGB, unii dintre prizonieri se temeau că vor fi executați.

La capătul drumului, în apropierea graniței cu Lituania, s-au trezit în fața unui necunoscut care le-a spus: „Președintele Trump m-a trimis să vă duc acasă.” Era John Coale, avocat al președintelui american Donald Trump, devenit recent emisar special într-o inițiativă diplomatică neoficială cu Belarus.

Gestul de clemență al regimului Lukașenko – o surpriză într-un stat unde represiunea a fost regula ultimilor ani – a venit pe fondul unei tentative prudente de apropiere între Minsk și Washington, într-o epocă în care diplomația americană pare să fie redefinită prin relații personale mai degrabă decât prin canale instituționale.

De la procese anti-tabac la negocieri în Palatul Independenței

John Coale, în vârstă de 78 de ani, este departe de profilul clasic al diplomatului. Avocat cunoscut din bătăliile împotriva industriei tutunului în anii ’90, a oscilat politic între Partidul Democrat și susținerea unor figuri republicane precum Sarah Palin sau, mai recent, Donald Trump. În 2021, conducea un proces împotriva companiilor de tehnologie, acuzându-le de cenzură în numele președintelui.

În aprilie anul acesta, Coale a fost solicitat de Departamentul de Stat să se deplaseze la Minsk pentru o întâlnire discretă cu Aleksandr Lukașenko. „Au spus că trebuie să-l <>. Să mă împrietenesc cu el. Așa că exact asta am făcut”, a declarat Coale ulterior într-un interviu.

Întâlnirea a avut loc la Palatul Independenței, sediul monumental al președinției belaruse, o clădire de dimensiuni impresionante, simbol al suveranității statului într-un moment în care Belarus este tot mai dependent de Moscova. După ani de represiune și izolare internațională, Lukașenko a părut dornic să semnaleze o deschidere spre Vest — dar cu propriile condiții.

Printre acestea: reluarea unor relații pragmatice cu administrația Trump, în care canalele oficiale ale diplomației americane sunt adesea ocolite în favoarea unor emisari cu legături personale directe cu președintele.

Diplomație cu votcă și dosare sensibile

Prânzul oficial s-a prelungit ore în șir. Votca – marca personală a lui Lukașenko – a fost nelipsită. „Am băut două pahare, m-am abținut de la al treilea”, a povestit Coale. Pe parcursul mesei, discuțiile au fost mai degrabă informale. Nu s-a vorbit prea mult despre geopolitică. Dar, spune Coale, „relația s-a închegat”. Iar câteva ore mai târziu, autoritățile belaruse au predat un cetățean american — Iuras Ziankovici, reținut anterior în Moscova sub acuzația de tentativă de lovitură de stat.

Această „diplomație personalizată” — în care loialitatea față de Trump pare a fi o monedă mai eficientă decât experiența diplomatică clasică — este emblematică pentru modul în care funcționează politica externă americană în al doilea mandat Trump. Unii critici invocă lipsa de expertiză a emisarilor săi. Alții observă, mai pragmatic, că aceste figuri beneficiază de un avantaj esențial: accesul direct la cel care decide cu adevărat.

Deținuți folosiți ca monedă de schimb

Eliberarea celor 14 deținuți politici în luna iunie, printre care și Siarhei Țihanouski — soțul liderului opoziției aflate în exil, Svetlana Țihanovskaia — a venit pe fondul unei serii de contacte discrete între emisarii americani și autoritățile de la Minsk. Deținuții, majoritatea cu legături externe, erau considerați de organizațiile pentru drepturile omului prioritari pentru eliberare.

Pentru Svetlana Țihanovskaia, vestea a venit în mod neașteptat. Se afla în drum spre Vilnius, când a primit un telefon: „Sunt liber,” i-a spus soțul ei, după peste doi ani fără nicio formă de comunicare.

De partea cealaltă, Lukașenko speră să capitalizeze gestul umanitar pentru a-și recâștiga relevanța diplomatică. Potrivit unor analiști de la Carnegie Endowment, liderul belarus încearcă să se repoziționeze ca mediator în conflictul ruso-ucrainean, mizând pe dorința lui Trump de a livra o victorie diplomatică rapidă.

O „victorie” simbolică, într-un context geopolitic complicat

Belarus nu este însă Elveția. Deși se joacă de ani de zile cu Estul și Vestul, Lukașenko este tot mai dependent de sprijinul Moscovei, în special după ce Belarus a permis utilizarea teritoriului său pentru invazia rusă în Ucraina din 2022.

Oricât de mult ar încerca Washingtonul să obțină concesii, realitatea este că distanțarea Minskului de Kremlin rămâne improbabilă. „Lukașenko vrea să vorbească cu cei mari. Asta, în sine, e o miză pentru el,” afirmă politologul Artiom Șraibman. Dar libertatea de mișcare a liderului belarus este tot mai îngustă.

Coale, între timp, pare să rămână fidel obiectivului său limitat: „Eu mă gândesc dacă mai pot scoate niște oameni din închisoare. Dacă ceea ce fac ajută acest scop, restul nu mă interesează,” a spus el pentru politico.com.

Ion Ceban, edilul pro-rus al Chișinăului, interzis în România și spațiul Schengen, amenință că o va da în judecată pe Oana Țoiu, indignat de declarațiile acesteia făcute în contextul măsurii restrictive emise pe numele său.

„Am văzut declarațiile halucinante, aș spune, ale ministrei de Externe a României în privința mea. Declarații noi în acest sens, că nu trebuie să dea explicații, ceea ce confirmă încă o dată faptul că este o comandă politică la mijloc. Iar restul declarațiilor, afirmațiilor pe care le-a făcut dumneaei la un post de televiziune, sunt pur și simplu absurde. Nu corespund realității, ca să nu mai vorbim de calea diplomatică și de orice protocol încălcat în această privință. I-am rugat pe colegii de la Departamentul Juridic să vedem cum se poate acționa în instanță pentru prostiile și manipulările, de-a dreptul halucinante, pe care le-a spus în spațiul public”, a spus Ion Ceban în timpul ședinței săptămânale a Primăriei Chișinău.

Declarațiile șefului diplomației române

Săptămâna trecută, ministrul Afacerilor Externe, Oana Țoiu, a afirmat că edilului Chișinăului, Ion Ceban, i s-a interzis accesul în România și spațiul Schengen din cauza legăturilor cu Rusia. 

,,În cazul domnului Ceban, pentru că este singurul nume public despre care pot vorbi există de multă vreme documentate legături complicate ale dumnealui cu reprezentanți ai Federației Ruse. Pentru România este extrem de important ca acest tip de influență să fie limitată pe teritoriul nostru, mai ales că noi avem un număr foarte mari de cetățeni care sunt și cetățeni români, și cetățeni ai Republicii Moldova. Este o decizie care a fost luată din rațiuni care țin de siguranța națională, decizia de a nu permite accesul pe teritoriul României are drept efect direct decizia de a nu permite accesul pe teritoriul spațiului Schengen”, a mai afirmat Oana Țoiu. 

Oficialul a ținut să vină cu precizări privind măsura restrictivă.

 ,,Nu este o măsură pe care a luat-o Ministerul Afacerilor Externe direct pentru că nu ține de competența noastră acest tip de monitorizare și acest tip de decizie pe siguranța națională. Este o decizie care pornită din aceste rațiuni de siguranță națională. Însă Ministerul Afacerilor Externe este un partener important în acest proces și pentru noi este foarte important atât cât ține de noi și celelalte ministere să ne asigurăm că limităm acest tip de riscuri de influență și de prezență pe teritoriul nostru”, a conchis ministra Afacerilor Externe, Oana Țoiu, în timpul unui interviu pentru RFI. 

Ion Ceban, edilul Chișinăului, a transmis replica sa printr-un mesaj video postat pe internet.

,,Acest tip de legături complicate nu există și ei cunosc acest lucru, iar ca dovadă a faptului există oameni: politicieni atât în România, cât și în Republica Moldova, în statele UE care nu au neapărat legături complicate dacă este să vorbim în terminologia dumneaei, dar au aceste legături deschise și nu li se întâmplă nimic”, a spus Ion Ceban. 

La câteva zile după declarațiile lui Ion Ceban, Oana Țoiu a afirmat că Bucureștiul nu are obligația de a oferi explicații privind interdicția acestuia de a intra în România, întrucât edilul nu este cetățean român.

„România nu este datoare domnului Ceban, pentru că domnul Ceban nu este un cetăţean român, e improbabil că va putea vreodată fi, nu este un cetăţean al Uniunii Europene şi este dreptul nostru de a acorda sau nu acces pe teritoriul nostru (…) Este dreptul României, este dreptul Uniunii Europeane, nu a fost contestat de niciun alt stat membru în acest moment. Odată cu interdicţia accesului domnului Ceban şi altor doi cetăţeni moldoveni pe teritoriul României, este o interdicţie care se extinde la întreg spaţiul Schengen”, a accentuat ministrul de Externe, Oana Ţoiu, la Antena 3,

Totodată, șefa diplomației române, Oana Țoiu a precizat că Ion Ceban va primi mai multe amănunte cu privire la măsura restrictivă la de la Serviciul Român de Informații (SRI).

„Este o întrebare pe care şi domnul Ceban a pus-o într-o adresă oficială. Va primi sigur răspuns de la instituţiile abilitate, în acest caz Serviciul Român de Informaţii, însă să fie foarte clar, nici nu există vreo datorie a României de a da toate detaliile pe care le deţine şi cred că este ceva lesne de înţeles pentru toată lumea, că atunci când vorbim de un potenţial pericol, vorbim şi de rezerva pe care instituţiiile o au în a transparentiza toate informaţiile pe care le deţin”, a adăugat șefa MAE. 

Trei moldoveni

În data de 9 iulie, reprezentanții Ministerului român al Afacerilor Externe (MAE) au anunțat că primarul Chișinăului, Ion Ceban, și alți doi cetățeni moldoveni au primit interdicție de intrare în România și în spațiul Schengen.

Potrivit presei, alături de Ion Ceban se află și controversata jurnalistă Natalia Morari, care a confirmat acest lucru. De asemenea, pe aceeași listă se regăsește și fostul premier comunist și lider al Partidului Viitorul Moldovei, Vasile Tarlev, care a declarat că nu comentează zvonuri și că așteaptă o confirmare oficială în acest sens.

Brian Stelter, analist media la CNN, discuta, în direct, despre procesul de 10 miliarde de dolari intentat de preşedintele Donald Trump publicaţiei Wall Street Journal, când, în mod neaşteptat, a intrat în cadru fiul său de 5 ani.

Stelter, care era îmbrăcat într-un costum şi cravată, părea să se afle într-un studio TV cu un fundal albastru neutru, similar cu cel din spatele gazdei Jessica Dean. S-a dovedit, însă, că acesta lucra de acasă când chipul fiului său în vârstă de 5 ani a apărut în colţul din dreapta jos al ecranului. 

Jessica Dean îl chestiona pe Stelter cu privire la opiniile sale legate de procesul de 10 miliarde de dolari intentat de Donald Trump publicaţiei Wall Street Journal pentru un articol care îi viza pe președintele american şi pe Jeffrey Epstein. Dintr-o dată, copilul analistului media a apărut zâmbind pe cameră, relatează people.com.

Cei doi au reuşit să menţină discuţia pe subiect, cu doar câteva schimbări subtile ale expresiei faciale, în momentul în care copilul a apărut pe ecran. Înainte de a încheia interviul, aceștia au glumit pe seama „incidentului”.

„În regulă, Brian Stelter, mulţumim”, a spus Dean. „Şi cred că ai avut şi un mic ajutor cu tine, aşa că mulţumeşte-i şi lui”, a adăugat ea, în timp ce Stelter și-a cerut scuze pentru apariția copilului său în cadru.

„Este ora de culcare aici, la casa Stelter”, a menționat el. Jessica Dean a zâmbit în timp ce încerca să-l asigure că scuzele nu erau necesare, spunând: „Suntem o emisiune de familie, întotdeauna este bine să avem câteva mâini de ajutor”.

Mulţi telespectatori CNN au fost amuzaţi de prezenţa neaşteptată a fiului lui Stelter şi au discutat momentul pe X. 

Stelter a răspuns la comentarii, spunând: „Am făcut tot posibilul să nu izbucnesc în râs când s-a strecurat în cadru”.

Într-un gest neașteptat, dar poate nu surprinzător, Donald Trump pare să fi realizat – cu întârziere – ceea ce mulți observatori internaționali semnalau de luni bune: Vladimir Putin îl folosește în propriul joc geopolitic.

Într-o declarație recentă, președintele SUA a descris discuțiile sale cu liderul de la Kremlin drept „plăcute”, doar pentru a constata, chiar în aceeași noapte, reluarea atacurilor cu rachete asupra Ucrainei. A fost, aparent, momentul de luciditate în care Trump a decis să impună un ultimatum: 50 de zile pentru o înțelegere de pace, în caz contrar – sancțiuni mai dure.

În plus, liderul de la Casa Albă a aprobat, în premieră, un plan prin care aliații europeni pot cumpăra armament american pe care să-l transfere ulterior Ucrainei. Un pas semnificativ, care – dacă nu este retras sau reinterpretat în stilul deja cunoscut al liderului de la Casa Albă – ar putea reprezenta o gură de oxigen pentru Kiev într-un moment de vulnerabilitate militară și politică.

Virajul Trump: reală schimbare sau doar o nouă mișcare de imagine?

Financial Times analizează această turnură ca pe o posibilă corecție de curs: Trump ar fi înțeles, în sfârșit, că tentativele sale de a-l convinge pe Putin cu promisiuni precum renunțarea Ucrainei la NATO sau acceptarea status quo-ului teritorial au fost naive.

Putin vrea mai mult – anihilarea statalității ucrainene – și mizează pe rezistența Rusiei la efortul de război, pe erodarea voinței Occidentului și pe crăpăturile din interiorul frontului occidental.

Pe fond, schimbarea de poziție a lui Trump ar fi fost influențată și de presiunile din partea liderilor europeni. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a reușit să obțină sprijin pentru o creștere a bugetelor de apărare la 3,5% din PIB până în 2035 – un obiectiv ambițios care l-ar fi determinat pe Trump să revadă poziția sa față de Alianță, de multe ori critică în trecut.

Ocolul prin Europa: armament american, plătit din buzunarele europenilor

Cel mai notabil semnal rămâne, însă, sprijinul pentru un mecanism de livrare de arme către Ucraina care ocolește Congresul american și turbulențele politice de la Washington. În esență, SUA vând armament Europei, iar aceasta îl transferă Kievului. Astfel, Trump le poate spune susținătorilor săi că nu alocă „niciun ban” Ucrainei, dar, în fapt, armele ajung exact acolo.

Pentru Ucraina, mecanismul poate funcționa ca o plasă de siguranță în eventualitatea în care Congresul devine ostil sau Trump revine la poziția sa inițială. Pentru Europa, însă, este și o formă de responsabilizare: SUA cedează conducerea morală și financiară, transferând costurile pe continent.

Ultimatumul de 50 de zile: realitate sau retorică electorală?

Promisiunile lui Trump privind sancțiuni dure în lipsa unui acord de pace nu conving încă. Financial Times reamintește că, în trecut, liderul republican a ezitat să introducă tarifele comerciale „promițătoare”, iar în cazul de față, impunerea unor taxe de 100% pe exporturile de petrol rusesc către China și India pare improbabilă.

O astfel de mișcare ar genera un șoc economic global și o explozie a prețurilor la benzină în SUA – un risc pe care Trump este puțin probabil să și-l asume.

În schimb, mai realist ar fi un efort coordonat la nivelul G7 și al Uniunii Europene pentru a întări plafonul de preț impus petrolului rusesc și a limita eficiența flotei navale de transport clandestin care aduce venituri Moscovei.

Ucraina, între presiunea frontului și fragilitatea internă

La Kiev, președintele Volodimir Zelenski a făcut recent schimbări în guvern – o mișcare prin care încearcă să crească reziliența instituțională a Ucrainei într-un război care se anunță lung.

Pe fondul ofensivei rusești și al scăderii entuziasmului în unele capitale europene, fereastra de oportunitate creată de posibila reconfigurare a poziției americane trebuie valorificată rapid.

„Europa nu-și mai permite luxul pasivității sau al amânării. Sprijinul pentru Ucraina trebuie întărit acum, cât încă mai există un semnal – fie și temporar – de deschidere la Washington. Pentru că, dacă Trump a schimbat o dată direcția, o poate face din nou”, avertizează Financial Times.