Marius Pieleanu a anunțat încetarea colaborării cu SNSPA, însă respinge în continuare acuzațiile de abuzuri sexuale și anunță că va contesta în instanță persoanele implicate şi Universitatea.

După aproape 23 de ani petrecuți în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA), sociologul Marius Pieleanu a anunțat încetarea contractului său de muncă cu această instituție, decizie ce a intervenit în urma noilor acuzații de abuzuri sexuale apărute în spațiul public. Într-un comunicat de presă, Marius Pieleanu a subliniat că această încetare „nu constituie o demisie și nu implică în niciun fel asumarea vreunei vinovății”.

El a explicat că această hotărâre a fost luată ca o reacție legitimă la ceea ce a numit un „tratament organizațional ostil” din partea SNSPA.

Mai mult, sociologul a precizat că va acționa în instanță atât universitatea, cât și persoanele care au făcut publice acuzații pe care le cataloghează drept „calomnioase, nefondate și mincinoase”.

Potrivit acestuia, este vorba, pe de o parte despre „persoanele care au lansat în spațiul public acuzații calomnioase, nefondate și mincinoase, cu scopul vădit de a-mi compromite reputația prin denaturarea adevărului”, iar pe de altă parte, despre „Școala Națională de Studii Politice și Administrative, precum și conducerea Facultății de Științe Politice, care, în mod repetat, în ultimele 12 luni, mi-au îngrădit exercitarea dreptului fundamental la muncă, consfințit de art. 41 din Constituție, nu mi-au asigurat condițiile legale pentru respectarea dreptului la apărare și au transmis în spațiul public documente cu caracter confidențial”.

Pe 4 august 2025, SNSPA a confirmat printr-un mesaj oficial că rectorul instituției, prof. univ. dr. Remus Pricopie, a semnat decizia de încetare a raporturilor de muncă cu Marius Pieleanu, conform art. 55 lit. b) din Codul Muncii, precizând că această încetare a avut loc prin acordul părților.

De asemenea, Universitatea a adăugat că nu comentează intenția lui Pieleanu de a deschide procese împotriva mai multor persoane și entități, reiterând respectul pentru dreptul la liberă exprimare și accesul la justiție.

„În contextul declarațiilor publice formulate de domnul Marius Pieleanu, luni, 4 august 2025, confirmăm că rectorul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative #SNSPA, prof. univ. dr. Remus Pricopie, a semnat decizia de încetare a raporturilor de muncă dintre conf. univ. dr. Marius Pieleanu, cadru didactic la Departamentul de Sociologie al Facultății de Științe Politice, și universitate, prin acordul părților, în conformitate cu prevederile art. 55 lit. b) din Codul Muncii. Încetarea contractului individual de muncă își produce efectele începând de astăzi, 4 august 2025.

Referitor la anunțul public făcut de domnul Marius Pieleanu privind intenția de a acționa în instanță mai multe persoane fizice și juridice, inclusiv SNSPA, universitatea nu face comentarii. Respectăm dreptul oricărei persoane la liberă exprimare și acces neîngrădit la justiție”, a confirmat SNSPA pe pagina de Facebook a instituției.

Toată această situaţie a luat amploare după ce site-ul de investigații Snoop.ro a prezentat săptămâna trecută concluziile unei ample documentări realizate pe parcursul mai multor luni, în cadrul căreia au fost purtate discuții cu 40 de persoane. Acestea includ profesori, studenți actuali și foști de la SNSPA și Universitatea București, dar și colaboratori din trecut ai firmelor conduse de sociologul și profesorul Marius Pieleanu.

În urma acestei investigații, mai multe femei l-au acuzat pe Marius Pieleanu de abuzuri sexuale și comportament neadecvat. Patru dintre acestea și-au asumat identitatea, oferind numele și prenumele, două au acceptat să-și dezvăluie doar prenumele, iar alte trei au preferat să rămână sub pseudonim. Mărturiile lor descriu scene de abuz sexual, acuzații pe care Marius Pieleanu le neagă ferm.

Acuzații similare împotriva sociologului au mai fost aduse și în trecut, în contextul scandalului legat de Alfred Bulai, cadru universitar de la aceeași facultate. La acea vreme, Comisia de Etică a SNSPA a respins acuzațiile formulate împotriva lui Marius Pieleanu, care și-a reluat în această primăvară activitatea didactică în cadrul SNSPA.

Ca urmare a noilor dezvăluiri, a fost demarată o nouă anchetă oficială. Rectorul SNSPA a sesizat Parchetul General, iar pe 1 august, un grup de studenți au organizat un protest în fața instituției, cerând măsuri ferme împotriva abuzurilor sexuale în mediul academic.

Citește mai multe despre: snspa

Cinci funcționari din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice București sunt acuzați de conflict de interese după ce ANAF a descoperit că reprezentau firme private pe care ar fi trebuit să le controleze și a sesizat ANI.

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a anunțat luni, 4 august, că a depistat cinci funcționari publici din cadrul Direcției Regionale a Finanțelor Publice București implicați în situații de conflict de interese.

Potrivit instituției, angajații vizați dețineau certificate digitale calificate pe care le foloseau pentru a reprezenta societăți private, firme pe care, în același timp, aveau responsabilitatea să le verifice în cadrul atribuțiilor de serviciu.

„ANAF a identificat 5 funcționari aflați în conflict de interese. Au reprezentat firme private pe care trebuiau să le verifice”, a transmis instituția în comunicatul de presă transmis Agerpres.

Situația este cu atât mai gravă cu cât legea interzice clar ca un funcționar public să acționeze, în paralel, în calitate de reprezentant legal sau mandatar al unei persoane juridice, dacă acest rol interferează cu atribuțiile funcției sale publice.

În cazul de față, angajații au participat activ la proceduri de administrare fiscală ale unor companii pe care le reprezentau în mod direct, încălcând astfel legislația privind integritatea în serviciul public, potrivit aceleiași surse.

În urma constatărilor, ANAF a anunțat că va sesiza Agenția Națională de Integritate (ANI), autoritatea competentă în analizarea situațiilor de incompatibilitate și conflict de interese în rândul funcționarilor publici.

Totodată, Instituția fiscală a mai precizat că desfășoară în mod regulat sesiuni de instruire pentru personalul propriu privind respectarea principiilor de etică, integritate și prevenirea conflictelor de interese și că va intensifica măsurile de control intern pentru a evita repetarea unor astfel de cazuri.

Citește mai multe despre: anaf

Călin Georgescu a fost chemat de procurori, luni, la ora 10:00, la Parchetul General, în dosarul lui Horațiu Potra.

UPDATE 10.40 Potrivit unor surse judiciare, Călin Georgescu a fost chemat de procurori pentru a fi anunțat că i-a fost schimbată încadrarea la una dintre infracțiunile pentru care a fost inculpat, și anume din tentativă la acțiuni contra ordinii constituționale în complicitate la această infracțiune.

Călin Georgescu nu mai e martor în dosar, ci inculpat, după ce ar fi furnizat informații false și ar fi instigat la tentativă la lovitură de stat.

Acesta este suspect de instigare împotriva ordinii constituționale, alături de Horațiu Potra, iar procurorii iau în calcul extinderea urmăririi penale, fiind posibil să i se schimbe încadrarea juridică în contextul unor noi indicii privind legăturile cu liderul mercenarilor, Horațiu Potra.

Jandarmeria Capitalei anunță că va asigura ordinea publică, în contextul în care este anunțat un protest. Fostul candidat a fost întâmpinat de o mulțime de susținători care scandează „Călin Georgescu președinte!”

„În mediul on-line se observă organizarea unei acțiuni de protest pentru susținerea unei persoane, în contextul citării sale într-un dosar penal aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Atragem atenția asupra faptului că această adunare publică nu respectă normele legale de organizare, conform prevederilor Legii nr. 60 din 1991 (republicată) privind organizarea și desfășurarea adunărilor publice, cu modificările și completările ulterioare.  În acest context, din rațiuni de siguranță publică, recomandăm tuturor cetățenilor care intenționează să participe la această adunare publică să coopereze cu forțele de ordine, să nu blocheze accesul în instituțiile publice la care se deplasează și să indice forțelor de ordine persoanele care comit fapte antisociale pentru luarea măsurilor legale care se impun.  Jandarmeria București va asigura protecția tuturor persoanelor care aleg să-și exprime opiniile în mod pașnic. Astfel, facem apel atât la cei prezenți, cât și la ceilalți cetățeni să fie responsabili și îi asigurăm că siguranța lor este prioritatea noastră”, anunța Jandarmeria București.

De altfel, procurorii au audiat vineri 18 membri ai grupării lui Horațiu Potra în legătură cu încercarea de infiltrare la protestele organizate imediat după anularea alegerilor prezidențiale, pentru a crea haos.

Horațiu Potra și Călin Georgescu ar fi pus la cale acest plan la o fermă din Ciolpani, județul Ilfov, imediat după anularea alegerilor prezidențiale.

Procurorul de caz din cadrul Secției de urmărire penală a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a audiat deja, vineri, 19 inculpați, sub aspectul săvârșirii următoarelor infracțiuni:

• tentativă la infracțiunea de acțiuni contra ordinii constituționale, prev. de art. 32 rap.la art. 397 alin.2 Cod penal;
• nerespectarea regimului armelor și munițiilor, prev. de art. 342 alin. 2 din Cod penal;
• orice operațiuni cu articole pirotehnice efectuate fără drept, prev. de art. 37 lit. a din Legea nr. 126/1995 republicată;
• instigare publică, prev. de art. 368 alin. 1 Cod penal., toate cu aplicarea disp. art.38 alin. 1 Cod penal.

Conducerea Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” a transmis luni, 4 august, un comunicat oficial privind situația lui Ion Iliescu.

Starea de sănătate a fostului președinte s-a deteriorat semnificativ în ultimele 48 de ore. Ion Iliescu se află într-o stare critică, caracterizată prin instalarea progresivă a disfuncțiilor multiple de organe.

”Starea generală a pacientului se menține la fel de gravă, cu afectarea severă a funcției respiratorii și persistența disfuncțiilor multiple de organ.

Beneficiază de îngrijire medicală avansată în secția de terapie intensivă, sub supravegherea echipei medicale multidisciplinare”, potrivit Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”.

Vă reamintim că, din data de 9 iunie, atunci când a fost internat de urgență cu probleme respiratorii severe, iar ulterior a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, fostul președinte Ion Iliescu este supravegheat de o echipa medicală multidisciplinară.

Ion Iliescu, care a împlinit 95 de ani în martie 2025, are un istoric medical complex. În aprilie 2019, fostul președinte a fost operat la Institutul de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu”, pentru o afecțiune gravă: pericardită lichidiană, o inflamație a învelișului inimii care a necesitat intervenție chirurgicală.

Înainte de actuala spitalizare, el era monitorizat medical în mod constant, prin controale periodice efectuate la Spitalul Elias din Capitală, în ultimii ani aparițiile sale publice fiind extrem de rare, comunicarea cu publicul și presa realizându-se, în principal, prin intermediul blogului personal.

Statele Unite sunt gata să treacă la acțiune, după ce Donald Trump l-a somat pe Putin să vină la masa negocierilor. Ce înseamnă cu adevărat acest lucru explică pentru „Adevărul”, politologul Greg Scărlătoiu, fost consilier al lui Trump, și generalul (r) Alexandru Grumaz, primul ofițer român cu studii la Harvard.

Donald Trump a surprins când a venit cu un ultimatum de 50 de zile pentru Rusia lui Putin, iar surpriza a devenit și mai mare atunci când a revenit și a modificat termenul la 10-12 zile. Acest lucru înseamnă că Statele Unite ar urma să ia o decizie extrem de importantă în cursul acestei săptămâni.

Până acum au existat numeroase speculații în acest sens, însă adevăratele planuri ale lui Trump sunt greu de intuit, într-un mandat în care liderul de la Casa Albă a dat dovadă că stăpânește mai bine ca oricine conceptul de ambiguitate strategică.

Fost consilier al lui Donald Trump în primul său mandat, politologul de origine română Greg Scărlătoiu, alături de generalul (r) Alexandru Grumaz, primul ofițer înalt român pregătit de americani la Harvard, explică pentru „Adevărul”, care ar fi soluțiile prin care președintele american îl poate obliga pe omologul său rus să pună capăt războiului.

Gata cu atitudinea împăciuitoare a lui Trump

Despre schimbarea radicală a lui Trump vorbește Greg Scărlătoiu. Trump face o adevărată demonstrație de forță în aceste zile, pentru a-i arăta lui Vladimir Putin că America are o superioritate zdrobitoare în fața Federației Ruse. Este vorba despre o abordare în stilul trumpist, noncoformistă, mai ales după ce fostul președinte rus Dmitri Medvedev l-a insultat.

„Mediul internațional s-a schimbat. Contează mai puțin o abortare liberală a relațiilor internaționale bazată pe schimbarea din interior, pe drepturile omului, pe acțiuni umanitare. Este vorba pur și simplu de forță și de proiectarea forței. Este o abortare realistă, chiar realist-ofensivă a relațiilor internaționale. Din punctul de vedere al președintele Trump, nu își poate permite să fie amenințat de Medvedev și să nu răspundă”, explică Scărlătoiu.

Dacă mulți analiști s-au grăbit să afirme că trimiterea celor două submarine americane în vecinătatea Rusiei echivalează cu o declarație de război, Greg Scărlătoiu este de altă părere.

„Trimiterea acelor două submarine nucleare nu înseamnă în niciun caz că vrem să începem un război nuclear acum cu Rusia. Categoric, nu se pune așa problema. Însă este vorba de proiectarea forței”, explică Scărlătoiu.

Sancțiuni mai dure ca oricând

Despre un punct de cotitură vorbește și generalul (r) Alexandru Grumaz, care vine cu câteva indicii privind următorii pași ai lui Donald Trump. Sancțiunile economice împotriva Rusiei ar fi vârful de lance, dar acțiunile americanilor nu s-ar limita la atât.

„Noile tarife cu care amenință Trump Rusia și aliații acesteia, în primul rând, vor reprezenta o schimbare pentru Casa Albă. Până acum, administrația Trump, dar nu numai, a evitat să adopte sancțiuni dure împotriva Rusiei. Acum, de această dată, el a vorbit deschis despre acest lucru și i-a transmis un mesaj clar lui Putin. Dar amenințarea cu tarife nu se oprește la Rusia. Vizate vor fi evident și țările care fac comerț cu gaze și petrol cu Rusia. Și aici mă refer la cele două mari și importante state, China și India. India, de exemplu, se pare că importă 500.000 de barili pe zi. la final, Putin va regreta că l-a sfidat pe Trump. Și vor regreta și aliații lui”, spune generalul.

Pe de altă parte, Putin nu pare timorat. După ce a ieșit în față Dmitri Medvedev cu obișnuitele sale declarații agresive, însuși Vladimir Putin i-a transmis un răspuns arogant lui Trump. Asta înseamnă, fără niciun dubiu, că Rusia nu vrea să pună capăt ostilităților și îl sfidează pe Trump.

„Putin a fost hotărât să folosească ceea ce consideră el a fi un avantaj mare, și anume situația de pe câmpul de luptă, acolo unde invazia pe scare largă a Ucrainiei a mers cu succese incrementale mici. Dar totuși sunt succese și liderul de la Kremlin a precizat foarte clar că este exclusă oprirea luptelor fără concesii ample din partea Ucrainiei. Lucrurile astea s-au discutat și la Istanbul, iar apoi au fost reluate în declarațiile lui Peskov. Dacă ne uităm bine la declarațiile unor lideri ruși de săptămâna trecută, de exemplu, Serghei Lavrov (n.r – ministrul de externe rus) a lăudat administrația Trump pentru abordarea sa rezonabilă față de Ucraina și disponibilitatea sa la dialog. Dar în același timp, Dmitri Medvedev, fostul președinte rus și vice-președinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a numit termenul limită a lui Trump ca fiind o amenințare și un pas către război. De asemenea, ideologul Kremlinului, Dughin, a dat o declarație prin care a spus că Rusia este în război cu America”, menționează generalul.

De ce China va reprezenta o excepție de la regulă

În acest context, devine evident că următorul pas va fi trecerea la sancțiuni dure împotriva Rusiei și aliaților săi. În paralel, SUA vor începe să trimită mai multe arme Ucrainei și să-i ofere un sprijin important, consideră generalul.

Cu toate acestea, nu toate statele care fac comerț cu Rusia vor fi sancționate. Generalul Alexandru Grumaz este convins că China va reprezenta o excepție și explică și de ce.

„Sigur că americanii au amenințat că vor sancționa toate țările care sprijină Rusia, dar nu va fi chiar așa. Sunt sigur că nu le sancționează pe toate. China nu va fi sancționată. Și explic și pe ce mă bazez când spun asta: ministrul Apărării din Taiwan ar fi trebuit să ajungă la Washington pentru a discuta probleme de securitate cu SUA. Ori Donald Trump a refuzat să-l primească la Washington. Asta arată clar că Tump nu vrea să supere China. Nu vrea să supere Beijingul și își dorește un acord cu China la ora actuală. Și atunci, cel mai probabil, sancțiunile secundare se vor îndrepta către anumite state. Și mă gândesc la India, pe care deja Trump a criticat-o direct”, explică generalul Grumaz.

Și Greg Scărlătoiu se referă la sancțiunile economice dure care vor viza Rusia. În opinia sa, situația Rusiei ar fi extrem de delicată, mult mai grea decât lasă anumite cifre să pară.

„Trump deja a adresat această chestiune a vulnerabilității economice a Rusiei. Rusia este extraordinar de vulnerabilă economic. Rușii se bazează pe energie, pur și simplu, dar în momentul în care niște sancțiuni mai dure vor fi implementate, Rusia o să aibă mari probleme, sigur. Comerțul cu China este o sursă importantă de venit, însă există limite și acolo. Complexul militar-industrial al Rusiei nu mai poate face față”, mai spune politologul.

În sprijinul afirmației sale, Greg Scărlătoiu amintește că Rusia folosește arme și muniție din China, Iran și Coreea de Nord, ceea ce ar indica faptul că propriile rezerve nu îi mai sunt suficiente.

„De mai bine de un an de zile, de un an și jumătate, rușii au ajuns în punctul în care trebuie să bazeze pe importuri din Coreea de Nord, din China, din Iran. Cu Iranul s-a cam terminat acum. Deci, sunt într-o poziție foarte dificilă. Mă gândesc că sancțiunile economice sunt asul din mânecă pentru Trump și că vor îngenunchea în final Rusia”, consideră Scărlătoiu.

În paralel, americanii vor continua să susțină Ucraina. Spre deosebire de generalul Alexandru Grumaz, Greg Scărlătoiu crede că și China va fi sancționată de Trump, dacă Beijingul va alege să susțină Rusia în continuare.

„Este cât se poare de clar că America va continua să susțină acest război al Ucrainei, acest efort de autoaparare al Ucrainei, fără discuție. Statele Unite, în momentul în care președintele Donald Trump decide că sancțiuni noi servesc interesul național, nu vor ezita să sancționeze pe oricine, fără nicio problemă. Inclusiv China, chiar și în pofida acestui recent acord tarifar de care se tot vorbește. Toate cărțile sunt pe masă, ca să spun așa, mai puțin un război direct cu Rusia. Asta nu se pune problema, oricât ar încerca unii să îi sperie pe oameni”, încheie Greg Scărlătoiu.

Imagini recente din Lotul 2 Boița–Cornetu, de pe Valea Oltului, al Autostrăzii Sibiu–Pitești, surprinse la începutul lunii august 2025, aduc în prim-plan o realitate surprinzătoare.

La doar o zi după ce secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Irinel Scrioșteanu, se lăuda pe rețelele sociale (VEZI VIDEO 1) cu începerea lucrărilor la primul tunel și cu avansul în execuția viaductelor, realitatea de pe teren părea să spună o altă poveste.

Cu câteva zile înainte, și directorul general al CNAIR, Cristian Pistol, transmitea mesaje de încredere privind mobilizarea constructorului. În declarațiile sale, acesta preciza că asocierea Mapa–Cengiz a adus pe șantier 138 de muncitori și 59 de utilaje pentru construirea Viaductului Boița (650 m), aflat înainte de primul tunel al secțiunii 2. Potrivit lui Pistol, stadiul fizic al viaductului ajunsese la 41,41%, iar progresul pe întreaga secțiune 2 era de 5%. În presă, aceste declarații au fost interpretate drept o mobilizare masivă a constructorului, unii titrând chiar că „turcii au dat năvală pe șantier”. Pistol a adăugat și că se așteaptă ca lucrarea să fie finalizată înainte de termen.

Doar că imaginile de pe teren spun altceva (VEZI VIDEO 2). Această discrepanță între declarații și realitate ridică semne serioase de întrebare despre viitorul unuia dintre cele mai așteptate proiecte de infrastructură din România.

Sute de muncitori și utilaje: în imagini doar liniște. Între mobilizarea declarată și realitatea de pe teren

Șantierul, surprins pe 1 august în imagini video neoficiale postate pe YouTube de Ioan Adrian Gică — un pasionat care a creat un canal special dedicat informării exacte și actualizate despre proiectele de infrastructură din România — afișa o liniște aproape suspectă în zorii zilei.

Activitatea de la primele ore reflecta un ritm lent de lucru în zona Boița – Sibiu, unde constructorul turc Mapa–Cengiz continua, cu o mobilizare lejeră, instalarea macaralelor turn pentru Viaductul Boița și efectuarea forajelor și excavațiilor pentru alte trei viaducte. Mai departe, spre Defileul Oltului, lucrările păreau să stagneze complet.

Privind însă aceste imagini, se naște firesc întrebarea: unde sunt cei peste 130 de muncitori și cele aproximativ 60 de utilaje despre care directorul general al CNAIR, Cristian Pistol, susținea că lucrează la Viaductul Boița.

Și comentariile internauților au fost împărțite: unii și-au exprimat încrederea, amintind de proiecte montane similare de succes realizate de același constructor în regiuni precum Bosnia, în timp ce alții au criticat ritmul lent — „aproape 1 km într-un an și jumătate” — anticipând chiar rezilierea contractului.

Lucrările avansează, susțin oficialii. Prima lucrare în care vor fi folosite patru linii de săpare

Cu doar o zi înainte ca imaginile liniștite de pe șantier să devină virale, secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Irinel Scrioșteanu, posta pe contul său de socializare o filmare însoțită de un mesaj optimist despre progresul lucrărilor.

„S-a dat startul lucrărilor la primul tunel din această secțiune. Am venit special pe șantier să văd mobilizarea constructorului turc”, declara oficialul, adăugând că autorizația de construire fusese emisă cu doar două săptămâni înainte și că au început și excavațiile și pregătirea platformelor pentru cele patru viaducte autorizate între km 14+150 și km 17+670, pe direcția Sibiu – Vâlcea.

Potrivit lui Scrioșteanu, lucrările la Tunelul Robești, de aproximativ 900 de metri, din Câineni – Vâlcea, au fost demarate simultan la ambele capete. „Aici avem un utilaj care consolidează versantul”, explica secretarul de stat, referindu-se la necesitatea decopertării și consolidării zonei, din cauza poziționării mai joase a portalului sudic.

El a subliniat că, fiind primul tunel de pe Lotul 2 Boița Cornetu, atenția trebuie să fie maximă, menționând și cum va fi executată această lucrare: „Utilajele pentru săparea tunelului cu metoda austriacă au sosit deja pe șantier. Vor fi patru linii de săpare deschise din ambele sensuri, iar utilajele sunt noi, moderne. Aceasta va fi prima lucrare în care vor fi folosite toate cele patru fronturi de lucru. Urmează să ajungă și alte utilaje, pentru că pe această secțiune sunt planificate șapte tuneluri”.

Astfel, conform declarațiilor oficiale, lucrările avansează pe Valea Oltului, pe partea dreaptă a DN7, în sensul de mers Sibiu – Râmnicu Vâlcea.

Ce nu arată imaginile oficiale

Imaginile difuzate de oficialul Ministerului Transporturilor s-au concentrat pe zona Robești, din județul Vâlcea — la jumătatea Lotului 2 Boița–Cornetu — unde, în timpul vizitei, se lucra la viitorul Tunel Robești.

Din declarațiile lui Scrioșteanu reiese, însă, că eforturile de lucru vizează întreaga secțiune, de la Robești până la Boița. Mai mult, chiar și directorul general al CNAIR, Cristian Pistol, a menționat prezența unui număr semnificativ de muncitori și utilaje chiar în zona Viaductului Boița, subliniind intensitatea activității în acea parte a șantierului.

În schimb, imaginile independente surprinse de Ioan Adrian Gică, publicate pe canalul său de YouTube dedicat infrastructurii, s-au axat pe capătul nordic al tronsonului, zona Boița (Sibiu), unde se construiește primul viaduct al Lotului 2 pentru legătura cu Lotul 1.

Doar că, aici, atmosfera la primele ore ale dimineții, părea mult mai relaxată, cu puțină activitate vizibilă — un contrast evident față de mobilizarea prezentată oficial în zona montană și departe de imaginea transmisă prin declarații.

Lotul 2 Boița–Cornetu: cel mai dificil tronson al Autostrăzii Sibiu–Pitești. Gata în 2028?

Contractul pentru Secțiunea 2 Boița–Cornetu prevede construirea a peste 31 de kilometri de autostradă, alături de 48 de poduri și viaducte, precum și șapte tuneluri cu lungimi cuprinse între 250 și 1.590 de metri. Un element important este și ecoductul din zona localității Lazaret (Sibiu), cu o lungime de 210 metri, care va traversa râul Olt, calea ferată și drumul național/european DN7/E81.

Acest tronson este considerat cel mai dificil al Autostrăzii A1 Sibiu–Pitești, din cauza terenului montan complicat din Carpații Meridionali, ce traversează Defileul Oltului, o zonă cu teren instabil ce necesită lucrări complexe de stabilizare a versanților, pe lângă tuneluri și viaducte. Impactul este amplificat de restricțiile impuse de proximitatea râului Olt, a căii ferate și a drumului DN7/E81, care trebuie protejate și integrate armonios în proiect.

De menționat că, deși Lotul 2 Boița Cornetu este un tronson extrem de dificil, cel mai costisitor segment al Autostrăzii A1 Sibiu-Pitești este Lotul 3 Cornetu–Tigveni, cu o lungime de 37,4 km, care include cel mai lung tunel rutier din România, Tunelul Poiana, de 1,7 km. Contractul pentru acest lot depășește 5,3 miliarde lei (fără TVA), adică aproximativ 1 miliard de euro.

Prin comparație, valoarea execuției Lotului 2 Boița – Cornetu (Sibiu – Vâlcea) este de peste 4,2 miliarde de lei (fără TVA). Lucrările trebuie finalizate, conform contractului, în 2028. Tronsonul face parte din cel mai important proiect de infrastructură rutieră din România, înscris în Programul Investițional 2021–2030 pentru dezvoltarea infrastructurii de transport. Este primul tronson de autostradă care traversează Carpații, marcând o premieră în istoria infrastructurii din țară.

Mai mulți români se plâng că au rămas fără mașină în Bulgaria, în timpul vacanțelor petrecute acolo. Ca de fiecare dată apar și exagerările obișnuite, însă se pare că cei care își iau măsurile serioase de protecție și parchează în parkingurile special amenajate nu ar avea motive se îngrijorare.

Există mitul că în Bulgaria turiștii riscă să rămână fără mașini și că hoții mișună peste tot. Adevărul este însă undeva la mijloc, iar departe ca bulgarii să fie cei mai mari hoți din Europa, astfel de cazuri au existat și încă mai există. Altfel spus, nu iese fum fără foc. De altfel, în presă au apărut în decursul anilor știri despre oameni care au rămas fără mașină în Bulgaria, iar în prezent există încă voci care susțin același lucru.

În schimb, foarte mulți români care își petrec vacanțele la vecinii noștri de la sud de Dunăre afirmă că ideal este ca turiștii să parcheze doar în locurile special amenajate și să utilizeze parcările cu plată, pentru a fi siguri că nu cad victime hoților de mașini sau mai ales firmelor care ridică automobilele parcate ilegal.

Pe un grup de Facebook dedicat turiștilor care merg în Bulgaria, cineva a întrebat dacă se fură mașini în Bulgaria. „Este adevărat că se fură mașinile în Bulgaria? Ați pățit așa ceva?”, a întrebat acesta.

Părerile au fost împărțite, iar dacă unii susțin că au avut probleme, alții spun că totul este doar un mit.

„Depinde ce tigaie ai”, a fost un prim răspuns. „Nu se fură nimic”, a spus cineva.

„Nu se fură nimic. Dispar mașinile parcate aiurea. Le ridică autoritățile și deștepții de proprietari urlă că li s-au furat mașinile. Parcați unde trebuie, plătiți parcarea și veți găsi mașina tot acolo când va întoarceți. Cei care nu vor să dea 20 de leva la hotel la parcare au ei o parcare mai bună și rămân fără mașină”, a dat altcineva asigurări. Și nu au fost singurii care au afirmat că riscul este mai degrabă minor.

„Mă duc de 18 ani de 2-3 ori pe an și dețin două mașini. Am fost cu ambele și cea ieftina și cea scumpă. Am parcat doar la hotel. Nu se întâmplă nimic. Doar dacă o lași pe strada, se va ridica și posibil să nu o mai găsești”, a scris altcineva.

„Doar dacă le lăsați descuiate și cu cheile în contact”, a intervenit cineva în discuție. „Merg de 7 ani la bulgari și nu mi-au furat niciodată mașină sau să o ridice, ideea e să parcati în incinta hotelului care de obicei e cu plată, ca să nu aveți probleme”, a scris cineva.

Nu există garanții

„De 10 ani mă duc în fiecare an, doar capacele de la roți mi le-au furat”, a scris altul.

„Sau le-ai pierdut cumva?”, a insistat persoana care tocmai dăduse asigurări că bulgarii nu fură mașini. „Toate 4 bucățile nu le-am pierdut”, i-a replicat cea căreia i s-au furat capacele. „Clar că atunci a fost român de-al nostru”, a spus cea convinsă că bulgarii nu pot să fure.

„Că bulgarii sunt onești tare. Serios? Ați văzut dumneavoastră că era român?”, a intervenit cineva în discuție. „Hai să nu ne mai umflăm în pene că suntem patrioți…Știm cu toții cine suntem”, nu s-a lăsat cea că convinsă că doar românii fură.

„Dar nici să-i ridicăm pe bulgari în slăvi, că sunt cam același lucru”, a fost pusă la punct.

Românii spun (și) lucruri trăznite

Alții au dat-o pe glumă. „Chiar dacă rămâi pe jos în Bulgaria, ieși mai ieftin decât la noi. Deci, mergi fără grijă”, a fost o glumă. „Stai liniștit. Chiar de îți fură bulgarii mașina tot ieși mai ieftin ca la Mamaia”, a glumit altul. „Sunt nenorociți care le fură, îți fac plinul și ți-o aduc înapoi. Mare grijă!”, a fost altă ironie.

„Nu, dar mereu am plătit pentru parcare privată cu cineva s‐a supravegheze”, a fost o replică.

„Dacă ai Aston Martin, Ferrari, Maserati se mai fură. Dacă ai second hand (cum avem majoritatea) stai liniștit”, a scris altul.

Unii chiar au pățit-o

Alții au fost însă de altă părere. „Da, încă se fură”, a punctat cineva. Și nu a fost singurul care a afirmat acest lucru. „Da, se întâmplă de multe ori. E mai sigur în România”, a scris altul.  Altcineva a ținut să nuanțeze. „Depinde unde parchezi și dacă circuli noaptea. Mare atenție”, a fost altă opinie.

Alții au afirmat cu subiect și predicat că au pățit-o sau cunosc cazuri concrete în care turiști români au rămas fără mașină în Bulgaria.

„Dacă vorbiți fără să știți… da, se fură. Caz concret acum câțiva ani s-a furat din parcarea hotelului cu parcarea plătită, bineînțeles. Nimeni nu știa nimic. Când s-au cerut filmări au zis că nu funcționează. S-a rămas cu pagubă, nimeni nu a putut face nimic”, a povestit cineva.

„A pățit-o fratele meu acum 3 ani. I-au gasit-o după mai mult de 6 luni când încerca cineva să o vanda în Macedonia de Nord”, a confirmat altul.

„Ca să nu v-o ia pe a voastra mai bine închiriați una”, a scris altul. „Păi daca mergi cu una de 100 de mii normal că crește interesul. Europa e plina de hoții. Ia și tu o tigaie mai ieftină și mergi liniștit că nu te băga nimeni în seamă”, l-a liniștit altcineva.

„Dacă avea mașină de 100.000 nu mai mergea în Bulgaria la all inclusive”, l-a contrazis cineva.

Untold X va avea loc la Cluj în perioada 7-10 august. Al treilea cel mai apreciat festival mare la nivel mondial propune show-uri de neuitat, artiști de top, mulți în premieră în România, dar și o surpriză. Edi Chereji, cofondator și manager al Untold, vorbește, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre marile provocări ale festivalului, într-o perioadă complicată din punct de vedere economic pentru România.

Adevărul: O nouă ediție a festivalului Undold, a zecea, bate la ușă. Cei mai mulți fani nu au ratat nicio ediție a festivalului, dar cu siguranță există și „bobocei”. Ce sfaturi ai avea pentru cei care vin pentru prima dată la Untold?

Edi Chereji: Sigur că acum deja e foarte aproape, dar să presupunem că nu și-au cumpărat încă un bilet sau nu și-a făcut cazarea din timp. E clar că trebuie să se ocupe și dacă nu și-au cumpărat încă bilet, să achiziționeze bilete doar de pe sursele oficiale, și anume site-ul Untold. Acolo apar toți resellerii care sunt ai noștri oficial, sau se poate cumpăra direct de pe pagina Untold biletul. Și asta îți garantează accesul la festival, pentru că 99% din ofertele de pe piața neagră, ca să spun așa, sunt fake-uri. Din păcate, oamenii dacă apelează la astfel de opțiuni, nu vor avea acces în festival. Îmi dau seama că e neplăcut, cu atât mai mult dacă te deplasezi în alt oraș, ai plătit probabil deja cazarea, transportul, iar surpriza va fi neplăcută să nu poți intra pentru că ai cumpărat un bilet fals. Apoi, să presupunem că s-a trecut cu bine de etapa asta. Oamenii trebuie să știe că nu au voie în festival cu genți, cu obiecte periculoase, și aici, dacă intră pe site-ul Untold, o să vadă exact ce fel de obiecte sunt permise în festival și ce nu este permis în festival.

Ce lucruri își pot lua la ei fanii 

Ce ar putea totuși să-și ia la ei festivalierii fără riscul de a fi refuzați la intrare?

Sigur că, pentru că vă petreceți mai multe ore în festival, aveți nevoie de lucrurile esențiale, aveți un telefon, aveți șervețele, batiste, și așa mai departe. Evident, un portofel, aici recomandăm să aveți o borsetă sau să aveți o geantă de maxim mărimea unei coli A5, asta e dimensiunea pe care o permitem. Apoi, în timpul festivalului, nu vă faceți griji, pentru că nu aveți nevoie de bani cash, să-i aveți tot timpul la voi. Accesul în festival se face pe baza unei brățări, dar și plata în festival, în orice punct, fie că vorbim de mâncare, vorbim de răcoritoare, de băutură sau de merchandising, totul se face cu brățara de festival. Această brățară o puteți încărca cu bani fie online, din aplicația Untold, fie din festival, unde sunt punctele de top-up.

Recomandare specială

O recomandare specială pentru toți cei care vor veni la Untold?

Ca de fiecare dată, sfatul meu e să vă descărcați aplicația Untold să vedeți în timp real tot ce anunțăm, toate surprizele, să vedeți line-up-ul, să vă faceți propriul timetable, să știți la care scenă vreți să mergeți, pe care artist vreți să îl vedeți. Și aș mai menționa, pentru că mi se pare foarte important să știți că dacă sunteți prima dată la un festival sau dacă ați mai fost la alte festivaluri, știți deja regula că nu e ca la un spectacol a unui artist punctual în care un bilet înseamnă un loc în tribună pe scaun sau un loc asigurat în arenă. Evident, sunt 10 scene și cu biletul de festival ai acces la toate scenele, dar dacă își doresc să vadă un anumit artist, este posibil ca la un artist să fie mai mare aglomerația și atunci e bine, dacă vor să vadă neapărat un anumit artist, să vină mai din timp la acel artist, înainte cu o oră, să-și găsească locul la scena respectivă.

Te referi la scena principală de la Cluj Arena sau și la altele?

Exact, aici mă refer la scena din stadion, dar și la scena din sala polivalentă, unde au mai fost situații de-a lungul anului datorită cererii foarte mari pentru anumite intervale de timp, câteva minute, 10-15 minute, am fost nevoiți să oprim accesul în interiorul stadionului sau a polivalentei, urmând ca apoi când dintre cei care erau prezenți acolo de la început au plecat spre alte scene să le permitem accesul și celor care așteptau să intre. De cele mai multe ori, oamenii vor să vină să vadă un artist, dacă este foarte cunoscut, mai degrabă pentru a bifa, pentru a știi că au văzut acel artist. Cei care sunt fani adevărați, ei vin din timp ca să să prindă un loc cât mai în față, să vadă cât mai bine, dar cei mai mulți vor să vadă câteva piese după care se îndreaptă către un alt artist. Și aș mai adăuga ceva, pentru că mulți se lovesc de această problemă cu transportul.

Ce le-ai mai transmite oamenilor?

Nu veniți cu mașina, lăsați-o acasă. Dacă veniți din alt oraș, lăsați-o la cazare. Sunt o mulțime de opțiuni de transport. Până la urmă, festivalul e aproape în centrul orașului și asta e senzațional pentru că puteți ușor să găsiți, fie transportul în comun care e suplimentat toată noaptea, timp de patru nopți ca să fie accesul ușor în oricare din cartierele Clujului. Plus că există o mulțime de taxiuri, există opțiuni de car-sharing.

În fiecare an sunt mii de mașini, unele venite chiar și din alte orașe, mii de mașini de car-sharing, tocmai pentru a ajuta și pentru a profita, oarecum, până la urmă de cererea foarte mare. Așa că veniți cât mai relaxați la festival, fără grija mașinii, pentru că nu veți găsi locuri de parcare pe o rază de câțiva kilometri, oricum.

Artiștii de neratat

Dar în ceea ce privește artiștii, ce recomandări ai face?

Aș recomanda, cu siguranță, artiștii care vor și pentru prima dată în România, cum e Post Malone. Va fi un show deosebit, având în vedere că e un artist care îmbină muzica pop-rock cu country, western, cu puțin hip-hop și va fi un concert live, spectaculos, cu band, cu tot ce trebuie. Apoi aș recomanda, cu siguranță, show-ul Anima, tot în premieră în România, care e, la ora actuală, printre cele mai așteptate și titrate show-uri de muzică electronică. Anima combină muzica cu efectele speciale și conținut video, iar aparițiile de cele mai așteptate pe planetă. Cei care urmăresc muzică electronică, au urmărit fenomenul sferei din Las Vegas, au văzut Anima, în ultimul an au făcut show-uri doar acolo. E un show de neratat, chiar e ceva ce s-ar putea să fie o dată în viață văzut.

Mai avem și alți artiști de top care vin în premieră în România?

Evident, iar aici mă gândesc, bineînțeles, la producătorul și DJ-ul american Metro Boomin. El e cumva topul trei al preferințelor pe toată planeta asta pentru ce înseamnă generația 15-25 de ani. Metro Boomin, până la urmă, este semnatarul multor hit-uri din zona asta de hip-hop, de trap, fie că vorbim de Travis Scott sau de Drake sau de Kendrick Lamar. Multe hit-uri al lor sunt semnate de către Metro Boomin și va fi iarăși un artist care, fără îndoială, va umple arena. Da, sunt multe momente, cred că sunt foarte multe.

Adevărul despre Armin van Buuren

Pentru că ai amintit de Anima, ce le-ai mai recomanda fanilor muzicii trance?

Le-aș reocanda un DJ foarte mare, Martin Garrix cu un show special. Evident, va fi arhiplin și la Armin Van Buuren. Armin n-a fost anul trecut. Altfel, el n-a ratat niciun moment important. La ediția aniversară din 2019 a fost acolo și iată și acum la ediția aniversară din 2025, la 10 ani, este alături de noi. Este foarte, foarte iubit de numeroșii săi fani, iar el la rândul său a vorbit despre lucrurile astea, despre relația specială pe care o are cu publicul Untold, fie că vorbim de români, fie că vorbim de miile de străinii care vin la Untold și sunt acolo cu el ore în șir când e pe scenă.

Anul trecut au existat fel de fel de speculații pentru că Armin van Buuren nu a fost la Untold. S-a spus ba că v-ați certat, ba că nu mai vrea să audă de Untold…. Ce s-a întâmplat, de fapt?

Armin a vorbit și de presiunea pe care o simte în acest punct de vedere și de asta cumva am luat decizia asta oarecum împreună și am fost înțelegători când ne-a spus, anul trecut, că are nevoie de timp extra mai mult de un an pentru a-și pregăti următoarea apariție în fața fanilor de la Untold. Pentru că, şi tot el a spus asta, pentru el apariţiile la Untold sunt mai importante poate decât oricare altele. El se simte foarte apropiat de fani şi respiră energia lor. Dacă vă amintiți, ultima dată când a fost la Untold, acum 2 ani, pe scenă cu el a avut o gradenă în care a primit aproximativ 500 aproximativ de fani care au stat tot show-ul cu el pe scena principală. A avut un moment spectaculos.

Surpriza Untold X

Foarte multă lume vorbeşte despre surpriza pe care le-ați promis-o fanilor și pe care o păziți cu strășnicie. Despre ce ar fi vorba?

Da, așa este, avem un invitat special, vineri-seară. E un invitat surpriză și nu vă pot spune acum exact ce va face. Sau pot să vă spun că va și cânta, va și mixa, va face de toate. Dar e un artist super-îndrăgit, un artist internațional, artist de top, asta pot să vă spun. Și dacă vreți un cadou din partea noastră pentru toți cei care au fost alături de noi și care vor fi alături de noi și anul acesta, de aniversarea noastră, întoarcem un cadou către fanii festivalului și le oferim acest bonus, oarecum.

Au fost alte festivaluri la care au apărut diverse probleme, incidente reflectate inclusiv în presă. Cât de sigur este Untold?

Da, aș vrea să spun că și în acest an vom acorda, ca de fiecare dată, o atenție deosebită pentru partea de siguranță în festival. Avem în fiecare an o colaborare de excepție cu tot ce înseamnă autorități locale și reprezentanți MAI, astfel încât să facem din cele patru zile de sărbătoare și patru zile de primă siguranță. Ca la fiecare ediție lucrăm din timp să ne pregătim astfel încât să îi găzduim pe toți cei care vin din țară și din străinătate și să se simtă la Cluj, nu doar în perimetrul festivalului, să se simtă în tot orașul, să se simtă cât mai bine. Iar aici, sigur că le mulțumim clujenilor pentru ospitalitatea de care dau dovadă, atât pentru cei care vin la Cluj, dar și pentru noi, pentru Untold.

Cea mai mare satisfacție în nouă ediții de Untold

Care ar fi cea mai mare satisfacție pentru tine după atâtea ediții de Untold?

Ne bucurăm că Untold e un eveniment care deja face parte din comunitate și e apreciat, întrăgit, susținut. În același timp ne cerem scuze față pentru micile neplăceri sau mai marile neplăceri pe care le resimt unii dintre clujeni, dar încercăm în fiecare an să ținem cont de părerile lor și aplicăm măsuri tocmai pentru a face cât mai mic disconfortul celor care, spre exemplu, sunt în vecinătatea noastră.

Au existat multe discuții și speculații pentru că în acest an ați renunțat la scena trance. Are legătură cu ceea ce spuneai tu mai devreme?

Exact. În acest an am renunțat la scena trance care era în fața cazinoului, tocmai pentru că, oricum am fi direcționat sunetul, bătea foarte mult în afara perimetrului festivalului, pe zona aceea de case. Și am considerat că, pe termen scurt și mediu, vom renunța la poziționare a unei scene acolo. Sigur, vom căuta alte soluții, dar important e că suntem atenți la comunitate.

Ceva discuții au fost și cu scena de lângă Sala Polivalentă. Ce măsuri ați luat acolo?

Cred că Sala Polivalentă cumva ne permite și amplasarea acelei scene. Mai minimalizăm din impact, pentru că pe o parte ai sala Polivalentă, care blochează mult din sunet, iar în spatele scenei și în lateral avem niște containere speciale fonoabsorbante care diminuează din impact.

Un mesaj emoționant

Dincolo de toate astea, clujenii sunt în majoritate favorabili acestui festival. Ce feedback ați primit direct din partea oamenilor?

E adevărat, încă o dată știm că nu avem cum să reducem la zero disconfortul pe care unii clujeni îl simt, dar în același timp știm că sunt peste 95% dintre clujeni care se bucură de prezența Untold, care ne susțin și cumva o să încercăm permanent să ținem acest echilibru. Poate pe unii oameni vom câștiga pe parcurs, dacă nu am reușit până acum, pe unii clujeni și vor fi alături de noi în viitor. Alții, desigur, nu. Noi vom încerca în continuare și vom face tot ce ținem de noi ca să nu fie neplăceri sau să fie cât mai mici. Și pentru că mă întrebai, am primit feedback la un moment dat de la o doamnă din Cluj, o bunică, care a zis că pentru ea Untold a fost cea mai mare bucurie, că e cel mai bun lucru ce se întâmplă în Cluj. Fiindcă datorită Untold i-au venit copiii cu nepoții din străinătate, care sunt plecați de mulți ani în Statele Unite. Și copiii și-au adus și prieteni din SUA cu ocazia Untold. Sunt convins că există și exemple în cealaltă direcție, dar eu am mai spus lucrul ăsta cu siguranță nici în cazul altor orașe care au devenit un repert la nivel mondial pentru entertainment, fie că vorbim de Monaco, că vorbim de Barcelona, că vorbim de Veneția, tot ceea ce înseamnă un efort în a găzdui un eveniment de talie mondială, cu siguranță creează și un mic disconfort pentru o parte din cetățeni. Însă una peste alta, fără îndoială, peste tot beneficiile sunt mult, mult, mult, infinit mai mari decât disconfortul inerent. Sau, altfel spus, raportul beneficii versus, să zicem, micile neplăceri e evident în favoarea primelor.

Untold aduce aproape 100 de milioane de euro în economia Clujului

Apropo de raportul acesta și de faptul că beneficiile întrec cu mult orice posibile neplăceri, care ar fi bugetul acestei ediții a festivalului și care ar fi beneficiile financiare ale orașului?

Bugetul nostru pentru anul acesta e undeva între 23 și 24 de milioane de euro. Acesta e bugetul pe care ne-am propus să-l investim. Și zic între 23 și 24 de milioane pentru că de fiecare dată, cum nu facem rabat în a maximiza tot ce înseamnă partea de experiență, de safety în festival, mai tot timpul mai apar lucruri la care mai adăugăm pe ultima sută de metri câte ceva și de asta ne ducem la 24 de milioane. Sigur, acestea sunt sumele pe care le investim în festival, în tot ce înseamnă producția festivalului. Pe de altă parte, în privința banilor care rămân în comunitate, cu siguranță și în acest an, vor fi cifre comparabile cu cele din anii anteriori. Asta înseamnă că între 70 și 80 de milioane de euro vor ajunge în oraș, vor fi beneficii, bani de care va beneficia orașul. Au făcut cei de la Banca Transilvania și un studiu în acest sens, iar concluzia lor a fost că orașul beneficiază an de an de această sumă. Banii vin de la cei peste 100.000 de participanți. Foarte mulți dintre ei vor sta în oraș, vor sta în hoteluri, pensiuni sau la oameni. Și cei mai mulți nu doar că se vor caza în oraș, dar vor și mânca aici, își vor petrece o parte din timp pe la mall-uri, cafenele, restaurante și atunci se vor face un consum foarte mare. Iar banii evident că rămân în comunitate. Dacă este să mai adăugăm și inflația în acești ani, cu siguranță că vor fi cifrele poate și mai mari, dar, în esență, infrastructura va fi cam aceeași pe care o vom folosi.

Lovitură sub centură din partea guvernului

Ați primit și o lovitură sub centură din cauza faptului că TVA a crescut inclusiv pentru evenimentele culturale și sportive. Cât de mult vă afectează acest lucru și de când veți simți această lovitură?

Păi ne va afecta și de anul acesta. Ne va afecta pe noi, îi va afecta și pe cei care au lăsat decizia de a cumpăra biletul pe ultima sută, pentru că de la 1 august se aplică creșterea de TVA conform normelor stabilite de către guvern. Tichetele vor fi puțin mai scumpe, așa este, și cei care au lăsat pe ultima sută vor resimți TVA-ul acum. De asemenea, vor fi servicii pe care și noi le vom contracta în ultima săptămână, pentru că așa este specificul activității. Sau apar urgențe, probleme pe care le vom resimți și noi. Și sigur o să apară și o creștere a costurilor. Și sigur că și profitul va fi mai mic. Anul acesta, sigur că noi am vândut aproape din întregime biletele, dar unele se mai vând (interviul a fost făcut zilele trecute).

Nu sunteți singurii care se plâng, decizia aceasta a creșterii taxelor îi afectează și pe alți organizatori de evenimente culturale și sportive. Ce soluții ați găsi?

Din păcate pare că, indiferent câte guverne s-au schimbat, câți miniștri sau prim-miniștri au venit, pare că nimeni cumva nu înțelege cu adevărat problema cu care se confruntă toată zona acesta culturală, toată industria muzicală, a festivalurilor, a evenimentelor după pandemie, unde am fost cei mai grav afectați și am petrecut cea mai lungă perioadă stând închiși, fără ajutoare financiare de la stat, așa cum au avut alții. Acum iarăși pare că privim actele de cultură, divertiment, ca fiind activități de lux și sunt suprataxate. Taxele reprezintă 35-36% din prețul unui bilet, plus încă 12% cât ar fi creșterea TVA-uluu de la 1 august, deci vorbim de 48%. Altfel spus, aproape jumătate din prețul unui bilet înseamnă taxe care merg la stat. Am văzut că pentru unii s-a găsit înțelegere, de exemplu pentru HoReCa. Pentru noi, nu. Nu vreau să mă lancez într-o discuție pe alte zone, dar nu știu dacă e normal ca activitățile de petrecere a timpului liber la un restaurant, la o cafenea, într-o excursie, la un concert să ajungă să fie un lux pentru români. Cred că soluțiile care s-au găsit pentru alții s-ar gi putut aplica și pentru cultură. Adică da, înțelegem că fiecare trebuie să contribuim în acest moment greu prin care trecem, dar dacă exista și opțiunea asta de a sprijini alte sectoare, puteam să primim și noi un sprijin real, oricât de mic.

Președintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop explică, pentru „Adevărul”, de ce România și Rusia nu sunt și nu au fost niciodată compatibile. Cunoscutul istoric punctează momentele în care Rusia, indiferent dacă a fost vorba de Imperiul Țarist sau de fosta URSS, a creat mari probleme României.

Relația dintre Rusia și România, lungă de secole, nu a adus niciodată nimic bun României. Evident, acest lucru nu înseamnă că trebuie să cădem în capcana rusofobiei sau că România ar trebui să adopte o atitudine provocatoare în fața acestei țări. Însă istoria nu minte: perioadele de glorie ale Rusiei au corespuns cu cele mai dificile perioade din istoria României, este adevărul exprimat de președintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop. De altfel, de fiecare dată când Rusia s-a aflat în expansiune, România s-a aflat într-un real pericol, iar în unele cazuri doar intervențiile și presiunile aliaților au făcut ca țara noastră să nu fie ocupată. Iar cunoscutul academician vine și cu cele mai bune exemple în acest sens. Pentru asta, Ioan-Aurel Pop aruncă o privire departe în istorie și pornește cu exemplele de la Moldova secolului al XVII-lea.

„Ion Neculce povestește că, în 1672, când a fost cotropită cetatea polono-lituaniană a Cameniței (azi în Ucraina) de către turci, domnul Moldovei l-a trimis la marele vizir turc pe învățatul boier Miron Costin. Acesta, întrebat de demnitarul otoman dacă e bucuros că tot crește și se lățește Imperiul sultanilor, ar fi spus: „Suntem noi, moldovenii, bucuroși să se lățească împărăția în toate părțile cât de mult, iar peste țara noastră nu ne pare bine să se lățească”. Este în aceste vorbe o urmă de „realpolitik” aproape modernă, de diplomație chibzuită și de demnitate națională. Un înalt dregător i-a spus inamicului, pe ocolite, ceea ce gândeau sincer el și ai lui. La fel ar trebui să le spună azi lui Putin și lui Medvedev – natural, cu alte vorbe – capii statului român, mânați de o demnitate pe care ar trebui să o manifeste față de toate statele, inclusiv față de Ucraina sau Ungaria. Dacă „se lățesc” alții e treaba lor, dar dacă „lățirea” aceasta ne dăunează nouă, atunci nu e numai treaba lor”, spune președintele Academiei Române

Rusia își arată adevărata față în Ucraina

Istoricul Ioan-Aurel Pop nu uită nici de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Sub masca protectoratului, Moscova a dezlănțuit un război sângeros la care asistăm și în prezent.

„Nu demult, Rusia s-a dezlănțuit cu „aripa ei protectoare” contra Ucrainei într-o manieră brutală. Evident, nu motivațiile contează aici, adică „dreptatea istorică”, identitatea slavă comună, deciziile din perioada comunistă, orientarea Ucrainei spre Occident, pretențiile Rusiei, ci crimele contra civililor, bombardarea orașelor, convoaiele de tancuri distructive, înfometarea populației, alungarea oamenilor de la casele lor, ruinele negre. Categoric, ucrainenii și popoarele din vecinătatea lor, de la Marea Baltică la Marea Neagră, din jurul Mării Negre și din alte părți sunt speriate și caută aliați, caută scut, așteaptă garanții. Acestea vin din partea Statelor Unite ale Americii și, în general, din partea Occidentului, a NATO”, mai spune istoricul.

Cunoscutul istoric amintește și modul în care acționează Rusia în raport cu România, în prezent. Moscova a pornit un adevărat război hibrid, iar România se află printre țările vizate. Propaganda rusească, una extrem de activă inclusiv în România, este vârf de lance. Principala idee pe care încearcă să o inoculeze oamenii Kremlinului este că România și Ucraina sunt incompatibile, că ajutorul pentru Kiev trebuie să înceteze și că vecinii noștri din nord detestă tot ceea ce este românesc.

„Toată planeta democratică este de partea poporului ucrainean atacat la el acasă. Propaganda rusească ne atrage atenția din când în când, dar nu întotdeauna destul de subtil, că și Ucraina a fost un stat rapace și că este necruțătoare față de minoritățile sale, inclusiv față de români. Așa va fi fiind, numai că acum chestiunile acestea nu au relevanță. Dar trebuie puse și ele. Sunt unii observatori, unii „chibiți” de pe margine care întorc problema pe toate părțile și care ne aruncă în față că și America a făcut și face cam la fel ca Rusia în zonele sale de influență. Așa va fi fiind, numai că noi nu trăim în zona geografică de influență a SUA, nu suntem plasați în vecinătatea Americii, ci a Rusiei și timp de o întreagă istorie (din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea încoace) ne-am lovit de ea și am trăit cu frica ei. Urmează aici câteva exemple grăbite”, adaugă președintele Academiei Române.

Relația controversată dintre Cantemir și Petru cel Mare

Istoricul Ioan-Aurel Pop explică un moment controversat, atunci când s-a încheiat un acord secret între Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare. A fost momentul în care s-a deschis o adevărată cutie a Pandorei, chiar dacă inițial nu părea să aibă urmări.

„La 1711, s-a încheiat tratatul de la Luțk, un acord secret între principele Moldovei, Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare, țarul Rusiei, în urma căruia Principatul Moldovei își menținea autonomia, dar trecea sub protecția Rusiei. Motivul semnării acordului a fost dorința lui Cantemir de a scăpa de sub jugul Imperiului Otoman. Acesta considera Moldova drept parte a sa, este drept, cu statut de „provincie privilegiată”. Era ispititor să scapi de „păgân” și să te oblăduiască o putere creștină. Moldova, în granițele sale istorice, „de la Carpați până la Nistru, Cameneț, Bender cu tot teritoriul Poloniei, după delimitarea făcută”, trebuia să recunoască puterea supremă a Moscovei, păstrându-și statutul de independență și tradițiile neamului”, explică istoricul.

Deși acordul de la Luțk a fost privit de elitele de atunci ca un gest de bunăvoință al Rusiei față de Moldova, în realitate lucrurile au stat cu totul altfel.

„Privilegiile boierimii nu s-au schimbat. Moldovei urmau să i se retrocedeze teritoriile acaparate de turci și transformate în raiale. Acordul a fost salutat de majoritatea elitei Moldovei, deși unii boieri optau pentru rămânerea sub influența otomană. Prin tratat, Rusia se angaja să sprijine Moldova împotriva Imperiului Otoman, iar Moldova se obliga să se alăture cu oastea sa Rusiei, în lupta împotriva otomanilor”, mai spune istoricul.

Pe termen scurt, tratatul nu a avut absolut niciun efect, iar cele două părți nu l-au pus în aplicare.

„Acest tratat frumos nu a avut nicio urmare și nu s-a pus în practică niciodată. Cantemir și-a continuat viața în Rusia, ca prizonier de lux. S-a spus despre principele român că, prin alianța cu Rusia și venirea țarului Petru la Iași, a deschis pofta rușilor pentru Moldova. Probabil că, în situația unei victorii a coaliției ruso-moldovene la Stănilești, pe Prut, în 1711, istoria ar fi luat o altă întorsătură. Cantemir s-a adaptat repede traiului din Rusia, și-a naturalizat acolo familia (care s-a înrudit cu marea nobilime rusă) și a sperat – din câte se poate deduce – că împăratul va implanta în lumea rusă, începând cu noua capitală construită de la zero, civilizația occidentală, modelul concurențial de succes, capabil să pună stavilă expansiunii Imperiului Otoman, aflat în decadență. Această „civilizare” și „occidentalizare” dorită și de țar a eșuat în mare măsură, dar o oarecare modernizare a societății ruse, stagnante și închistate până atunci, nu se poate nega”, menționează Ioan-Aurel Pop.

Expansiunea rusă s-a lovit mereu de români

Ani mai târziu, Rusia își începea expansiunea spre vest, iar Țările Române i-au stat în cale. Victoriile în războaiele cu Imperiul Otoman au făcut ca Rusia să avanseze încet, dar sigur.

„Treptat, programul (lăsat sau nu în formă scrisă de Petru cel Mare) de expansiune a Rusiei spre vest și spre sud s-a materializat vizibil. Teatrul de operațiuni în vederea împlinirii de către Rusia a acestui obiectiv a fost adesea teritoriul Țărilor Române. Șirul de războaie ruso-turce sau ruso-austro-turce din secolul al XVIII-lea demonstrează cum Rusia smulge pas cu pas câte un calup de pământ din nordul Mării Negre, până la Nistru (iar apoi, în secolul următor, mai departe). După înfrângerea coaliției ruso-moldovene în Războiul din 1710-1713), urmează conflictele din 1735-1739, 1768-1774 și 1787-1792. Acestea, chiar și atunci când au marcat formal victorii ale otomanilor, au adus, într-o formă ori alta, avantaje Rusiei, neputând opri avansarea imperiului țarilor spre apus”, mai spune istoricul.

Rușii au intrat adeseori în Țările Române, iar un episod de acest fel s-a consumat în 1739. Treptat, Rusia a reușit să își extindă influența în zonă și și-a extins influența asupra Hanatului Crimeei.

„De exemplu, în timpul Războiului ruso-austro-turc din 1735-1739, armata țarului a intrat în Iași (1739). Următoare prezență a trupelor ruse pe teritoriile românești se petrece în timpul confruntărilor din 1768-1774. În anul 1774, Imperiul Otoman a semnat pacea de la Kuciuk-Kainargi (Küçük Kaynarca, în sudul Dobrogei), prin care Hanatul Crimeii și-a pierdut statutul de domnie vasală față de Sublima Poartă și a devenit oficial un stat independent. Neoficial și de fapt, a intrat, însă, în orbita de influență a Rusiei. Rusia a primit, de asemenea, o mare despăgubire de război și două porturi strategice importante de pe Marea Neagră. Pacea de la Kuciuk-Kainargi a pus capăt războiului ruso-turc început în 1768. Acesta a fost doar un episod din lungul proces de expansiune a imperiului rus spre vest și sud, de pe parcursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Acest război se înscrie între cele douăsprezece războaie ruso-turce din această perioadă, primul în care marina rusă a jucat un rol important, remarcat acum de toate puterile occidentale.”

Ceva mai târziu, rușii au ocupat Crimeea, iar Nistrul a devenit frontiera rusă în Europa. Practic, începea o nouă etapă în istoria Rusiei.

„Următorul război, cu prezența armatelor rusești în Principate, a fost între 1787 și 1792, încheiat prin Tratatul de la Iași, din 1792. Otomanii au recunoscut acum oficial anexarea Hanatului Crimeii, ocupat de ruși în 1783. Regiunea Edisan (cu Odessa și Oceagul) a fost cedată și ea Rusiei, iar Nistrul a devenit frontiera rusă în Europa. Pentru prima oară în istorie Țările Române ajung la 1792 să aibă frontieră directă cu Rusia. Acestea, însă, numite de turci Dacia („Daçya”), în ciuda poftelor marii puteri de la răsărit, rămân deocamdată sub suzeranitatea sultanului”, mai afirmă cunoscutul istoric.

Primul rapt al Basarabiei

Iar dacă până atunci Țările Române nu au fost afectate direct, după războiul ruso-turc din primii ani ai secolului al XIX-lea rușii smulgeau pentru prima dată Basarabia.

„De-acum, sub pretextul „protejării” intereselor popoarelor și țărilor creștine ortodoxe de sub puterea Imperiului Otoman, înaintarea rușilor spre est și sud-est, până la Istanbul, nu mai cunoaște stavilă. În urma Războiului din 1806-1812 (în timpul căruia zeci de mii se soldați ruși au fost prezenți în Principate), prin pacea de la București, este răpită Basarabia, adică regiunea dintre Prut și Nistru. Se ceruse, de fapt, Moldova până la Siret.”

Norocul Moldovei și chiar a Țării Românești a fost că marele Napoleon a invadat în scurt timp Rusia. Astfel, Țările Române au mai căpătat o amânare.

„Intenția Rusiei era de anexare a întregii Moldove și chiar a ambelor principate dunărene, dar campania lui Napoleon l-a obligat pe generalul Kutuzov să cedeze în fața rezistenței boierilor români și să se grăbească spre Moscova. Un nou episod al prezenței militare ruse în Moldova și Țara Românească este consemnat în 1821, în urma rezistenței mișcării lui Tudor Vladimirescu și a Eteriei. Între anii 1828 și 1834, Principatele Române s-au aflat sub stăpânirea directă a Rusiei, fapt consemnat prin pacea de la Adrianopol, încheiată în urma războiului ruso-turc din 1828-1829. În timpul acestei ocupații, s-au elaborat de către două comisii de boieri munteni și moldoveni, prezidate de guvernatorul Pavel Kiseleff, Regulamentele Organice”, explică istoricul.

Inevitabilul s-a petrecut în 1848, când trupele ruse, aliate cu cele otomane împotriva cărora luptaseră atâta timp, au zdrobit Revoluția Română. Urmările au fost catastrofale pentru Moldova. A urmat un adevărat ping pong cu Basarabia, până la Congresul din Berlin, din 1878. Atunci, drept „răsplată” pentru faptul că trupele române i-au ajutat în războiul cu Turcia, rușii au reanexat Basarabia, chiar dacă au cedat la schimb Dobrogea.

„La 1848, Revoluția Română este înfrântă de trupele otomane și țariste. Moldova a fost ocupată de fapt de trupele ruse, în vreme ce Convenția de la Balta-Liman restabilea suzeranitatea sultanului. În timpul Războiului Crimeii, Rusia a invadat din nou teritoriile românești, dar ar fost înfrântă, trebuind să restituie Moldovei (în 1856) sudul Basarabiei (ținuturile Cahul, Ismail și Bolgrad), care asigura controlul asupra Gurilor Dunării. Reparația aceasta parțială nu a durat decât până în 1878, când Congresul de la Berlin a îngăduit reanexarea de către ruși a acestor teritorii, Rusia motivând că România urma să primească în schimb Dobrogea. Pe bună dreptate, s-a spus că, la 1878, rușii „ne-au luat” ceea ce era al nostru (Bugeacul) și „ne-au dat” ceea ce nu era al lor (Dobrogea). Dobrogea devenise, spre deosebire de restul Țării Românești, provincie otomană încă din secolul al XV-lea și rămăsese cu acest statut circa patru secole și jumătate. Cu alte cuvinte, rușii, deși ne garantaseră granițele înaintea războiului, ne-au luat sudul Basarabiei. Dobrogea ne-a venit înapoi de la Imperiul Otoman, nu de la ruși”, mai spune Ioan-Aurel Pop.

O relație complicată

România a fost aliată cu Imperiul Țarist și în timpul Primului Război Mondial. Ulterior, România a reușit să se unească din nou cu Basarabia, dar nu a durat mult.

„De-atunci încoace, lucrurile sunt mai cunoscute. Când Imperiul Țarist a fost la mare strâmtoare, în 1917-1918, noi am reușit să unim Basarabia cu Regatul României. Apoi, când România a fost la mare strâmtoare (în 1940) și Stalin era în plină glorie (după rușinosul Tratat Ribbentrop-Molotov), Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, partea de nord a Bucovinei și ținutul Herța. Între 1941 și 1944, aceste regiuni au fost recucerite și stăpânite de România, iar după Al Doilea Război Mondial au fost recunoscute ca aparținând URSS. În anii 1989-1991, când se destrăma Uniunea Sovietică, fosta entitate sovietică (numită oficial Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) devenea Republica Moldova și era pe punctul să se unească cu România. Nu a fost să fie! Azi, când „slava” imperială mascată de o „formă fără fond” de tip republican pare să reînvie la Moscova, sub sceptrul unui țar ad-hoc, România și Moldova (de fapt, entitatea artificială frântă din trupul vechii Moldove și întruchipată teritorial de comuniștii sovietici) se află în mare suferință”, susține academicianul.

 „Singurul vecin rapace al românilor e Rusia”

„Singurul vecin rapace al românilor care mai stăpânește ori care domină pământuri românești, grupate în provincii istorice românești, este Rusia. Rusia s-a învrednicit să „strângă” mereu pământurile altora și să înainteze constant spre vest. Prin Convenția de armistițiu din 1944 și prin Tratatul de pace de la Paris din 1947, Rusia a pus capac la aproape toate. Spun „aproape”, pentru că recunoașterea oficială și internațională a nordului Transilvaniei ca parte a României (în 1947) a fost o reparație istorică, dar nu datorată Rusiei, ci deciziei noastre de a ieși din alianța cu Germania înaintea altor țări și de a lupta pentru eliberarea Europei Răsăritene și Centrale (până la 9 mai 1945). Militarii ruși „eliberatori” (de fapt, noi ne eliberasem singuri) au intrat cu bocancii în casele noastre, ne-au furat bunurile, ne-au siluit fetele, mamele și surorile, ne-au umilit bătrânii. Comportamentul lor contrasta puternic în raport cu cel plin de maniere al celorlalți aliați ai României, de până la 23 august 1944. Timp de două decenii (1944-1964), am plătit rușilor (numiți sovietici) „despăgubiri” formate din petrolul, fierul, gazul, lemnul, grâul, untul, din produsele fabricate și chiar din aurul nostru”, rememorează istoricul.

După Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a jefuit România și a condamnat-o la foamete și la sărăcie pentru mulți ani. A fost una dintre cele mai negre perioade, stalinizarea României și transformarea ei într-un fel de provincie rusească.

„Culmea a fost că, după ce rușii cei „roșii” ne confiscaseră aproape o sută de tone de aur și alte bunuri cu valoare inestimabilă după Primul Război Mondial (e vorba de tezaurul României trimis în 1916-1917, cu acte în regulă și garanții solide, la Moscova), celălalt aur – ascuns bine la Tismana și recuperat integral după Al Doilea Război Mondial – a fost jefuit tot de ei, ajunși stăpâni peste destinele României ciuntite și sovietizate. Provinciile răpite samavolnic prin dreptul forței după Al Doilea Război Mondial, adică Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, sunt aproape singurele regiuni românești din Regatul României întregite nerecuperate de statul român, pervertite, „reeducate”, cu structură etnică alterată, cu populație deportată până în imensitatea Siberiei, sacrificată și ucisă individual și în masă (precum masacrul de la Fântâna Albă și din alte părți)”, amintește academicianul.

Cizma sovietică a apăsat greu asupra României și a țărilor din Estul Europei. Așa-numitul lagăr comunist a fost opus lumii libere din Occident.

„Iar după ce trupele și „consilierii” sovietici au rămas printre noi, ne-am trezit, în „obsedantul deceniu” (circa 1948-1960), cu „dictatura proletariatului” care a dictat să ne transformăm limba noastră romanică în limbă slavă, să vorbim rusește (în „limba comunismului biruitor în întreaga lume”), să ne negăm ori să ne ignorăm strămoșii, să-i proslăvim pe „Stalin și poporul rus”. S-au ridicat peste tot monumente ale „eliberatorilor” și s-au ocrotit cimitire ale eroilor, cu stele în loc de cruci pe morminte. Într-un asemenea loc din România, un profesor bătrân, rugat să scrie textul de pe soclul unei statui cu tanc, a propus: „Glorie eternă eroilor poporului român”, dar a fost repede admonestat, iar textul corectat în „Slavă veșnică ostașilor sovietici”. În prima variantă, dincolo de adresarea diferită, toate cuvintele erau de origine latină, iar în a doua toate sunt slave”, punctează istoricul.

Nici pentru cealaltă jumătate a Moldovei, cea răpită de ruși, nu au urmat deloc vremuri bune. Din contră.

„În acest timp, în jumătatea de răsărit a Moldovei, condițiile erau și mai grele, deoarece erau adecvate unui regim de ocupație: administrație rusească, funcționari ruși și rusofoni, instituții rusificate, educație comunistă și rusească, indivizi și comunități deportate, idealuri spulberate, biserici închise sau rusificate, credință creștină interzisă, destine pervertite. Atunci, după 1944, Moldova răpită a fost reorganizată administrativ-teritorial: nordul (frântura de Bucovină, Herța) și sudul până la Dunăre și Deltă (Bugeacul) au fost date „cadou” Ucrainei, iar centrul acelei Moldove ocupate, cu adăugata (printr-un gest contra naturii) Transnistrie, au devenit „Republica Sovietică Socialistă Moldovenească”. Astfel, la destrămarea URSS, în 1991, regiunile din nordul și din sudul vechii Moldove de Răsărit au ajuns – contrar oricărei logici istorice – parte a Ucrainei, devenite pentru prima oară în istorie subiect de drept internațional”, explică reputatul istoric.

Practic, spune Ioan-Aurel Pop, atunci când Rusia lovește în Ucraina, lovește indirect și în România: „De aceea, azi, când Putin dă ordin să se bombardeze porturile Reni și Ismail ori Cernăuții lui Ștefan cel Mare, el tinde să lovească nu atât în Ucraina, cât în România. Dezbină și stăpânește!”

Între Regulamentele Organice și stalinism

Pe de altă parte, de-a lungul istoriei rușii au tratat întotdeauna de sus România. Însă nici chiar după Revoluție și după ce România a devenit stat membru NATO și UE Rusia nu ne-a tratat cu respect. Din contră.

„Pe noi, rușii ne-au învrednicit mereu cu sudalme și cu un dispreț nemărginit. Când nu ne-au făcut slavi (ca să ne arate de ce trebuie să facem ca ei și să ținem cu ei), ne-au făcut „țiganii Romei”, ne-au falsificat în mod programatic istoria, contestându-ne originea, negându-ne latinitatea, creând etnii și popoare inexistente (volohii, moldovenii), obligându-ne să renunțăm la alfabetul latin, jefuindu-ne de bunurile noastre, intenționând să ne transforme în anexă agrară a CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, un fel de Piață Comună a „Lagărului Socialist”). De câteva ori, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, rușii au vrut să ne invadeze, ca să ne oblige să ne „cumințim”. După intrarea României în NATO și UE și după strângerea legăturilor noastre cu Republica Moldova, oficiali de rang înalt din conducerea Federației Ruse ne-au amenințat frecvent cu invadarea, au declarat că în mai puțin de 24 de ore ajung cu armata la București, că ei pot rade ușor România de pe hartă”, susține expertul.

Și nu în ultimul rând, rușii au fost cei care au decapitat practic elitele românești după 1944 și le-au condamnat la moarte. Încă un motiv ca România și românii să privească și acum cu neîncredere spre Est.

„Tot rușilor (sovieticilor) și slugilor lor create după 1944 le datorăm decapitarea societății românești de elita ei firească, de generația făuritoare a Marii Uniri și edificatoare a României interbelice, elită acuzată de trădare și exterminată la Canal, în închisorile de la Sighet, Gherla, Pitești, Aiud etc. În aceste condiții, cum să-i poată iubi românii pe conducătorii ruși ori sovietici care ne-au pricopsit cu asemenea „atenții” de-a lungul timpului? Oare sunt faptele clare de mai sus motive pentru care românii ar trebui să-i iubească pe ruși? Faptele de mai sus vorbesc de la sine”, punctează Ioan-Aurel Pop.

Cunoscutul istoric demonstrează și că de fiecare dată când Rusia a traversat perioade faste, România a avut de suferit. În schimb, atunci când rușii au intrat în declin, România a reușit să-și revină. Au existat și unele excepții de la regulă, însă acestea ar trebui privite și prin prisma intervenției altor state, în special a Franței, care a susținut de-a lungul istoriei România.

„Dar ce mai demonstrează toate aceste fapte: că atunci când i-a mers bine Rusiei, sub toate metamorfozările ei de la 1700 încoace, Principatelor Române și României le-a mers rău și invers, adică atunci când românii s-au bucurat de prosperitate, Rusia s-a aflat în declin. Evident, această formulare generală – cu aspect de maximă sau de axiomă – este relativă sau, altfel spus, este doar parțial adevărată. De exemplu, sub generalul Pavel Kiseleff, în timpul ocupației ruse din 1828-1834, s-au luat și o seamă de măsuri pozitive, de modernizare a Principatelor, măsuri care, în mare parte, erau de neimaginat în Rusia. Regulamentele Organice, intrate în vigoare în 1831 în Țara Românească și în 1832 în Moldova, au jucat rolul unei constituții și au însemnat crearea și funcționarea unor instituții de model european, importante pentru progresul societății. Mai mult, fiind foarte asemănătoare sau chiar identice, aceste măsuri concomitente au pregătit unirea Principatelor sau măcar au ușurat-o. De asemenea, Rusia – chiar dacă nu din mare dragoste pentru români – a sprijinit unirea de la 1859, dornică să facă pe voia Franței, de la care aștepta grație după usturătoarea înfrângere din Războiul Crimeii”, mai spune istoricul.

„Pe de altă parte, mai ales în secolul al XIX-lea, când acțiunile expansioniste trebuiau oarecum justificate cumva, Rusia nu a exprimat vreodată pe față sentimente de ură față de români, dar nici nu a dat în vileag adevăratele motive ale înaintării hotarelor sale spre vest, în regiunile din sud-estul Europei. Ca să fim drepți, niciodată în istorie, nicio putere nu și-a motivat cuceririle prin dorința de cucerire, prin tendința de dominare a unor noi teritorii, prin setea de glorie, de resurse naturale, de facilități economice și financiare, de avuții jefuite. La fel și Rusia, văzând starea precară în care se afla „omul bolnav al Europei” (Imperiul Otoman) și avansarea puterilor occidentale în acapararea bunurilor din imperiul muribund al sultanilor, s-a înscris și ea în cursa aceasta. Motivația nu avea cum să fie cea reală. Niciun stat agresiv nu a pretins vreodată în istorie că are ca scop dominarea de teritorii sau controlul asupra unor țări. Astfel, nici Imperiul Țarist nu a recunoscut că vrea să domine sud-estul Europei, ci că urmărește un scop nobil, anume „protecția” popoarelor creștine răsăritene ajunse sub islamici”, mai spune istoricul.

Propaganda și manipularea rusească au funcționat chiar și în secolele XVIII și XIX. Evident, în prezent propaganda Moscovei este la un cu totul alt nivel și a fost perfecționată timp de secole.

„Nu era greu de pretins acest lucru, din moment ce unele dintre puterile vest-europene clamaseră și obținuseră dreptul de „protecție” asupra popoarelor și comunităților catolice. „Protecția” rusească, însă, acolo unde s-a exercitat, s-a dovedit mai cruntă decât cea otomană, iar popoarele creștine s-au săturat repede de ea. Soldații țarului erau departe de a reprezenta modelul unui stat civilizator, iar atitudinea aceasta a culminat în timpul ultimului război mondial, când mojicia mujicului rus și-a dat în petec în mai toate din aceste țări care aveau să devină pentru americani „Eastern Europe”. Firește, armata sovietică a ajutat masiv la înfrângerea Germaniei naziste, dar la fel au făcut și armatele engleze, americane, franceze, române etc. Noi, însă, am fost lăsați sub zodia sovietelor care ne-au „fericit” câteva decenii, încât scăparea din 1989 a fost ca o salvare de la moarte. Prin urmare, aveam și noi nevoie de aliați, de proteguitori reali, de garanții de securitate”, susține Ioan-Aurel Pop.

Alianța cu Occidentul, singura variantă pentru România

În timp ce Rusia a încercat să distragă atenția și a arătat cu degetul spre Statele Unite, încercând să acrediteze ideea că americanii ar fi cei care subjugă lumea.

„Pe noi ne interesează mai puțin ce probleme au Statele Unite cu vecinii lor din America Latină, pe noi ne interesează protecția și apărarea noastră față de agresorul rus. Noi nu suntem o mare putere și nu vom putea avea niciodată o atitudine de mare putere. Niciodată, în ciuda unor reglementări teoretice generoase din secolul al XX-lea și din acești primi ani ai secolului nostru, statele nu au fost egale între ele, cei mari dictând asupra mersului lumii, iar cei mici adaptându-se ca să supraviețuiască”, consideră istoricul.

Concluzia lui Ioan-Aurel Pop este una clară. România trebuie să rămână pe poziții și să cultive în continuare relația cu aliații săi.

„Adaptarea noastră pentru supraviețuire înseamnă protejarea față de Rusia, care-și pregătește acum o nouă epocă de glorie. Iar gloria Rusiei – ca și odinioară – va aduce ruina României. În ultimii ani, cu mijloacele acestea digitale mai ales, Rusia nu ne-a slăbit din ochi și nu a slăbit din ochi nici Republica Moldova, vrând și reușind în parte să influențeze și chiar să domine scena noastră politică. Aceasta a fost, firește, spre folosul ei și nu spre al nostru. De aceea, ar fi bine să ne uităm cu înțelepciune la trecut și să ne conservăm politica noastră realistă de alianță cu Occidentul”, încheie Ioan-Aurel Pop.