Călătoriile pe drumurile din Bulgaria îi fac pe români să constate că, deși infrastructura din țară le poate da motive de nemulțumire, la întoarcerea acasă o privesc cu mai multă îngăduință și chiar cu mândrie.

Experiențele românilor pe drumurile din Bulgaria îi determină pe mulți să nu se mai plângă de starea infrastructurii din România.

Numeroși șoferi au avut ocazia să evalueze șoselele din Bulgaria, în special în perioada verii, când au tranzitat-o spre Grecia sau către stațiunile de la Marea Neagră.

România are drumuri mai bune

Unii dintre ei povestesc că experiența unei călătorii în Bulgaria le-a dat motive de mândrie.

„Am traversat Bulgaria în drum spre Grecia și nu o să mă mai plâng niciodată de infrastructura noastră. Nu fusesem niciodată în Bulgaria. După ce am trecut vama pe la Ruse, am observat instant că străzile la vecinii noștri sunt mult mai proaste. Am presupus că e o zonă mai puțin dezvoltată, m-am gândit că sigur au și ei niște drumulețe mai de Doamne-ajută. Dar de unde, din ce în ce mai rău. Cel mai mare șoc: orașul Kardzhali. M-am întors în Bucureștiul anilor 2000. Cred că și ucrainenii au străzi mai bune în Donbass, după toate bombardamentele rușilor. Eu mă văitam că la noi canalele nu sunt la nivel cu asfaltul”, povestește un șofer român, pe platforma Reddit.

Drumurile din România s-au îmbunătățit mult în ultimii ani și aproape toate șoselele europene din țară au fost modernizate, însă căile ferate mai au de așteptat, crede un alt român.

Pe drumurile din Bulgaria ai senzația că te întorci puțin în timp, însă fără problemele de siguranță din trecut.

„Trotuarele sunt crăpate și iese iarbă din ele, străzile prin cartiere sunt un coșmar, iar șoselele nu sunt în stare foarte bună. Ce putem aprecia, totuși, e că drumurile nu trec prin toate satele posibile. La noi, drumurile sunt chiar foarte bune, în mare parte, dar să mergi 150 de kilometri prin sate, cu scurte porțiuni prin afara lor, este un coșmar”, crede un alt român.

Un alt șofer se plânge de experiența din stațiunea Balcic și, în general de limitatoarele de viteză amenajate pe carosabil.

„Am ajuns noaptea. Drumul era ca dintr-o poveste horror. La plecare, era să decolez dintr-o trecere pentru pietoni, unde erau limitatoare de viteză, dar din asfalt. Mergeam cu 90 km/h pe un drum național și au pus limitatorul pentru că erau două case în mijlocul câmpului. Semnul era ascuns de pomi și pus la doi metri de trecere. Noroc că am văzut-o la timp și am redus măcar la 60 km/h”, spune un șofer român.

Altcineva povestește că a trecut prin mai multe e țări din Europa și nu mai vrea să audă pe nimeni spunând că sunt drumuri rele în România.

„La noi drumurile nu mai sunt de mult proaste. Problema este că avem relativ puține autostrăzi și multe drumuri cu o singură bandă pe sens, unde toți vitezomanii se bagă în depășiri periculoase, în loc să aștepte o zonă cu vizibilitate bună. Când treci din Bulgaria în România, se simte ca și când ai ajuns în Elveția anilor 2000”, afirmă acesta.

Sofia, mai puțin aglomerată ca Bucureștiul

Rețeaua rutieră din Bulgaria este într-o stare mai proastă decât cele din Europa de Vest, recunosc și unii bulgari.

„Te poți aștepta la porțiuni foarte denivelate, cu asfalt puternic degradat și gropi mari care apar din senin. Drumurile municipale și străzile din orașe pot avea și ele gropi adânci și suprafețe neuniforme. Totuși, situația drumurilor din Bulgaria este adesea exagerată”, afirmă un localnic din Bulgaria.

O călătorie pe străzile orașului Sofia rămâne, totuși, mai confortabilă decât tranzitarea capitalei României.

„Traficul este practic inexistent comparativ cu Bucureștiul. Apoi, parcurile și spațiile verzi sunt imense, iar orașul are și un deal fix lângă, sau chiar în interiorul Sofiei. Nefiind nebunia de la noi din trafic, și oamenii sunt mai civilizați la volan”, spune un român care a călătorit în Sofia.

De asemenea, capitala Bulgariei este conectată prin autostrăzi de Salonic, Belgrad și Istanbul, în timp ce Bucureștiul nu are astfel de conexiuni.

Bulgaria are aproape 900 de kilometri de autostradă, cu circa 400 mai puțini decât România, însă în următorii ani plănuiește să ajungă la aproape 1.400 de kilometri.

Raportat la populație și suprafață, diferențele dintre cele două țări în privința numărului de kilometri de autostradă se estompează.

Șoferii bulgari, imprudenți

Pe lângă drumurile cu gropi și denivelări, precum și autostrăzile cu restricții din cauza reparațiilor, condusul în zonele aglomerate din Bulgaria poate fi considerat o aventură și din cauza șoferilor bulgari Șoferii sunt adesea agresivi, iar depășirile riscante și viteza excesivă sunt foarte frecvente.

„Șoferii bulgari se cred invincibili. Nu au niciun respect pentru propria viață, pentru viețile celor din mașina lor sau pentru cei din jur. O să ți se pară foarte ciudat asta”, avertizează un localnic, adresându-se turiștilor care călătoresc în Bulgaria.

Alți bulgari se plâng de problemele pe care le au cu cei care consumă alcool înainte de a se urca la volan și de lipsa de respect pe care șoferii o acordă bicicliștilor. 

„Șoferii bulgari au foarte puțină grijă față de siguranța celorlalți și o toleranță extrem de scăzută pentru bicicliști. Dacă circuli cu bicicleta, vei avea situații periculoase de fiecare dată, cu excepția cazului în care locuiești într-o zonă cu densitate foarte mică și foarte puține mașini pe drum”, spune un alt localnic.

Sfaturi pentru cei care călătoresc în Bulgaria cu mașina

Călătorii trebuie să fie pregătiți pentru gropi oricând, inclusiv pe autostrăzi, și să învețe semnele de circulație din Bulgaria, scrie alt bulgar, pe Reddit. 

„Virajul la dreapta pe roșu este întotdeauna ilegal. Nu o face. De asemenea, poliția oprește șoferii făcându-le semn să tragă pe dreapta, de pe marginea drumului. Nu te va urmări cu mașina de poliție. Niciodată să nu oferi mită, în ciuda stereotipurilor”, adaugă acesta.

Un alt localnic spune că, deși drumurile din Bulgaria nu sunt grozave (suprafețe denivelate și gropi), condusul în Bulgaria este destul de simplu.

„Poliția te poate opri oriunde în Bulgaria, la întâmplare, ca să-ți verifice mașina. E normal și legal. De obicei caută șoferi băuți sau persoane care transportă migranți ilegal. Sunt multe camere de viteză; nu te va opri poliția dacă depășești viteza, doar vei primi amenda acasă. La fel și dacă intri pe benzile pentru autobuze – mai bine le eviți”, afirmă acesta.

Intrările și ieșirile de pe autostradă sunt foarte scurte și uneori au curbe foarte strânse.

„Poți trece de la 140 km/h pe autostradă la o curbă pe care nu poți să o iei cu mai mult de 50 km/h, în doar câteva sute de metri”, explică un alt bulgar.

Limita de viteză pentru șoferii de autoturisme pe autostrăzile din Bulgaria este de 130 km/h. În anumite cazuri, limita poate fi ridicată la 140 km/h.

„De aceea, este important să fii atent la indicatoarele de viteză corespunzătoare. Pentru camioane și motociclete, limita de viteză este de 100 km/h. Pentru nerespectarea limitelor de viteză se aplică amenzi. Oricine depășește viteza legală cu mai mult de 50 km/h trebuie să se aștepte la amenzi de peste 300 de euro”, informează rețeaua de Vignette Bulgaria, aplicația pentru taxa de drum din țara vecină.

Peste 10.000 de hoteluri din Europa s-au coalizat într-o acţiune comună în instanţă împotriva Booking.com, cu sediul la Amsterdam, pentru a solicita compensaţii pentru pierderile înregistrate în urma folosirii de către platforma de rezervări a aşa-numitei „clauze a celui mai mic preț”, potrivit DPA.

Este vorba despre o clauză percepută ca ilegală de hotelieri, care interzice hotelurilor să ofere camere pe propriile lor site-uri la un preţ mai scăzut decât pe Booking.com, notează Agerpres, citând DPA.

Platforma a apelat la această clauză pentru a evita clienţii care verificau preţurile pe Booking.com şi apoi făceau rezervări pe site-urile hotelurilor.

Hotelurile citează decizia Curţii Europene de Justiţie (CJUE) din 19 septembrie 2024 care stabileşte că este ilegală „clauza celui mai mic preţ”.

CJUE a decis că platformele cum ar fi Booking.com pot opera fără reglementări de acest tip.

„Hotelierii europeni au suferit mult timp din cauza condiţiilor incorecte” 

După adoptarea de către UE a Actului legislativ privind pieţele digitale (DMA), în 2024, Booking.com a suprimat clauza în Europa.

„Hotelierii europeni au suferit mult timp din cauza condiţiilor incorecte şi a costurilor excesive. Acum este momentul să ne unim şi să cerem despăgubiri”, a afirmat Alexandros Vassilikos, preşedintele Asociaţiei sectorului ospitalităţii HOTREC.

Potrivit acestuia, „iniţiativa comună trimite un mesaj clar: practicile abuzive de pe piaţa digitală nu vor fi tolerate de sectorul ospitalităţii din Europa„.

Prin procesul colectiv hotelierii solicită compensaţii pentru pagubele înregistrate în perioada 2004 – 2024.

Procesul, sprijinit de HOTREC şi peste 30 asociaţii hoteliere naţionale, va avea loc într-un tribunal din Ţările de Jos.

Potrivit unui studiu realizat de HOTREC şi Colegiul hotelierilor din Elveţia, Booking Holdings avea în 2023 o cotă de piaţă de 71% în Europa, dar în ultimii ani s-a redus considerabil ponderea rezervărilor directe.

 Amintim că, în luna iunie a acestui an, Federația Industriei Hoteliere din România (FIHR), membru al HOTREC, confederația europeană a hotelurilor și restaurantelor, a cerut tuturor hotelurilor din România să se înscrie până la data de 15.07.2025 pentru a-și recupera parte din comisioanele încasate de către Booking.com în baza clauzei contractuale «parity clause» pentru perioada 2004-2024.   

Războiul declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei, aflat în al patrulea an, se dovedește extrem de costisitor atât din punct de vedere financiar, cât și politic. Potrivit estimărilor furnizate de Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării al Ucrainei (GUR), publicate de ZN.ua, cheltuielile zilnice ale Kremlinului pentru desfășurarea ostilităților se ridică la aproximativ 857 de milioane de dolari – echivalentul a peste 308 miliarde de dolari pe an. Cheltuielile totale ale Rusiei pentru războiul împotriva Ucrainei, începând cu februarie 2022, sunt de aproximativ 1000 de miliarde de dolari.

Această sumă reprezintă aproximativ 13,1% din PIB-ul Rusiei și 68% din bugetul federal al țării. Cu alte cuvinte, aproape două treimi din bugetul statului sunt alocate efortului de război.

Direcțiile principale de cheltuieli

Potrivit datelor GUR, aproape jumătate din cheltuielile anuale – aproximativ 143,7 miliarde de dolari – sunt direcționate către:

-contracte din cadrul programului de înzestrare militară (77,6 miliarde),

-dezvoltarea complexului militar-industrial (32,1 miliarde),

-achiziția de armament și muniție din Coreea de Nord și Iran (22,3 miliarde),

-construcția de infrastructură militară, inclusiv poziții defensive (11,6 miliarde).

O altă treime – circa 103,6 miliarde de dolari anual – este cheltuită pentru menținerea grupărilor armate desfășurate în Ucraina. Aceste cheltuieli includ pierderile de echipamente, consumul de muniție și combustibil, precum și utilizarea armamentului de înaltă precizie.

Costul resursei umane

GUR estimează că aproximativ 972.400 de militari ruși sunt implicați direct sau indirect în conflict. Din total, 50,7 miliarde de dolari pe an sunt destinați plății soldelor, bonusurilor pentru semnarea contractelor, alimentației, echipamentelor, antrenamentului și compensațiilor pentru răniți și decedați.

Sumele oferite personalului militar sunt considerabile. De exemplu:

-ofițerii superiori primesc lunar echivalentul a 4.100 USD,

-ofițerii inferiori – 3.400 USD,

-soldații și subofițerii – 2.800 USD.

Plățile unice pentru semnarea contractelor se ridică la 400.000 de ruble din bugetul federal și, în medie, la 2 milioane de ruble din bugetele regionale, o povară tot mai mare pentru autoritățile locale. În 2024, între 374.000 și 407.000 de persoane au semnat contracte cu Ministerul Apărării.

De asemenea, Rusia ar fi plătit Coreei de Nord peste 525 milioane de dolari pentru participarea a circa 12.000 de militari nord-coreeni în regiunea Kursk și alte 60 de milioane pentru compensații aferente pierderilor umane.

Costurile teritoriilor ocupate

Pe lângă cheltuielile directe de război, Kremlinul alocă aproximativ 10 miliarde de dolari anual pentru administrarea teritoriilor ucrainene ocupate, o altă sursă de presiune asupra bugetului federal.

Războiul și economia rusă

După declanșarea invaziei la scară largă, Rusia a reușit temporar să mențină o aparentă stabilitate economică, în pofida sancțiunilor internaționale. Totuși, indicatorii economici sugerează acum o încetinire a ritmului de creștere.

Pentru 2025, estimările oficiale indică un avans al PIB-ului între 1,3% și 1,5% – un nivel modest comparativ cu anii anteriori. În paralel, inflația anuală se apropie de 9,4%, iar deficitul bugetar a crescut semnificativ, ajungând la 3,7 trilioane de ruble (47 miliarde de dolari) în primul semestru al anului – de șase ori mai mult decât în perioada similară a anului precedent.

Fondul Național de Bunăstare, utilizat pentru acoperirea deficitului, s-a diminuat considerabil din februarie 2022 încoace. Șefa Băncii Centrale a Rusiei, Elvira Nabiullina, a recunoscut recent că resursele care au permis până acum menținerea unei economii funcționale în contextul războiului sunt aproape epuizate.

Între „tunuri și pâine”

Analiștii ucraineni sugerează că presiunea bugetară ar putea deveni în curând factorul determinant care să forțeze Kremlinul să reevalueze strategia militară. Într-un recent discurs către diplomații ucraineni, Andrii Iermak, șeful administrației prezidențiale, a declarat că există „speranțe reale” ca luptele să înceteze în următoarele două luni – o evaluare ce pare să se bazeze, în parte, pe starea economiei ruse.

Totuși, observatorii avertizează că o eventuală pauză în ostilități ar fi percepută de Moscova ca o tactică temporară, nu ca o retragere strategică. Din perspectivă rusă, o eventuală încetare a focului ar permite reconfigurarea bugetului, refacerea capacității de producție militară și consolidarea pozițiilor în vederea unei confruntări de durată cu Occidentul.

Rusia cheltuie aproape 1 miliard de dolari zilnic pentru a susține un conflict care devine tot mai greu de justificat economic. În timp ce costurile umane continuă să crească de ambele părți, este posibil ca presiunea financiară să devină în cele din urmă factorul care va dicta următoarele mișcări ale Kremlinului – fie o pauză forțată, fie o redirecționare a resurselor către un alt tip de confruntare cu lumea democratică.

Un muncitor alb de la o fermă din Africa de Sud, acuzat de uciderea a două femei de culoare, susține că a fost obligat să le arunce cadavrele porcilor, potrivit avocaților.

Adrian de Wet este unul dintre cei trei bărbați judecați pentru crimă, după ce Maria Makgato, 45 de ani, și Lucia Ndlovu, 34 de ani, au fost ucise în timp ce căutau mâncare pe o fermă din apropiere de Polokwane, în provincia Limpopo din nordul Africii de Sud, anul trecut, potrivit BBC.

Trupurile lor ar fi fost apoi date porcilor, aparent pentru a distruge probele.

De Wet, în vârstă de 20 de ani, a devenit martor al acuzării la începutul procesului, luni, și susține că proprietarul fermei, Zachariah Johannes Olivier, a fost cel care a împușcat și a ucis cele două femei.

Makgato și Ndlovu căutau produse lactate aproape de expirare, lăsate la porci, atunci când au fost omorâte.

De Wet, care era supervizor la fermă, va mărturisi că a fost forțat, sub amenințare, să arunce trupurile în țarcul porcilor, conform declarațiilor procuraturii și ale avocatului său.

Dacă instanța va accepta mărturia lui, toate acuzațiile împotriva sa vor fi retrase. Cazul a stârnit indignare în toată Africa de Sud, alimentând tensiunile rasiale din țară.

Astfel de tensiuni sunt deosebit de prezente în zonele rurale, în ciuda faptului că regimul rasist de apartheid s-a încheiat în urmă cu mai bine de 30 de ani.

Majoritatea terenurilor agricole private se află în continuare în mâinile unei minorități albe, în timp ce muncitorii de pe ferme sunt în majoritate de culoare și prost plătiți — o situație care alimentează resentimentele în rândul populației de culoare, în timp ce mulți fermieri albi se plâng de criminalitatea ridicată.

William Musora, 50 de ani, un alt muncitor de pe fermă, este cel de-al treilea acuzat. El și Olivier, în vârstă de 60 de ani, nu și-au prezentat încă pledoariile și rămân în arest preventiv.

Cei trei bărbați mai sunt acuzați și de tentativă de omor, după ce ar fi tras asupra soțului Luciei Ndlovu, care se afla cu cele două femei pe fermă, precum și de deținere de armă fără permis și obstrucționarea justiției, pentru presupusa aruncare a cadavrelor în țarcul cu porci, în încercarea de a ascunde probele.

Musora, cetățean din Zimbabwe, se confruntă și cu o acuzație suplimentară în baza Legii imigrației din Africa de Sud, fiind considerat imigrant ilegal.

Curtea Supremă din Limpopo a fost plină cu susținători și rude ale victimelor înainte de începerea audierilor. Printre cei prezenți s-a aflat și soția lui Olivier, care a stat în primul rând al galeriei publice și a fost văzută ștergându-și lacrimile.

Au fost prezenți și membri ai partidului de opoziție Economic Freedom Fighters (E.F.F.), care a cerut anterior închiderea fermei.

Procesul a fost amânat pentru săptămâna viitoare.

Stella Rimington, prima femeie care a ocupat funcţia de director general al serviciului de securitate şi contrainformaţii MI5 din Marea Britanie, a murit la vârsta de 90 de ani. 

Rimington, care a condus agenţia de securitate internă între 1992 şi 1996, a fost prima şefă a acesteia care a fost numită public şi ulterior a scris memoriile „Open Secret” despre cariera sa la fosta organizaţie secretă, scrie reuters. 

„A murit înconjurată de familia şi câinii ei iubiţi. S-a agăţat cu hotărâre de viaţa pe care a iubit-o până la ultima suflare”, se arată într-un comunicat al familiei, citat de presa locală.  

A continuat să scrie o serie de romane de spionaj şi se crede, de asemenea, că a inspirat-o pe actriţa Judy Dench în interpretarea personajului „M”, şefa lui James Bond în mai multe filme ale seriei „007”.

S-a alăturat MI5 în 1969 şi a lucrat în servicii de contra-subversiune şi contra-terorism. Sub conducerea sa, MI5 a jucat un rol mai important în lupta Marii Britanii împotriva militanţilor republicani irlandezi, conform unui profil de pe site-ul MI5.

Ea a angajat agenţia într-o abordare mai transparentă a activităţii sale, atenuând imaginea sa post-Război Rece.

„Suntem, desigur, obligaţi să păstrăm informaţiile secrete pentru a fi eficienţi, aceasta nu înseamnă că ar trebui să fim neapărat o organizaţie complet secretă”, a spus ea într-o conferinţă difuzată public în 1994. 

Rimington a primit una dintre cele mai înalte distincţii ale statului britanic – titlul de „Dame” în 1996. 

Într-o declarație publicată pe site-ul său, MI5 și-a exprimat condoleanțele față de familia, prietenii și foștii colegi ai Damei Stella.

Actualul director general, Sir Ken McCallum, a spus că ea „a spart barierele de lungă durată” ca prima femeie șefă a agenției.

Citește mai multe despre: mi5

Dmitri Medvedev, vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei și fost purtător de cuvânt al retoricii belicoase de la Kremlin, a dispărut brusc din spațiul public.

Motivul tăcerii sale pare a fi anunțul președintelui american Donald Trump privind trimiterea submarinelor nucleare americane mai aproape de țărmurile Rusiei, ca răspuns la amenințările agresive ale lui Medvedev cu utilizarea sistemului sovietic de represalii nucleare „Dead Hand”, scrie dialog.ua.

Medvedev, care anterior lansa frecvent amenințări pe canalul său de Telegram și pe rețeaua X, nu a mai scris niciun cuvânt din 31 iulie. În acea zi, într-o manieră caracteristică, l-a amenințat pe Trump cu „morții vii”, reacționând la afirmația liderului american potrivit căreia economiile Rusiei și Indiei sunt „moarte”.

Trump a lovit în forță

Răspunsul lui Trump a fost însă neașteptat de dur. El l-a avertizat public pe Medvedev să fie atent la limbaj, după care a dat ordinul de mutare a două submarine nucleare ale marinei americane în „zone relevante”, justificând decizia prin necesitatea protejării populației americane de o amenințare potențială.

Ulterior, președintele SUA a declarat direct că țara este „pe deplin pregătită” pentru un scenariu nuclear, confirmând că submarinele au fost trimise mai aproape de Rusia.

În acel moment, propaganda rusă a amuțit brusc. Tăcerea lui Medvedev este cu atât mai elocventă, având în vedere reputația sa de portavoce a Kremlinului, care obișnuia să rostească în public lucruri pe care Vladimir Putin nu și-ar fi permis să le spună, mai notează publicația.

Medvedev nu e obișnuit cu așa ceva

Politologul Abbas Gallyamov consideră reacția lui Medvedev firească: „Demult a uitat că vorbele pot avea consecințe. Viața în regimul ‘vorbește, Emelian, că-i rândul tău’ l-a dezvățat de ideea că poate fi tras la răspundere. Iar acum, iată ce s-a întâmplat!”

În același timp, analistul militar Iuri Fiodorov este de părere că submarinele trimise de Trump sunt, cel mai probabil, port-rachete din clasa Ohio.

Fiecare dintre ele este echipat cu 24 de rachete Trident, iar fiecare rachetă are câte 8 focoase nucleare, cu o capacitate de aproximativ 100 kilotone. Cu alte cuvinte, doar două astfel de submarine transportă peste 350 de încărcături nucleare.

Potrivit expertului, această forță este suficientă pentru a șterge de pe hartă partea europeană a Rusiei, inclusiv muntele Iamantau, unde s-ar afla centrul de comandă al temutului sistem „Dead Hand”.

Președintele SUA, Donald Trump, a declarat că trimisul său special, Steve Witkoff, ar putea călători în Rusia pe 6 sau 7 august, cu doar câteva zile înainte de termenul limită impus Moscovei pentru a ajunge la un acord de pace cu Ucraina.

„Cred că săptămâna viitoare, miercuri sau joi, (el) ar putea merge în Rusia”, le-a spus Trump jurnaliștilor pe 3 august, potrivit Kyiv Independent. „Vor să-l vadă. Au cerut o întâlnire, deci vom vedea ce se întâmplă.”

Witkoff s-a întâlnit cu președintele rus Vladimir Putin în aprilie, deși fusese numit trimis special al lui Trump pentru Orientul Mijlociu. Interacțiunile sale cu Putin, inclusiv utilizarea de traducători furnizați de Kremlin și reluarea unor narațiuni rusești despre război, au stârnit critici din partea oficialilor din Washington și din străinătate.

Trump a reiterat că sancțiunile vor intra în vigoare dacă Rusia nu este de acord cu un armistițiu până pe 8 august.

„Vor fi sancțiuni, dar par destul de buni la a le evita”, a spus el. „Sunt personaje viclene și se pricep destul de bine la evitarea sancțiunilor, deci vom vedea ce se întâmplă.”

Pe 29 iulie, Trump a anunțat că tarifele asupra exporturilor rusești vor fi implementate în termen de 10 zile dacă Kremlinul nu pune capăt războiului din Ucraina.

Măsurile propuse includ tarife secundare extinse pentru țările care continuă să importe petrol, gaze și alte bunuri rusești — o mișcare care ar afecta semnificativ parteneri comerciali importanți precum China și India.

Un sat din Rusia, descris drept „cel mai deprimat loc” urmează să devină primul „sat al gloriei militare”, pentru contribuția sa la războiul împotriva Ucrainei. Anunțul a fost făcut luni, 4 august, de guvernatorul regiunii Kamchatka. Peste jumătate dintre bărbații adulți au plecat la luptă.

Conform informațiilor furnizate de serviciul de presă al guvernului din regiunea Kamchatka, în satul Sedanka sunt înregistrați 457 de locuitori, dar, de fapt, locuiesc acolo doar 258 de persoane. Printre aceștia se numără 67 de bărbați cu vârsta peste 18 ani, scrie meduza.

Astfel, mai mult de jumătate dintre bărbații adulți din Sedanka au plecat să lupte în Ucraina. Cel puțin 10 dintre ei au murit pe front. 

Satul Sedanka este situat în partea de nord-vest a Peninsulei Kamchatka, la aproximativ 500 de kilometri de Petropavlovsk-Kamchatka.

Jurnalista și membră a Adunării Legislative din Kamchatka, Alexandra Novikova, care a vizitat satul în 2024, a declarat că drumul de la Petropavlovsk-Kamchatka până în sat durează 18 ore. 

Majoritatea locuitorilor din Sedanka sunt reprezentanți ai popoarelor indigene koryaki sau itelmeni. Alexandra Novikova a descris satul drept „cel mai deprimant loc” pe care l-a văzut vreodată.

„Cele mai multe case nu au nici apă curentă, nici toalete calde. Viața s-a oprit aici”, a relatat jurnalista. 

După o vizită la Sedanka, guvernatorul Vladimir Solodov a raportat că anul trecut autoritățile au alocat fonduri pentru repararea caselor familiilor participanților la război. Anul acesta, potrivit lui, vor începe reparații majore la mai multe apartamente.

Johnny Palmer, un antreprenor în vârstă de 41 de ani se laudă cu „cel mai tare Airbnb din lume”, creat într-un avion Boeing 727 abandonat, despre care se spune că ar fi fost deținut cândva de baronul drogurilor, Pablo Escobar, promițând oaspeților că îi face „să se simtă ca niște miliardari”, potrivit Bristol World.

Întreprinzătorul este implicat deja într-o dispută cu vecinii, din cauza petrecerilor zgomotoase, însă acest amănunt nu l-a împiedicat să depună o nouă cerere pentru un al doilea proiect Boeing, de data aceasta în încercarea de a crea „cel mai tare birou din lume”.

Palmer și-a transportat primul Boeing 727 la Bristol în februarie 2021 pentru a-l instala deasupra unui teanc de containere de transport maritim și transforma în „cel mai tare Airbnb din lume”

Construit inițial în 1968 pentru Japan Airlines și echipat ca avion privat în 1981, aeronava a zburat până în 2012, apoi a fost scoasă din uz. Există mai multe zvonuri despre cine au fost foștii proprietari ai avionului, inclusiv un prinț arab și mafia.

„Cineva a spus că Pablo Escobar l-ar fi deținut o vreme”, a spus întreprinzătorul.

Ciudatul Airbnb are două dormitoare duble, precum și scaune care se pot transforma în paturi. Are lambriuri din nuc, scaune din piele, duș și toaletă privară placate cu aur, precum și cabina originală complet echipată. Mai mult, clienții au la dispoziție o cadă cu hidromasaj și o saună.

Avionul nu mai are aripi și nici motoare, dar toate celelalte caracteristici funcționează, inclusiv scările, iluminatul, bucătăria, frigiderul etc, dar și multe dintre luminile din cabina de pilotaj.

Cele mai ieftine nopți în aeronavă costă 250 de lire sterline, iar cele mai scumpe (în perioadele de vârf), 850 de lire sterline. Luna august, când cererea este cea mai mare, este aproape complet rezervată.

Despre cel de-al doilea avion pe care vrea să-l aducă în zonă, pentru a fi folosit ca birou și spațiu de întâlnire, antreprenorul spune că va fi: „mai mare și mult mai impresionant. Și mult mai înalt”.

Planurile sale de a amplasa un al doilea fuselaj Boeing 727 la fața locului au fost întâmpinate cu ostilitate de vecini, care  s-au plâns deja de petrecerile „gălăgioase” din avionul „Escobar” și de faptul că „este prea aproape de case” 

Întreprinzătorul spune că spațiile din a doua aeronavă vor include o cafenea și alte facilități.

„Proiectul va crea oportunități de mare valoare în marketing, relații publice și comunicare, oferind locuri de muncă pentru tinerii creativi, designeri și specialiști în marketing. Acest proiect reprezintă o dezvoltare inovatoare și progresistă, care integrează beneficiile economice, sociale și de mediu”, a explicat Johnny Palmer.

Un mega-șobolan supranumit „Marele Rozător de Normanby” a fost descoperit într-o locuință din Normanby, North Yorkshire. Măsurând aproximativ 56 cm, acest specimen îl depășește pe celebrul „mega-șobolan din Dorset” din 2018, conform jurnaliștilor de la The Guardian. 

Deși a fost găsit mort de către angajații unei firme de dezinsecție, dimensiunea șobolanului i‑a șocat pe localnici. Celor din Normanby, rozătoarea le-a fost prezentată într-o fotografie într-o pungă transparentă, stârnind mari îngrijorări legate de înmulțirea populațiilor de rozătoare care pot infesta parcuri, locuințe, depozite sau spații publice. 

Date îngrijorătoare privind apariția șobolanilor în zone foarte populate

Problemă nu este izolată: un studiu publicat în Science Advances relevă creșteri uriașe ale populațiilor de șobolani în 11 dintre cele 16 mari orașe analizate, în special din cauza creșterii temperaturilor, orașelor mai aglomerate și gestionării deficitare a deșeurilor.

Washington DC a înregistrat o creștere cu 390%, San Francisco cu 300%, iar Toronto, o adevărată „furtună perfectă a șobolanilor” cu +186%.

Mai grav, datele arată că în New York ar fi aproximativ 3 milioane de șobolani în libertate, motiv pentru care orașul a desemnat un „țar al șobolanilor”.  

În Marea Britanie, în zonele Redcar și Cleveland, reducerile de buget de la serviciile publice de curățenie au agravat problema rozătoarelor, susțin unii consilieri locali.

Ei cer urgent un studiu la scară largă privind populația de rozătoare, planuri de exterminare în zonele afectate și coordonare între autorități, proprietari, și companii locale. Consilierii avertizează: „Cu cât ignorăm mai mult problema, cu atât se va agrava”, atribuind această situație coșurilor de gunoi publice care sunt mereu pline și vegetației neîngrijite.

Recent, greva colectorilor de gunoi din Birmingham, UK a creat, se pare, un adevărat „banchet” pentru șobolani.

Șobolanii sunt foarte fertili. In teorie, aceștia se pot reproduce la fiecare 25 de zile, sunt mobili și adaptabili și pot supraviețui cu foarte puțină mâncare pe zi. Strategiile de control a populațiilor de șobolani implică otrăvirea acestora, capcanele și încercarea de a limita sursele lor de hrană. 

Cât de periculoși pot fi șobolanii

Ei pot distruge infrastructura și contamina proviziile de alimente (cost estimat la 27 de miliarde de dolari doar în SUA) și pot purta aproximativ 50 de boli și paraziți zoonotici (transmisibili la oameni), precum salmonela și leptospiroza. Cercetările arată, de asemenea, că au un impact negativ asupra sănătății mintale a persoanelor afectate de infestări cu familii de șobolani.