Un protest organizat de partidul ultranaționalist Renașterea, pro-rus și eurosceptic, a degenerat în violențe, producându-se incidente grave în care mai mulți polițiști au fost răniți, relatează presa bulgară.
Proteste violente anti-euro la Sofia FOTO X
Membrii și simpatizanții formațiunii politice au organizat o manifestație în apărarea levei și împotriva introducerii monedei euro.
Protestatarii s-au adunat, sâmbătă la prânz, în faţa Băncii Naţionale, iar apoi s-au îndreptat în marş către clădirea Reprezentanţei Comisiei Europene din Sofia.
Protestatarii antiguvernamentali, scandând „Demisia” și „Nu euro”, au luat cu asalt clădirea, aruncând cu vopsea roșie, petarde și cocktail-uri Molotov, și dând foc ușii de la intrare înainte ca poliția să intervină, transmite Reuters.
În urma confruntărilor dintre protestatari și oamenii legii, 10 polițiștii au fost răniți, a declarat un reprezentant al poliției din Bulgaria pentru presă după protest. Explozia petardelor a durat câteva minute, iar poliţiştii i-au împins pe protestatari departe de clădire.
Poliția a reținut șase participanți. La fața locului s-au deplasat autospeciale de pompieri și ambulanțe, și a intervenit și jandarmeria.
Guvernul a condamnat atacul asupra clădirii UE, transmițând într-o declarație că astfel de atacuri „sunt inacceptabile și contravin principiilor statului de drept”.
„Nu vrem să fie distrusă independenţa financiară a Bulgariei. Vrem să menţinem leva bulgară”, a declarat Kostadin Kostadinov, preşedintele partidului Renaşterea, presei. „Suntem aici pentru a ne apăra libertatea”, a mai adăugat acesta.
Noul guvern al Bulgariei, care a fost aprobat luna trecută după alegerile anticipate din octombrie, al șaptelea în patru ani, a reafirmat angajamentul țării de a adera anul viitor la zona euro.
Premierul Rosen Zhelyazkov a declarat că bugetul de stat pentru 2025 va stabili un deficit de aproximativ 3%, deschizând calea pentru introducerea monedei euro la 1 ianuarie 2026.
Bulgarii au păreri împărțite în privința introducerii monedei euro, mulți fiind îngrijorați că asta va provoca o creștere vertiginoasă a prețurilor, așa cum s-a întâmplat în Croația în 2023.
Reneașterea, care a acuzat banca centrală și agenția națională de statistică de „falsificarea datelor” pentru a permite introducerea monedei euro, a solicitat o dezbatere publică amplă privind efectele economice ale măsurii.
Economiștii susțin că Bulgaria ar atrage mai multe investiții străine dacă ar adopta moneda unică și ar obține îmbunătățiri ale ratingurilor de credit care ar putea reduce costurile de finanțare a datoriilor.
Moscova se gândeşte la ridicarea sancţiunilor şi revenirea SUA pe piaţa rusă. „Toate deciziile vor fi luate de la caz la caz”, spune Maksim Reşetnikov, ministrul rus al Dezvoltării Economice.
Soldați pe frontul din Donețk Foto: Profimedia
Valeri Gherasimov, șeful Statului Major rus, a vizitat sâmbătă mai multe unităţi care luptă în regiunea Doneţk, în estul Ucrainei, în plină ofensivă a forţelor Moscovei în această zonă.
„Generalul Valeri Gherasimov (…) a vizitat postul de comandament” al trupelor care operează în regiunea Doneţk, anunţă într-un comunicat Ministerul rus al Apărării, relatează AFP, citată de News.ro.
Armata rusă câştigă teren, de luni de zile, în această zonă a frontului. Forţe ruse încearcă să cucerească Ceasiv Iar şi Pokrovsk, două bastioane importante ale armatei ucrainene pe linia frontului.
Mai la nord, ele au revendicat sâmbătă cucerirea Novoliubivka, în regiunea ucraineană Lugansk (est), pe care o controlează aproape în întregime. Armata ucraineană mai controlează doar o mică mână de localităţi în această regiune, a cărei anexare totală a fost revendicată de către Moscova în 2022.
Această vizită pe front are loc în timp ce Statele Unite şi Rusia anunţă că vor să pună capăt rapid Războiului din Ucraina, soldat cu sute de mii de morţi în ofensiva rusă din 2022 încoace.
Rusia vrea totodată să i se ridice sancţiunile impuse de către Statele Unite, care-i afectează greu economia. Însă o eventuală întoarcere pe piaţa rusă a întreprinderilor americane şi din Occident va avea loc, în acest scenariu, „de la caz la caz”, avertizează, sâmbătă, Maksim Reşetnikov, ministrul rus al Dezvoltării Economice.
„Piaţa rusă a fost şi rămâne deschisă. Toate deciziile vor fi luate de la caz la caz”, anunţă el. Moscova vrea să menţină un „echilibru” între „luarea în considerare a intereselor consumatorilor şi menţinerea pluralităţii pe piaţă cu scopul de a garanta concurenţa şi a ţine sub control preţurile”, precizează ministrul.
În urma avalanşei de sancţiuni din Occident care a lovit Rusia începând din 2022, „economia rusă s-a schimbat. Prin urmare, cerinţele întreprinderilor străine în privinţa localizării, investiţiilor şi tehnologiilor vor fi foarte diferite”, avertizează Maksim Reşetnikov.
Partidul de extremă dreaptă AfD, din Germania, folosește imagini și clipuri create cu ajutorul inteligenței artificiale care prezintă viziuni idilice ale unei țări care nu a existat niciodată. Modelul este utilizat de partidele extremiste europene, inclusiv de suveraniștii români.
Imagine creată cu ajutorul inteligenței artificale folosită de AfD. FOTO: Facebook/AfD
„Îți amintești cât de frumoasă a fost cândva Germania?”. Este o întrebare pusă într-un videoclip distribuit de candidata de extremă-dreaptă Alice Weidel, care descrie o țară care nu a existat niciodată, deoarece a fost generată de inteligența artificială.
Scenele evocatoare includ un copil mic cu părul blond zâmbind cu ochi strălucitori, fundalul iluminat cu șiruri neclare de lumini de Crăciun și un brad încărcat cu ornamente; o tânără blondă, într-un top cu paiete, dansând cu mingi disco atârnând în spatele ei; iar copiii într-un autobuz râd și se joacă în drum spre școală, bucuria strălucind pe fețele lor.
Conținutul generat de inteligența artificială ca acesta ajută partidul populist Alternativa pentru Germania sau AfD al lui Weidel să facă ambele părți ale viziunii sale – viitorul idilic, dominat de nostalgie pe care promite să îl aducă, precum și pe cel distopic despre care îl avertizează în cazul în care alții vor câștiga alegerile – să pară uimitor de reale – arată Politico într-o analiză.
Înainte de alegerile din 23 februarie, când AfD se așteaptă să câștige mai mult de 20% din voturi, politicienii de top din partid postează și distribuie o mulțime de imagini și videoclipuri generate de inteligență artificială, alăturându-se unui întreg ecosistem online de conținut generat de inteligența artificială care ajută partidul.
„Este vorba despre a arăta cum ar putea arăta viața cu AfD în Germania și cu ce s-ar compara dacă nu am ajunge la putere”, a declarat, pentru Politico, Norbert Kleinwächter, un parlamentar AfD, care a fost printre cei mai activi membri ai partidului în postarea de conținut generat de inteligență artificială. „Nu descriem doar în cuvinte ceea ce vrem. Uneori, ilustrăm în imagini și amplificăm mesajul”.
Clipurile AI amplifică clișeele emoționale
Site-ul web al partidului național prezintă un miner cu cască, o femeie care dansează fără griji, un bărbat care râde și o femeie în vârstă zâmbitoare, toate acestea fiind generate de AI. Aceste imagini care înfățișează genul de germani „obișnuiți” care susțin AfD sunt tipice pentru mare parte din conținutul generat de inteligență artificială folosit de partid.
Dar aceste imagini nu sunt folosite doar pentru a-și portretiza susținătorii. Partidul folosește conținut generat de inteligența artificială pentru a-și aduce la viață promisiunea de a întoarce țara într-un timp idealizat, mai bun – și pentru a preveni ceea ce ei văd ca un viitor întunecat provocat de creșterea imigrației.
Pentru AfD, „clipurile generate de inteligență artificială servesc ca mașini de nostalgie și amplificatoare de clișee emoționale, cu imagini care fac referire la estetica istorică din secolele al XIX-lea și al XX-lea”, a spus Marcus Bösch, cercetător la Universitatea de Științe Aplicate din Hamburg.
Un videoclip al filialei AfD din statul Brandenburg din estul Germaniei, publicat înaintea alegerilor de stat din estul Germaniei din toamna trecută, ilustrează bine acest lucru.
Clipul vorbește despre o presupusă epocă de aur:
„Strămoșii tăi aveau o patrie în Brandenburg – aici bunicul tău a dus-o pe bunica ta la dans, aici mama ta a mers la grădiniță, aici și-a construit bunicul tău casa”, spune naratorul, în timp ce pe ecran se derulează imagini în stil retro cu tineri zâmbind într-o sală de dans. „Aici este locul în care părinții tăi te-au adus pe lume și te-au făcut persoana care ești astăzi.”
Acesta este punctul în care videoclipurile sunt de obicei tăiate în imagini întunecate, cu aspect de rău augur menite să evoce viitorul Germaniei dacă AfD nu ajunge la putere. În aceste clipuri, nemții în vârstă adună sticle de plastic pentru a-și face rostul sau se uită cu disperare la portofelele goale. Femeile merg pe stradă în burca. Grupuri de bărbați cu piele întunecată se uită direct la privitor.
Captura de ecran afișează o postare pe canalul oficial de Instagram al AFD. | Emily Schultheis/POLITICO
Liderii AfD sunt deschiși cu privire la modul în care folosesc tehnologia. Kleinwächter a spus că nu va numi abordarea AfD o mașină de nostalgie, ci mai degrabă „un telescop în viitor”.
„Nu este vorba despre a spune ceva negativ despre un anumit grup sau o anumită persoană sau ceva”, a spus el. „Nu acesta este scopul – scopul este să punem degetul pe locul dureros și să-l prezentăm vizual.”
„O întreagă armată de fani”
Utilizarea inteligenței artificiale de către oficialii partidului este doar o mică parte din eforturile generate de inteligența artificială pentru a stimula AfD. Conținutul AI generat de utilizatori și influencerii AI pro-AfD publică conținut favorabil pe TikTok, Instagram, Facebook și X.
„Există o întreagă armată de fani care se angajează într-o încercare de propagandă participativă de anvergură și eficientă”, a spus Bösch. „Mesajele sunt amplificate și încărcate emoțional prin editări ale fanilor, susținătorii inundând secțiunile de comentarii cu hashtaguri pro-AfD, cum ar fi emoji-ul inimii albastre, pentru a folosi algoritmul.”
Există cântece AI precum „Re-migration Hit”, pe care membrii aripii de tineret a partidului au fost criticați pentru că au cântat și dansat jubil până în toamna trecută – „Acum este timpul să plecați, vă vom deporta pe toți”, spun versurile cântecului.
Utilizatorii pro-AfD postează totul, de la fete blonde în ținute albastre AfD care călăresc câini într-o mare de steaguri germane până la videoclipuri deepfake cu politicieni din partidele mainstream care se sărută sau merg la închisoare.
Imaginile AI ale AFD prezintă femei frumoase îmbrăcate în albastru. FOTO: ADW
„Nu contează dacă ceea ce prezintă este real sau nu”
Unii utilizatori au creat conturi de influență AI pentru a stimula distribuirea. Un cont, se presupune că o femeie pe nume Larissa Wagner, postează imagini generate de inteligența artificială ale unei femei atrăgătoare cu părul brun, împreună cu declarații pro-AfD și anti-imigrație:
„Sunt atât de trist, sunt atât de supărat. #Magdeburg este orașul natal al mamei mele”, este mesajul distribuit după un atac ce a avut loc într-o piață de Crăciun din Magdeburg, însoțit de o imagine a unei femei care privește în jos, îngrijorată. „Sincer, toți sirienii trebuie să plece. S-au întâmplat prea multe.”
Abordarea AfD cu privire la inteligența artificială în aceste alegeri vorbește despre o trăsătură fundamentală a partidului, a spus Maik Fielitz, cercetător în domeniul mișcărilor de extremă și extremă dreaptă la Institutul pentru Democrație și Societate Civilă din Jena: „legătura sa uneori inconsistentă cu adevărul.”
„Este destul de evident că vor să producă anumite emoții cu ajutorul AI”, a spus el, „și nu contează dacă ceea ce prezintă este real sau nu”.
AI folosit de extrema dreaptă în toată Europa
Un articol publicat de The Guardian analizează modul în care AI a fost folosit în întreaga Europă de partidele de extremă dreapta.
„Partidele de extremă dreaptă și activiști din Europa de Vest sunt în fruntea unei mișcări de armonizare a politicii cu tehnologia inteligenței artificiale generative, fie că vorbim despre imagini false concepute pentru a provoca temeri cu privire la o „invazie” a imigranților sau pentru alte campanii de demonizare care au vizat lideri precum Emmanuel Macron”, arată sursa citată.
Alegerile parlamentare europene de anul acesta au fost rampa de lansare a unei campanii generate de inteligența artificială a extremei drepte europene, spun experții, care a continuat să prolifereze de atunci.
Problema a ajuns, în toamna anului trecut, la consiliul de supraveghere independent al Meta lui Mark Zuckerberg, când organismul a deschis o investigație privind conținutul anti-imigrație de pe Facebook. Ancheta comisiei de supraveghere a analizat o postare dintr-un cont german care prezintă o imagine generată de inteligență artificială, etichetată cu retorică anti-imigranți.
La europarlamentare a fost primul val de conținut de dreapta creat de AI pe rețelele de socializare. Postările din alte părți ale extremei politice ale Europei variază de la desfășurarea de către extrema dreaptă italiană a imaginilor „foto-realiste” cu femei și copii mâncând insecte pentru a susține o teorie a conspirației despre intențiile „elitei globale”, până la imaginile de extremă-dreapta irlandeză cu un ofițer de poliție care ștampilează steagul Irlandei și meme islamofobe ale ucigașilor imediat după atacurile cu cuțite din Marea Britanie.
Utilizarea acelorași modele și teme și aceleiași abordări pentru prezentarea și ambalarea imaginilor pe platformele de social media a dat naștere unei estetice comune în UE și Marea Britanie.
Practic, în toate cazurile, partidele și mișcările de extremă dreaptă au evitat utilizarea oricărui fel de filigran sau de identificare pe imaginile AI, potrivit experților.
Politicienii mainstream au preocupări etice cu privire la folosirea AI
„Ceea ce vedem este vârful aisbergului, deoarece ceea ce vine de la indivizi și dincolo de canalele oficiale este și mai rău”, a spus Salvatore Romano, șeful de cercetare la organizația nonprofit AI Forensics, care a examinat activitatea unor partide de extremă dreaptă.
William Allchorn, cercetător senior la Universitatea Anglia Ruskin, a spus că ușurința de utilizare a modelelor de inteligență artificială a atras o periferie politică care a arătat o atitudine de „oportunism pragmatic” față de noile tehnologii.
„AI reduce barierele de intrare pentru crearea de conținut. Nu aveți nevoie de abilități de codare sau ceva de genul acesta pentru a genera aceste imagini. Este, de asemenea, simptomatic că opiniile de extremă-dreapta se generalizează sau sunt normalizate”, a spus el, adăugând că extrema dreaptă pare să aibă mai puține preocupări morale cu privire la imaginile AI.
Allchorn a spus că partidele politice consacrate par mai precaute în ceea ce privește utilizarea inteligenței artificiale în campaniile oficiale: „Actorii mainstream încă au preocupări etice cu privire la eficacitatea, autenticitatea și fiabilitatea acestor modele pe care actorii de extremă-dreapta sau extremiști nu le au”.
Astfel de clipuri și imagini generate de AI au fost folosite și de suveraniștii români, mai ales de către susținătorii lui Călin Georgescu. Discursurile lui care fac apel la o „epocă de aur” idilică – „noi am dus-o bine când am cultivat pâmântul” – sunt ilustrate cu imagini create de AI rostogolite în social media de zeci de mii de conturi.
„Între aliați, nu poți să-l faci pe celălalt să sufere cu tarife” vamale, a spus Emmanuel Macron sâmbătă, în prima zi a Salonului agriculturii de la Paris, în contextul în care Donald Trump amenință că va impune taxe vamale pentru mai multe produse europene.
Donald Trump și Emmanuel Macron. FOTO AFP
„Voi vorbi cu el despre asta, pentru că trebuie să calmăm lucrurile”, a spus președintele francez, care urmează să se întâlnească luni cu omologul său american, la Washington, potrivit, AFP, citată de Agerpres.
Macron a explicat că „filiera agricolă și agroalimentară (franceză) este o mare filieră de export, deci trebuie să o apărăm pentru a o face și mai competitivă”.
Odată cu revenirea sa la Casa Albă, Donald Trump a anunțat introducerea de taxe vamale reciproce, ceea ce înseamnă că SUA vor aplica același nivel de taxe asupra produselor provenind dintr-o țară ca acela aplicat în aceasta asupra produselor americane.
Trump a anunțat de asemenea revenirea taxelor vamale asupra oțelului și aluminiului.
În Franța, viticultorii sunt în mod special îngrijorați de o revenire a taxelor vamale pe cognac și vin, produse pe care le exportă în masă în SUA, cu atât mai mult cu cât cognacul este deja în centrul unui diferend comercial între UE și China, prima sa piață ca valoare.
„Sunt hotărât să discut toate subiectele” cu Donald Trump, a mai spus Emmanuel Macron.
„Sper în special că vom găsi soluții la chestiunea Ucrainei”.
Președintele francez a adăugat: „Ne vom împărtăși acordurile, dezacordurile și sper în special că vom găsi soluții la chestiunea Ucrainei”.
Amintim că Donald Trump l-a atacat din nou vineri pe omologul său ucrainean. Estimând că Volodimir Zelenski și Vladimir Putin „vor trebui să-și vorbească” pentru „a pune capăt masacrului a milioane de persoane”, el a apreciat că prezența Ucrainei în negocierile cu Rusia nu este „importantă”.
Președintele SUA i-a vizat de altfel și pe Emmanuel Macron și Keir Starmer care, potrivit lui, „nu au făcut nimic” pentru a pune capăt războiului.
Prim-ministrul britanic este așteptat joi la Washington.
În urmă cu mai bine de 85 de ani, URSS a atacat Finlanda, căreia i-a smuls o importantă parte din teritoriu, însă plătind chiar și prețul reputației internaționale și cu zeci de mii de morți și răniți.
Războiul Finlandei a durat o jumătate de an. FOTO: AFP
Pe 30 noiembrie 1939, aproape jumătate de milion de soldați sovietici au trecut frontiera de stat a Finlandei începând ceea ce avea să rămână în istorie drept „Războiul Iernii“. Atacul venea după cererile insistente ale URSS de a face un schimb de terenuri cu Finlanda, cu scopul de a îndepărta granița de Leningrad (Sankt Petersburg) din cauza temerilor față de o posibilă invazie nazistă a URSS prin Finlanda. Aceasta din urmă a refuzat schimbul. Strategii armatei sovietice plănuiau să-i ofere dictatorului Iosif Stalin o victorie rapidă, însă socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Deși URSS a câștigat războiul, ocuparea țării a durat luni întregi, iar pierderile armatei sovietice au fost severe. Nikita Hurșciov, liderul sovietic, își amintea mai târziu că „noi toți – și mai ales Stalin – am simțit victoria ca pe o înfrângere în fața finlandezilor. A fost o înfrângere periculoasă pentru că arăta inamicilor noștri că URSS este un colos cu picioare de lut“.
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, istoricul Silviu Miloiu, președinte al Asociației Române de Studii Baltice și Nordice, arată desfășurarea pas cu pas a acestui conflict, dar și cum istoria se repetă într-o anumită măsură în Ucraina, unde Rusia e pe cale să câștige à la Pirus un război care ruinează ambele țări.
„Weekend Adevărul“: Pe 30 noiembrie 1939, Uniunea Sovietică invada Finlanda, în ceea ce avea să fie cunoscut drept „Războiul de iarnă“. Ulterior, pe 12 martie 1940, adică acum 85 de ani, Guvernul de la Helsinki accepta condițiile unei păci împovărătoare și cedarea unui important teritoriu. Cum arăta lumea, Europa în special, în anii premergători războiului și cum s-a ajuns la acest conflict?
Silviu Miloiu: În anii ’30, Europa deja era împărțită cumva între puterile totalitare și țările democratice – practic, avem două dintre țările care la Tratatul de la Versailles din 1919 fuseseră considerate paria în cadrul societății internaționale, Uniunea Sovietică și Germania. Ambele au acționat ca puteri revizioniste – acest revizionism care generează o cascadă de alte evenimente ce au dus, într-un final, la cel de-Al Doilea Război Mondial. În felul acesta și maniera în care era organizată pacea – așa cum fusese decisă prin ordinea mondială stabilită la tratatele de la Paris din 1919-1920 – s-a schimbat profund, ceea ce va duce la încercările din 1939 de a o mai păstra cumva în Europa. Numai că fiecare dintre puterile mari înțelegea pacea diferit.
În ce fel?
Pe de o parte, Franța și Marea Britanie încercau să conserve nu doar pacea, cât și echilibrul continental. Pe de altă parte, state precum Germania sau Uniunea Sovietică acționau în sensul de a schimba ceea ce fusese deja stabilit în cadrul ordinii mondiale de după Primul Război Mondial. Și așa se ajunge la negocierile din primăvara anului 1939, care cred că sunt foarte interesante. E vorba despre negoceri în care se încearcă cumva ținerea în frâu a Germaniei lui Hitler de către o potențială coaliție stabilită între Marea Britanie, Franța și URSS. Numai că negocerile, care s-au desfășurat la Moscova începând din primăvara anului 1939, au pus față în față, în mod clar, niște puteri cu perspective și valori diferite, cu atitudini și ambiții diferite.
Războiul iernii a distrus o parte a Finlandei. FOTO: Getty Images
Jocul pervers al sovieticilor
Cum a jucat la două capete Moscova?
Uniunea Sovietică nu era departe, în realitate, de Germania – în esența lor niște totalitarisme antidemocratice, ce-i drept, cu forme de manifestare oarecum diferite. Cele două state aveau o perspectivă comună asupra situației internaționale, diferită decât cea a Marii Britanii și a Franței, state democratice încă în acel moment. În ciuda speranțelor că o coaliție între Marea Britanie, Franța și Uniunea Sovietică va ține în frâu Germania și în felul acesta va putea să preîntâmpine un război mondial, în realitate o lovitură neașteptată în planul relațiilor internaționale îi va duce la aceeași masă pe Hitler și pe Stalin.
Vă referiți la celebrul pact Ribbentrop-Molotov, cunoscut la noi după ce a ciuntit țara. De ce a fost însă atât de important la nivel european și chiar mondial?
Așa e, Hitler și Stalin au bătut palma prin intermediul lui Ribbentrop și Molotov care s-au reunit la Moscova. Sigur că și Stalin a fost prezent fizic acolo, dar Hitler doar prin telefon. Cei doi miniștri de Externe au elaborat și semnat pactul Ribbentrop-Molotov, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, un pact care împărțea sferele de influență în Europa Centrală Răsăriteană între cele două mari puteri totalitare. Acesta a fost practic sfârșitul apocaliptic al ordinii mondiale din perioada interbelică și intrarea către cel de-Al Doilea Război Mondial.
Și cum și-au împărțit cele două mari puteri sferele de influență în jumătatea de Est a continentului?
Așadar, în acest pact, pentru Molotov s-au delimitat sferele de influență foarte clar, de exemplu în Polonia, în țările baltice, Finlanda, dar și în cazul României – singura referire făcându-se la Basarabia și acele teritorii care erau de puțin interes pentru Germania, dar de mare interes pentru Uniunea Sovietică. Până la urmă, o formulare destul de ambiguă a permis preluarea Bucovinei de Nord și a Ținutului Herței. În orice caz, aceasta a dus la eșecul încercării Marii Britanii și Franței de a mai salva ce se mai putea, dar totodată a dus și la începutul războiului mondial prin atacarea de către Germania nazistă a Poloniei la 1 septembrie 1939, urmată de atacarea de către Uniunea Sovietică a unei Polonii cvasi-înfrânte la două săptămâni și jumătate după aceea. În felul acesta, armata nazistă și cea sovietică s-au întâlnit pe cadavrul Poloniei îngenuncheate. După momentul îngenuncherii Poloniei, sigur că întreaga Europă centrală și răsăriteană era în pericol. Războiul mondial începuse pe data de 3 septembrie odată cu declarațiile de război ale Franței și Marii Britanii adresate Germaniei, iar Uniunea Sovietică se grăbește să își asume cât mai mult din prada pe care o stabilise împreună cu Hitler prin pactul Ribbentrop-Molotov. A făcut-o în așa fel încât, într-o politică de despicare piesă cu piesă a ordinii internaționale din Europa răsăriteană și în nord, a început să-i cheme pe emisarii țărilor baltice rând pe rând la Moscova unde li s-au impus tratate care, chipurile, ar fi trebuit să asigure securitatea regională, dar care în realitate impuneau prezența Uniunii Sovietice și a Armatei Roșii cu trupe pe teritoriul țărilor baltice.
Ce s-a întâmplat atunci, mai exact?
Armata Roșie a invadat treptat țările baltice, iar prima care a avut de suferit a fost Estonia, care a trebuit să treacă prin experiențe absolut dramatice ale negocierilor de la Moscova și a trebuit să încheie tratatul din 30 septembrie 1939. La fel s-a întâmplat apoi cu Letonia, pe 5 octombrie, dar și cu Lituania, pe 10 octombrie. Practic, am asistat la o adevărată cavalcadă de asemenea inițiative diplomatice ale Uniunii Sovietice, care au fost întotdeauna asociate cu presiuni foarte mari, presiuni militare, cu mobilizare, cu amenințare, adică exact toate acele lucruri pe care Uniunea Sovietică se angajase că nu le va face prin tratatele pe care ea însăși le semnase, ba chiar uneori chiar le inițiase în anii ’30.
Cerințe la extreme
Următoarea pe listă a fost Finlanda. Cum au acționat rușii, în primă fază?
Așa e, în felul acesta s-a ajuns practic și la situația Finlandei, pentru că ea nu era privită în mod diferit față de celelalte state baltice în pactul Ribbentrop-Molotov. Pe 5 octombrie 1939, guvernul finlandez a fost invitat să trimită o delegație la Moscova pentru a discuta chestiuni politice concrete. Deci cam acesta a fost începutul negocerilor dintre Uniunea Sovietică și Finlanda. Ce-i drept, până în acel moment, sovieticii fuseseră destul de activi, iar Derevjanski, ministrul plenipotențiar sovietic de la Helsinki, elaborase chiar un set de propuneri minimale și unul cu propuneri maximale pe care URSS să le aibă în vedere în relația cu Finlanda.
Ce solicitări aveau sovieticii în cele două variante?
Un program minimal care, sigur, pe lângă faptul că cerea Finlandei să cedeze insule din Golful Finic și să permită o bază navală și aeriană sovietică la Hanko, mai includea și cedarea unei părți a istmului Kareliei, a părții vestice a Peninsulei Pescarilor, de la Marea Barents. În programul maximal erau solicitări mult mai mari, printre altele, li se cerea finlandezilor să cedeze partea sud-estică a teritoriului din jurul Vyborg, în limba rusă, regiunea Pechenga de la Marea Barents. Și, sigur, pe lângă Hanko și celelalte aspecte pe care deja le-am invocat, la fel ca în cazul celorlalte state baltice, finlandezilor li s-ar fi cerut, potrivit acestui plan care va fi în realitate respectat, și semnarea unui tratat de asistență mutuală cu Uniunea Sovietică. Din punct de vedere diplomatic, acestea ar fi începuturile care au dus mai apoi la conflictul respectiv.
Tactica finlandeză
Se temeau sovieticii că Finlanda ar putea fi folosită de Germania pentru a ataca Uniunea Sovietică venind din zona baltică?
Exact acestea au fost motivele pe care le-au menționat sovieticii, printre altele. Finlanda a insistat că nu se pune problema să se întâmple acest lucru, dar nu au fost ascultați în timpul negocierilor. Exista, într-adevăr, o preocupare mai veche a sovieticilor că Germania ar fi intenționat să folosească Finlanda pe post de cap de pod pentru a ataca Leningradul.
Război pe schiuri în Finlanda. FOTO: Getty Images
Ce soluții au încercat finlandezii la masa negocierilor, pentru a opri din fașă invazia rusă?
Practic, Finlanda a trimis o delegație care, spre deosebire de cele baltice, nu s-a grăbit să ajungă la Moscova, ci a chemat un diplomat, pe Juho Kusti Paasikivi, viitorul președinte al Finlandei, să se deplaseze dinspre Stockholm către Moscova. Așa au încercat finlandezii să mai câștige puțin timp. Însă, în discuțiile pe care le-au avut la Moscova, Uniunea Sovietică, reprezentată de Molotov, uneori și de Stalin, a invocat faptul că, deși finlandezii insistă că nu vor ataca URSS și nu vor servi drept punte pentru un atac de către o altă mare putere, cu toate acestea, lucrul acesta se poate întâmpla. De fapt, poziția Finlandei în acel moment era una fermă de neutralitate, exact ceea ce i-au explicat membrii delegației finlandeze.
Putem spune că situația a semănat cu cea dinaintea invadării Ucrainei, când rușii au cerut Kievului să nu adere la NATO.
Așa e, Uniunea Sovietică a motivat în felul acesta, a apelat și atunci la argumentul nevoii sale de securitate, exact așa cum s-a întâmplat și acum în preliminariile războiului cu Ucraina. Însă nu a fost doar atât: mai târziu, în 1940, Uniunea Sovietică va insista în discuțiile cu Berlinul asupra anexării totale a Finlandei.
Care a fost reacția lui Hitler?
Nemții au spus un „nu“ hotărât, pentru că Hitler și Ribbentrop considerau că au făcut suficiente concesii Uniunii Sovietice. Între timp fusese impus tratatul care a sfârșit acest război cu Finlanda din 12 martie 1940 și fuseseră anexate țările baltice, Basarabia, Bucovina de Nord etc., iar Germania se simțea deja prea puternică pentru a fi de acord să mai facă alte concesii Uniunii Sovietice. În plus, la Berlin se considera că în vreme ce germanii își sacrificau viețile pentru a obține teritorii și zone de dominație, sovieticii le obțineau ca un fel de premiu de consolare din partea Germaniei. Așa că, germanii nu mai erau de acord să facă asemenea concesii, mai cu seamă că între timp au putut să constate și capacitatea aparent redusă a URSS de a purta un război modern în cazul Finlandei. De altfel, în acel moment, germanii erau destul de deciși să lanseze Operațiunea Barbarossa, prin urmare atacarea Uniunii Sovietice, așa cum s-a și întâmplat aceasta începând cu 22 iunie 1941.
Raportul de forțe: David contra Goliat
Cum au început ostilitățile în Finlanda?
Generalul Merezkov, care a condus această campanie în prima sa etapă, promisese că, în relativ puțin timp, o săptămână-două, îi va oferi pe tavă Finlanda lui Stalin. Și lucrul acesta era destul de agreat la Moscova, pentru că mai toți planificatorii militari, sursele de intelligence și așa mai departe considerau că, pe de o parte, Finlanda are o armată insuficient pregătită pentru un război modern – lucru perfect adevărat. Pe de altă parte, apreciau că, în momentul în care va începe războiul, va fi un colaps al apărării finlandeze, că mișcările de stânga se vor alinia Uniunii Sovietice. Este, de fapt, și prima formulă pe care o gândiseră sovieticii, prin stabilirea unui guvern-marionetă pe care ar fi dorit să-l impună la Helsinki, un guvern condus de comunistul Otto Wille Kuusinen.
Două armate biciute de iarnă s-au înfruntat în tranșeele din Finlanda. FOTO: Getty Images
Totuși, într-o primă fază, rușii au eșuat. Ce s-a întâmplat în prima etapă a ofensivei?
Socoteala de acasă a rușilor nu s-a potrivit cu cea din târg, pentru că, în realitate, finlandezii s-au dovedit un popor mult mai unit decât anticipaseră. Ceea ce nu au putut să înțeleagă sovieticii a fost susținerea pe care sistemul politic finlandez o avea din partea finlandezilor în general, inclusiv a celor de stânga, a celor mai mulți dintre cei de stânga. Rușii nu au înțeles această idee, acest sentiment patriotic, până la urmă, în sensul cel mai pozitiv i-a animat pe finlandezi, ceea ce a făcut posibil ca, în ciuda disproporției uriașe de forțe, lucrurile să meargă diferit de strategia pe care o aveau sovieticii.
Care era raportul de forțe în teren?
Practic, trupele sovietice din districtul militar Leningrad care au atacat dispuneau de superioritate de 3 la 1 ca număr de soldați, 80 la 1 în privința tancurilor, 5 la 1 în privința artileriei, 5,5 la 1 în domeniul aviației. Și aici trebuie ținut cont de faptul că și puținele tancuri, piese de artilerie sau avioane pe care le aveau finlandezii erau de modă veche și doar câteva fuseseră achiziționate la o dată recentă din Marea Britanie. În plus, foarte mulți dintre soldații finlandezi nu văzuseră niciodată un tanc și prima lor reacție a fost de a intra în panică, dar ulterior au reușit să identifice această metodă, celebrele cocktailuri Molotov, pentru a lupta împotriva sovieticilor. Așa că, dintr-o armată care totuși se temea și avea sentimentul acesta al inferiorității, armata finlandeză a devenit încrezătoare în forțele proprii și mai ales animată de acest ideal național care i-a făcut pe oameni să simtă că e un lucru absolut firesc să-și apere patria.
„Stalin, ca și Putin, a invocat în mod clar precedentul Petru cel Mare“
Cum au decurs ostilitățile în prima etapă?
Rușii au început pe trei mari linii de atac, iar cea mai importantă era istmul Kareliei, pe care îl dorea atât de mult Stalin pentru a duce cât mai către vest frontiera. Acolo forțele sovietice erau într-adevăr mult superioare din toate punctele de vedere. Finlandezii aveau plasate în apărare șase divizii conduse de generalul Hugo Ostermann. Undeva la dreapta lui, în zona de sud-vest a istmului Kareliei, era generalul Harald Öhquist care comanda trei divizii, apoi erau trei grupări de trupe de acoperire care acționau undeva în spatele Liniei Mannerheim, iar pe flancul stâng al trupelor, undeva între râul Voxi și lacul Ladoga, se afla Corpul 3 armată, condus de omul cel mai apropiat de Mannerheim, generalul Erik Heinrichs. Trebuie spus că aici erau și trupele cele mai experimentate ale finlandezilor. De asemenea, mulți dintre liderii armatei finlandeze în acel moment erau tinerii studenți care, în perioada Primului Război Mondial, primiseră formare militară în cadrul armatei germane, erau tinerii care erau nemulțumiți de rusificarea pe care o practica Rusia țaristă în acel moment în Marele Ducat al Finlandei și care în felul acesta încercau să câștige un statut separat de Rusia pentru țara lor. În fine, a doua grupare era cea care consta din Corpul 4 armată și era situată la nord de lacul Ladoga, condusă de generalul Johan Woldemar Hägglund. El avea o misiune destul de complicată pentru că era un spațiu vast la nord de Ladoga pe care trebuia să îl apere împotriva trupelor sovietice, iar Finlanda mai era apărată în zona de nord de generalul Viljo Einar Tuompo, el neavând nici măcar calitatea militară de care se bucurau ceilalți generali finlandezi pentru că se baza practic pe membri ai găzii civile, pe grăniceri, pe rezerviști.
Confruntările din războiul pentru Finlanda au fost extrem de sângeroase. FOTO: Getty Images
Cum erau dispuși de cealaltă parte sovieticii?
Spre deosebire de finlandezi, sovieticii erau foarte bine pregătiți, aveau Armata a 8-a în apropiere de Petrozavodsk cu 6 divizii de infanterie și 2 divizii de brigăzi de tancuri, undeva la vreo 130.000 de oameni și 400 de tancuri, ceea ce era o forță uriașă pentru armata finlandeză. Mai la nord era Armata a 9-a cu 5 divizii de infanterie, Armata a 14-a cu 3 divizii de infanterie, cu obiectivul de a pune mâna pe Petsamo cât de repede posibil. În total, aceste armate ajungeau la 140.000 de oameni și 150 de tancuri, deci era efectiv un avantaj net de partea Uniunii Sovietice.
Totuși, care au fost marile deficiențe ale rușilor?
S-a discutat foarte mult despre linia Mannerheim ca fiind esențială și oarecum asta a pornit și ca o scuză din partea sovieticilor pentru a spune de ce nu au reușit. În realitate, ea era o linie discontinuă, neterminată, multe dintre fortificații erau improvizate, unele erau din ciment, deci mai puternice, mai solide, dar foarte multe erau din lemn, din pământ, prin urmare e foarte departe mitologia rusă care s-a născut în jurul liniei Mannerheim. În plus, armata sovietică era mult slăbită după Marea Epurare a lui Stalin, care a ucis generalii cei mai capabili, în frunte cu Mihail Nicolaevici Tuhacevski. Fusese acea încercare a lui Stalin de a scăpa de toți liderii care i-ar putea pune la îndoială puterea, dar asta slăbise foarte mult armata sovietică și totodată o făcuse extrem de obedientă și foarte puțin flexibilă.
Ați amintit de patriotismul și de unitatea finlandezilor, dar ce tactici au folosit pentru a-i opri pe sovietici?
Una dintre tacticile favorite ale finlandezilor era să separe acel Goliat sovietic, unitățile mari sovietice, în mai multe unități mici, urmate de încercuirea acestora, apoi anihilarea lor treptată. Ei au ținut cont de câteva elemente fundamentale: au văzut că armata sovietică este inflexibilă, că de obicei urmează doar trasările cunoscute, că este foarte previzibilă și atunci atacau prin acele zone unde o simțeau mai slabă, încercau să o slăbească treptat, iar prin aceste tactici reușeau să o anihileze. Sigur că această primă ofensivă pe care au desfășurat-o sovieticii împotriva istmului Kareliei și la nord, în încercarea de a tăia Finlanda în două sau de a pătrunde direct către capitala Helsinki, a fost un insucces și deja după cea de-a doua ofensivă, din 15 decembrie, a fost limpede că planul de a cuceri Finlanda în două săptămâni eșuase. La 23 decembrie, finlandezii au executat un contraatac prin diviziile a șasea și întâi, ceea ce practic a dus la eșecul planului Ladoga, ce ar fi trebuit să se concretizeze în dislocarea întregului dispozitiv de apărare al finlandezilor. Iarăși un lucru foarte important este modalitatea în care sovieticii au tratat problema afluirii trupelor pe front pentru că, de foarte multe ori, se crea haos, erau foarte prost organizați și în felul acesta creau apărătorilor posibilitatea de a utiliza tactici îndrăznețe în vederea îngreunării avansului sau chiar opririi avansului din partea sovieticilor. O altă bătălie importantă în această etapă a fost bătălia de la Suomussalmi, care a debutat în momentul în care Divizia 163 condusă de generalul Zelenţov a înaintat la începutul lunii decembrie de la baza sa de la Uhkta, prin pădure, în scopul de a captura oraşul Oulu. Dacă le reușea, Finlanda ar fi fost tăiată în două. Însă rușii au fost învinși.
Victorie à la Pirus pentru ruși
Când a început să se schimbe situația pe front?
Undeva spre Anul nou era destul de limpede că întreaga acțiune ofensivă a Uniunii Sovietice era un eșec de proporții. De altfel, a fost momentul pe care l-a sesizat și Stalin, care l-a desemnat pe comandantul Districtului Militar Special Kiev, pe generalul Semion Timoşenko, să fie comandant al forțelor sovietice de atac împotriva Finlandei. A fost o nouă etapă și a început printr-o largă reorganizare a forțelor militare pe care le aveau la dispoziție sovieticii pentru a putea să facă față unui război modern, așa cum se dovedea, din ce în ce mai mult, că finlandezii au învățat să-l poarte.
Care a fost desfășurarea de forțe din a doua etapă?
În februarie 1940, sovieticii au declanșat un nou atac împotriva Finlandei, un atac care a dus, de exemplu, pe teatrul de operațiuni din istmul Kareliei, cel principal, nu mai puțin de 25 de divizi, 8 brigăzi blindate, 17 regimente de artilerie – cam 600.000 de oameni, 3.137 de tunuri, dintre care o treime de calibru greu, și 2.000 de tancuri. Aceasta era o superioritate absolut copleșitoare de 4 la 1 la număr de soldați, de 20 până la 30 la 1 în privința artileriei și la fel în privința tancurilor și aviației. Acesta a fost modul în care Timoşenko a regândit. El a vrut să fie sigur, s-a dus cu forțe să fie atât de nimicitoare, de devastatoare, încât să-i asigure câștigul. Într-adevăr, deși cu mare greutate, linia defensivă finlandeză a fost străpunsă și s-a deschis drumul spre Viipuri. Sigur, a mai fost un element foarte important: iarna grea, care cumva i-a ajutat pe sovietici pentru că au putut să traverseze inclusiv spațiul maritim cu blindate și să cadă undeva în spatele pozițiilor defensive finlandeze. Această lună, februarie, practic, este etapa în care lucrurile devin ceva mai clare. Era vizibil și pentru finlandezi că apărarea lor nu putea să dureze la infinit.
Un compromis scump
Rusia a câștigat în cele din urmă războiul iernii, dar cu un preț uriaș, la fel cum se profilează în Ucraina…
În 1940, devenise clar și pentru sovietici că Finlanda era o nucă tare și că nu ar trebui să-și facă o ambiție excesivă din cucerirea întregii țări. Și tocmai de aceea, foarte curând, sovieticii au renunțat la guvernul-marionetă pe care doreau să-l pună la Helsinki. Pur și simplu, dacă înainte era menționat frecvent de TASS, în 1940 este uitat de agenția sovietică de presă și încep niște negocieri la Stockholm, între Finlanda și URSS. Negocieri care au fost cumva și grăbite de faptul că Marea Britanie și Franța încercau să facă ceva în perioada aceasta a „războiului ciudat“ – „The Phoney War“ sau „Drôle de guerre“. Se luase în calcul posibilitatea de a antrena întreaga Scandinavie în război printr-o forță expediționară anglo-franceză care să se deplaseze spre nordul continentului și ulterior să ajungă în Finlanda pentru a ajuta la continuarea războiului. Era un scenariu pe care Stalin nu și-l dorea pentru că voia totuși ca să nu ajungă într-un război și cu puterile occidentale, având în vedere că era nesigur totuși pe o alianță pe termen lung cu Hitler. Așa că negocierile păreau o cale de rezolvare pentru cele două părți.
Și la ce compromis a ajuns în final?
În condițiile în care deja prin intermediul ambasadelor sovietice și finlandeze de la Stockholm s-au discutat anumite elemente de bază pentru negocierile ulterioare, pacea a fost semnată la Moscova la 12 martie 1940, o pace care a costat scump Finlanda. I-a costat cam o zecime din teritoriu, termenii de pace au depășit chiar cerințele inițiale ale lui Stalin, pentru că de data aceasta, în plus față de baza navală de la Hanko și insulele din Golful Finic, sovieticii au reclamat și întreaga provincie Viipuri, până la linia unde fusese frontiera imperiului lui Petru cel Mare. De altfel, Stalin, ca și Putin, a invocat în mod clar precedentul Petru cel Mare. Peninsula Hanko a fost închiriată Moscovei pe un termen de 30 de ani, ceea ce dădea URSS-ului o bază navală de unde putea controla întreaga zonă nordică a Golfului Finlandei. De asemenea, cele două țări s-au angajat să nu încheie nicio alianță îndreptată una împotriva celeilalte. În total, Finlanda pierdea 28.000 de km², o zonă importantă, cu 316.000 de hectare de teren arabil, 2.500.000 de hectare de pădure. Din punct de vedere demografic uman, pierderile erau foarte mari: războiul a costat viața a aproximativ 15.000 de finlandezi, dar mult mai mulți sovietici, aproape 50.000 de soldați și-au pierdut viața.
„Rusia nu poate spune că a câștigat cu adevărat, oricâte victorii ar avea pe front“
Privind în urmă, putem spune că a fost o victorie à la Pirus, iar rușii au pierdut practic mai mult decât au câștigat. Seamănă cumva această victorie din Finlanda cu cea a Rusiei, care se profilează în Ucraina, dar cu pierderi uriașe la toate capitolele?
Tanc distrus în război. FOTO: Getty Images
Exact așa a fost, pentru că au pierdut foarte mult, atât în ceea ce privește resursele umane importante, valoroase, resurse materiale foarte importante, pentru că au trebuit să refacă practic armata după această semivictorie. Moral au pierdut foarte mult pentru că mai toate puterile au început să desconsidere armata sovietică, să considere că aceasta nu este de fapt un factor important în economia războiului și că, în realitate, URSS este într-adevăr „un colos cu picioare de lut“. Apoi opinia publică, mai ales în SUA, se mobilizase foarte puternic în favoarea finlandezilor și, evident, pentru condamnarea Uniunii Sovietice. În plus, foarte mulți dintre intelectualii europeni care au avut tendința de a simpatiza cu sovieticii, unii chiar și după ce văzuseră ce se întâmplase cu procesele stalinismului, au devenit din ce în ce mai critici față de Uniunea Sovietică. Poziția slăbită pe plan internațional a fost ca un duș rece pentru sovietici, conducând la o adevărată nevoie de reformă.
Există și alte elemente comune între cele două războaie, cel ruso-finlandez, respectiv cel de acum dintre Rusia și Ucraina?
Foarte adevărat, ele există. Și în cazul Finlandei, și în cazul Ucrainei, așteptările inițiale s-au dovedit a fi nerealiste. Vorbim aici de estimările pe care chiar serviciile de informații sovietice le făcuseră acum aproape nouă decenii și la fel s-a întâmplat și acum cu serviciile de intelligence rusești. Ulterior s-a văzut că, totuși, ideea apărării unui mod de viață, ideea apărării națiunii este încă foarte importantă și ea poate să genereze, cu adevărat, o emulație în rândul cetățenilor și are impact pe termen lung. Pentru că, în mod clar, sentimentele față de Rusia, în etapa finală a războiului, după război, vor fi negative și asta va fi un impact pe termen foarte lung de acum înainte. Asta s-a întâmplat și după „războiul de iarnă“, când națiunea arbora drapeul în bernă, când au fost mari comemorări ale victimelor, iar lucrul acesta a dus pe termen lung la o anumită percepție asupra Rusiei. Prin urmare, aș spune că, dincolo de posibilele câștiguri teritoriale ale rușilor în Ucraina, pierderile sunt mult mai mari decât câștigurile și nu justifică, la nivel strategic, la nivel politic, la nivel economic, în niciun fel modalitatea în care deciziile s-au luat la Moscova.
Greșeala uriașă a Rusiei
Putem spune că și atunci, la fel ca acum, rușii și-au supraestimat puterea?
Cred că da. Este clar că și atunci și acum, Kremlinul și-a supraestimat capacitățile, a refuzat să înțeleagă că acest logos imperial pe care îl propune este respins de un etos național. Și, atunci și acum, putem vedea o coagulare în jurul unor valori care sunt foarte diferite față de valorile pe care Moscova încearcă să le impună.
Finlanda era neutră, dar chiar și așa, sovieticii au atacat-o. Și să ne amintim că înaintea războiului de acum s-a vorbit despre „finlandizarea“ Ucrainei, adică despre o neutralitate precum cea a Finlandei. Putem concluziona, fără teama de a greși, că nici în cazul Ucrainei această neutralitate nu ar fi însemnat că rușii nu vor ataca?
Absolut. De fapt, după Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică deja controla întregul spațiu răsăritean, și atunci, pentru Finlanda, strategia a fost să se replieze în jurul acestei politici de concesii față de Uniunea Sovietică. Ulterior, în perioada regimului Willy Brandt (n.r. – fost cancelar german) din Germania Federală, politologii germani au vorbit de conceptul acesta de „finlandizirung“, adică de cedare cumva benevolă în favoarea unei mari puteri. Revenind la finlandezi, într-adevăr, au trecut prin etapa aceasta de finlandizare, mai ales în timpul lungului regim al președintelui Urho Kekkonen, după care, de la începutul anilor ’80, este o poziție de adaptare cumva, iar ulterior, așa cum știm, Finlanda devine din ce în ce mai apropiată de NATO. Vorbim însă despre o apropiere care nu s-ar fi putut materializa fără această agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Din acel moment a fost clar că Rusia iese dintr-o logică a comportamentului, oarecum firesc, în relațiile internaționale. Sigur, un semnal a fost și războiul din Transnistria din 1992. Însă, peste timp, vorbind de acest război din Ucraina, a fost foarte limpede că ceea ce acceptaseră sovieticii în 1975, de pildă, și în perioada aceasta mai vastă de timp în care s-au desfășurat lucrările Conferinței de la Helsinki, nu mai este acceptat de elitele din jurul lui Putin. Prin urmare, Finlanda nu își poate asigura securitatea de una singură, așa că are nevoie de colaborare în interiorul NATO. Într-adevăr, chiar acum câțiva ani, părea aproape imposibil ca Suedia, de pildă, să fie membră NATO și destul de improbabil ca Finlanda să se alăture Alianței. Pentru că mai existau încă în Finlanda destul de mulți oameni asociați, să zicem, vederilor din perioada lui Kekkonen și care nu îndrăzneau să facă un pas mai departe.
Se poate spune că NATO a câștigat un aliat serios prin alăturarea Finlandei, la fel cum ar câștiga în cazul în care ar accepta Ucraina?
În acest moment, armata finlandeză este o armată foarte serioasă, foarte solidă. Sigur, există armata obligatorie, dar este și o armată care respectă foarte clar formarea militarilor, o armată în care nu sunt abuzuri sau sunt pe o scară foarte mică, există un profesionalism evident la nivelurile de conducere ale armatei finlandeze. Deci NATO a câștigat un aliat valoros. Capacitatea NATO de a riposta unui potențial atac al Rusiei a crescut în această perioadă. În oglindă, Rusia doar de pierdut a avut și are pentru că, pe de o parte, Ucraina, indiferent ce scenariu s-ar aplica acolo, în mod evident va avea perspectiva și dorința de a se ancora în jurul Occidentului. Nici Finlanda, dar nici Ucraina nu au putut fi ocupate de către ruși. Și atât timp cât Finlanda a rămas suverană, la fel cum va rămâne Ucraina, Rusia nu poate spune că a câștigat cu adevărat, oricâte victorii ar avea pe front.
Cine este Silviu Miloiu
Silviu Miloiu este președinte al Asociației Române de Studii Baltice și Nordice si prof. univ. dr. la Universitatea „Valahia” din Târgoviște. A elaborat o serie de monografii dedicate istoriei Europei Nordice și Baltice și unora dintre țările din regiune: Finlanda, Lituania. A elaborat, de asemenea, monografii și volume de documente care explorează istoria relațiilor României cu statele baltice și nordice. Este laureat al Premiului „George Iacobescu” pentru contribuții remarcabile aduse în domeniul istoriei relațiilor României cu Marea Britanie și integrării europene decernat de Ministerul britanic pentru Europa și de School of Slavonic & East European Studies. Este specializat, de asemenea, în istoria politicii externe româneşti în sec. al XX-lea.
Silviu Miloiu. FOTO: Arhivă personală
Din 2010 conduce în România o conferință anuală de Studii Baltice și Nordice, cel mai mare eveniment de acest gen din Europa de Sud-Est. A primit decorații și premii în Finlanda, Letonia, Lituania și Marea Britanie pentru excelență în studiile baltice și nordice, precum și în studii britanice. Cercetările sale au condus la peste 30 de cărți ca autor, editor sau coautor, precum și la 100 de articole și capitole științifice publicate la nivel internațional. A fost directorul mai multor proiecte de cercetare și organizatorul principal a peste 20 de conferințe internaționale.
Ministrul de Externe, Emil Hurezeanu, a povestit în emisiunea Insider politic, difuzată sâmbătă la Prima TV, când și în ce context l-a întâlnit pe miliardarul american George Soros.
Emil Hurezeanu. FOTO Insider politic / captură PrimaNews
Emil Hurezeanu, a fost întrebat dacă l-a întâlnit vreodată pe miliardarul american George Soros.
„Uitați ce e. În 2003, aveam o emisiune de televiziune care se numea „România mea”. La Antena 1 era emisiunea, eram freelancer. Şi a venit George Soros în ţară la un moment dat şi i-am luat un interviu – era un mecena respectabil, influent, cunoscut în întreaga lume – un interviu despre intenţiile lui în ţările răsăritene”, a răspuns Emil Hurezeanu.
„Nu am urmărit în mod special felul în care a făcut şi rău George Soros”
Hurezeanu a mărturisit că pe Viktor Orban l-a cunoscut mult mai devreme, când era jurnalist la radio Europa Liberă în anii ’80.
„În Ungaria, Soros e foarte diabolizat. Îmi amintesc de tânărul student Viktor Orbán, care uneori venea în cafeteria comună a tuturor departamentelor Europei Libere. Colegul maghiar, care făcea un fel de emisiune echivalentă cu Actualitatea românească, ni l-a prezentat, la München, prin 88-89: un tânăr cu părul lung, foarte anticomunist. Dacă nu mă înşel, era bursier Soros la Universitatea Oxford. Această schimbare s-a întâmplat între timp. Nu am urmărit în mod special felul în care a făcut şi rău George Soros şi fundaţiile lui. După câte ştiu eu, în general a făcut bine de-a lungul anilor, de-a lungul deceniilor”, a apreciat Emil Hurezeanu.
Despre George Soros
George Soros este un investitor și filantrop american de origine maghiară, născut în 1930 în Budapesta. A supraviețuit ocupației naziste din Ungaria și s-a mutat în Marea Britanie în 1947, unde a studiat la London School of Economics.
Ssuccesul său ca manager de fonduri speculative și activitatea sa filantropică sunt notorii. Este fondatorul Open Society Foundations, prin care a donat peste 32 de miliarde de dolari pentru diverse cauze progresiste și liberale.
Soros a jucat un rol important în căderea comunismului în Europa de Est și a susținut educația prin finanțarea Universității Central Europene.
În ianuarie 2025, președintele american în exercițiu la acea vreme, Joe Biden, i-a acordat medalia prezidențială a libertății, cea mai înaltă onoare civilă a SUA, lui și altor 18 personalități, incluzând vedete, activiști, donatori și politicieni democrați.
Tot în ianuarie, Călin Georgescu a declarat că va interzice rețeaua construită de George Soros. Declarațiile sale cu privire la un atac NATO asupra Rusiei au fost preluate de agenția de presă rusă și de un podcaster american.
Potrivit Gândul, Fundația Soros, înființată de controversatul miliardar George Soros, ar fi fost în spatele tuturor mișcărilor de protest împotriva proiectului minier de la Roșia Montană, în mod direct sau prin ONG‐uri intermediare.
O plajă din Grecia este cea mai frumoasă din lume, iar mulți turiști o consideră un „adevărat paradis”. A devenit una dintre principalele atracții ale Greciei în 2025.
Față de acum patru ani, Grecia a urcat în top cu 23 de locuri. Plaja despre care se tot vorbește este Elafonisi, apreciată pentru că are nisip roz și fin, trasee spectaculoase și plaje întinse. Turiștii vin deseori între mai și septembrie, atunci când vremea este caldă.
„Este o experiență cum nu a fost alta. Ai senzația că te afli la marginea Pacificului, dar, de fapt, ești în Creta, Creta”, „Marea este curată, de un albastru intens, sărate și face minuni dacă ai artrită (…) Se poate merge și cu mașina”, sunt doar două dintre comentariile pozitive ale turiștilor despre plaja Elafonisi, potrivit SpyNews.
Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan …
O persoană a fost ucisă și două rănite, sâmbătă, în orașul Mulhouse, dinestul Franței, într-un atac cu cuțit. Suspectul figura pe lista celor care prezintă risc de „terorism”, a anunțat canalul francez BFM TV, citând procuratura locală.
Un mort și doi sunt răniți grav. FOTO Facebook Michèle Lutz
Un suspect a fost arestat. Motivul atacului sau identitatea acestuia nu au fost încă dezvăluite, relatează AFP și Reuters, citate de Agerpres.
Bărbatul se află în dosarul de prelucrare a datelor pentru prevenirea radicalizării cu caracter terorist, a declarat procurorul Nicolas Heitz, care s-a deplasat la fața locului.
Doi polițiști sunt în stare gravă
Doi polițiști municipali au fost răniți, unul la carotidă și celălalt la torace, iar alți trei polițiști municipali ar fi fost răniți mai ușor, a mai spus procurorul.
La locul incidentului este așteptat să ajungă, în cursul serii, ministrul de Interne, Bruno Retaileau.
Incidentele au avut loc cu puțin timp înainte de ora 16.00 (15.00 GMT), în marja unei demonstrații de susținere a Republicii Democrate Congo, care se confruntă în est cu o ofensivă a mișcării armate M23, susținută de Rwanda.
Suspectul, născut în Algeria, are obligația de a părăsi teritoriul francez (OQTF), potrivit unei surse sindicale.
El se află sub control judiciar cu arest la domiciliu.
„Oroarea tocmai a cuprins orașul nostru. „Pista teroristă pare să fie plauzibilă în acest moment. Acest lucru trebuie confirmat în mod firesc pe cale judiciară”, a deplâns primarul orașului, Michcle Lutz, într-un mesaj postat pe Facebook.
Imaginile din prima linie postate de operatorii de drone ucraineni arată soldați ruși, care au suferit în mod clar răni la picioare, unii încă bandajați, folosind cârje în zonele de luptă.
Armata rusă trimite soldați răniți, inclusiv în cârje, înapoi pe linia frontului pentru a lupta, dezvăluie CNN, care publică mai multe înregistrări video și mărturii. Mulți soldați răniți sunt vizați de dronele ucrainene în timp ce încercau să fugă.
„Rușii reciclează răniții înapoi în luptă”, a declarat un oficial occidental, referindu-se la înregistrări video cu „trupe în cârje care sunt împinse înapoi în linie”.
Utilizarea soldaților răniți este un semn că Moscova își gestionează problemele tot mai mari de personal fără o mobilizare generală mai largă, care ar fi nepopulară în rândul claselor de mijloc urbane din Rusia, potrivit oficialului, care a vorbit cu CNN sub rezerva anonimatului pe acest subiect.
O înregistrare video făcută din dronă în ianuarie, postată de brigada a 59-a ucraineană activă în jurul orașului strategic Pokrovsk, arată un soldat rus folosind câte o cârjă sub fiecare braț pentru a încerca să ajungă la adăpost. El se mișcă încet, deși probabil că aude drona ucraineană deasupra sa și își dă seama că este în pericol.
Forțat să se întoarcă pe front
Alte înregistrări video arată redistribuirea forțată a răniților către linia frontului. Una dintre ele arată un rănit al cărui nume nu este dezvăluit de CNN, pentru siguranța sa, care era târât de bărbați în uniformă din fața unui spital militar din orașul Yeysk din sudul Rusiei, regiunea Krasnodar.
„Ce naiba faceți cu mine, de ce? Am fost operat ieri, la naiba!”, spune el. Întorcându-se spre cameră, el adaugă: „Eu… mă adresez tuturor locuitorilor Rusiei și vreau să arăt tuturor ce se întâmplă cu unul dintre soldații noștri demni din Forțele Armate ale Federației Ruse”. În interiorul vehiculului, el își arată piciorul grav rănit, unde o rană mare a fost operată recent, spune el. De asemenea, el își ridică mâna rănită. „Nu am un deget; mi l-au și cusut ieri. Mă pot deplasa doar cu ajutorul cârjelor”.
El spune că îl așteaptă o călătorie de opt ore pe drumuri proaste pentru a se întoarce în orașul Lugansk, aflat în prima linie a frontului.
Un alt videoclip postat de bloggeri militari ruși, aparent luna trecută, arată mai mulți soldați răniți, membri ai unei unități, aparent din Armata a 20-a, într-o pădure, purtând veste antiglonț și echipament militar. „Am luptat de cinci ori, am suferit două răni grave și o leziune cerebrală gravă”, spune un soldat. Acesta susține că spitalul l-a declarat apt doar pentru serviciul fără arme. Un alt soldat spune, uitându-se la colegii răniți care se târăsc pe lângă el: „Îi duc pe băieții cu cârje să primească armele”.
Un oficial ucrainean din cadrul serviciilor secrete de apărare a declarat că, în ultimele șase luni, au observat o apariție a soldaților ruși răniți în „zone de luptă activă”. Acesta a atribuit utilizarea răniților drept o încercare a comandanților de a ascunde pierderile și incapacitatea lor de a aduce și scoate trupele din zonele de luptă atunci când este necesar.
A fugit din Rusia ca să nu fie trimis înapoi pe linia frontului
Au fost și cazuri în care soldații au evitat la limită redistribuirea. CNN a vorbit cu un soldat rus care a fost rănit în timpul confruntărilor din jurul Vovceansk, care a primit un tratament limitat și apoi o lună de concediu. Auzind că răniții sunt trimiși înapoi pe linia frontului, el a fugit din Rusia. CNN a văzut documente care îi confirmă relatarea, dar nu dă detalii, pentru siguranța sa.
„Am fost în spital timp de o lună”, a spus el, „iar ei nu extrag șrapnelul la nimeni. Doar pun niște unguent și asta e tot. Când rana se vindecă puțin, te externează”. El a spus că s-a recuperat în apropiere de Moscova, într-o unitate de amputați, sau cei imobilizați sau în cârje, care aveau dreptul la o lună de vacanță atunci când erau din nou sănătoși. „Dar nu au voie să părăsească unitatea”, a mai spus el. „Acesta este ceea ce se numește «un regiment de recuperare». Ei petrec o lună acolo și îi aruncă înapoi la război”.
Acesta a descris situația drept un „bilet doar dus”, probabil conceput pentru a reduce plățile compensatorii pentru familii: „Ei plătesc 3 milioane de ruble pentru unele răni. Trimit invalizii înapoi pe front… pentru a evita plata banilor. Dacă persoana este dispărută, familia nu primește bani. Pentru dovezi este nevoie de un cadavru, iar dacă nu există un cadavru, asta este, îmi pare rău, la revedere”.
Siegfried Mureșan, deputat conservator al Parlamentului European, a reacționat la cele mai recente atacuri ale miliardarului Elon Musk la adresa României și a făcut un apel către români să nu se lase intimidați.
„Dacă proprietarul Tesla scrie două mesaje despre România în timp de câteva ore, dintre care unul despre Buzău și unul despre un ONG din România, nu o face fiindcă îi pasă de România. Nu o face fiindcă îl interesează în mod deosebit ce se întâmplă la Buzău. Nu o face fiindcă îi pasă de oamenii din România.Nu o face fiindcă îi pasă de democrația de la noi „O face fiindcă vrea să influențeze alegerile din România”, a scris, sâmbătă, pe Facebook,Siegfried Mureșan.
Siegfried Muresan: „Îl susține pe extremistul Georgescu”
Reacția eurodeputatului vine după ce Elon Musk a criticat în mod superficial organizația Repatriot și pe judecătoarea CCR Iuliana Scântei, pe care a acuzat-o nefondat că ar fi influențat anularea alegerilor prezidențiale.
„O face fiindcă îl susține pe extremistul Georgescu. Elon Musk și Călin Georgescu susțin împreună lucruri care nu sunt bune pentru România. Să nu ne lăsăm intimidați.Cel mai important lucru: informați-vă bine, gândiți cu mintea voastră și nu puneți în pericol viitorul României”, a mai scris Siegfried Mureșan pe Facebook.
Elon Musk: „Soros & USAID subminează democrația în România”
Într-o postare pe X, în care a distribuit un text cu informații false al propagandistului Mario Nawfal, Elon Musk, șeful Comisiei pentru eficienţă guvernamentală din SUA (DOGE), susține că miliardarul George Soros și Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) ar submina democrația în România.
Nawfal a susținu în textul publicat pe X, inspirat dintr-o altă postare falsă, că așa-numita „rețea Soros” ar fi influențat anularea alegerilor prin consiliera prezidențială Sandra Pralong, care ar face parte din ONG-ul Repatriot ca și Iuliana Scântei, judecătoare la Curtea Constituțională a României.
Judecătoarea Iulia Scântei a dezmințit, pentru Mainnews.ro, că ar avea vreo legătură cu organizația Repatriot.
Alianţa pentru Unirea Românilor a anunțat, sâmbătă, că a strâns peste 200.000 de semnături pentru Călin Georgescu, numărul prevăzut de lege pentru depunerea candidaturii acestuia la alegerile prezidențiale fiind atins la acțiunea din Piața Constituției.
„Strângerea de semnături continuă și în Piața Constituției, acolo unde s-au adunat peste 3.000 de români care cer reluarea turului II al alegerilor prezidențiale”, a transmis AUR.
O parte dintre persoanele adunate începând cu ora 11.00 în Piaţa Constituţiei au plecat după circa o oră în marş spre Piaţa Victoriei, unde continuă protestul şi acţiunea de strângere de semnături pentru candidatura lui Călin Georgescu.
Termenul limită pentru depunerea candidaturilor la alegerile prezidenţiale este 15 martie.
AUR: s-au adunat semnăturile necesare depunerii candidaturii lui Georgescu. FOTO Facebook AUR Ilfov
Amintim că, la adunarea din Piaţa Constituţiei a fost prezent și Călin Georgescu, care s-a adresat susţinătorilor săi şi a semnat pentru candidatură.
Participanţii la adunare, printre care sunt şi membri ai AUR, poartă steaguri tricolore, şi scandeaz sloganuri pro Călin Georgescu, cerând reluarea turului doi al prezidențialelor, dar și împotriva lui Marcel Ciolacu:
„Georgescu, preşedinte”, „A plecat Dulapul, să plece și Ciolacu!”„Libertate, libertate”, „şi „Georgescu, Georgescu”, Turul doi înapoi”.
La 30 ani de la războiul rece și războiul din Iugoslavia, turiștii din întreaga lume sunt curioși să descopere Europa de Est, dar mai ales, regiunea balcanică. România, Polonia, Ungaria și Bulgaria au atras un număr mare de turiști în ultimii ani. Dar acum, o altă țară a devenit o mare atracție.
Este vorba de Bosnia și Herțegovina și a făcut parte din fosta Iugoslavia. Prețurile sunt mici, iar peisajele de vis. Bosnia și Herțegovina are o vreme excelentă în lunile de vară. Turiștii o adoră pentru peisajele rurale, o coastă drăguță și o cultură urbană uimitoare.
Mulți vizitează Sarajevo, pentru a vedea confluența fascinantă dintre Est și Vest din capitala orașului unde asasinarea prințului austriac Franz Ferdinand a declanșat Primul Război Mondial. Orașul are o populație diversă: locuitorii sunt de religie musulmană, iudaică, catolică și ortodoxă. Este orașul bisericilor, dar și al minaretelor, moscheilor și domurilor. În hanurile acestui oraș, turiștii vin să savureze un pahar de vin de la cele mai excelente crame.
Bosnia este o destinație excelentă pentru turiștii activi, având trasee montane pe vârfuri calcaroase. De asemenea, mulți turiști practică raftingul pe ape albe prin canioane stâncoase. Sarajevo a găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă în 1984.
Peisajele par să fie de vis: cascade turcoaz, lacuri și râuri, cum ar fi râul Una, precum și păduri care încă acoperă 50% din țară sau parcuri naționale precum Rezervația de păsări Hutobo Blato, inclusă pe lista UNESCO, potrivit Spynews.
Țara este una descentralizată, compusă din Federația Bosniei și Herțegovinei, Republica Srpska și Districtul Brcko care este condus de un guvern local. Găzduiește bosniaci, sârbi, croați, precum și minorități de evrei, rromi, albanezi, muntenegreni, ucraineni și turci. Populată din Neolitic și țară gazdă a primilor indo-europeni, precum celți și ilirici, din secolele 6-9 d.Hr., a fost ocupată de slavi și în secolul 14 a fost înființat Regatului Bosniac. Acesta a fost anexat de Imperiul Otoman până în secolul al 19-lea, iar în tot acest interval, turcii au răspândit islamul. Bosnia a fost anexată de Imperiul Austro-Ungar, iar după Primul Război Mondial, a făcut parte din Regatul Iugoslaviei, care a devenit Republica Federală Socialistă Iugoslavia după al Doilea Război Mondial.
Din 1992, după proclamarea independenței și în urma războiului cu guvernul de la Belgrad, Bosnia a devenit țară suverană în urma semnării acordului de la Dayton. Din 2010, Bosnia și Herțegovina negociază pentru aderarea la UE și NATO.
Motivul real pentru care se numește „Bosnia și Herțegovina” și nu doar „Bosnia” este înțelegerea făcută de după războiul cu fosta Iugoslavie. Herțegovina este o regiune sudică cu ieșire la Marea Adriatică.
Localnicii Herțegovinei sunt cunoscuți ca herțegovinieni. În timp ce populația Herțegovinei de-a lungul istoriei a fost amestecată din punct de vedere etnic, războiul bosniac din anii 1990 a avut ca rezultat o curățare etnică în masă și o deportare la scară largă a minorităților.
Populația Herțegovinei este alcătuită din croați, bosniaci și sârbi. Nu există o graniță oficială între Bosnia și Herțegovina. Denumirea „Herțegovina” era utilizată pentru regiune din vremea ocupației otomane.
Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan …
Ziarul conservator american The New York Post, cunoscut drept preferatul președintelui american Donald Trump, a titrat pe prima pagină, în ediția de vineri, că adevăratul dictator este liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, nu Volodimir Zelenski.
Donald Trump a anunțat că se va întâlni cu Putin pentru a pune capăt războiului FOTO SHUTTERSTOCK
Alături de o fotografie mare cu Putin, publicația a scris mare, într-un mesaj adresat președintelui Trump: „Acesta e un dictator”.
Articolul este semnat de editorialistul Douglas Murray și se întitulează „10 adevăruri despre războiul Ucraina-Rusia pe care le ignorăm pe riscul nostru”.
Primul este că „Vladimir Putin a început acest război, în pofida a ceea ce a afirmat Trump cu câteva zile în urmă”.
Trump are dreptate să sublinieze că războiul „nu ar fi trebuit să înceapă niciodată”, dar adevărul incontestabil este că a fost declanșat de președintele rus nu de cel ucrainean.
Murray enunță motivele pentru care Putin este indiscutabil un dictator.
„Putin a condus Rusia cu un pumn de fier KGBist de la venirea la putere în 1999. El a înăbușit cu cruzime mass-media independentă, a pus capăt alegerilor libere și corecte, a zdrobit societatea civilă și și-a ucis adversarii politici. Și nu doar între granițele Rusiei, ci în întreaga lume. Oamenii care trăiesc în Rusia și își exprimă orice fel de opoziție față de război ajung la închisoare.”
În schimb, subliniază autorul, Zelenski nu este dictator, ci un politician care a câștigat alegerile prezidențiale din 2019, care au fost libere și corecte.
Zelenski „are o rată de aprobare de 57%, nu de 4% așa cum a susținut Trump. Spre deosebire de Rusia, Ucraina are o mass-media independentă vibrantă, care cere socoteală guvernului – în ciuda afirmațiilor contrare din partea trollilor pe internet și a botilor ruși.
Indiferent dacă Zelenski va fi reales sau nu, Putin va fi întotdeauna reales în Rusia. Pentru că alegerile lui sunt escrocherii, concursuri de frumusețe. Putin nu a câștigat alegeri libere și corecte în viața lui. Pentru că nu se țin.”
În 2017, presa americană scria că The New York Post este ziarul preferat al lui Trump, care a menținut contacte frecvente cu proprietarul acestuia, magnatul Rupert Murdoch.
Într-un atac fără precedent la adresa președintelui ucrainean, în contextul inițierii discuțiilor cu Rusia în vederea unui acord de pace în Ucraina, Trump l-a etichetat pe Zelenski drept „dictator fără alegeri”.
Președintele american nu s-a oprit aici, acuzându-l pe Zelenski de necooperare, grosolănie și aroganță după ce a refuzat să semneze un acord cu SUA privind furnizarea a 50% din exploatarea minereurilor rare ucrainene, acord pe care președintele ucrainean nu-l consideră favorabil în forma propusă de administrația Trump.
Internat în spital de o săptămână cu diagnosticul de pneumonie bilaterală, Papa Francisc nu se află în pericol de moarte, dar nu este încă vindecat, a declarat vineri unul dintre medicii săi, Sergio Alfieri, într-o conferință de presă organizată la spitalul Gemelli din Roma.
Papa Francisc. FOTO Captură Video Youtube Vatican News
„Este el în afara oricărui pericol? Nu. Dar întrebarea care se pune este dacă se află în pericol de moarte, iar răspunsul este tot nu”, a declarat Alfieri într-o conferință de pres, transmite Reuters, citată de Agerpres.
Măsuri de precauție
Conform medicului Sergio Alfieri, citat și de DPA, starea medicală a Suveranului Pontif în vârstă de 88 de ani rămâne complexă. El nu a oferit alte detalii, dar a precizat că este important că papa Francisc face progrese în lupta cu boala.
Prin urmare, „ca măsură de precauție”, chiar dacă nu este conectat la vreun aparat și glumește cu vizitatorii săi, este oportun să rămână în spital „cel puțin toată săptămâna viitoare”, a adăugat el.
„Dacă îl trimitem înapoi la Santa Marta (numele reședinței sale din Vatican, n.r) va începe să lucreze din nou ca înainte”, a argumentat medicul.
Jorge Bergoglio (numele de naștere al Papei Francisc) este recunoscut pentru ritmul frenetic în care lucrează, în ciuda vârstei, spre marea nemulțumire a medicilor săi care îi tot spun să încetinească.
„Sunt complet încrezător în luciditatea Papei”
Papa Francisc a fost internat, inițial, cu diagnosticul de bronșită, dar în urmă cu câteva zile medicii i-au schimbat diagnosticul în pneumonie bilaterală.
În ultimele ore, unii cardinali au vorbit deschis despre posibilitatea unei demisii. Pentru cardinalul italian Gianfranco Ravasi, Francisc ar putea demisiona„dacă întâmpină dificultăți serioase în îndeplinirea serviciului său”.
„Va avea ultimul cuvânt, în conștiință”, a spus el într-un interviu publicat vineri în cotidianul Il Corriere della Sera.
„Sunt complet încrezător în luciditatea Papei”, a asigurat cardinalul francez Jean-Marc Aveline, arhiepiscop de Marsilia. „Este liber și (…) dacă consideră că este cel mai bun lucru pentru binele Bisericii, o va face”, a adăugat el, referindu-se la eventualitatea unei demisii.
Declarațiile vin într-un context de tensiune în jurul papei argentinian: informații false de pe rețelele de socializare raportează moartea lui și voci, în special în cercurile conservatoare americane, se ridică pentru a cere ca „pagina Bergoglio să fie întoarsă”.
„Pe Internet și pe site-urile americane există un puternic curent anti-Bergoglio: chiar dacă nu este niciodată explicit, arată clar o dorință de schimbare care se exprimă și prin știri false”, a mai declarat cardinalul Gianfranco Ravasi, menționând că „există o polarizare puternică”.
Papa a reușit să-și depășească problemele de mobilitate din cauza supraponderalității și a durerilor de genunchi folosind un scaun cu rotile. Dar dificultățile sale de respirație, pentru un octogenar căruia i s-a îndepărtat lobul superior al plămânului drept la vârsta de 21 de ani, ridică mai multe întrebări. În mai multe rânduri de la începutul anului, Episcopul Romei a fost nevoit să anuleze întâlniri oficiale și să delege citirea textelor sale, sau chiar să se oprească în mijlocul liturghiei, cu vocea tăiată.
Traficantul de droguri Mohamed Amra, care se ascundea după evadarea sa sângeroasă de acum nouă luni, a fost arestat în România. Anunțul a fost făcut de Bruno Retailleau, ministrul de Interne din Franța.
Mohamed Amra a fost prins în România Foto: X
Ministrul de Interne din Franța, Bruno Retailleau, a transmis, pe platforma X, un „mulțumesc călduros României pentru cooperarea decisivă” care a dus la reținerea lui Mohamed Amra. Acesta a fost capturat în municipiul București, sâmbătă, 22 februarie.
„Polițiștii Direcției de Investigații Criminale și ai Direcției Operațiuni Speciale din cadrul Poliției Române, în urma unei operațiuni E.N.F.A.S.T., declanșată la solicitarea autorităților judiciare din Franta, au capturat, în municipiul București, un bărbat, de 30 de ani, cetățean francez, urmărit internațional, deosebit de periculos. Operațiunea s-a finalizat prin depistarea și prinderea bărbatului, pe numele căruia existau 3 mandate europene de arestare pentru săvârșirea infracțiunilor de evadare, omor, trafic de droguri și lipsire de libertate”, anunță Poliția Română.
Bărbatul, de 30 de ani, a evadat la data de 14 mai 2024, din Franța, în urma unui atac armat asupra unui vehicul al poliției penitenciare. În timpul acestui atac armat, doi agenți de penitenciare au fost uciși, iar alți trei au fost răniți grav. Cunoscut sub supranumele de „Musca”, Amra era dus de la tribunal la o închisoare din orașul Rouen, în apropiere de Paris, când o mașină a intrat în duba închisorii la o stație de taxare, iar bărbați înarmați au deschis focul.
În urma evadării, Interpol a emis o notiță roșie pe numele său, iar autoritățile franceze au declanșat planul Épervier, mobilizând sute de ofițeri de poliție și jandarmi pentru a-l captura.
Acesta a fost condamnat anterior pentru furt prin efracție și este, de asemenea, inculpat într-un caz de răpire și sechestrare care a dus la decesul victimei. El are legături cunoscute cu mai multe grupări interlope din Marsilia, implicate în traficul de droguri, fiind cunoscut pentru comandarea si coordonarea, din penitenciarul unde se afla închis, a unui asasinat asupra altui traficant de droguri.
Bărbatul urmează să fie prezentat procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pentru dispunerea măsurilor preventive.
Un transportor militar blindat, care era condus de o tânără de 21 de ani, cetățean portughez, a lovit sâmbătă, 22 februarie, un stâlp de beton, la Găneasa, în județul Olt.
Un transportor militar blindat a lovit un stâlp de beton în Olt Foto: Adevărul
Sâmbătă, în jurul orei 14:00, polițiștii din cadrul Serviciului Rutier Olt s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, pe Drumul Național 64, în localitatea Găneasa, a avut loc un eveniment rutier.
„Din primele verificări, polițiștii au stabilit faptul că un transportor militar blindat condus de către o tânără de 21 de ani, cetățean portughez, din cauze ce urmează a fi stabilite în cursul cercetărilor, ar fi intrat în coliziune cu un stâlp de beton de pe marginea părții carosabile”, a transmis IPJ Olt.
În urma evenimentului rutier nu au existat victime, fiind produse doar pagube materiale. Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilometru, rezultatul fiind negativ.
În cauză, polițiștii continuă cercetările pentru stabilirea situației de fapt, urmând a fi dispuse măsurile legale.
Circulația a fost blocată pe DN 64, Găneasa, fiind reluată ulterior.
Miliardarul Elon Musk a lansat un nou atac plin de informații false la adresa României în această săptămână, criticând în mod superficial apreciata organizație Repatriot și pe judecătoarea CCR Iuliana Scântei, pe care a acuzat-o nefondat că ar fi influențat anularea alegerilor prezidențiale.
Judecătoarea Iuliana Scântei FOTO Facebook
Într-o postare pe X, în care distribuie un text plin de informații false al propagandistului Mario Nawfal, Elon Musk șeful Comisiei pentru eficienţă guvernamentală din SUA (DOGE) susține în mod superficial că miliardarul George Soros și Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) ar submina democrația în România.
În textul publicat pe X, inspirat dintr-o altă postare falsă, Nawfal a susținut că așa-numita „rețea Soros” ar fi influențat anularea alegerilor prin consiliera prezidențială Sandra Pralong, care ar face parte din ONG-ul Repatriot ca și Iuliana Scântei, judecătoare la Curtea Constituțională a României.
Într-un răspuns trimis pentru site-ul Mainnews.ro, judecătoarea Iulia Scântei a dezmințit categoric că ar avea vreo legătură cu organizația Repatriot, așa cum în mod eronat și fals afirmă miliardarul Elon Musk în postarea pe platforma X.
Afirmațiile lui Nawfal și Elon Musk nu au însă vreo bază factuală. Singura legătură este aceea că Sandra Pralong și Iuliana Scântei apar pe site-ul organizației Reatriot ca invitate la un eveniment public ce a avut loc în anul 2021.
Contactată de Mainnews.ro, Iuliana Scântei a spus că nu are vreo legătură cu RePatriot, adăugând că evenimentul din 2021 a fost unul public și caritabil.
„E interzis să participi la evenimente publice și caritabile?”, a spus Iuliana Scântei.
„Elon Musk a distribuit o postare mincinoasă a unui influencer care îl susține pe Călin Georgescu”
Într-o postare argumentată pe Facebook, și organizația Repatriot a demontat postarea mincinoasă.
„Un atac ciudat asupra Repatriot a avut loc în aceste zile. Chiar Elon Musk dă share la o postare mincinoasă de pe X a lui Mario Nafwal un influencer cu atitudini antioccidentale, care promovează Sputnik și e susținător de Călin Georgescu. Mesajele lui Musk lovesc în prietenii Americii și decredibilizeaza SUA în partea asta de lume, unde încă mai există o majoritate proamericană. Elon Musk și alți oameni din administrația americană sunt induși în eroare cu informații false. Acțiunea este parte a unui atac mai vast asupra României. Repatriot este un proiect al Romanian Business Leaders și nu a avut fonduri USAID sau Soros. Repatriot este și o comunitate care a susținut permanent apartenența României la Occident. Comunitatea Repatriot a contribuit la mii de proiecte de afaceri și conexiuni care nu au încărcătură ideologică dar au un profund caracter patriotic. Ne animă dragostea de țară și dorința de conectare a românilor de pretutindeni cu România”, spun reprezentanții Repatriot.
Acesta este cel de-al treilea atac lansat de Elon Musk la adresa României în ultima săptămână. Pe 18 februarie, miliardarul a postat pe X un alt mesaj al lui Mario Nawfal, care susținea că judecătoarea Simina Tănăsescu ar face parte din așa-numita rețea „Soros”, iar pe 20 februarie el l-a numit „tiran” pe președintele CCR, Marian Enache.
Fost consilier în Parlamentul României, Avram Gal spune, într-o amplă postare pe Facebook, că este timpul ca România să fie mult mai activă și implicată în plan extern, subliniind cât de important este ca țara noastră să aibă un nou ministru de Externe, însă unul dedicat și foarte activ.
Avram Gal, fost consilier parlamentar FOTO Facebook
Avram Gal este patronul restaurantului clujean care a inventat „burgerii de aur” și fost președinte al PSD Câmpia Turzii.
„În lipsa unei voci ferme și coerente a diplomației românești, anularea alegerilor din România a devenit subiect de interpretări și critici la nivel internațional. Actori politici influenți își impun propriile narațiuni asupra evenimentelor din țara noastră, fără ca statul român să își susțină clar poziția. Vicepreședintele SUA, JD Vance, continuă să critice ceea ce numește „firava democrație românească”, argumentând că lipsa valorilor democratice comune face România vulnerabilă în fața instabilității politice. De cealaltă parte, președintele Franței avansează o teorie diferită, susținând că alegerile anulate au fost influențate de Rusia, deși nu sunt prezentate dovezi clare în acest sens. Astfel, România riscă să fie prinsă între două viziuni contradictorii, fără a-și putea apăra interesele pe plan internațional. O diplomație puternică și bine articulată ar fi esențială pentru a contracara astfel de interpretări și pentru a ne reafirma suveranitatea politică. Tăcerea autorităților române în fața acestor acuzații nu face decât să adâncească percepția unei democrații fragile, influențabile și fără direcție clară”, spune Avram Gal.
„România nu își poate permite să devină captivă unui joc de umbre și manipulări”
Politicianul mai consideră în ampla sa postare pe Facebook că într-o lume în care percepția devine realitate, România nu își mai permite să rămână spectator.
„Într-un moment în care România se află sub lupa comunității internaționale din cauza anulării alegerilor, în spațiul public românesc sunt lansate informații menite să distragă atenția și să creeze noi teme de panică. Printre acestea, se numără și speculațiile privind o presupusă discuție la Riad despre retragerea trupelor americane din România. Anumite voci din politica românească au alimentat această idee, insinuând subtil că țara noastră riscă să piardă garanțiile de securitate de care depinde stabilitatea sa. Aceste mesaje nu fac altceva decât să insufle în mentalul colectiv teama unui pericol iminent, slăbind încrederea populației în capacitatea statului român de a-și menține apărarea națională. Însă, dincolo de această manipulare emoțională, realitatea este alta: discuțiile de la Riad nu au vizat deloc statutul forțelor armate străine pe teritoriul României”, adaugă Avram Gal.
În opinia lui Avram Gal, „România nu își poate permite să devină captivă unui joc de umbre și manipulări. O diplomație clară și asumată, capabilă să răspundă atât criticilor externe, cât și dezinformării interne, este esențială pentru protejarea intereselor naționale. Altfel, vom continua să asistăm la scenarii fabricate, menite doar să ascundă problemele reale ale țării. În acest peisaj tensionat, un lucru rămâne cert: America este și va continua să fie un partener de încredere pentru România. Relația strategică dintre cele două țări nu poate fi redusă la zvonuri și speculații menite să creeze panică. SUA au investit constant în securitatea regiunii și în apărarea flancului estic al NATO, iar prezența lor militară pe teritoriul României este parte dintr-un angajament ferm, nu dintr-un joc politic de moment. Este momentul ca țara noastră să își întărească vocea diplomatică, să clarifice poziția în fața aliaților și să nu mai lase loc interpretărilor care ne vulnerabilizează. Parteneriatul strategic cu SUA este o garanție de securitate, dar și o obligație de seriozitate. România trebuie să demonstreze că știe să joace acest rol, fără ambiguități și fără discursuri menite doar să creeze haos intern”.
Guvernatoarea democrată a statului Maine, Janet Mills, i-a spus vineri președintelui Donald Trump că se vor întâlni în instanță după ce acesta a criticat-o pentru că a sfidat ordinul său executiv care interzice sportivilor transsexuali să participe la sporturile feminine.
Guvernatoarea a răspuns Trump care a amenințat-o cu tăierea finanțării federale în timp ce se adresa unei săli pline de guvernatori la Casa Albă.
Departamentul de Educație al SUA (DOE) a declarat ulterior că a deschis o investigație asupra filialei sale din Maine cu privire la acuzațiile potrivit cărora continuă „să permită sportivilor de sex masculin să concureze în atletismul interșcolar al fetelor și că a refuzat sportivelor de sex feminin facilități intime numai pentru femei, încălcând astfel legea federală antidiscriminare”, potrivit newsweek.com.
Amenințările lansate de Trump vine în contextul în care noua administrație americană a afirmat clar că dorește ca toți liderii locali și de stat să respecte ordinele executive semnate de președinte în prima sa lună de mandat.
Statul Maine are o lege anti-discriminare care împiedică organizațiile să promulge o interdicție precum cea ordonată de Trump.
„Noi suntem legea federală. Ei bine, ar fi bine să-l respectați (n.r ordinul), pentru că nu veți primi niciun fel de finanțare federală dacă nu o faceți. Și, apropo, populația voastră, chiar dacă este oarecum liberală, deși m-am descurcat foarte bine acolo, populația voastră nu vrea ca bărbații să joace în sporturile feminine.”, i-a spus Trump guvernatoarei democrate.
Janet Mills i-a răspuns simplu: „Ne vedem în instanță”.
Trump a ripostat „Bine, ne vedem în instanță. Aștept cu nerăbdare”.
Despre Janet Mills
Janet Mills este guvernator al statului Maine din 2019 și se află la al doilea mandat. Ea a fost prima femeie din stat aleasă în această funcție.
A avut două mandate ca procuror general al statului (prima femeie care a ocupat această funcție), în 2009-2011 și în 2013-2019.
Trump i-a spus mai spus lui Mills, vineri, la Casa Albă, că speră să se bucure de viața ei cât timp e guvernator, deoarece nu crede că va fi realeasă, deși, oricum, democrata nu poate candida pentru un nou mandat, deoarece funcția este limitată în timp, iar ea va părăsi postul în 2026.
Donald Trump. FOTO arhivă PROFIMEDIA
Ce presupune ordinul executiv al lui Donald Trump cu privire la sportivii transgender
Ordinul lui Trump permite agențiilor federale să rețină finanțarea organizațiilor care nu respectă articolul de lege, care definește „sexul” ca fiind genul atribuit la naștere.
Permiterea participării sportivilor transgender în sporturile feminine s-a confruntat cu critici din ce în ce mai numeroase din partea grupurilor conservatoare, care susțin că s-ar crea un avantaj competitiv incorect, fiind ridicate și probleme de siguranță.
Subiectul a fost unul central în campania prezidențială a lui Trump de anul trecut, în ciuda faptului că sportivii transgender reprezintă o mică minoritate în sporturile universitare.
Ordinul, care se concentrează pe interzicerea participării femeilor transgender la sporturile feminine, nu menționează bărbații transgender, care ar participa la sporturile masculine.
Preşedintele Donald Trump l-a demis, vineri, pe şeful Statului Major Întrunit, generalul C.Q. Brown, şi a dat afară alţi cinci amirali şi generali, într-o remaniere fără precedent a conducerii militare americane, relatează Reuters.
Generalul Charles CQ Brown era în funcție din 2023 FOTO EPA-EFE
Totodată, Pentagonul a anunțat eliberarea din funcție a amiralulului Lisa Franchetti, şeful Marinei americane și prima femeie la conducerea unui serviciu militar, respectiv a adjunctului şefului Statului Major al Forţelor Aeriene, precum și a unor judecători din cadrul forțelor armate.
„Vreau să-i mulţumesc generalului Charles ‘CQ’ Brown pentru cei peste 40 de ani de servicii aduse ţării noastre, inclusiv în calitate de actual preşedinte al Statului Major Întrunit. Este un gentleman rafinat şi un lider remarcabil şi îi doresc un viitor măreţ lui şi familiei sale”, a scris Trump.
Trump a anunțat pe Truth Social că în locul lui Brown îl nominalizează pe generalul locotenent în retragere Dan „Razin” Caine, fost pilot F-16 și director asociat al afacerilor militare la CIA.
Despre succesorul lui Brown, Trump a scris că este un „pilot calificat, expert în securitate naţională, antreprenor de succes, un +războinic+ cu o vastă experienţă în domeniul operaţiunilor speciale”, a scris preşedintele american.
Împreună cu şeful său civil, secretarul Pete Hegseth, Dan Caine va trebui „să restabilească pacea prin forţă, să pună America pe primul loc şi să ne reconstruiască armata”, a scris Trump.
Deciziile administrației Trump provoacă convulsii la Pentagon, care se pregătea deja pentru concedieri masive de personal civil, o revizuire dramatică a bugetului şi o schimbare în desfăşurările militare în cadrul noii politici externe „America First” a lui Trump, notează Reuters.
Brown, al doilea ofiţer de culoare care a devenit cel mai important consilier militar al preşedintelui, trebuia să îşi încheie mandatul în septembrie 2027.
O decizie pe placul secretarului apărării
Secretarul Apărării al lui Donald Trump, Pete Hegseth, sugerase într-un podcast înainte de a-şi prelua mandatul că ar trebui să-l concedieze pe generalul Charles Brown şi pe orice alt responsabil militar „implicat în această politică +woke+ de mizerie”
El s-a arătat sceptic cu privire la competențele lui Brown în cadrul unei agende ce include eliminarea iniţiativelor de diversitate, echitate şi incluziune din armată.
În cea mai recentă carte a sa, Hegseth s-a întrebat dacă generalul ar fi obţinut postul dacă nu ar fi fost de culoare.
„S-a datorat culorii pielii? Sau abilităţilor sale? Nu vom şti niciodată… Dar din moment ce el a făcut din cartea rasială una dintre cele mai mari cărţi de vizită ale sale, nu prea contează”, a scris el în cartea ”The War on Warriors: Behind the Betrayal of the Men Who Keep Us Free” (2024).
Brown, fost pilot de vânătoare cu experienţă de comandă în Orientul Mijlociu şi Asia, a povestit despre experienţele sale de discriminare în armată într-un videoclip postat online după uciderea lui George Floyd în 2020, care a declanşat proteste la nivel naţional pentru justiţie rasială.
Brown se afla în călătorie oficială la momentul anunțului lui Trump. Cu câteva ore înainte, pe contul oficial de X, acesta a postat imagini cu el întâlnindu-se cu trupele de la graniţa SUA cu Mexicul, desfăşurate în sprijinul represiunii lui Trump împotriva imigraţiei ilegale.
„Securitatea frontierelor a fost întotdeauna esenţială pentru apărarea patriei noastre. Pe măsură ce navigăm printre provocări de securitate fără precedent… ne vom asigura că trupele noastre de la frontieră au tot ce le trebuie”, a postat Brown.
În timp ce conducerea civilă a Pentagonului se schimbă de la o administraţie la alta, membrii în uniformă ai forţelor armate ale SUA sunt apolitici.
Franchetti a fost prima femeie la comanda Marinei Statelor Unite, după ce a fost nominalizată în 2023 de către preşedintele de atunci Joe Biden, provocând o surpriză la Pentagon.
Oficialii Pentagonului se aşteptau să fie numit amiralul Samuel Paparo, care la acea vreme conducea Marina din regiunea Pacificului. Paparo a fost în schimb promovat la conducerea Comandamentului Indo-Pacific al armatei americane.
În prima sa zi în funcţie, Trump a concediat-o pe amiralul Linda Fagan de la conducerea Pazei de Coastă a SUA. Ea a fost prima femeie comandant.
Unul dintre ostaticii eliberaţi sâmbătă, 22 februarie, de către Hamas are şi cetăţenie română. Președintele interimar al României, Ilie Bolojan, a adresat mulțumiri Statelor Unite, Qatarului, Israelului și Egiptului pentru eforturile depuse pentru eliberarea lor.
O parte dintre ostaticii eliberați sâmbătă. FOTO captură IDF
„După 505 zile, Omer Shem Tov, Eliya Cohen și Omer Wenkert sunt în sfârșit acasă”, a scris, sâmbătă, pe Facebook, Israel Defense Forces.
„România salută eliberarea a șase ostatici israelieni, ținuți în captivitate în mod brutal în Gaza, dintre care unul cu dublă cetățenie israeliano-română. Ne reafirmăm și cu această ocazie sprijinul pentru implementarea acordului de încetare a focului și de eliberare a ostaticilor, precum și pentru furnizarea urgentă de ajutor umanitar populației din Gaza. Adresăm mulțumiri Statelor Unite, Qatarului, Israelului și Egiptului pentru eforturile lor”, a transmis Ilie Bolojan.
Este vorba de Omer Wenkert, de 23 de ani. Tânărul – care, potrivit Jerusalem Post, suferă de o boală autoimună – avea 22 de ani când Hamas l-a răpit de la Festivalul de muzică Nova, la 7 octombrie 2023.
Bunica sa, o supraviețuitoare a Holocaustului, s-a născut și a crescut în Rădăuți, dar trăiește în Israel.
Biroul Electoral Central (BEC) a decis admiterea înregistrării protocolului de constituire a Alianţei Electorale „România Înainte”, înființată de partidele din coaliţia guvernamentală,PSD, PNL şi UDMR, în vederea susţinerii candidaturii lui Crin Antonescu la alegerile prezidenţiale.
Crin Antonescu. FOTO Inquam Photos / Octav Gane
Decizia a fost luată în şedinţa BEC de sâmbătă, 22 februarie, când a fost a adoptată și Hotărârea privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a birourilor electorale constituite pentru alegerea Președintelui României din anul 2025.
Textul integral al hotărârii și al deciziei adoptate în ședința din data de 22 februarie 2025 va putea fi consultat AICI.
Liderii partidelor de coaliţia guvernamentală au semnat protocolul de condtituire a alianței miercuri, 19 februarie, în urma unei şedinţe desfăşurate la Palatul Victoria. Alianţa este susţinută şi de grupul parlamentar al minorităţilor naţionale.
„Se constituie la nivel național Alianța Electorală formată din Partidul Social Democrat, Partidul Național Liberal și Uniunea Democrată Maghiară din România numită în continuare Alianța, pentru participarea la scrutinul organizat în 4 mai 2025 pentru alegerea Președintelui României. Alianța este reprezentată legal, astfel: din partea Partidului Social Democrat de către Ion-Marcel Ciolacu, în calitate de președinte, din partea Partidului Național Liberal de către Marian-Cătălin Predoiu, în calitate de președinte interimar, și din partea Uniunii Democrate Maghiară din România de către Kelemen Hunor, în calitate de președinte”, se arată în protocolul de constituire a Alianței.
Semnul electoral al alianței „România Înainte”
Denumirea integrală a Alianței este „Alianța Electorală România Înainte”, iar denumirea prescurtată este „A.Ro”.
Semnul electoral al Alianței este reprezentat de un ansamblu simbolic încadrat într-un pătrat care reprezintă: în partea stângă, grafica a trei boboci de trandafir ce au la baza tulpinilor înscrisă denumirea PSD; în partea dreaptă, un ansamblu simbolic compus din: un patrulater în care este inserată Săgeată înclinată la un unghi de 45°, cu vârful îndreptat spre colțul superior drept al patrulaterului, înconjurată de doisprezece stele, sub care este înscrisă denumirea PNL.
În mijloc, un ansamblu simbolic compus din: lalea stilizată și abrevierile denumirii Uniunii Democrate Maghiare din România în limba română (UDMR), respectiv în limba maghiară (RMDSZ), cuprinse într-un cadru dreptunghiular.
Deciziile Alianței sunt obligatorii pentru toți membrii și organizațiile/filialele formațiunilor politice componente. Conducerea este asigurată de cei trei președinți, ai PSD, PNL și UDMR.
„Eventualele contradicții dintre cele trei formațiuni politice se supun atenției, pentru soluționare, conducerilor partidelor componente”, se mai precizează în document.
NATO intenționează să construiască un sistem de conducte din Germania până în Polonia şi Republica Cehă pentru a asigura o aprovizionare rapidă cu combustibil pentru avioanele de luptă în cazul unui război cu Rusia.
NATO: FOTO Facebook NATO
Sistemul de conducte din perioada Războiului Rece se termină în prezent în Germania, scrie, relatând despre acest plan, săptămânalul german Der Spiegel, preluat de Reuters.
Există „probleme semnificative în alimentarea cu combustibil pentru forţele care vor trebui desfăşurate la frontiera de est în caz de urgenţă” scrie Der Spegel, care citează un document intern pentru Bundeswehr ( forţele armate germane), potrivit Agerpres.
Până acum nici NATO şi nici Ministerul Apărării din Germania nu au răspuns până acum solicitărilor Reuters de a comenta informaţia.
Ce au conchis aliații NATO
Discuţiile interne între aliaţii NATO au ajuns la concluzia că sistemele de conducte sunt „coloana vertebrală a aprovizionării cu combustibil a NATO„, potrivit unui document separat de informare pentru conducerea Ministerului Apărării de la Berlin, a scris Der Spiegel.
Proiectul este estimat la 21 de miliarde de euro, urmând să fie finalizat până în 2035, potrivit Der Spiegel.
Fostul președinte al Comitetului de securitate națională din Kazahstan, Alnur Mussaiev, susține că KGB-ul sovietic l-a recrutat pe Donald Trump înainte de prăbușirea URSS, atribuindu-i pseudonimul „Krasnov”, relatează The Mirror.
Președintele SUA, Donald Trump/FOTO:Arhiva
Un fost ofițer de informații sovietic a afirmat că Donald Trump a fost recrutat de KGB în 1987 și a primit numele de cod „Krasnov”.
Afirmația explozivă a fost făcută de Alnur Mussaiev, un fost șef al serviciilor de informații kazahe, într-o postare pe Facebook. Bărbatul în vârstă de 71 de ani, care a condus anterior Comitetul de securitate națională al Kazahstanului, a declarat că a servit în cadrul Direcției a 6-a a KGB din Moscova, care era responsabilă cu sprijinul contrainformațiilor în cadrul economiei.
Unul dintre obiectivele principale ale direcției, a susținut el, a fost „recrutarea oamenilor de afaceri din țările capitaliste”. Potrivit lui Mussaiev, Trump, pe atunci un dezvoltator imobiliar din New York în vârstă de 40 de ani, a fost unul dintre acești recruți. „În 1987, direcția noastră l-a recrutat pe Donald Trump sub pseudonimul Krasnov”, a scris el.
Postarea lui Mussaiev nu a inclus dovezi în sprijinul afirmației sale, dar într-un comentariu ulterior a făcut o altă afirmație șocantă. „Astăzi, dosarul personal al rezidentului „Krasnov” a fost scos din arhiva FSB (fost KGB). Acesta este gestionat în mod privat de unul dintre asociații apropiați ai lui Putin”, a susținut el. Acuzațiile sale vin pe fondul unor ani de speculații cu privire la legăturile lui Trump cu Rusia, care datează de la prima sa vizită la Moscova, în 1987.
La acea vreme, Trump, pe atunci un star în ascensiune pe piața imobiliară din New York, a călătorit în Uniunea Sovietică pentru a explora posibilitatea de a construi un hotel în capitală. Oficialii sovietici ar fi facilitat călătoria, ridicând întrebări în rândul analiștilor serviciilor de informații dacă a fost vorba de o oportunitate de afaceri de rutină sau de ceva mai scandalos.
În urmă cu câțiva ani, un raport a evidențiat modul în care, în 1985, KGB a actualizat un chestionar secret de personalitate distribuit ofițerilor săi, care detalia modul de identificare și recrutare a personalităților occidentale. Potrivit unor surse din serviciile de informații, documentul îi instruia pe agenți să țintească „figuri proeminente din Occident” cu scopul de „a le atrage într-o formă de colaborare cu noi… ca agent sau contact confidențial sau special sau neoficial”.
Afirmația lui Mussaiev pare să sugereze că Trump ar fi putut fi o astfel de țintă. În ciuda anilor de investigații, Trump a negat vehement că ar avea legături nepotrivite cu Rusia sau că ar colabora cu președintele Vladimir Putin.
Cu toate acestea, unii oficiali americani și-au exprimat în mod repetat îngrijorarea cu privire la relația sa strânsă cu liderul de la Kremlin, în special în timpul primului său mandat. Anthony Scaramucci, care a fost pentru scurt timp directorul de comunicare al lui Trump la Casa Albă în 2017, a sugerat că deferența lui Trump față de Putin i-a nedumerit pe mulți dintre foștii săi înalți funcționari. „Cred că există o strunire misterioasă asupra președintelui”, a spus el. Scaramucci nu a detaliat care ar putea fi aceasta, dar a sugerat că mai mulți foști oficiali ai administrației Trump, inclusiv H.R. McMaster, James Mattis și John Kelly- au avut, de asemenea, dificultăți în a înțelege afinitatea lui Trump pentru Putin. „Nu știu de ce este așa”, a spus el. „McMaster nu a putut să înțeleagă, Mattis nu a putut să înțeleagă, Kelly nu a putut să înțeleagă”, a mai spus Scaramucci.
Ministrul de Externe, Emil Hurezeanu, a afirmat, cu privire la ipoteza trimiterii de forțe de pace în Ucraina de către țări membre NATO, că că la recenta reuniune de criză de la Paris s-a vehiculat ideea că, „într-o situație neașteptată”, astfel de trupe, ar fi acoperite de Articolul 5 al Alianței.
Emil Hurezeanu. FOTO captură video Insider politic
Prezent în emisiunea Insider politic de la Prima TV, Emil Hurezeanu, a fost întrebat acă România va trimite trupe de pace în Ucraina.
„După cum se ştie, există o rezervă, nu numai a noastră. A fost exprimată şi de Germania, şi de Polonia, şi de Spania. Nu ştiu dacă sunt dorite, americanii nu vor să mai trimită trupe, nu vor să-şi mai trimită «our boys» într-un teatru de operaţie. Dar nu ştiu nici europenii, cum, când, de ce?”, a răspuns ministrul, citat de News.ro.
Emil Hurezeanu spune că s-a discutat despre trimiterea de trupe de pace în Ucraina, la Paris.
„A fost o idee, una din posibile concluzii ale primei reuniuni în grup de la Paris, că, dacă participă trupe europene ale unor ţări membre NATO în operaţiuni de păstrarea păcii din Ucraina, într-o situaţie neaşteptată, ele pot fi acoperite de Articolul 5, de solidaritate – toţi pentru unul, unul pentru toţi – al Cartei NATO. N-a rămas această concluzie”, a mai declarat Hurezeanu.
„Nu ştim cum se finalizează”
Ministrul de Externe a mai spus că unul dintre pericolele suplimentare ale contextului este „fluiditatea situaţiei, din toate punctele de vedere”.
„Încă nu ştim cum se finalizează, dacă toate intenţiile americane, maximaliste, din multe puncte de vedere, rămân aşa. Nu ştim dacă ele vor intra, într-un modus vivendi, după cum am spus, într-o ecuaţie de creare a unei păci, aşa cum o doreşte toată lumea, împreună cu ruşii. Şi nu ştim nici ce vor, până la urmă, europenii.
„Facem o armată comună?”
Potrivit ministrului, toate reuniunile europene stau acum „sub această imensă povară, cu acest spectru al trezirii la realitate, dacă îmi permit să spun aşa, când e vorba de o entitate atât de importantă şi de mare”.
„Şi ce facem? Punem împreună resurse? Când e vorba de bugete militare, facem o industrie de apărare comună? Facem o armată comună? Încă nu sunt răspunsuri”, a mai declarat Hurezeanu.
După o lună de mandat, până și conservatorii au înțeles că președintele american Donald Trump încearcă să remodeleze în mod fundamental rolul președintelui american, scrie The Conversation, într-o analiză privind maniera în care își exercită Donald Trump atribuțiile prezidențiale.
Donald Trump a semnat zeci de ordine executive în prima zi de mandat FOTO EPA-EFE
Trump și susținătorii săi concep autoritatea președintelui american în termeni largi, similari modului în care conduce țara președintele rus sau un rege. De altfel, Trump însuși s-a asemănat cu un rege când a publicat o fotografie în care apare cu o coroană pe cap.
Această dorință de a „rusifica” președinția nu este o întâmplare: Trump și mulți dintre susținătorii săi admiră puterea similară unui rege pe care Vladimir Putin o exercită în calitate de președinte al Rusiei.
Înțelegerea modului în care Trump încearcă să transforme puterea prezidențială este esențială pentru, eventual, mobilizarea celor mai eficiente modalități de a-l opri, notează The Conversation, care face în continuare o comparație cu modul în care guvernează Putin în Rusia.
Guvernarea prin decrete
Sistemul de guvernare al Rusiei poate fi considerat unul în care președintele guvernează ca și cum ar fi un rege ales.
Două puteri prezidențiale sunt esențiale pentru a exercita un atare rol.
În primul rând, președintele rus încoronat nu se bazează pe un legislativ ales pentru a face politică. În schimb, își exercită autoritatea de elaborare a politicilor în mod unilateral prin decret.
Putin a folosit decrete pentru a purta războaie, a privatiza economia și chiar a modifica constituția ca să poată revendica teritorii ale Ucrainei ocupate de Rusia din 2014.
Totodată, el a folosit aceste decrete într-un mod demonstrativ, spre exemplu, dispunând majorări de salariu pentru toți angajații la stat.
De la preluarea funcției, Trump a folosit în mod similar decretele pe care Casa Albă le numește „acțiuni prezidențiale.
Astfel, el semnat zeci de decrete prezidențiale în scopul de a remodela unilateral ramuri vaste ale politicii americane – într-un număr mult mai mare decât președinții anteriori.
Din câte se pare, Trump vede aceste ordine ca pe o modalitate nu doar de a-și exercita, cât și de a-și demonstra ampla putere prezidențială.
Controlul asupra birocrației
În al doilea rând, Putin nu permite legiuitorului rus să folosească pentru a organiza puterea executivă și a crea agenții independente de controlul prezidențial. În schimb, el deține o dominație incontestabilă nu doar asupra organizării, ci și asupra personalului puterii. Asta i-a furnizat o putere apreciabilă de a domina politica controlând colectarea de informații și urmăririle penale.
Un impuls similar este în curs de desfășurare în Statele Unite. Trump a numit loialiști în fruntea Departamentului de Justiție și a FBI.
În plus, Trump încearcă să restructureze ramura executivă prin desființarea totală a unor agenții și reducerea considerabilă a forței de lucru în cadrul altora.
Îl pot opri instanțele pe Donald Trump?
Demersul lui Trump de a rusifica președinția americană este de natură să submineze ordinea constituțională americană.
Instanțele sunt „primul răspuns” firesc la acest tip de criză. De altfel multe tribunale au blocat o parte dintre primele decrete ale lui Trump.
Pasul este important, dar nu suficient.
În primul rând, Curtea Supremă a SUA ar putea avea o disponibilitate mai mare să accepte această extindere a puterii prezidențiale decât instanțele inferioare. Într-o hotărâre de anul trecut, de exemplu, instanța i-a acordat președintelui imunitatea față de urmărirea penală, într-un semn că poate interpreta mai larg limitele puterii executive.
În al doilea rând, decretele prezidențiale pot fi lesne retrase și modificate. Acest lucru îi poate permite lui Trump și echipei sale juridice să recalibreze pe măsură ce decretele sunt contestate și să găsească cele mai bune cazuri pe care să le ducă la Curtea Supremă.
În al treilea rând, părți ale dreptei conservatoare susțin de mult timp un președinte cu puteri mai mari. De exemplu, ideea unui „ executiv unitar” este de discutată de mulți ani în cercurile conservatoare. Aceasta susține în esență că președintele ar trebui să poată conduce și controla întreaga putere executivă, de la birocrație și procurori la FBI.
Aceste argumente sunt deja aduse pentru a justifica acțiunile lui Trump. În cuvintele lui Elon Musk, „nu ați putea cere un mandat mai puternic din partea publicului” pentru a reforma puterea executivă. Este genul de argumente de așteptat să fie aduse în fața instanțelor de judecată în sprijinul extinderea puterii lui Trump.
În al patrulea rând, chiar dacă Curtea Supremă blochează unele decrete, este posibil ca pur și simplu Casa Albă să le ignore. Trump a scris chiar luna aceasta pe platforma X că „Cine își salvează țara nu încalcă nicio lege”.
La rândul său, vicepreședintele JD Vance a comentat că judecătorii „nu au voie” să blocheze „puterea legitimă” a președintelui.
Membrii și simpatizanții Partidului Socialiștilor din Republica Moldova au protestat în fața Administrației Prezidențiale de la Chișinău, manifestanții cerând demisia Maiei Sandu și organizarea alegerilor prezidențiale anticipate.
Socialiștii au început protestele antiguvernamentale. FOTO: Telegram
UPDATE Igor Grosu, președintele Parlamentului și liderul PAS, a reacționat în cazul manifestației socialiștilor.
,,Chiar dacă Dodon vrea să ne dea pe tavă unui stat străin, unde protestul e interzis și oamenii sunt puși la pușcărie pentru critica conducătorilor, noi ne bucurăm că trăim într-un stat în care oricine, oricând, poate protesta împotriva oricui. Astă înseamnă democrație. Și vom lupta ca anume astfel de stat să fim mereu”, a notat Igor Grosu pe pagina sa de Facebook.
UPDATE Andrei Curăraru, expert în politici publice și securitate la Comunitatea Watchdog.md, afirmă că socialiștii au început deja campania electorală pentru alegerile parlamentare.
,,Aceste proteste se pare că urmăresc mai multe scopuri: În primul rând avem o sincronizare curioasă cu ceea ce se întâmplă la București și protestele în favoarea lui Călin Georgescu. În al doilea rând pe fundalul negocierilor dintre Trump și Putin, aceste proteste ar putea să semnalizeze că Republica Moldova este mai degrabă în zona de influență rusească și că Guvernul proeuropean nu este legitim, așa cum încearcă să spună Trump și despre guvernarea lui Zelenski. Socialiștii sunt deja în plină campanie electorală și se pregătesc intens de alegerile din toamna acestui an indiferent de faptul că până la deschiderea oficială mai este mult timp”, a afirmat Andrei Curăraru.
Întrebat care este legătura între protestele socialiștilor și cele în susținerea lui Călin Georgescu de la București, expertul a precizat că reprezentanții PSRM au început să promoveze multe mesaje asemănătoare cu cele ale suveranistului Călin Georgescu.
,,Mai nou, socialiștii se afirmă ca o formațiune suveranistă cu multe dintre mesaje care seamănă cu ceea ce promovează Călin Georgescu, respectiv s-ar putea să fie o nouă abordare metodologică a partidelor proruse în regiune. Toate să meargă mai degrabă pe suveranism, pe o politică închisă legată de așa-numitul interes național care de facto să blocheze cooperarea eficientă pe continentul european, slăbind Uniunea Europeană, astfel făcându-le mai vulnerabile la influența rusească”, a concluzionat expertul moldovean.
Știrea inițială
Cu drapelele țării lor în mâini, manifestanții au scandat în repetate rânduri: ,,Jos Maia Sandu, jos Maia Sandu” sau ,,Unu, doi, Maia Sandu la gunoi”.
,,Această guvernare, uitați-vă ce au făcut: au terfelit Constituția(…)Oare nu este trădare de patrie?! (…) De ce tinerii noștri sunt chemați la centrele militare? Ne pregătești de război, Sandu? Noi nu vrem așa ceva”, a spus o femeie prezentă la protest.
,,Nuu vreau ca el să lupte, nu vreau să fie adus acasă în scriu (…)”, a menționat o altă participantă.
,,PAS este sărăcie, ce omoară țara (…) Dacă nu ne vom uni și nu vom spune cine sunt dușmanii, dar dușmanii sunt ei, noi ne vom pierde țara”, a adăugat un alt bărbat.
Liderul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), Igor Dodon, care figurează în mai multe anchete penale, a afirmat că: „Alegeri prezidențiale și parlamentare trebuie să aibă loc în acest an, în aceeași zi”.
La protest sunt mai mulți deputați ai Blocului Comuniștilor și Socialiștilor (BCS), precum Diana Caraman.
Igor Zaharov, consilierul pe comunicare publică al președintei Republicii Moldova, Maia Sandu, a declarat pentru ,,Adevărul” că Președinția nu comentează ,,acțiunile politice”.
Reacția puterii
Responsabilii Partidului Acțiuni și Solidaritate (PAS), formațiunea de la putere, au accentuat că: ,,Astăzi Moldova este încă vulnerabilă în fața crizelor pentru că socialiștii au lăsat moștenire o țară săracă, dependentă de o singură sursă de energie, în care șeful statului mergea ca un vasal la Moscova. Protestele oamenilor trebuie să fie împotriva inacțiunilor guvernărilor anterioare, care nu s-au îngrijit de securitatea energetică a țării. Ceea ce facem noi este să remediem ceea ce au distrus ei și să construim, în sfârșit, un stat rezilient, capabil să aibă grijă de cetățenii săi”.
Recent, prorusul Igor Dodon a anunțat că formațiunea pe care o conduce va începe manifestările antiguvernamentale, evidențiind că acestea trebuie să fie masive în preajma alegerilor parlamentare din acest an din Republica Moldova.
,,Noi trebuie să ajungem mai aproape către alegeri (n.r.-parlamentare) măcar la 15.000-20.000 de oameni în stradă”, a concluzionat liderul PSRM.
Mai mult, liderul PSRM a accentuat că la aceste manifestații poate participa oricine, inclusiv membrii formațiunilor controlate de oligarhul fugar Ilan Șor, considerat principalul instrument al Kremlinului în destabilizarea Chișinăului.
Parte a planului privind destabilizarea Chișinăului
Și în toamna anului trecut, socialiștii au organizat o serie de proteste în fața Curții Constituționale și a Comisiei Electorale Centrale (CEC) de la Chișinău, unde manifestanții și-au exprimat dezacordul și nemulțumirea față de rezultatele alegerilor din motiv că Alexandr Stoianoglo pe care l-au susținut în cursa prezidențială a pierdut.
Între timp, Igor Grosu, președintele Parlamentului și liderul Partidului Acțiune și Solidaritate, a menționat că protestele anunțate de PSRM sunt parte a „planului Rusiei de a destabiliza Moldova”.
DNA, în colaborare cu Departamentului Apărării al Statelor Unite ale Americii, a demarat o anchetă cu privire la o presupusă infracțiune de dare de mită comisă de compania S.C. GLOBAL DEFENSE LOGISTICS S.R.L. Compania e suspectată că a dat mită pentru a obține un contract de 9 milioane de euro.
Acheta transfrontalieră la DNA. FOTO: DNA
Procurorii din cadrul Direcției Naționale Anticorupție – Secția de combatere a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, în colaborare cu procurorii Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și cu investigatori din cadrul Departamentului Apărării al Statelor Unite ale Americii – Serviciul de Investigații Penale al Apărării (D.C.I.S.) și Serviciul Naval de Investigații Penale (N.C.I.S.), au efectuat, vineri, mai multe percheziții într-o cauză penală transfrontalieră ce vizează suspiciuni privind săvârșirea unor infracțiuni de corupție asupra unor funcționari din cadrul unei organizații internaționale.
Perchezițiile au fost efectuate pe raza municipiului București și a județului Constanța, dintre care una este sediul unei societăți comerciale, restul reprezentând domiciliile unor persoane fizice.
DNA a precizat că, în continuare, se desfășoară urmărirea penale față de suspecta S.C. GLOBAL DEFENSE LOGISTICS S.R.L., pentru comiterea infracțiunii de dare de mită în formă continuată, în legătură cu un funcționar al unui stat străin și infracțiunii prevăzute de art. 3 alin. 1) din Legea nr 319/2024 („Fapta persoanei care, direct sau indirect, promite, oferă sau dă unui funcţionar public străin, pentru acesta sau pentru altul, bani ori alte foloase care nu i se cuvin, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale respectivului funcţionar public străin sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, dacă fapta este de natură să îi procure acesteia sau oricărei alte persoane bani sau alte foloase sau să îi menţină asemenea avantaje în legătură cu desfăşurarea de operaţiuni economice internaţionale”).
De asemenea, sunt cercetate în calitate de suspecte încă două persoane fizice, pentru comiterea infracțiunii de complicitate la dare de mită în formă continuată, în legătură cu un funcționar al unui stat străin și infracțiunii de complicitate la infracțiunea prevăzută de art. 3 alin. 1) din Legea nr 319/2024.
Mită de 200.000 de dolari
În ordonanța procurorilor se arată că, în cauză, există aspecte din care rezultă suspiciunea rezonabilă ce conturează următoarea stare de fapt:
În cursul lunii anului 2024, suspecta S.C. Global Defense Logistics S.R.L., prin intermediul asociatului său, ar fi promis unui funcționar din cadrul unei organizații internaționale, remiterea unor sume de bani de peste 200.000 de dolari, pentru facilitarea obținerii de către firma din România menționată anterior a unui contract de servicii de administrație portuară tip husbanding privind alimentarea cu combustibil a navelor, în valoare de peste 9.000.000 de euro.
Ulterior, la datele de 12 iulie 2024 și 09 octombrie 2024, suspecta S.C. Global Defense Logistics S.R.L. prin reprezentantul său, cetățean grec, în timp ce se aflau pe teritoriul altui stat, ar fi dat funcționarului public străin din cadrul respectivei organizații internaționale suma totală de 100.000 de euro cu titlul de mită, în schimbul asistenței acestuia în ceea ce privește contractele încheiate de societatea comercială.
La data de 29 ianuarie 2025, suspecta S.C. Global Defense Logistics S.R.L. prin reprezentantul său, cetățean grec, în timp ce se aflau în incinta unui restaurant din cadrul unui hotel din județul Ilfov, ar fi dat funcționarului public străin din cadrul respectivei organizații internaționale, suma de 30.000 de euro în numerar, bani care nu i se cuveneau, în legătură cu îndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri, privind asigurarea asistenței acestuia în ceea ce privește contractele societății comerciale menționate anterior cu organizația internațională respectivă.
Aceste demersuri ar fi fost de natură să îi procure persoanei juridice SC Global Defense Logistics SRL, bani sau alte foloase și să îi menţină avantajele în legătură cu desfăşurarea de operaţiuni economice internaţionale în cadrul contractelor încheiate.
Ajutați de Deparamentul Apărării din SUA și Serviciul Naval de Investigații Penale
În acest context, persoana juridică S.C. Global Defense Logistics S.R.L. ar fi beneficiat de ajutorul celorlalți doi suspecți, unul dintre ei fiind asociat în cadrul societății iar cel de-al doilea fiind împuternicit pe conturile bancare ale firmei, existând suspiciunea rezonabilă că sumele de bani menționate anterior ar fi fost remise cu ajutorul ultimilor doi suspecți.
Celor trei suspecți li s-au adus la cunoștință calitățile procesuale în conformitate cu prevederile 307 Cod de procedură penală.
În prezentul dosar, procurorii anticorupție în colaborare cu procurori din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și cu investigatori din cadrul Departamentului Apărării al Statelor Unite ale Americii – Serviciul de Investigații Penale al Apărării (D.C.I.S.) și Serviciul Naval de Investigații Penale (N.C.I.S.) desfășoară cercetări în vederea documentării unor infracțiuni de dare de mită presupus a fi comise asupra unor funcționari din cadrul unei organizații internaționale.
Companie care a lucrat pentru Departamentul de Apărare al SUA
S.C. GLOBAL DEFENSE LOGISTICS S.R.L., cunoscută și sub denumirea de GDL Group, este o companie specializată în furnizarea de suport logistic pentru apărare la nivel global. Cu o experiență de peste 30 de ani în domeniu, GDL oferă servicii precum: uusbanding naval (asistență pentru navele militare în porturi), gestionarea aprovizionării (administrarea și furnizarea de materiale și echipamente necesare), operațiuni portuare (coordonarea și gestionarea activităților în porturi), infrastructură expediționară (instalarea și întreținerea facilităților pentru desfășurarea operațiunilor militare).
GDL are sediul în Constanța, dar este înregistrată în Statele Unite sub numele de GLOBAL DEFENSE LOGISTICS S.R.L. și are codul CAGE 1GVLL. Printre serviciile sale se numără operațiuni portuare comerciale și servicii de transport asociate în locații din afacerea continentală a SUA (OCONUS). Recent, GDL a fost desemnată ca beneficiar al unui contract federal pentru furnizarea acestor servicii, cu o valoare estimată de 710 milioane de dolari. GDL are contracte inclusiv cu Departamentul de Apărare al SUA.
În 2023, compania a avut un profit net de 44 de milioane de lei și 25 de angajați.
Un nou protest al suveraniștilor are loc sâmbătă în București. Autoritățile au făcut un apel la protestatari să respecte traseele de deplasare asumate, iar Jandarmeria Română a infirmat informațiile referitoare la faptul că sunt legitimate persoanele care doresc să participe.
Jandarmeria Română a catalogat drept false unele informații apărute în spațiul public.
„În legătură cu informațiile apărute în spațiul public, referitoare la faptul că jandarmii legitimează persoanele care doresc să participe la protest, cu scopul de a le intimida, precizăm faptul că această informație este falsă. Această măsură are un caracter preventiv și este adoptată pentru protecția tuturor participanților și a celorlalți cetățeni‘, se arată, într-o precizare a Jandarmeriei de la adunarea publică din Piața Constituției.
Protest AUR. FOTO captură Facebook
„Nu reprezintă o formă de intimidare”
Jandarmii au legitimat și legitimează persoane care au asupra lor bagaje voluminoase, în scopul prevenirii introducerii în rândul manifestanților a unor obiecte/ substanțe interzise sau periculoase ce pot fi folosite pentru acțiuni violente sau de tulburare a desfășurării normale a adunării publice, a precizat Jandarmeria Română.
„Subliniem faptul că aplicarea măsurilor legale nu reprezintă o formă de intimidare sau de constrângere pentru nicio persoană care respectă legea. Reamintim faptul că la proteste similare au fost identificate persoane care au avut asupra lor cuțite, bricege, materiale pirotehnice și substanțe interzise de lege la astfel de activități”, arată sursa citată, potrivit Agerpres.
Membrii AUR au anunțat că sâmbătă, pornesc din Parcul Izvor în marș către Piața Constituției și strâng semnături pentru candidatura naționalistului prorus Călin Georgescu, care se află și el la protest.
„AUR strânge semnături pentru Călin Georgescu”, se arată într-o postare făcută de Alianța pentru Unirea Românilor, sâmbătă, după ora 11, pe Facebook.
Vineri, în centrul Bucureștiului, susținătorii lui Călin Georgescu au organizat un alt protest în care au arborat steagurile Rusiei și SUA, alături de simboluri controversate. Unii participanți au afișat steaguri marcate cu litera „Z”, asociată invaziei ruse din Ucraina, precum și cu litera „Q”, un simbol al mișcării conspiraționiste americane QAnon. Evenimentul a strâns în Piața Victoriei aproximativ 100 de persoane care au cerut reluarea procesului electoral.
Mediul de business ar putea susține cercetarea românească, iar aceasta, la rându-i, să ofere soluții pentru domeniul specific al antreprenorului care finanțează un anumit institut. În ecuație au loc și decidenții, care ar putea acorda anumite stimulente fiscale pentru mediul de business, a spus Roxana Cojocaru, director executiv Social Innovation Solutions, în cadrul emisiunii Gândul Green, susținută de Țiriac Auto.
„M-am întors din Norvegia extrem de impresionată și de lucrurile pe care le-am văzut acolo, dar mai ales de ce poate să facă cercetarea românească, pentru că toți cercetătorii spuneau: «Ăsta este un lucru pe care și noi am putea să-l facem aici». Unul dintre punctele cheie este cum mediul de business ar putea să colaboreze cu institutele de cercetare astfel încât soluțiile pe care ei le dezvoltă să ajungă în viața noastră de zi cu zi.
Să vedem beneficiile, pentru că – apropo și de limbajul de comunicare și cum sunt construiți ca profil cercetătorii – ei sunt foarte pasionați de ceea ce fac, dar nu au cunoștințele de a aduce soluția respectivă în piață și o pot dezvolta undeva până la un grad de maturitate patru, însemnând pe o scară de maturitate de la unu la 10.
Dar de acolo, ca să ajungă până la o scară de maturitate șapte, care poate să fie pregătită pentru a merge spre societate, este nevoie de un business, de o mentalitate, de cum construiești ideea respectivă cu un model viabil din punct de vedere financiar”, a explicat Roxana Cojocaru, director executiv Social Innovation Solutions.
„Mediul de business să ia în considerare institutele de cercetare din România”
Și rolul statului este bine definit aici.
„Poți acorda niște stimulente fiscale pentru mediul de business, care se duc către institutele de cercetare pentru a dezvolta soluțiile respective. Dar din start cercetarea este subfinanțată în România, comparativ cu Norvegia, comparativ cu media europeană. Suntem undeva la 0,51% în România, în comparație cu 2% media europeană, procent alocat din PIB.
În momentul de față, ce se întâmplă ca trend este că noi ajungem să cumpărăm tehnologii din alte geografii și, de fapt, să nu le mai dezvoltăm aici și în condițiile în care am avea această capacitate.
Un prim îndemn pe care l-aș avea pentru mediul de business este să ia în considerare institutele de cercetare din România, atât pentru agricultură, pentru dezvoltare de noi materiale. Dacă ei au nevoie de ceva anume, să meargă spre institut, să înțeleagă dacă acolo pot să construiască soluția de care ei au nevoie” a mai spus Roxana Cojocaru.
Întreaga emisiune Gândul Green susținută de Țiriac Auto poate fi urmărită AICI.
Senior editor Are o experiență de aproape trei decenii în mass media românească, în care a ocupat, pe rând, aproape toate funcțiile într-o redacție de știri. Deși a terminat …
:format(webp):quality(80)/https://www.gandul.ro/wp-content/uploads/2023/01/180425892_10222872726940214_9054104583387581992_n.jpg){kind=small}