Statele Unite au anunțat luni un nou pachet de sancțiuni împotriva Iranului, vizând 22 de persoane și 13 nave implicate în transportul ilegal de țiței. Această măsură marchează reluarea strategiei de „maximă presiune” asupra Teheranului.

„Acțiunea de astăzi reprezintă un prim pas pentru materializarea campaniei de maximă presiune a președintelui Trump asupra regimului iranian, întrerupând încercările acestuia de a obține venituri din petrol pentru finanțarea activităților teroriste”, se menționează în comunicatul Departamentului de Stat, citat de Agerpres.

În plus, sancțiunile îngheață activele din SUA ale entităților vizate și interzic oricărei companii americane să colaboreze cu acestea, sub amenințarea unor sancțiuni suplimentare. „Vom continua să blocăm aceste surse ilegale de finanțare care sprijină activitățile Iranului”, avertizează comunicatul oficial.

Printre cei afectați de noile măsuri se numără și Hamid Bovard, directorul general al companiei petroliere de stat din Iran, precum și mai mulți brokeri din Emiratele Arabe Unite și Hong Kong. SUA au adoptat măsuri similare la începutul lunii februarie, sancționând o rețea care livra petrol iranian Chinei pentru a finanța armata Teheranului.

Iranul, asemenea Rusiei, folosește o rețea extinsă de nave petroliere pentru a eluda sancțiunile occidentale și a-și menține fluxul de venituri. Cu noile restricții impuse, Washingtonul încearcă să limiteze capacitatea Teheranului de a folosi dolarul american în tranzacțiile internaționale și să reducă sursele sale de finanțare.

După ce SUA au prezentat o rezoluție în care prezenta invazia Ucrainei de către Rusia drept „conflict Rusia-Ucraina”, națiunile europene au cerut un amendament care să reflecte complicitatea Rusiei la război, relatează Kyiv Post.

Țările din întreaga lume s-au întrunit pentru a decide prin vot termenii în care să fie condamnată invazia rusă, în cadrul unei reuniuni a ONU, luni – prezentând proiecte de rezoluții și amendamente care reflectă o lume din ce în ce mai divizată, pe măsură ce războiul intră în al patrulea an. 

Deși rezoluțiile nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic, ele reflectă poziția comunității internaționale cu privire la războiul din Ucraina. 

Proiectul de rezoluție propus de SUA a fost adoptat după ce toate amendamentele propuse de Europa au fost acceptate. Rusia a votat împotrivă, în timp ce SUA s-au abținut. Rezoluția a trecut cu 93 de voturi pentru, opt împotrivă și 73 abțineri.

Rezoluția depusă de SUA

Vineri, SUA au propus o rezoluție ONU referitoare la invazia Ucrainei de către Rusia care omite orice mențiune la integritatea teritorială a Ucrainei.

Proiectul de rezoluție a fost întâmpinat cu opoziție de către Ucraina și multe națiuni europene. Un număr de țări europene au propus numeroase amendamente la proiect pentru a reflecta complicitate Moscovei și a afirma integritatea teritorială a Ucrainei. 

Proiectul de rezoluție al SUA a fost următorul: „Adunarea Generală, deplângând pierderea tragică de vieți omenești pe parcursul conflictului Federația Rusă-Ucraina, și reiterând că scopul principal al Națiunilor Unite, așa cum este exprimat în Carta Națiunilor Unite, este menținerea păcii și securității internaționale și soluționarea pașnică a disputelor, imploră încheierea rapidă a conflictului și îndeamnă la o pace durabilă între Ucraina și Federația Rusă.”

Reprezentantul SUA la ONU a atenționat că ar putea respinge amendamentele Europei și a subliniat necesitatea de a pune capăt invaziei Rusiei cât mai curând posibil, prin toate mijloacele posibile. 

Ce a adăugat Europa

Europa a prezentat un proiect de rezoluție propriu și a cerut mai multe amendamente la versiunea SUA. 

Versiunea, mai aprofundată decât cea a SUA, a subliniat necesitatea unei „păci cuprinzătoare, justă și durabilă în Ucraina”, subliniind în același timp nevoia de a proteja drepturile omului și suveranitatea teritorială, printre alte aspecte.

Amendamente la rezoluția SUA

Un număr de țări europene au depus cereri de modificare la versiunea SUA, toate amendamentele propuse fiind adoptate.

Sintagma „Conflictul Federația Rusă-Ucraina” să fie înlocuită cu „invazia pe scară largă a Ucrainei de către Federația Rusă” (amendamentul a fost adoptat cu 60 de voturi pentru, 18 împotrivă și 81 de abțineri).

Introducerea paragrafului „Reafirmându-și angajamentul față de suveranitatea, independența, unitatea și integritatea teritorială a Ucrainei în cadrul granițelor sale recunoscute internațional, extinzându-se până în apele sale teritoriale” (adoptat cu 79 de voturi pentru, 16 împotrivă, 67 de abțineri).

Înlocuirea expresiei „pace durabilă între Ucraina și Federația Rusă” cu „pace justă, durabilă și cuprinzătoare între Ucraina și Federația Rusă, în conformitate cu Carta Națiunilor Unite și cu principiile egalității suverane și integrității teritoriale a statelor” (adoptat cu 83 de voturi pentru, 16 împotrivă, 61 de abțineri).

Rusia a prezentat, de asemenea, un amendament prin care a cerut includerea sintagmei „inclusiv prin abordarea cauzelor sale fundamentale” după „o încheiere rapidă a conflictului” în proiectul de rezoluție al SUA. 

Cu doar 31 de voturi pentru pentru, 71 împotrivă și 59 de abțineri amendamentul Rusiei a fost respins.

SUA au cerut Kievului şi Moscovei să susţină proiectul lor de rezoluţie

„Aceasta este ceea ce avem nevoie acum şi facem apel la toate statele membre, inclusiv Ucraina şi Rusia, să ni se alăture în acest efort. O declaraţie simplă şi istorică a Adunării Generale a ONU, care priveşte spre viitor, nu spre trecut, o rezoluţie care se concentrează pe o idee simplă, sfârşitul războiului, o cale către pace”, a declarat şefa interimară a misiunii diplomatice americane la ONU, Dorothy Shea.

Washingtonul se va folosi de dreptul său de veto pentru a respinge orice amendament la rezoluţia sa la ONU care cere încetarea războiului dintre Ucraina şi Rusia, a declarat luni un oficial din Departamentul de Stat american, cu puţin timp înainte de votul de luni.

„Ne vom opune prin veto unui amendament rusesc dacă acesta ne va fi prezentat în Consiliul de Securitate al ONU. Ne vom opune prin veto amendamentelor europene dacă vor fi înaintate Consiliului de Securitate”, a afirmat oficialul sub rezerva anonimatului.

Acesta a spus că administraţia Trump s-a concentrat pe Consiliul de Securitate, nu pe un vot separat la Adunarea Generală a ONU pentru a marca împlinirea a trei ani de la invazia Rusiei în Ucraina.

Ucraina ar putea adera la Uniunea Europeană înainte de 2030 dacă țara își va continua reformele în ritmul actual, a declarat luni, 24 februarie 2025, președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

„Apreciez cu adevărat voința politică care există. Aș spune chiar că procesul bazat pe merit al Ucrainei, dacă continuă la această viteză și la această calitate, poate că ar putea fi mai devreme de 2030”, a declarat Von der Leyen, la Kiev, potrivit reuters. 

Totodată, președintele Consiliului UE, Antonio Costa, a adăugat că aderarea la UE ar fi cea mai importantă garanție de securitate pentru viitorul Ucrainei.

Mai mulți lideri și miniștri ai UE se află luni la Kiev pentru a-și marca sprijinul pentru Ucraina la trei ani de la desclanșarea invaziei Rusiei și nu au venit cu mâna goală. 

În privința războiului, Ucraina ar urma să primească un nou ajutor de 3,5 miliarde de euro din partea Uniunii Europene în luna martie, a declarat la Kiev șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, referindu-se la plata unei tranșe din ajutorul preaprobat.

Von der Leyen a declarat că Ucraina va beneficia, de asemenea, de planurile UE de creștere a producției europene de arme și a capacităților de apărare

Prezent prin videoconferință la summit, președintele interimar Ilie Bolojan a transmis că „securitatea Ucrainei este esențială atât pentru România, cât și pentru întregul continent european”.

Donald Trump ar putea închide una dintre bazele militare cheie ale NATO în Europa de Est, cea din Alexandroupolis, Grecia, în urma discuţiilor „pozitive şi productive” cu Rusia.

Potrivit unui raport citat de presa elenă, Donald Trump ar fi ordonat o revizuire urgentă a necesității continuării funcționării bazei din Alexandroupolis, Grecia, o bază strategică a NATO în Europa de Est, care asigura trasferul de forţe şi armament către Ucraina împotriva Rusiei.

Deoarece Donald Trump consideră că discuțiile directe dintre delegațiile SUA-Rusia privind soarta Ucrainei sunt „pozitive și productive”, preşedintele american ia în calculcă nu va mai fi nevoie să trimită materiale și personal american în zona de conflict și, prin urmare, baza americană din Alexandroupolis poate fi considerată inutilă.

Decizia vine la cererea lui Vladimir Putin, care era deranjat de existenţa bazei militare din Alexandroupolis încă de la începutul crizei ruso-ucrainene şi încadrase Grecia printre țările ostile Rusiei.

Pe de altă parte, potrivit aceleiaşi surse, o cerinţă similară ar fi avut şi preşedintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, care și-a exprimat în repetate rânduri nemulțumirea față de funcționarea bazei din Alexandroupolis, solicitând închiderea imediată a acesteia.

Baza de la Alexandroupoli a neutralizat într-o foarte mare măsură monopolul Turciei asupra Strâmtorii Bosfor. Închiderea acesteia ar restabili controlul absolut al Ankarei asupra intrării și ieșirii navelor de război și a navelor comerciale spre și dinspre Marea Neagră şi Marea Egee.

Conform presei elene, propunerea Rusiei este ca forțele americane de garantare a securității să fie transportate pe cale aeriană, și aceasta deoarece nu vor mai exista zone de interdicție aeriană în spațiul aerian ucrainean.

Administraţia americană nu a confirmat, dar nici nu a infirmat această infomaţie până la ora la care a fost scris articolul.

Premierul Marii Britanii, Keir Starmer, și președintele Franței, Emmanuel Macron au convenit să transmită un mesaj unificat asupra Ucrainei în timpul întrevederilor pe care le vor avea separat cu președintele american Donald Trump în această săptămână, relatează The Times, citând surse diplomatice.

În cadrul unei intense discuții diplomatice internaționale care marchează cea de-a treia aniversare a invaziei pe scară largă de către Rusia a Ucrainei, Starmer și Macron au convenit să-și coordoneze abordările în încercarea de a influența planul președintelui SUA de a pune capăt războiului. Ambii lideri consideră este un moment decisiv pentru securitatea globală.

În timp ce Macron se întâlnește luni cu Trump la Washington, Starmer va purta discuții cu președintele american joi, 27 februarie.

„Surse diplomatice de rang înalt au declarat că cei doi lideri vor încerca să-l convingă pe Trump să nu continue negocierile bilaterale de pace cu Moscova, în schimbul angajamentelor europene față de securitatea viitoare a Ucrainei”.

Înainte de vizita în SUA, președintele francez și premierul britanic s-au consultat cu președintele Comisiei Europene, Ursula von der Leyen.

De asemenea, cei doi lideri plănuiesc să-l îndemne pe Trump să ofere sprijinul SUA într-o eventuală misiune de menținere a păcii în Ucraina.

Ministrul rus de externe Serghei Lavrov a declarat că ar fi inacceptabil ca Rusia să accepte desfășurarea de trupe din statele membre NATO în Ucraina după ce se ajunge la un acord privind reglementarea războiului.

Cu toate acestea, președintele american Donald Trump s-a arătat anterior în favoarea desfășurării forțelor armate europene în Ucraina în cadrul misiunii de menținere a păcii.

Un mesaj european comun

Există accente de polițist bun, respectiv de polițist rău în eforturile premierului britanic Keir Starmer și președintelui francez Emmanuel Macron de a salva sprijinul american pentru Kiev, scrie AP.

Starmer, reticent să-l confrunte fățiș pe Trump, vorbește de o punte între Europa și administrația SUA. Macron a criticat mai puternic declarațiile recente ale lui Trump, care fac ecou narațiunii Rusiei și demersurilor americane de a negocia cu Moscova, în timp ce dă la o parte Ucraina.

Cei doi lideri au vorbit la telefon duminică și au transmis că Regatul Unit și Europa trebuie „să dea dovadă de conducere unită în sprijinul Ucrainei în fața agresiunii ruse”, a spus biroul lui Starmer. Ambele țări subliniază, de asemenea, că vocea și suveranitatea Ucrainei trebuie să fie în centrul oricăror discuții de pace.

Președintele francez l-a avertizat pe Trump să nu pară „slab în fața președintelui Putin”.

„Nu ești tu, nu este amprenta ta, nu este în interesul tău”, a spus Macron, care va ajunge la Casa Albă luni, 24 februarie, la a treia aniversare a invaziei pe scară largă a Ucrainei de către Rusia.

Deplasările lor în SUA vin după ce Macron a convocat o întâlnire de criză a liderilor europeni la Paris săptămâna trecută pentru a discuta următorii pași – și după ce Trump a susținut vineri că Macron și Starmer „nu au făcut nimic” în ultimii trei ani pentru a pune capăt războiului.

Liderul francez de centru, cunoscut pentru mișcările sale diplomatice îndrăznețe, spune că va căuta să-l convingă pe Trump că interesele americane și europene sunt aceleași, încercând să vină cu argumentul: „Dacă lași Rusia să preia Ucraina, va fi de neoprit”.

Starmer, un politician prudent de centru-stânga, a evitat să-l contrazică direct pe Trump sau să-i critice acțiunile. Marea Britanie s-a alăturat SUA în a refuza să semneze o declarație comună la un summit de inteligență artificială găzduit de Macron la Paris în această lună, în ceea ce a fost perceput drept o încercare de a câștiga favoarea Washingtonului.

Dar, în același timp, premierul a reafirmat sprijinul Marii Britanii pentru Ucraina, respingând afirmația lui Trump că Zelenski este un „dictator”, precum și afirmația președintelui american că Kievul a început războiul, care a izbucnit când Rusia și-a invadat vecina pe 24 februarie 2022.

Unii istorici spun că ideea că Marea Britanie poate fi un pod transatlantic este construită pe fundații șubrede.

„Relația specială a fost întotdeauna mai importantă de de partea britanică”, a spus profesorul de istorie de la Universitatea Oxford, Margaret MacMillan. „Când vine vorba de asta, marile puteri tind să facă ceea ce le convine.”

Ea a spus că esența pentru Macron și Starmer „este că vor ca SUA să rămână implicate în Europa. Dacă însă pot obține acest lucru este o altă chestiune.”

Macron și Starmer vor spune la Washington că Ucraina trebuie să fie la masa negocierilor pentru a decide asupra viitorul ei. Ei speră să obțină sprijinul SUA pentru un plan în curs de dezvoltare prin care Europa să desfășoare trupe în cadrul unei „forțe de reasigurare” care să contribuie la garantarea securității viitoare a Ucrainei.

Starmer a subliniat totuși că planul va funcționa numai dacă există un „backstop” al SUA, probabil sub forma puterii aeriene americane, pentru a descuraja Rusia să atace din nou.

Atât Macron, cât și Starmer par gata să răspundă apelului lui Trump de a crește cheltuielile pentru apărare. Franța cheltuiește în prezent puțin peste 2% din produsul său intern brut, iar Macron a spus săptămâna trecută că europenii „trebuie să sporească efortul de război”.

Marea Britanie cheltuiește 2,3% din produsul intern brut pentru apărare, iar Starmer a spus că va crește suma la 2,5% din PIB.

Jamie Shea, un înalt oficial NATO pensionat, apreciază că Starmer ar trebui să încerce să facă apel la simțul acut al lui Trump despre locul său în istorie.

„Argumentul principal pe care îl poate aduce Starmer ar fi: „Domnule Președinte, acesta va fi acordul tău de pace. L-ai încheiat și, de bine sau de rău, vei fi asociat cu el pentru totdeauna. Ai vrea să riști un eșec?”, a spus Shea.

Sahra Wagenknecht, fondatoarea partidului Alianţa Sahra Wagenknecht (BSW) de extremă stânga, ia în calcul să meargă în instanță, considerând că au existat probleme la votul din străinătate, și de aceea a ratat pragul Bundestagului cu doar 13.400 de voturi.

Wagenknecht și Amira Mohamed Ali, liderii BSW, au anunțat luni că vor solicita o revizuire juridică a rezultatelor, argumentând că mulți alegători germani din afara țării nu au putut să voteze din cauza termenelor limită strânse cauzate de alegerile anticipate, scrie Politico.

De aceea, BSW nu a putut atinge pragul de 5% pentru a intra în Parlamentul german. Partidul se consultă acum cu experți în domeniul juridic pentru a vedea care sunt următorii pași.

BSW a obținut 4,97% din voturi (2.468.670 alegători) în urma alegerilor anticipate de duminică.

„Având în vedere cât de aproape eram, trebuie să examinăm statutul legal al acestor alegeri”, a declarat liderul BSW într-o conferință de presă de luni.

Totuși, Wagenknecht nu a vorbit despre viitorul său ca lider de partid, declarând că subiectul va fi discutat în rândul conducerii BSW. Cu toate acestea, liderul partidului nu a exclus posibilitatea unei demisii.

În urma alegerilor de duminică, creștin democrații de centru-dreapta (CDU/CSU), conduși de Friedrich Merz, au obținut primul loc, cu 28,52% din voturi (14.158.432 alegători). Locul doi a fost obținut de partidul Alternativa pentru Germania (AfD), care a obținut 20,8% din voturi (10.327.148 alegători).

Social democrații (SPD) conduși de Olaf Scholz au obținut 16,41% din voturi (8.148.284 alegători). Boris Pistorius, ministrul Apărării al Germaniei și membru al partidului SPD de centru-stânga, a calificat rezultatul partidului său drept cel mai rău rezultat din 1890, ba chiar unul „catastrofal” și „devastator” într-un interviu acordat ARD.

Prezența la urne a fost de 84%, cea mai ridicată din 1990. Alegerea noului cancelar al Germaniei de către Bundestag nu va avea loc până când nu va fi formată o coaliție de guvernare. Acest proces ar putea dura luni de zile.

Alegerile anticipate din Germania au fost organizate pe fondul instabilității politice. La 16 decembrie, coaliția de guvernare condusă de Olaf Scholz a pierdut votul de încredere, ceea ce i-a permis să-i ceară președintelui Frank-Walter Steinmeier să dizolve parlamentul și să permită organizarea de alegeri generale.

„Am ajuns la sfârșitul agendei noastre zilnice și, de asemenea, al coaliției semaforizate”, a declarat președintele Bundestagului, Bärbel Bas, făcând referire la coaliția tripartită de la guvernare.

Rusia a declarat luni că a ajuns la un acord cu Ucraina pentru evacuarea persoanelor din regiunea rusă Kursk, care este parţial ocupată de armata ucraineană, aceste persoane aflându-se deja în regiunea ucraineană Sumî, potrivit agenţiei de presă ruse TASS.

„Există persoane (locuitori din regiunea Kursk – n.r.) care se află deja astăzi în Sumî. S-a ajuns la un acord cu Crucea Roşie şi partea ucraineană pentru ca aceştia să fie evacuaţi în Rusia prin Belarus”, a declarat comisarul rus pentru drepturile omului, Tatiana Moskalkova, citată de TASS cu această declaraţie pe care a făcut-o la o discuţie cu grupul parlamentar al partidului lui Vladimir Putin, Rusia Unită, scrie news.ro.

Mosklakova nu a precizat numărul de locuitori ai regiunii Kursk care au fost găsiţi pe teritoriul Ucrainei. Ea a reamintit însă că anul trecut 46 de locuitori ai regiunii Kursk, inclusiv 12 copii, s-au întors în Rusia de pe teritoriul regiunii Sumî ca urmare a procesului de negociere cu partea ucraineană. Crucea Roşie Rusă, Comitetul Internaţional al Crucii Roşii, Crucea Roşie Ucraineană, Ministerul rus pentru Situaţii de Urgenţă şi Ministerul de Interne, precum şi guvernul regiunii Kursk au participat la misiune împreună cu Mosklalkova, menţionează TASS.

Niciun alt detaliu nu a fost oferit de agenţia rusă de stat, iar autorităţile ucrainene nu au făcut niciun anunţ imediat în această privinţă.

Luni se împlinesc trei ani de la invazia rusă în Ucraina.

Kievul se declarase deja în favoarea unor astfel de evacuări, dacă Moscova va solicita acest lucru.

Armata ucraineană a invadat regiunea rusă Kursk în august 2024 şi, în pofida unei contraofensive majore a Rusiei, ocupă în continuare câteva sute de kilometri pătraţi, pe care Kievul speră să îi folosească ca monedă de schimb în cazul unor negocieri cu Moscova.

Rusia, la rândul său, ocupă aproximativ 20% din teritoriul ucrainean şi a exclus orice schimb de teritorii.

Sute sau chiar mii de civili ruşi ar fi fost prinşi în capcană de ofensiva ucraineană împotriva regiunii Kursk. Unii au reuşit să ajungă în regiunea de frontieră ucraineană Sumî. În ultimele săptămâni, rudele lor din Rusia au devenit din ce în ce mai furioase, criticând Moscova pentru că nu a făcut mai mult pentru evacuarea lor, a relatat AFP.

Schimburile de prizonieri de război, de cadavre şi repatrierea civililor au fost un domeniu rar de cooperare între Moscova şi Kiev de când Rusia şi-a lansat agresiunea la scară largă asupra Ucrainei, în urmă cu trei ani.

Un nou documentar captivant a adus în prim-plan tragedia submarinului Kursk, una dintre cele mai mari eșecuri militare ale Rusiei, și modul în care aceasta a consolidat reputația lui Vladimir Putin de lider care pune secretele și controlul mai presus de viețile umane.

La 12 august 2000, la doar trei luni de când Putin prelua funcția de președinte, la bordul submarinului nuclear rus K-141 Kursk a avut loc o explozie devastatoare în timpul unui exercițiu naval în Marea Barents, ucigând 118 marinari.

Lumea întreagă a privit îngrozită cum Kremlinul ezita să accepte ajutor internațional, lăsând echipajul care lupta pentru supraviețuire în epava submarinului. Acum, documentarul „Kursk: 10 zile care l-au format pe Putin”, produs de compania HiddenLight ce aparție lui Hillary și Chelsea Clinton, dezvăluie noi detalii despre incident, inclusiv o declarație șocantă a fostului președinte american Bill Clinton, care susține că Putin a lăsat intenționat marinarii să moară pentru a-și proteja secretele nucleare ale Rusiei.

Putin a refuzat ajutorul americanilor

Submarinul Kursk a explodat la ora 11:28 dimineața, iar ultimele momente ale acestuia au fost detectate de submarinele americane care patrulau în apropiere. În câteva ore, americanii știau că ceva era în neregulă și au oferit imediat ajutor.

Însă Moscova, dornică să păstreze iluzia puterii, a rămas tăcută. A fost nevoie de trei zile întregi pentru ca Putin să accepte ajutor internațional – moment în care era deja prea târziu.

Chiar și după ce Rusia a permis cu reticență scafandrilor norvegieni să intervină, marina rusă a sabotate eforturile de salvare, oferind hărți greșite, desenate de mână și blocând echipamentele esențiale ale specialiștilor britanici.

La 20 august, când scafandrii au ajuns la epavă, toți marinarii erau morți.

Clinton l-a sunat personal pe Putin

Vorbind public despre acest dezastru pentru prima dată, Bill Clinton a dezvăluit că a sunat personal la Putin, îndemnându-l să accepte ajutorul.

Dar, potrivit lui Clinton, liderul rus era mai preocupat să țină ochii străini departe de tehnologia sa militară decât să salveze vieți.

„Putin știa că dacă am fi ajuns acolo, am fi descoperit lucruri pe care nu le-am fi putut uita vreodată”, a spus Clinton, acuzându-l pe președintele rus că a sacrificat propriii oameni pentru a-și proteja secretele militare.

Clinton a recunoscut că inițial spera ca Putin să aducă o eră nouă de cooperare între SUA și Rusia, dar a realizat rapid că fostul ofițer KGB era mai interesat de putere decât de democrație.

„Era clar că era hotărât să restaureze măreția Rusiei. M-am temut că asta însemna că vom asista la o formă nouă de duritate”, a spus Clinton.

Tragedia Kursk nu a fost doar un eșec militar – a marcat un punct de cotitură politic. Modul în care Putin a gestionat criza a stârnit indignare națională, familiile îndoliate cerând răspunsuri.

Dar în loc să își recunoască greșelile, Kremlinul a trecut la ofensivă.

Putin a răspândit dezinformarea, învinovățind oligarhii pentru slăbiciunea militară a Rusiei și folosind tragedia pentru a justifica o apărare agresivă a presei libere.

Moment șocant

Unul dintre momentele cele mai tulburătoare a fost atunci când Nadezhda Tylik, mama unui marinar decedat, l-a confruntat public pe un oficial la o conferință de presă.

În fața camerelor de luat vederi, aceasta a fost injectată cu un sedativ de către un agent sub acoperire și scoasă inconștientă , din clădire, – un moment transmis în direct în întreaga lume.

Clinton consideră că reacția negativă față de Putin a avut un impact de durată, conturându-l pe liderul rus ca pe un autocrat.

„Cred că a fost traumatizat de reacțiile negative pe care le-a primit în presă”, a spus Clinton. „Acest lucru i-a întărit determinarea de a prelua controlul asupra media.”

Privind înapoi, Clinton susține că dezastrul Kursk a fost un semnal de avertizare a ceea ce avea să urmeze.

„Credeam că are un potențial enorm de a conduce Rusia într-o lume mai deschisă și interconectată. Dar nu a fost așa.”

În schimb, omul care promitea o Rusie modernă și democratică a strâns controlul asupra puterii, a suprimat disidența și a pus bazele regimului autoritar pe care lumea îl cunoaște astăzi.

Dezastrul Kursk nu a fost doar o tragedie navală – a fost momentul în care Putin a arătat lumii cine era, de fapt.

După trei ani de război, soldații din prima linie sunt revoltați de asumpția făcută de aliații țării lor potrivit căreia războiul lor împotriva Rusiei este pierdut și că Ucraina este cea care se află într-o poziție slabă de negociere, relatează The Independent.

„Ne-am săturat de lupte, dar nu au avut niciun rost dacă cedăm acum în fața lui Putin, așa cum vrea Trump. Așadar, vom continua să luptăm indiferent de ce spune oricine să facem”, spune un ofițer superior.

„Rusia nu câștigă în Ucraina. Nu pierd, dar practic nu câștigă”, subliniază Kallas, un ofițer superior dintr-o brigadă specializată care e desfășurată pe o mare parte a liniei frontului de 1.300 km.

„Inamicul realizează câștiguri foarte modeste la un cost enorm în oameni și echipament. Nu au niciun succes operațional de vreo însemnătate și cu siguranță nu au capacitatea să folosească nici pe departe cantitățile de artilerie și blindate din urmă cu câteva luni.”

Ucraina se menține în fața Rusiei în privința războiului cu drone și în regiunea Kursk, unde deține teritorii de anul trecut și unde forțele ucrainene folosesc cu succes tactici de manevră în stil NATO care le permit să atace, mai degrabă decât să apere tranșeele.

Kievul a primit aproximativ 232 de miliarde de dolari în ajutor militar și financiar din partea SUA și a Europei de la invazia pe scară largă a Rusiei în 24 februarie 2022. SUA au contribuit cu aproximativ jumătate din sumă, plus aproximativ 62 de miliarde de dolari în asistență de securitate.

Însă acum acest ajutor este pus la îndoială, administrația Trump angajându-se în „discuții de pace” cu Vladimir Putin asupra Ucrainei, cu aparenta excludere a Kievulului.

Ucraina a pierdut multe dintre cele mai bune trupe ale sale în trei ani de război, de când forțele de invazie ale Rusiei s-au năpustit peste frontieră și au fost aproape să ocupe capitala.

Invadatorii ruși au fost înfrânați de dârzenia multor ucraineni de rând, dar și a comandanților locali care au ignorat haosul de la vârful propriei armate și au perseverat.

Povestea lui „Achile”

„Achille” a fost un astfel de războinic, un veteran care s-a oferit voluntar în adolescență pentru a lupta împotriva primei invazii a Rusiei în 2014. La începutul războiului, lupta la sud de Izium, atunci în mâinile Rusiei, spulberând blindatele rusești lângă Kiev și ulterior blocând înaintarea Rusiei spre sud, spre Sloviansk. Grupul său de recunoaștere folosea un tanc pe care îl capturaseră și se mândrea că cu ajutorul lui distrusese o jumătate de duzină de tancuri rusești T-80 rusești într-o săptămână.

Un expert autodidact înarmat cu rachete Javelin furnizate de NATO și rachete antitanc LNAW furnizate de britanici, Ahile conducea misiuni de lovire și fugă. Ajunsese la o stare de epuizare și era posomorât Câteva săptămâni mai târziu, un obuz de tanc rusesc aproape că i-a zburat partea laterală a capului – de cealaltă parte era protejat de lansatorul Javelin de pe umăr.

Din grupul inițial al lui Ahile, de aproximativ 15 luptători, jumătate sunt morți sau grav răniți. Dar restul rămân neclintiți în hotărârea lor de a lupta mai departe, în eventualitatea în care un acord de pace nu oferă securitate țării lor, chiar dacă asta va însemna pierderea unor teritorii.

Soldații pun la îndoială momentul potrivit pentru a cădea la învoială cu Rusia

Soldații spun că nu înțeleg de ce tocmai în acest moment discuțiile se concentrează pe necesitatea ca Ucraina să caute să ajungă la pace cu Rusia.

Un fost ofițer MI6, specializat în afaceri rusești, este de aceeași părere. „Rusia ar trebui să fie cea care să fie în negocieri dintr-o poziție de slăbiciune”, a spus el. „Economia este în genunchi, depinde de prietenii nesiguri din Iran, China și Coreea de Nord, iar războiul său din Ucraina nu duce nicăieri”.

La începutul acestei săptămâni, expertul și autorul rus Owen Matthews a scris în The Independent: „Vara trecută, prețul ouălor a crescut cu 42%, al bananelor cu 48%, al roșiilor cu 39,5% și al cartofilor cu 25%. Rubla rusă și-a pierdut peste jumătate din valoare de când Putin a invadat Crimeea în 2014, iar peste 600 de miliarde de dolari din rezervele de valută ale Kremlinului sunt înghețate de băncile occidentale.”

Războiul din Ucraina consumă aproximativ 40% din bugetul public și, având în vedere amploarea pierderilor rusești în Ucraina, ceea ce Putin credea că ar fi un război rapid s-a transformat într-o fundătură. Institutul Tony Blair estimează că cheltuieli suplimentare de 40 de miliarde de dolari pentru a ajuta militar Ucraina ar fi suficiente pentru a ajunge la paritate cu Rusia.

Un argument faimos al lui Ronald Reagan arăta că Uniunea Sovietică poate fi pusă la pământ de cheltuielile occidentale. Tot la fel, mașinăria militară a Rusiei și economia acesteia pot fi făcute să se prăbușească, cu condiția ca Europa să fie pregătită să-și asume o parte din costurile financiare.

În Europa, există asumpția pregnantă că Ucraina nu mai poate rezista prea mult. Îngrijorarea a fost intensificată de administrația Trump, care a amenințat că va întrerupe finanțarea și sprijinul militar.

Trump crede că Ucraina fie a început războiul, fie l-a abătut asupra ei cu scopul declarat de a adera într-o zi la NATO. De asemenea, președintele american a susținut aproape fiecare principiu de negociere al Rusiei, precum și minciuna răspândită de ea conform căreia președintele Ucrainei nu are un mandat legitim în fruntea țării sale.

Zelenski, a spus el, este un „dictator” care a păcălit administrația Biden să finanțeze războiul din Ucraina cu 350 de miliarde de dolari. Întregul set de acuzații nu se bazează pe fapte, iar președintele SUA omite un un considerent important: Zelenski, în calitate de lider, este fața publică a apărării ucrainene împotriva Rusiei și cel însărcinat să obțină fonduri.

Dar el este o figură mai mare în fața celor din afara Ucrainei decât a celor din interiorul țării. Nu există cult al personalității, nu există „volodism”, așa cum există Trumpism și Putinism. Dacă președintele ucrainean ar demisiona mâine, lupta Ucrainei împotriva Rusiei nu ar fi deloc afectată.

În Ucraina, soldații din prima linie nu doresc decât armele de care au nevoie pentru a sili Rusia să se așeze la masa negocierilor, scrie The Independent.