Preşedintele american Donald Trump ar putea vizita China înainte de a merge la summitul Cooperării Economie Asia-Pacific (APEC) de pe 30 octombrie – 1 noiembrie sau s-ar putea întâlni cu liderul chinez Xi Jinping pe marginea evenimentului din Coreea de Sud.

Precizările au fost făcute duminică de ziarul chinez South China Morning Post, citând mai multe surse

Cele două ţări fac eforturi de a negocia o încheierea a războiului comercial care a bulversat comerţul mondial şi lanţurile de aprovizionare, scrie Reuters, citată de Agerpres.

Președintele american a dorit să impună taxe vamale asupra aproape tuturor bunurilor străine importate, politică despre care spune că va stimula producţia internă, în timp ce criticii afirmă că măsura nu va face decât să crească preţurile pentru consumatorii americani.

Termeul limită pentru ca SUA şi China să ajungă la un acord 

Trump a cerut o taxă vamală universală de bază de 10% pe bunurile importate din toate ţările, urmând ca acestea să fie chiar mai mari pentru ţările cele mai problematice, între care şi China. Produsele importate din China au acum cele mai mari taxe vamale, de 55%.

Liderul SUA a stabilit ca termen-limită data de 12 august pentru ca SUA şi China să ajungă la un acord durabil privind taxele vamale.

Reuters a cerut unui purtător de cuvânt al lui Trump să comenteze asupra unor eventuale planuri de se întâlni cu omologul chinez în toamnă, însă acesta nu a răspuns solicitării.

Donald Trump a suferit vineri o nouă înfrângere juridică, de această dată în procesul intentat jurnalistului Bob Woodward și editurii Simon & Schuster, pe care președintele american îi acuza că i-ar fi folosit vocea fără consimțământ pentru un audiobook. Judecătorul federal din Manhattan a respins în întregime acțiunea, relatează Reuters.

Procesul fusese intentat în ianuarie 2023 și viza audiobookul The Trump Tapes, lansat în 2022, care conține înregistrările brute ale interviurilor purtate de Bob Woodward cu Donald Trump în perioada 2019–2020. Aceste interviuri au stat la baza volumului Rage, publicat în plină campanie electorală, în septembrie 2020.

Trump cerea despăgubiri de aproape 50 de milioane de dolari, susținând că publicarea înregistrărilor fără permisiunea sa ar fi încălcat drepturile sale de autor și i-ar fi provocat prejudicii comerciale. Avocații săi estimaseră, într-un calcul speculativ, că audiobookul s-ar fi putut vinde în două milioane de exemplare.

Judecător: Trump nu are drepturi de autor asupra răspunsurilor proprii

Judecătorul Paul Gardephe, numit în funcție de fostul președinte George W. Bush, a respins plângerea pe toate fronturile, printr-o motivare de 59 de pagini. El a arătat că Trump nu a demonstrat că ar fi fost coautor al materialului audio sau că ar avea vreun drept de proprietate intelectuală asupra propriilor răspunsuri, formulate în cadrul unor interviuri jurnalistice.

De asemenea, judecătorul a explicat că legea federală privind drepturile de autor prevalează asupra eventualelor pretenții formulate în temeiul legislației statului New York. El a mai menționat că, în mod evident, Woodward este creditat ca autor, în timp ce Trump figurează doar ca „cititor” al propriilor declarații.

„Nu i s-a acordat o audiere corectă”, spun avocații lui Trump

Reprezentanții legali ai președintelui au criticat decizia, pe care au descris-o drept „o nouă acțiune părtinitoare a unei instanțe din New York”. Aceștia au reclamat faptul că hotărârea ar fi fost luată „fără audiere” și au anunțat că vor continua demersurile legale pentru a-i „trage la răspundere pe cei care au greșit față de președintele Trump și față de toți americanii”.

Avocații lui Woodward și ai editurii nu au emis, deocamdată, o reacție publică.

Jurnaliștii nu datorează drepturi de autor președinților

Apărarea s-a bazat pe ideea că interviurile înregistrate cu un președinte în exercițiu, realizate de jurnaliști consacrați, nu pot face obiectul revendicării de drepturi de autor din partea celui intervievat. În plus, Woodward a susținut că materialul se încadrează în doctrina fair use (utilizare echitabilă), având un scop informativ și jurnalistic legitim.

„A fost vorba despre jurnalism clasic”, a declarat Woodward, cunoscut publicului larg pentru rolul său esențial în dezvăluirea scandalului Watergate.

Fostul președinte afirmase în proces că ar fi impus ca înregistrările să fie utilizate strict pentru redactarea cărții, nu și în format audio. Woodward a respins categoric această afirmație, susținând că nu a existat niciun astfel de acord.

O decizie cu miză mai largă

Cazul, înregistrat oficial sub numărul 23-06883 în instanța federală din Manhattan, se înscrie într-o serie mai amplă de dispute juridice în care liderul republican contestă ceea ce el numește „abuzuri” ale presei și ale justiției. Judecătorul Gardephe a permis reclamanților să depună o versiune amendată a plângerii până la 18 august, însă șansele de succes par, în acest stadiu, minime.

Între timp, editura Simon & Schuster a fost vândută în 2023 către fondul de investiții KKR, pentru suma de 1,62 miliarde de dolari. The Trump Tapes rămâne disponibil pe platformele de audiobook, ca o anexă sonoră a volumului Rage, care a fost un succes editorial în toamna anului 2020.

Un accident teribil a avut loc sâmbătă, 19 iulie, în orășelul german Bohmte din Saxonia Inferioară. O mașină s-a înfipt în podul unui hambar. Un băiețel este grav rănit, șansele de supraviețuire fiind incerte. În stare gravă este și o femeie de 43 de ani.

Accidentul, care a avut loc în jurul orei 20.00, a devastat cartierul liniștit al comunității din districtul Osnabrück, potrivit  Berliner Kurier.

Mașina, un SUV Volvo XC60, a părăsit șoseaua, s-a izbit de o mașină parcată și de un gard viu, a pătruns apoi în grădina unei case aflate la aproximativ 1,5 metri mai jos și a accidentat un băiat de șapte ani, care se juca pe o trambulină.

Vehiculul a fost apoi proiectat în aer, probabil din cauza denivelărilor solului, apoi s-a înfipt într-un hambar, la o înălțime de aproximativ trei metri față de sol.

Un locuitor din zonă a relatat că a auzit ceva care „a zăngănit” și, la scurt timp, a văzut mașina suspendată în acoperiș.

Copilul acroșat este în stare gravă.

Una dintre cele cinci persoane care se aflau în mașină, o femeie de 43 de ani, a fost grav rănită.

Ceilalți pasageri – trei copii cu vârste de 11, 12 și 13 ani și un alt adult – au suferit răni minore, potrivit presei locale.

Un accident similar a avut loc, în urmă cu câțiva ani, în România. Un tânăr de 21 de ani a decedat, iar pasagerul de pe scaunul din dreapta, o fată de 20 de ani, a ajuns în stare gravă la spital, după ce maşina în care se aflau a rămas înfiptă în zidul unei clădiri, pe fondul vitezei excesive.

Un fost agent CIA susține că lista clienților lui Jeffrey Epstein nu va fi niciodată publicată, deoarece ar conține informații prea sensibile pentru a fi făcute publice şi lansează o teorie potrivit căreia el ar fi lucrat pentru serviciile de informații israeliene.

„Cred că era un agent de acces al Mossadului”

Un fost agent CIA susține că mult discutata „listă a clienților” lui Jeffrey Epstein nu va fi niciodată făcută publică, din cauza intereselor sensibile care ar fi legate de această informație.

John Kiriakou, un fost ofițer CIA care a petrecut câţiva ani în închisoare după ce a divulgat tehnicile de interogare prin tortură cu apă utilizate de agenție la Guantanamo Bay, a vorbit despre acest subiect controversat în cadrul podcastului lui Patrick Bet-David.

Fostul agent a explicat că, în opinia sa, lista clienților lui Epstein ar conține informații extrem de valoroase pe care CIA nu le-ar divulga publicului, indiferent de presiunile exercitate.

„Cred că era un agent de acces al Mossadului. Pentru mine are perfect sens”, a declarat John Kiriakou, în ciuda faptului că nu există dovezi oficiale care să confirme că Epstein ar fi avut legături cu Mossad.

John Kiriakou a explicat că metodele de obținere a informațiilor de la persoane influente presupun adesea folosirea intermediarilor care au acces direct la elitele politice și financiare, iar Epstein, cu resursele sale uriașe și cu insula sa privată, ar fi fost un „agent de acces” ideal.

„Jeffrey Epstein, în opinia mea, este un exemplu tipic de agent de acces. Am mai spus asta, dar cred că este important și merită repetat. Dacă ești un serviciu de informații străin și vrei informații de la… persoane importante, vrei informații secrete de la ele, nu le vei recruta. Ele nu au nevoie de nimic de la tine. Nu au vulnerabilități financiare. Așa că faci următorul lucru: recrutezi pe cineva care are acces la aceste persoane și finanțezi această persoană… care are o insulă privată”, a explicat fostul agent CIA.

Fostul agent CIA afirmă că o astfel de listă există cu siguranţă

Ghislaine Maxwell, partenera de viaţă a controversatului pedofil, condamnată şi ea pentru complicitate în cazul Epstein, ar fi avut, la rândul său, legături cu Mossadul, prin tatăl său, Robert Maxwell, considerat de unii că ar fi fost spion israelian, mai spune fostul agent CIA. potrivit DailyMail.

În discuție a fost adus și cazul Virginiei Giuffre, victima care a susținut că a fost traficată de Epstein pentru a întreține relații sexuale cu prințul Andrew. Giuffre s-a sinucis în aprilie, la vârsta de 41 de ani.

Citând declaraţiile acesteia, John Kiriakou a susținut că în reședințele lui Jeffrey Epstein existau camere de supraveghere care monitorizau fiecare încăpere din casă, inclusiv băile, ceea ce ar confirma existența unei liste a celor care ar fi întreținut relații cu minore.

„Virginia Giuffre și alte cinci tinere au declarat în procesul lor că existau camere cu monitoare care supravegheau fiecare cameră și fiecare baie. Deci, dacă existau clienți – și cred că existau – și aceștia întrețineau relații sexuale cu minore – și cred că așa era – fiecare persoană angajată să supravegheze acele ecrane ar fi știut. Cred că exista o listă, o listă de clienți. Trebuia să existe. Știm că exista o carte neagră; a fost vândută la Sotheby’s, pentru numele lui Dumnezeu. Deci, unde este? A fost distrusă? Și chiar dacă a fost, de ce Ghislaine Maxwell nu a încercat să o folosească pentru a se salva?”, a adăugat Kiriakou.

Administraţia Trump, criticată pentru gestionarea acestui subiect

Controversa privind lista lui Epstein a reizbucnit în ultimele săptămâni, după ce administrația Trump a fost criticată pentru modul în care a gestionat aceste informații, iar procurorul general Pam Bondi a fost acuzată că nu a respectat promisiunea de a publica dosarele, în contextul în care ea a declarat că lista nu ar exista şi a respins și teoriile privind o presupusă crimă în cazul morții lui Epstein, despre care autoritățile susțin că ar fi fost sinucidere.

Donald Trump i-a numit pe susținătorii care au insistat pe această teorie drept „slabi” și a cerut să se treacă mai departe de acest subiect.

Întrebat dacă administraţia americană încearcă să muşamalizeze acest subiect din cauza implicării lui Donald Trump, care a fost vreme de mai bine de 15 ani un prieten apropiat al lui Jeffrey Epstein, John Kiriakou a răspuns: „Nu cred asta nici măcar o secundă”, a spus el.

Teoria cu Epstein agent Mossad câştigă susţinători

Teoria că Epstein ar fi lucrat pentru Mossad a fost reluată recent și de Tucker Carlson, fost prezentator Fox News, care a sugerat că acest personaj extrem de controversat ar fi fost folosit pentru șantajarea unor politicieni americani și că proveniența averii sale ar putea fi legată de o astfel de operațiune.

„Adevărata întrebare este: de ce făcea asta, în numele cui și de unde proveneau banii?”, a întrebat Carlson în cadrul unui eveniment cu tineri alegători din Florida, criticând autoritățile pentru lipsa de interes în a clarifica acest caz şi amintind despre legăturile lui Epstein cu fostul premier israelian Ehud Barak, cu care acesta s-ar fi întâlnit de zeci de ori.

Donald Trump a transmis un avertisment deloc subtil Kremlinului: dacă Rusia nu acceptă un acord de pace în termen de 50 de zile, se va confrunta cu „tarife secundare devastatoare”. În paralel, liderul de la Casa Albă a promis un nou pachet de armament pentru Ucraina și a declarat că „semnalele de pace” venite dinspre Moscova sunt „doar vorbe, fără fapte”.

Cu toate acestea, în spatele declarațiilor sale teatrale, reacția Rusiei a fost una neașteptat de calmă. Potrivit politologului britanic Samuel Ramani, într-o analiză publicată de The Telegraph, piețele financiare rusești au reacționat pozitiv. Indicele bursei de la Moscova a crescut cu 2,7%, iar rubla s-a apreciat în raport cu yuanul chinezesc. Pentru oficialii de la Kremlin, mesajul lui Trump nu a fost o amenințare serioasă, ci o veste bună: în locul unui nou val de sancțiuni financiare directe, SUA par să prefere o formă diluată de presiune economică, cu ținte incerte.

Rusia trece de la discurs la ofensivă militară

În timp ce Trump își dozează avertismentele, Moscova continuă să intensifice acțiunile pe frontul ucrainean. Pe 16 iulie, peste 400 de rachete și drone au fost lansate asupra infrastructurii energetice din Ucraina, iar trupele ruse s-au concentrat în masă în direcțiile Kupiansk, Pokrovsk și Kostiantinivka. Aproximativ 160.000 de soldați ar fi fost mobilizați pentru o nouă ofensivă de vară.

În paralel, discursul oficialilor ruși rămâne agresiv. Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei, a avertizat din nou asupra posibilității unor atacuri directe asupra țărilor occidentale, în cazul unei „escaladări a războiului”. Pe televiziunea publică „Rossia-1”, analiștii militari fac apel deschis la distrugerea completă a infrastructurii ucrainene, în speranța că aceasta va forța Kievul să cedeze.

Trump și presiunea insuficientă: trei direcții ignorate

În fața acestei realități, analiza publicată în The Telegraph susține că strategia lui Trump nu are capacitatea de a-l forța pe Putin să accepte o pace reală. Trei direcții de acțiune sunt esențiale — și toate sunt, în prezent, fie ignorate, fie tratate superficial.

1. Reformarea regimului de sancțiuni

Lacunele din regimul de sancțiuni permit în continuare Kremlinului să-și alimenteze complexul militar-industrial. Compania Rosatom, implicată atât în ocuparea Zaporojie cât și în cooperarea nucleară cu Iranul, rămâne, în mod inexplicabil, în afara listelor de sancțiuni americane. De asemenea, lipsesc măsuri directe împotriva rafinăriilor care prelucrează petrol rusesc. Potrivit analistului Vaibhav Ragunandan de la Centrul pentru Cercetare în Energie și Aer Curat, sancțiunile eficiente ar priva Moscova de peste 750 de milioane de dolari anual. Nici „flota fantomă”, formată din sute de petroliere care ocolesc embargourile, nu este sancționată sistematic.

2. Limitarea sprijinului militar — o greșeală strategică

Deși Trump a anunțat un pachet de 10 miliarde de dolari pentru Ucraina, cifrele reale sunt mai puțin impresionante. Doar o singură baterie Patriot costă un miliard de dolari, iar fiecare rachetă interceptor — peste 3,7 milioane. În condițiile în care Ucraina consumă anual aproximativ două milioane de proiectile de artilerie, ajutorul promis rămâne insuficient. De asemenea, Trump s-a ferit până acum să aprobe trimiterea de rachete Tomahawk — o capabilitate care ar putea, teoretic, să țintească inclusiv Moscova.

3. Sprijinirea inovației din industria de apărare ucraineană

Ucraina a făcut pași importanți în dezvoltarea propriilor capacități: drone de interceptare, modernizarea rachetelor Neptun și tehnologii avansate pentru recunoaștere și atac la distanță. În acest context, președintele Volodimir Zelenski a propus un acord tehnologic strategic cu Statele Unite: acces la tehnologiile ucrainene în schimbul livrărilor de armament american. Este un parteneriat pe care Trump l-a tratat, până acum, cu răceală — dar care ar putea transforma Ucraina într-un aliat-cheie pe termen lung pentru întregul flanc estic al NATO.

După ce, în trecut, Trump a aplicat o strategie de presiune eficientă asupra Iranului, eșecul de a o replica în cazul Rusiei pare greu de justificat. Mai ales că, din punct de vedere tehnologic și economic, SUA dețin încă toate instrumentele necesare.

Un fost analist CIA: ultimatumul de 50 de zile al lui Trump oferă Rusiei un pretext pentru ofensivă extinsă în Ucraina

Fostul consilier al Departamentului de Stat și analist CIA, Paul Goble, susține că ultimatumul de 50 de zile lansat de președintele Donald Trump către Rusia – privind negocierea unui acord de pace în Ucraina – ar putea avea efectul invers celui scontat. Departe de a descuraja agresiunea, avertismentul riscă să fie interpretat de Kremlin ca o fereastră temporară de acțiune neîngrădită.

Într-un interviu acordat publicației Kyiv Post, Goble avertizează că Moscova ar putea percepe acest „ultimatum” nu ca o amenințare reală, ci ca un semnal că Washingtonul va „întoarce privirea” timp de șapte săptămâni. „Rușii nu iau în serios astfel de avertismente. Ei știu că este doar retorică. Și sunt suficient de inteligenți cât să înțeleagă că americanii tocmai le-au spus că nu vor interveni pentru o perioadă limitată”, afirmă Goble.

Pentru Kremlin, momentul ales de Trump este deosebit de convenabil. În lunile iulie și august, condițiile meteo și terenul permit desfășurarea unor operațiuni militare de amploare. „Este perioada optimă pentru avansuri pe front, pentru desfășurarea de trupe și tehnică grea. Iar Rusia știe asta. Ei vor profita la maximum,” avertizează fostul oficial american.

Potrivit analizelor lui Goble, narativul rusesc reflectă un optimism periculos: acest răgaz de 50 de zile este văzut ca o victorie politică, un timp câștigat pentru a lovi Ucraina cât mai dur posibil, înainte ca o eventuală negociere să devină inevitabilă. „Vor face tot ce pot în aceste zile rămase – și nu vor cruța civilii,” adaugă el.

„Dacă Odesa cade, capacitatea Ucrainei de a funcționa ca stat suveran intră într-o zonă de risc real”

Îngrijorarea majoră a lui Goble vizează sudul Ucrainei, în special Odesa – portul-cheie la Marea Neagră. „Dacă Rusia reușește să transforme Ucraina într-un stat fără ieșire la mare, Kievul va pierde o parte esențială din capacitatea sa economică și strategică,” spune Goble. El avertizează că există semnale clare că Moscova ar putea lansa un asalt asupra orașului în perioada imediat următoare.

„Dacă Odesa cade, capacitatea Ucrainei de a funcționa ca stat suveran intră într-o zonă de risc real. Devine nu doar o problemă militară, ci una existențială,” subliniază analistul.

Rămâne neclar de ce administrația Trump a ales tocmai această limită temporală. Goble ridică două ipoteze: fie este o cifră aleasă arbitrar, fără fundament strategic, fie este o concesie tacită, acceptând ideea că Putin nu va începe nicio negociere serioasă înainte de toamnă, când Rusia speră să obțină noi câștiguri teritoriale.

Mai grav, spune Goble, există indicii că o parte din administrația americană ar considera inevitabilă o victorie rusească, ceea ce ar explica lipsa de acțiune concretă. „Este un mod cinic de a face politică externă – și extrem de periculos,” avertizează el.

Eșec în a înțelege Rusia

Dincolo de calculele tactice, Goble pune degetul pe rana veche a politicii externe americane: o înțelegere superficială a realității ruse. „Americanii au mereu dificultăți în a înțelege Rusia. Încercăm să o forțăm să se potrivească în schemele noastre mentale, dar realitatea rusă este alta – și profund diferită.”

El respinge ideea că avertismentele anunțate cu termen pot funcționa în fața unui regim autoritar: „Dacă îi spui unui dictator că în 50 de zile vei reacționa, îi oferi 49 de zile să facă tot ce e mai rău. Suntem într-o fază periculoasă. Cine crede că Putin va negocia din bunăvoință sau din respect pentru partenerii occidentali se amăgește singur. Acest ultimatum nu a pus presiune pe Rusia. I-a dat timp,” subliniază Goble.

În contextul în care dronele și rachetele rusești continuă să lovească orașe ucrainene, iar trupele Kremlinului caută puncte slabe în apărarea ucraineană, următoarele șase săptămâni ar putea schimba nu doar traiectoria războiului, ci și arhitectura de securitate a întregii Europe.

În timp ce lumea urmărește cu atenție tensiunile în Arctica, la celălalt capăt al planetei se conturează un joc geopolitic mai discret, dar cu implicații strategice cel puțin la fel de importante. Antarctica, vastul continent înghețat al emisferei sudice, devine tot mai prezent pe radarul marilor puteri – nu doar ca simbol științific al cooperării internaționale, ci și ca potențial punct de fricțiune într-o lume aflată în reașezare,scrie focus.ua.

Un continent înghețat, dar nu gol: de la faună rară la baze permanente

Antarctica este adesea asociată cu imaginea pinguinilor și a întinderilor albe nesfârșite. Dar sub ghețurile sale groase de până la 4.000 de metri se află rezerve de minereuri, apă dulce și informații științifice unice. Aproximativ 80% din rezervele de apă dulce ale planetei se află aici, conservate în calotele glaciare. Iar în adâncurile sale, se regăsesc cărbune, minereu de fier, cupru, zinc, plumb și chiar urme de petrol și gaze – toate inaccesibile (încă) din cauza reglementărilor internaționale.

Deocamdată, extracția este interzisă. Tratatul privind Antarctica, semnat în 1959 și în vigoare din 1961, garantează caracterul non-militar, neutru și științific al regiunii. Însă această arhitectură de cooperare internațională se va confrunta cu un moment decisiv în 2048, când clauzele referitoare la exploatarea resurselor naturale vor trebui reanalizate.

Cine revendică ce nu poate revendica nimeni

Antarctica este diferită de Arctica nu doar prin geografie – primul fiind un continent acoperit de gheață, al doilea un ocean înghețat înconjurat de uscat – ci și prin statutul său politic. Dacă în Arctica statele riverane își dispută rute maritime și platforme continentale, în sud totul e înghețat – la propriu și la figurat – de tratatul internațional care blochează revendicările teritoriale.

În realitate însă, mai multe țări – Marea Britanie, Argentina, Chile, Australia, Franța, Norvegia și Noua Zeelandă – au formulat, în secolul trecut, pretenții formale asupra unor sectoare ale continentului. Deși suspendate juridic prin tratatul din 1959, aceste pretenții nu au fost retrase. Între timp, alte mari puteri, în frunte cu Statele Unite, Rusia și China, nu au recunoscut nicio revendicare – dar își marchează prezența prin baze științifice și logistică permanentă.

O cursă tăcută

În timpul Războiului Rece, Antarctica a fost martora unei competiții tăcute între SUA și URSS. Sovieticii au construit șapte stații, iar americanii au fondat cea mai mare bază din regiune, McMurdo. În prezent, peste 30 de țări mențin stații de cercetare active pe continent.

China, de pildă, este prezentă din 1985, dar și-a consolidat vizibil poziția în ultimii ani. În 2024, a inaugurat a cincea sa stație permanentă, semnalând interesul strategic pe termen lung. Amplasarea acestor facilități în zone „neutrale” dar apropiate de fostele revendicări ale altor state reflectă o geopolitică sofisticată, adaptată rigorilor unui tratat încă valabil, dar vulnerabil în timp.

Răspunsul simbolic al Sudului la Nordul global

Antarctica nu este doar o miză de resurse. Ea devine tot mai mult un teritoriu simbolic al competiției dintre Sudul global emergent și vechile puteri ale Nordului. Deși aparent izolată de competițiile globale, geografia o face relevantă. Accesul direct îl au state sudice precum Chile și Argentina, dar cele mai active în teren sunt tot statele din emisfera nordică – fie direct (SUA, Rusia), fie prin succesoarele imperiilor coloniale (Australia, Noua Zeelandă, Marea Britanie).

În acest peisaj, China iese în evidență prin retorica sa ideologică: expedițiile sunt prezentate ca parte a „renașterii naționale”, iar Antarctica – un spațiu care trebuie să devină parte a unei ordini internaționale „echitabile”. Deja, unele dintre bazele sale sunt construite în zone revendicate istoric de Noua Zeelandă.

2048 – anul în care lumea decide viitorul continentului alb

Dacă Antarctica este, în prezent, un laborator al cooperării internaționale, viitorul său rămâne deschis. Tratatul din 1959 a înghețat disputele, dar nu le-a eliminat. În 2048, lumea va trebui să decidă dacă păstrează acest echilibru sau permite redeschiderea cursei pentru controlul resurselor continentului.

Cine va negocia atunci? Ce poziție vor adopta țările emergente? Vor rămâne marile puteri fidele principiilor științifice sau vor transforma Antarctica într-un nou teatru de competiție strategică? Sunt întrebări care nu mai țin doar de viitorul îndepărtat. Ele se vor contura în următoarele două decenii – într-o lume în care echilibrul dintre știință, mediu și geopolitică devine tot mai fragil.

În timp ce Donald Trump încearcă să își impună autoritatea asupra dosarului ucrainean printr-o ultimatum de 50 de zile adresat Moscovei, în spatele scenei se conturează o realitate mai puțin confortabilă pentru președintele american: adevărata influență asupra lui Vladimir Putin pare să nu vină de la Washington, ci de la Beijing. Este concluzia profesorului Mark Galeotti, expert în geopolitică rusă, într-o analiză publicată recent de The Times.

Trump a declarat, într-un ton iritat, că este „foarte dezamăgit” de Putin și a amenințat cu tarife vamale de 100% asupra importurilor rusești, în cazul în care Rusia nu încetează ostilitățile. Dar, dincolo de retorică, piețele financiare rusești au reacționat cu optimism: indicele bursei din Moscova a crescut vizibil, semn că amenințările lui Trump nu au fost percepute drept reale sau iminente.

Tarife simbolice și calcule politice

Volumul exporturilor rusești către SUA s-a situat anul trecut la doar 3 miliarde de dolari, ceea ce reprezintă mai puțin de 1% din exporturile totale ale Rusiei. În acest context, anunțul lui Trump privind impunerea de tarife nu produce îngrijorare la Kremlin. Mai mult, amenințarea cu tarife secundare asupra țărilor care importă petrol rusesc — o armă economică cu adevărat potențială — a fost întâmpinată cu scepticism, în special pentru că printre principalii cumpărători se numără aliați ai SUA precum Japonia și Turcia, dar și economii emergente strategice precum India și China.

Or, în condițiile în care Trump încearcă să își întărească relațiile comerciale cu India și amenință deja cu suprataxarea produselor chinezești, este puțin probabil ca Washingtonul să deschidă simultan două fronturi comerciale majore. În plus, destabilizarea pieței petroliere globale ar avea consecințe directe asupra prețurilor interne din SUA — un risc politic major într-un an electoral.

Beijingul, marele beneficiar

În tot acest joc geopolitic, singura capitală care pare să fi câștigat teren este Beijingul. În aceeași zi în care Trump lansa avertismentele sale, președintele Xi Jinping îl primea pe ministrul rus de externe Serghei Lavrov, reafirmând că „sprijinul reciproc” dintre China și Rusia este esențial. În declarațiile oficiale, Beijingul a calificat planurile americane privind noile tarife drept „sancțiuni unilaterale ilegale”.

Această poziționare nu este nouă. China a menținut un echilibru retoric pe tema războiului din Ucraina, dar faptele arată o implicare mai concretă. Beijingul furnizează Rusiei echipamente cu dublă utilizare — civile și militare — cum ar fi cabluri optice rezistente la bruiaj pentru drone sau nitroceluloză pentru muniții de artilerie. Există chiar indicii că sistemele chineze de apărare aeriană Silent Hunter ar fi fost deja testate în teatrul de război ucrainean, iar NATO suspectează că muniții chineze ar putea fi transferate prin Coreea de Nord.

Influență strategică în creștere

Relația dintre Rusia și China a devenit, astfel, una din ce în ce mai dezechilibrată în favoarea Beijingului. Dacă în trecut Moscova își revendica influența în Asia Centrală, în prezent Beijingul este cel care propune inițiative regionale alternative, cum ar fi Global Security Initiative — o formulă care exclude atât SUA, cât și Rusia, și care se extinde din fosta Asie Sovietică până în Africa și America Latină.

În Cuba, China finanțează deja 55 de centrale solare, în timp ce în Africa sponsorizează programe de instruire pentru forțele de ordine. Până și țări ca Laos sau Georgia își adaptează politicile la noile realități economice impuse de Beijing. Banca Națională a Georgiei a anunțat, zilele trecute, că explorează posibilitatea aderării la sistemul chinez de plăți interbancare CIPS — alternativa chineză la sistemul SWIFT, din care Rusia a fost exclusă.

În acest context, este greu de susținut că Trump poate constrânge China să „pună presiune” pe Putin. Din contră, orice recunoaștere a rolului-cheie al lui Xi Jinping nu face decât să legitimeze și mai mult poziția Beijingului în noua arhitectură globală.

Iluzia unei axe antioccidentale

Deși se vorbește adesea despre o „axă a răului” care unește Rusia, China, Iranul și Coreea de Nord, în realitate cooperarea este mai degrabă oportunistă și marcată de tensiuni ascunse. O notă internă a serviciilor ruse, scursă recent în presă, sugera că spionajul chinez se intensifică chiar în interiorul „aliaței” cu Federația Rusă. În replică, autoritățile chineze își supun angajații întorși din Rusia unor teste cu detectorul de minciuni — o măsură rar aplicată în mod public.

Totuși, Beijingul continuă să joace pe termen lung. Pentru China, războiul din Ucraina este un instrument strategic: el erodează capacitatea de reacție a Occidentului, izolează Rusia economic și militar, și oferă Chinei o poziție dominantă în parteneriatul bilateral. După retragerea Visa și MasterCard, majoritatea plăților în Rusia se fac deja prin UnionPay — sistemul bancar chinez. Telefoanele, mașinile, aplicațiile — totul vine din China.

Un nou echilibru global

În octombrie anul trecut, Donald Trump critica dur administrația Biden pentru apropierea dintre Moscova și Beijing și promitea că el „va reuși să-i despartă”. În realitate, prin recunoașterea rolului decizional al Chinei în conflictul din Ucraina, Trump nu face decât să confirme că epoca ordinii unipolare americane se apropie de final. Iar în acest nou peisaj multipolar, este Beijingul — nu Washingtonul — cel care dictează regulile.

Zvonurile potrivit cărora Xi Jinping ar plănui să îi invite pe Trump și Putin la Beijing, cu ocazia aniversării a 80 de ani de la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, sunt simbolice: ele arată că liderul chinez se consideră nu doar mediator, ci arhitect al unui nou tip de echilibru global.

Rămâne de văzut dacă acest echilibru va fi mai „drept și rațional”, așa cum declară Xi, sau doar o versiune rebranduită a unei lumi dominate, de data aceasta, de interesele Chinei.

Bombardamentele rusești constante asupra orașelor ucrainene transformă nopțile în perioade de teroare, afectând profund starea psihică și fizică a populației civile. Lipsa somnului, stresul cronic și epuizarea generalizată devin, treptat, arme de temut în acest conflict de durată, scrie The Washington Post.

De la începutul verii 2025, Federația Rusă a declanșat o nouă campanie aeriană intensificată împotriva Ucrainei, cu un număr fără precedent de drone lansate simultan — între 200 și 400 pe noapte — care vizează atât zone rezidențiale, cât și infrastructuri critice din orașe precum Kiev, Harkov sau Dnipro.

Sirenele antiaeriene, zgomotul motoarelor de drone și explozia obuzelor țin oamenii în stare de alertă continuă. Mulți nu reușesc să doarmă deloc, nopțile fiind marcate de frică, incertitudine și suprasolicitare emoțională.

„În timpul atacurilor e imposibil să închizi ochii. Iar ziua devine o luptă cu iritarea și lipsa de concentrare”, spune Ilona Kovalenko, antreprenoare din Kiev. „Ne simțim pur și simplu goliți de energie”, adaugă Valeria Lohancenkova, baristă în capitală.

Pe străzile Kievului, efectele sunt vizibile: oameni cu cearcăne adânci, pași grei, priviri pierdute — un amestec de oboseală și resemnare, dar și o voință de supraviețuire.

Efectele pe termen lung

Potrivit datelor medicale, consecințele lipsei acute de somn devin tot mai alarmante. La clinica Universum din Kiev, numărul pacienților cu insomnie severă s-a triplat începând din luna iunie, în contextul intensificării atacurilor.

Medicii atrag atenția asupra efectelor pe termen lung: tulburări de dispoziție, migrene, pierderi de memorie, hipertensiune și dezechilibre hormonale. Copiii sunt, însă, printre cei mai vulnerabili.

La spitalul pediatric Ohmatdit din Kiev — grav afectat de un atac cu rachete în iulie 2024 — specialiștii din laboratorul de somn au observat o creștere semnificativă a anxietății infantile, însoțită de simptome asociate tulburării de deficit de atenție cu sau fără hiperactivitate (ADHD).

Mulți dintre acești copii își petrec nopțile în adăposturi subterane, treziți brusc de sirene sau explozii. Frica, nesiguranța și expunerea repetată la stres îi afectează profund.

Refugiu temporar sau umor negru

În căutarea unei alinări temporare, unii ucraineni aleg să părăsească orașele și să se retragă în zone rurale mai puțin vizate. Cei care rămân încearcă să facă față situației prin umor negru, devenit un mecanism colectiv de apărare.

„Nu merg în adăpostul subteran pentru că prefer să dorm decât să trăiesc”, scria recent un utilizator pe rețelele sociale — o frază care reflectă disperarea, dar și oboseala psihică acumulată.

Pe măsură ce conflictul continuă, iar atacurile se intensifică, tot mai mulți ucraineni trăiesc nu doar cu pericolul constant al bombardamentelor, ci și cu o luptă nevăzută, dar profundă: pierderea somnului și, odată cu el, a echilibrului interior.

În haosul unui război tot mai sângeros și mai lipsit de finalitate, apar tot mai multe dovezi că armata rusă își tratează propriii soldați cu o brutalitate care sfidează orice cod militar sau uman. Unitatea 31831, parte a Regimentului 54 de infanterie motorizată, aflată în prezent pe frontul din Donețk, a devenit un simbol al cruzimii sistematice și al abuzului instituționalizat în rândul trupelor rusești, scrie The Sun.

Potrivit mărturiilor apărute pe rețelele sociale rusești – singurele locuri unde familiile mai pot spera să afle ceva despre fiii lor dispăruți – soldații din această unitate sunt supuși la tratamente degradante și sunt forțați să participe la misiuni sinucigașe, cu un singur criteriu de selecție: au sau nu bani pentru mită.

Comandantul unității, maiorul Petrosian Oganes, este acuzat de comportament de o violență extremă. Soldații care încalcă ordinele – inclusiv pentru abateri minore, precum consumul de alcool – sunt legați de gât cu funii, dezbrăcați, legați de stâlpi, bătuți cu ventilatoare metalice sau închiși în cuști electrificate. Unii sunt lăsați să doarmă pe jos, în frig, fără hrană.

Dar brutalitatea nu se oprește aici. Soldații care nu plătesc 50.000 de ruble (aproximativ 475 de lire sterline) sunt trimiși pe cele mai periculoase segmente ale frontului – acolo unde rata de supraviețuire e aproape nulă. În jargonul militar rus, fenomenul a primit un termen cinic: „a fi resetat la zero” – o expresie care maschează realitatea execuțiilor informale sau a trimiterii intenționate la moarte sigură.

În paralel, comandamentul stoarce bani și din alte „taxe”, precum 30.000 de ruble pentru achiziția de parfumuri pentru soțiile superiorilor. Totul într-o armată care continuă, la nivel oficial, să se prezinte drept apărătoare a patriei și garant al onoarei ruse.

Campanie de revoltă, purtată pe platforma VK de rudele soldaților

Campania de revoltă, purtată pe platforma VK de rudele soldaților, capătă tot mai multă vizibilitate. Mamele și soțiile scriu mesaje disperate către Vladimir Putin, cerând demiterea maiorului Oganes și tratament „uman” pentru militari. „Fiii noștri mor ca gândacii sub talpă”, spune o femeie. Alții vorbesc despre „sadism pur” și denunță „trădarea din interior”.

Totodată, numeroase postări online sugerează că familiile nu sunt informate în mod transparent despre soarta celor dragi. Pe platforma VK apar frecvent mesaje de tipul: „Fiul meu a dispărut. Este din unitatea 31831, regimentul 54. A semnat contractul în Persianovka. A intrat în zona de luptă pe 25 februarie. A dispărut. Dacă cineva știe ceva, vă rog să răspundeți. Indicativ: Hottabici.”

În ciuda problemelor interne, propaganda oficială continuă să prezinte armata ca fiind eficientă și bine organizată. În orașul Volgograd, de exemplu, elevii unei școli locale (Școala Gimnazială Nr. 95) au organizat o campanie de strângere de fonduri pentru Unitatea 31831, pozând în uniforme militare și oferind o scrisoare de recunoștință pentru sprijinul financiar acordat.

Dar imaginea festivă ascunde un sistem bolnav, în care corupția face victime încă înainte ca glonțul ucrainean să ajungă în tranșee. Un raport al Center for European Policy Analysis (CEPA) estima, în martie, că armata rusă e de 12 ori mai coruptă decât media europeană. În acest context, nu e de mirare că mii de soldați ruși au dispărut fără urmă – cifrele neoficiale indicând între 50.000 și 100.000 de „pierduți” pe front.

Un caz devenit emblematic este cel al unui tânăr cunoscut sub indicativul „Hottabici”, trimis pe front pe 25 februarie și dispărut imediat după. Părinții săi încă postează mesaje, sperând că cineva va oferi un indiciu.

Războiul dus de Rusia în Ucraina nu mai e, de mult, doar despre ocupație, propagandă sau hegemonie geopolitică. Este și despre modul în care un regim își consumă proprii oameni – transformați în carne de tun pentru o cauză pe care, în cele din urmă, nici ei nu o mai înțeleg.

Premierul israelian Benjamin Netanyahu se confruntă cu o nouă problemă de sănătate, fiind nevoit să conducă guvernul de acasă, timp de trei zile.

După ce absența lui Benjamin Netanyahu de la ședința săptămânală a cabinetului a stârnit speculații, biroul premierului israelian a confirmat că acesta este bolnav și va rămâne acasă în următoarele trei zile, conducând afacerile statului de la distanță.

Potrivit comunicatului oficial, citat de timesofisrael, Benjamin Netanyahu a început să se simtă rău pe parcursul nopții, motiv pentru care a fost examinat la domiciliu de dr. Alon Hershko, directorul departamentului de medicină internă de la Spitalul Universitar Hadassah – Ein Kerem.

Medicul l-a diagnosticat pe Netanyahu cu toxiinfecţie şi inflamație intestinală provocată de consumul de alimente alterate. În urma efectuării testelor suplimentare, starea de sănătate a premierului a fost apreciată drept bună, însă acesta a avut nevoie de perfuzii intravenoase pentru a combate deshidratarea provocată de boală.

„În conformitate cu instrucțiunile medicilor, prim-ministrul se va odihni acasă în următoarele trei zile și va conduce afacerile statului de acolo”, a precizat biroul premierului.

La 75 de ani, Netanyahu s-a confruntat în ultimii ani cu mai multe probleme medicale semnificative. În decembrie anul trecut, premierului i s-a extirpat prostata, iar în martie 2024 a suferit o operație de hernie. În aceeași perioadă, a lipsit câteva zile de la activitățile oficiale din cauza unei gripe.

În 2023, Netanyahu a suferit o intervenție chirurgicală pentru implantarea unui stimulator cardiac, după ce a fost diagnosticat cu un bloc cardiac tranzitoriu, iar anterior fusese internat pentru deshidratare. Ulterior, medicii au confirmat că premierul suferea de ani de zile de o problemă de conducere cardiacă.

Conform ultimului raport medical publicat în ianuarie 2023, Benjamin Netanyahu se afla într-o „stare de sănătate complet normală”, fără semne de aritmie cardiacă sau alte afecțiuni grave, iar stimulatorul cardiac funcționa corespunzător.

Coaliţia guvernamentală a prim-ministrului japonez Shigeru Ishiba a pierdut majoritatea camerei superioare a Parlamentului în urma alegerilor de duminică, un eşec răsunător pe fondul creşterii inflaţiei şi a avansului puternic al partidului de extremă dreapta Sanseito, relatează AFP.

În condiţiile în care 125 din cele 248 de locuri au fost reînnoite în scrutin, Partidul liberal-democrat (PLD, dreapta conservatoare) al lui Shigeru Ishiba şi aliatul său Komeito (centru-dreapta) nu au câştigat decât 41 de locuri, potrivit proiecţiilor televiziunii NHK, ceea ce e departe de cele 50 de locuri necesare pentru a-şi conserva majoritatea, notează AFP, citată de Agerpres.

Cu sloganul „Japonia pe primul loc”, Partidul populist şi antiimigraţie Sanseito, a realizat un progres important cu 16 locuri câştigate potrivit sondajelor la ieşirea de la urne, în contextul în care nu avea decât două în prezent.

„Situaţia este dificilă”. Shigeru Ishiba „ar putea fi înlocuit”

Rezultatul a dus la apariţia unor speculaţii privind o demisie a lui Shigeru Ishiba, în vârstă de 68 de ani, în funcţie de numai zece luni.

„Situaţia este dificilă, trebuie să o examinăm cu foarte multă umilinţă şi seriozitate”, a comentat duminică seară Ishiba. Întrebat despre viitorul său, el a răspuns: „Nu putem face nimic înainte de a vedea rezultatele finale, dar mă voi arăta conştient de responsabilitatea mea”.

„Pe de o parte, unii consideră că negocierile comerciale încă în curs cu administraţia (preşedintelui american Donald) Trump i-ar putea oferi un răgaz. Pe de altă parte, prim-ministrul însuşi a declarat că vizează 50 de locuri: cu un rezultat mai slab, ar fi probabil logic să demisioneze„, a declarat pentru NHK Koji Nakakita, profesor la Universitatea Chuo.

„Ar putea fi înlocuit de altcineva, dar nu se ştie încă cine”, a declarat pentru AFP Hidehiro Yamamoto, profesor de politică la Universitatea Tsukuba.

Coaliţia guvernamentală este deja în minoritate în camera inferioară a Parlamentului, după un eşec în alegerile legislative anticipate din toamnă, pe care Ishiba însuşi le-a convocat după ce a preluat în septembrie şefia PLD.

 Japonia ar putea intra „pe teren necunoscut”

Din 1955, PLD guvernează Japonia aproape neîntrerupt, în pofida frecventelor schimbări de lideri.

Japonia ar putea intra acum „pe teren necunoscut, cu un guvern în minoritate în cele două camere ale Parlamentului, situaţie fără precedent după Al Doilea Război Mondial”, a declarat Toru Yoshida, profesor de ştiinţe politice la Universitatea Doshisha.

În lipsa unei coaliţii alternative între partide de opoziţie fragmentate şi incompatibile între ele, „scenariul probabil ar putea fi o mare coaliţie între PLD şi Partidul democrat constituţional (centru-stânga)”, principala forţă de opoziţie, a estimat Hidehiro Yamamoto

Un feribot pe care se aflau peste 280 de persoane a luat foc duminică, 20 iulie, pe coasta Indoneziei, forțând pasagerii îngroziți să sară peste bord, în mare. Cinci persoane au murit.

UPDATE Cel puțin cinci persoane au murit, potrivit unor informații oficiale.

Feribotul KM Barcelona 5 se îndrepta spre Manado, capitala provinciei Sulawesi de Nord, de la Talaud, un district insular din provincie, când a luat foc în apele de lângă Talise, a declarat viceamiralul Denih Hendrata, comandantul Comandamentului Flotei Indoneziene, potrivit AP.  

Viceamiralul a precizat că au fost trimise în ajutor trei nave ale marinei și că 284 de pasageri și membri ai echipajului au fost evacuați până în prezent.

Operațiunea de salvare a inclus asistență din partea pescarilor locali, care au salvat câțiva supraviețuitori care purtau veste de salvare și care pluteau în derivă spre insulele din apropiere, în apele agitate.

Salvatorii au recuperat cinci cadavre, inclusiv o femeie însărcinată.

Nu se știe câte persoane sunt rănite și nici cifrele exacte ale pasagerilor și membrilor echipajului aflați la bordul feribotului.

„Ne concentrăm în continuare pe eforturile de evacuare”, a declarat Hendrata, adăugând că se investighează cauza incendiului.

Fotografii și înregistrări video publicate de Agenția Națională de Căutare și Salvare au arătat pasageri îngroziți, majoritatea purtând veste de salvare, sărind în mare. 

Știrea inițială

Imagini tulburătoare, distribuite de Onboard Journey, arată nava cuprinsă în întregime de flăcări, în timp ce coloane de fum gri se ridică deasupra epavei.

Ambarcațiunea KM Barcelona deservea ruta Manado-Tahuda, precum și insulele înconjurătoare, potrivit sursei citate.

O femeie poate fi auzită plângând, panicată, într-o înregistrare de la fața locului, în care se văd de pasageri cu veste de salvare portocalii care sar peste bord și alții care plutesc pe mare.

Alte imagini arată un copil salvat din apă de un bărbat, care a filmat apoi epava de la distanță, ținând în micuțul care tușește.

Se crede că ambarcațiunea se apropia de insula Talise din regatul Minahasa de Nord când a luat foc.

 Știre în curs de actualizare

Amintim că, în martie 2023, 12 oameni au murit într-un incendiu pe un feribot în Filipine.

În vara aceluiași an, o navă de pasageri din Filipine, cu 120 de oameni la bord, a luat foc., însă, din fericire, nu au existat victime.

Un bărbat din Italia, în vârstă de 78 de ani, declarat mort după stop cardiac, s-a trezit după 30 de minute, medicii vorbind despre un nou caz al „fenomenului Lazăr”.

Un incident miraculos s-a petrecut recent în Italia, unde un bărbat în vârstă de 78 de ani, din orașul Tarquinia, a fost declarat mort de către echipajul medical, pentru ca la doar 30 de minute mai târziu să își revină în mod neașteptat.

Paramedicii care au fost solicitaţi să intervină la locuinţa bărbatului au încercat minute în şir manevre de resuscitare şi au solicitat chiar şi un elicopter sanitar pentru a-l transporta de urganţă la spital. Cu toate acestea, eforturile lor au fost inițial considerate fără succes, iar bărbatul a fost declarat decedat, iar elicopterul s-a întors din drum.

În mod cu totul miraculos, în timp ce echipele medicale și poliția așteptau familia care urma să vină cu un dric pentru a-l ridica, bărbatul a deschis ochii și a întrebat de fiicele sale. După ce a revenit la viaţă, el a fost transportat de urgență la spital, unde medicii au confirmat că starea sa este stabilă.

Ce este „fenomenul Lazăr” şi cât de rar e

Deşi termenul nu este unul  ştiinţific, medicii denumesc astfel de situații „fenomenul Lazăr”, care face referire la episodul biblic în care Iisus Hristos îl învia pe Lazăr din morți.

Acest fenomen descrie revenirea spontană a funcțiilor cardiovasculare după ce o tentativă de resuscitare a eșuat. Deși cazurile sunt extrem de rare, ele sunt documentate științific.

Motivele pot include întârzierea acțiunii medicamentelor administrate în timpul resuscitării, eliberarea bruscă a sângelui către inimă după întreruperea masajului cardiac sau alte mecanisme fiziologice complexe.

„Fenomenul Lazăr” rămâne un subiect de mare interes atât pentru comunitatea medicală, cât și pentru publicul larg, fiind considerat o revenire excepțională și nu o „minune” în sens strict. Fenomenul ridică multe întrebări legate de limitele cunoașterii medicale și de înțelegerea procesului morții.

Incident la intervenția poliției

Salvarea bărbatului de 78 de ani a fost marcată și de un alt incident: câinele lui a atacat un polițist care încerca să pătrundă în apartament, provocându-i răni ce au necesitat internare în spital. Animalul a fost preluat ulterior de către un adăpost pentru animale, potrivit ANSA.

Citește mai multe despre: italia

Protecţia civilă din Fâşia Gaza a anunţat, duminică, 20 iulie, că 57 de palestinieni au fost ucişi şi alte zeci de persoane au fost răniţe de „tiruri israeliene” în apropierea unui punct de la care ar fi trebuit să primească ajutor umanitar, în nordul teritoriului palestinian devastat de război.

Purtătorul de cuvânt al Protecţiei Civile, Mahmud Basal, a declarat pentru AFP că 57 de persoane au fost ucise în urma „unor tituri ale ocupaţiei (Israel – n.r.) în direcţia persoanelor care aşteptau ajutor în zona Zikim, în nord-vestul Gaza City”, potrivit Agerpres.

Lunetiştii ocupaţiei au deschis focul ca şi cum vânau animale sălbatice în pădure”  

Contactată de AFP, armata israeliană a afirmat că se informează asupra faptelor sesizate.

„S-a adunat mii de persoane, care încercau să obţină făină”, a povestit Qasem Abu Khater, care se afla în zona punctului de distribuţie.

„Tancurile trăgeau în mod aleatoriu asupra noastră şi lunetiştii ocupaţiei au deschis focul ca şi cum vânau animale sălbatice în pădure„, a mai declarat el.

Qasem Abu Khater are 36 de ani , este originar din Jabalia, în nordul Fâşiei Gaza, şi a fost nevoit să părăsească regiunea împreună cu familia.

„Doamne, la ce suntem reduşi”

 Bărbatul, care trăieşte acum în vestul Gaza City, a afirmat că a văzut „zeci de persoane” murind în faţa lui.

„Îţi pui întrebarea: trebuie să mă întorc cu un rănit pentru a-l salva sau cu un sac de făină pentru a-mi salva familia şi copiii? Doamne, la ce suntem reduşi„, a mai spus palestinianul.

Și Hamas a denunţat la rândul său un „masacru”.

Circa două milioane de palestinieni asediaţi de Israel în Gaza sunt în pragul foametei după peste 21 de luni de conflict, declanşat de un atac fără precedent al mişcării islamiste palestiniene Hamas pe teritoriul Israelului la 7 octombrie 2023.

Două cutremure puternice, cu magnitudini de 6,7 şi 7,4 grade au zguduit Peninsula Kamchatka din Rusia.

Duminică, 20 iulie, Peninsula Kamchatka, situată în Extremul Orient rus, a fost afectată de două cutremure puternice, cel mai mare având o magnitudine de 7,4, care a provocat inițial o alertă de tsunami în regiune. Cele două seisme s-au produs în largul coastelor Kamchatka, în Oceanul Pacific, la o distanță de aproximativ 130 până la 144 de kilometri de capitala regională, orașul Petropavlovsk-Kamchatsky.

Epicentrul cutremurului mai puternic, cu magnitudinea de 7,4, a fost localizat la o adâncime de aproximativ 20 de kilometri, în apropiere de orașul Petropavlovsk-Kamchatsky, care are o populație de aproximativ 180.000 de locuitori. Cu doar câteva minute mai devreme, a fost înregistrat un alt seism, mai slab, cu magnitudinea de 6,7, în aceeași zonă.

Institutul american de geofizică (USGS) a confirmat cele două cutremure, iar Centrul de Avertizare pentru Tsunami din Pacific (PTWC) a emis inițial o alertă pentru posibilul pericol de tsunami, indicând riscul producerii unor valuri majore care să afecteze zona de coastă. Ulterior, după monitorizarea evoluției situației, autoritățile au redus nivelul alertei, iar mai târziu au anunțat că pericolul a trecut definitiv, potrivit yahoo.news.

Conform relatărilor mass-media din Rusia, cutremurele au fost resimțite timp de aproximativ un minut, iar localnicii au reacționat imediat, ieșind din clădiri în semn de precauție.

În regiune, serviciile de urgență au intrat în stare de alertă maximă, iar specialiștii urmează să efectueze evaluări detaliate ale clădirilor și infrastructurii pentru a identifica eventualele pagube cauzate de seisme. Până în acest moment, nu au fost raportate victime sau daune majore.

Istoria seismelor din Kamchatka reamintește de un cutremur devastator din 4 noiembrie 1952, când un seism cu magnitudinea de 9,0 a lovit regiunea, provocând valuri tsunami de peste 9 metri în Hawaii. Deși pagubele au fost semnificative atunci, nu s-au înregistrat decese, un fapt care subliniază importanța măsurilor de prevenție și a sistemelor de avertizare în astfel de zone cu risc seismic ridicat.

Un nou episod de caniculă severă va începe luni și va atinge intensitatea maximă marți. Termometrele pot urca până la 43 de grade Celsius, a anunțat serviciului meteorologic național (EMY).

O avertizare a fost emisă duminică de Serviciul Meteorologic Național (EMY), potrivit AFP, citată de Digi24.

Temperaturi de până la 43°C

Prognoza oficială arată că valul de caniculă va debuta luni și va atinge apogeul marți, când sunt așteptate temperaturi de până la 43°C.

Specialiștii estimează că valul de căldură ar putea dura până sâmbătă, potrivit AFP.

Luni, maximele termice ae ar putea ajunge la 41°C în centrul țării, în timp ce în marile orașe, precum Atena și Salonic, se vor atinge valori de 38°C.

 În Atena, termometrele ar putea indica o temperatură maximă de 40°C.

Este a treia perioadă de caniculă care afectează Grecia în mai puțin de o lună. Episoadele anterioare, înregistrate la sfârșitul lunii iunie și începutul lunii iulie, au determinat autoritățile să impună măsuri speciale, inclusiv limitarea programului de vizitare a Acropolei din Atena, cel mai frecventat obiectiv turistic al țării.  

După ce aşa-numitele cluburi pentru consumul de canabis au fost legalizate în Germania în urmă cu un an, autorităţile au aprobat acum deschiderea a 293 de astfel de asociaţii, transmite duminică, 20 iulie, DPA.

Aceste cluburi pot cultiva canabis şi-l pot distribui către membrii înregistraţi în anumite condiţii stricte, potrivit DPA, citată de Agerpres.

Pe primul loc se află Landul Renania de Nord-Westfalia, cu 83 de aprobări pentru înfiinţarea unor astfel de cluburi, fiind urmat de landul vecin Saxonia Inferioară cu 55. Ambele landuri germane se află la graniţa cu Ţările de Jos.

Locul trei este ocupat de landul Renania-Palatinat, tot din vest, cu 27 de cluburi aprobate pentru consumul de canabis, urmat de Baden-Württemberg cu 23.

Landul Saarland nu a aprobat încă niciun astfel de club, în Bremen au fost aprobate două, în Mecklenburg – Pomerania Inferioară trei, Turingia şase şi respectiv Berlin cu 7 aprobări.

Controverse legate de legalizarea canabisului 

Legalizarea canabisului rămâne controversată. De la 1 aprilie 2024, consumul recreaţional de canabis a fost legalizat pe întreg teritoriul Germaniei în anumite condiţii. Legea permite unei persoane adulte să deţină asupra sa, în spaţiul public, până la 25 de grame de canabis pentru consum personal.

Totodată, este legală deţinerea a trei plante de canabis şi a unei cantităţi de până la 50 de grame de canabis la domiciliu, pentru consum personal.

În plus, legea permite cultivarea comună şi distribuţia controlată a canabisului prin cluburi înregistrate. Aceste asociaţii trebuie să respecte o serie de reguli privind limitarea înscrierilor celor care doresc să devină membri şi respectarea anumitor practici de cultivare a plantelor de canabis.

Legalizarea parţială a consumului de canabis, realizată de guvernul german anterior, de centru-stânga, rămâne controversată din punct de vedere politic. Guvernul actual, condus de conservatori, a anunţat că va desfăşura o evaluare a modului în care este aplicată această lege şi a efectelor sale.

Kabul riscă să devină prima capitală din istoria recentă care rămâne fără apă, în timp ce locuitorii își vând ultimele bunuri pentru a putea cumpăra câteva canistre de apă, de multe ori contaminată.

Pentru prima dată în istoria modernă, o capitală a lumii ar putea rămâne complet fără apă. Kabul, capitala Afganistanului, se confruntă cu o criză severă a apei, agravată de schimbările climatice, de explozia demografică și de gestionarea defectuoasă a resurselor, potrivit The Guardian. Fiecare zi care trece aduce orașul mai aproape de dezastru, iar salvarea ar putea veni doar cu sprijin extern.

„Ar trebui să se depună eforturi susținute pentru a documenta mai bine această situație și pentru a atrage atenția internațională asupra necesității de a aborda criza”, a avertizat Dayne Curry, directorul Mercy Corps Afghanistan, care a subliniat că lipsa apei va forța oamenii să-și părăsească comunitățile și va duce la un val de migrație și mai mare dacă comunitatea internațională nu intervine rapid.

Situaţie de criză

Situația a atins un punct critic: nivelul apei din acviferele Kabulului a scăzut cu până la 30 de metri în ultimul deceniu, în timp ce orașul extrage anual cu 44 de milioane de metri cubi mai mult decât capacitatea naturală de reîncărcare a resurselor. Aproape jumătate din puțurile din Kabul s-au uscat complet, iar 80% din apa rămasă este contaminată cu canalizare, salinitate și arsenic, transformând accesul la apă într-o luptă zilnică.

Multe familii cheltuiesc deja 30% din veniturile lor pentru a cumpăra apă, iar două treimi dintre gospodării sunt îndatorate din cauza achiziției de apă potabilă.  În același timp, companii private profită de criză şi vând apa la prețuri ridicate localnicilor disperați.

În ultimele două decenii, populația Kabulului a crescut de la sub 2 milioane la peste 7 milioane de locuitori, o creștere pe care infrastructura orașului nu o poate susține, mai ales pe fondul instabilității politice și al blocării ajutoarelor externe, după ce Donald Trump a suspendat programul USAID.

Programul salvator este blocat

Există însă o rază de speranță. Proiectul conductei râului Panjshir, odată finalizat, ar putea aproviziona cu apă potabilă 2 milioane de locuitori și ar putea reduce dependența orașului de apele subterane. Proiectarea a fost finalizată la sfârșitul anului 2024, însă rămâne blocat în așteptarea aprobării bugetului de 170 de milioane de dolari, guvernul afgan căutând investitori suplimentari.

„Nu avem timp să stăm și să așteptăm bugetele. Suntem prinși într-o furtună din care nu vom mai avea scăpare dacă nu acționăm imediat”, a declarat dr. Najibullah Sadid, cercetător senior în domeniul gestionării resurselor de apă.

El a subliniat că oamenii din Kabul sunt gata să sacrifice din puținul pe care îl au pentru o soluție sustenabilă: „Proiectul care va avea cel mai rapid impact este prioritar. Trebuie doar să începem de undeva.”

Citește mai multe despre: kabul