Liderii mișcării palestiniene Hamas ar putea fi siliți să renunțe la putere și să părăsească Fâșia Gaza după ce statele din Orientul Mijlociu s-au raliat în spatele unui nou plan de a pune capăt războiului ce durează de 22 de luni, relatează The Telegraph.
Qatarul și Turcia, care în trecut au sponsorizat gruparea, și-au exercitat influența pentru a sprijini o inițiativă de pace franceză și saudită menită să crească presiunea asupra Hamas pentru a se dezarma, a preda puterea și a accepta exilul.
Înalți oficiali din Golf au declarat că această rară demonstrație de unitate regională are potențialul de a restrânge drastic opțiunile mișcării în absența unui armistițiu.
„Credem realmente că avem o șansă în acest sens”, a dezvăluit un diplomat. „Hamas este încolțită. Nu prea au de ales.”
Războiul prelungit din Gaza, care a făcut un număr mare de morți în rândul populației civile a slăbit gruparea în asemenea măsură încât oficialii arabi apreciază că există în acest moment o „oportunitate de aur” de a da o lovitură de grație Hamas.
Oportunitatea cu pricina vine odată cu Declarația de la New York, semnată la începutul săptămânii de către Turcia, statele membre ale Ligii Arabe, UE, Marea Britanie și alte țări, prin care acestea condamnă masacrul din 7 octombrie și fac apel la sfârșitul dominației Hamas în Gaza.
O șansă la pace, dar și la găsirea unei soluții la problema unui stat palestinian
Declarația surpriză, aprobată marți de toate cele 22 de membre ale Ligii Arabe, a condamnat, de asemenea, a fost făcută la o conferință a ONU care a avut loc a New York pe tema unei soluții bazate pe două state pentru a pune capăt conflictului dintre israelieni și palestinieni.
„În contextul încheierii războiului din Gaza, Hamas trebuie să pună capăt dominației sale în Gaza și să predea armele Autorității Palestiniene, cu implicare și sprijin internațional, în conformitate cu obiectivele unui stat palestinian suveran și independent”, se arată în declarație. Aceasta a fost semnată și de toate cele 27 de state ale Uniunii Europene și de alte 17 țări.
Semnatarii au solicitat desfășurarea „unei misiuni internaționale temporare de stabilizare”, la invitația Autorității Palestiniene, care administrează o parte din Cisiordania ocupată de Israel, și „sub egida Națiunilor Unite”.
„Orice efort depus la nivel internațional pentru a sprijini poporul nostru palestinian și drepturile sale legitime este apreciat și binevenit”, a declarat grupul într-un comunicat, joi, în care a cerut „recunoașterea internațională necondiționată” a unui stat palestinian independent.
Declarația Hamas nu a răspuns direct apelului la dezarmare. „Situația palestiniană este o afacere internă a poporului nostru”, se arată în aceasta.
Totuși apelul vine în contextul în care majoritatea liderilor Hamas au fost uciși, guvernarea este una limitată, forțele israeliene controlând 70% din Gaza, în timp ce milițiile clanurilor, înarmate de Israel, concurează pentru a controla restul teritoriului.
Hamas este fragmentat și are capacitatea de a lansa cel mult atacuri de gherilă. În același timp, sprijinul intern ar fi scăzut dramatic, unele cifre estimând chiar la 6% această scădere.
Perspectivele planului de pace la care aderă și statele arabe
În condițiile unei crize umanitare ce se adaugă devastării enclavei, noua inițiativă oferă nu doar o șansă la pace, ci reaprinde speranțele de soluționare a problemei palestiniene, relatează The Telegraph.
Arabia Saudită și Franța promovează o inițiativă care este un real Sfânt Graal al diplomației: un acord de pace care să permită crearea un stat palestinian alături de Israel.
În timp ce Washingtonul s-a luptat să obțină progrese, Parisul și Riadul au găzduit împreună săptămâna aceasta o conferință la Națiunile Unite cu prilejul căreia s-a ajuns la un acord între Europa și lumea arabă.
Conform unui plan coordonat de Jean-Noel Barrot, ministrul francez de externe, statele arabe au convenit să izoleze Hamas în schimbul recunoașterii europene a statului palestinian înainte – și nu după – un acord final cu Israelul. Franța a deschis această cale săptămâna trecută și a contribuit la obținerea sprijinului britanic marți. Spania, Irlanda și Norvegia au recunoscut Palestina anul trecut.
Oficialul francez a prezis că toată Europa îi va urma exemplul, chiar și Germania – o afirmație respinsă la Berlin.
Planul este foarte ambițios, însă o mișcare arabă unificată împotriva Hamas ar putea funcționa.
Până acum, premierul israelian Benjamin Netanyahu a rezistat presiunilor externe, dar, având în vedere că propriii săi generali pun la îndoială scopul războiului, diplomații cred că perspectivele unui progres sunt reale.
În scenariul în care Hamas renunță la putere și liderii săi supraviețuitori pleacă în exil, unul dintre obstacolele principale în calea păcii, alături de eliberarea ostaticilor rămași, ar fi astfel înlăturat.
Rolul Turciei și al Qatarului
Contribuția Qatarului și Turciei ar fi esențiale pentru a concretiza această strategie, în măsura în care sunt în poziția de a face presiuni constrângătoare asupra Hamas.
Qatarul a găzduit conducerea politică a Hamas și a canalizat peste 1,3 miliarde de lire sterline către administrația sa din Gaza, cu aprobarea SUA și a Israelului.
Aceste plăți au încetat după 7 octombrie, dar Qatarul își păstrează pârghia: de pildă, poate amenința că îi va expulza pe liderii Hamas din vilele lor confortabile din suburbiile nordice ale orașului Doha.
Turcia, unde mulți lideri Hamas au reședințe, le-ar putea refuza, de asemenea, refugiul.
În acest sens, oficialii arabi citați au dezvăluit că ambele țări transmit astfel de mesaje grupării, iar în ultimul timp acestea au devenit presante și neechivoce. La începutul acestei luni, Qatarul a ordonat liderilor Hamas să predea armele personale.
Iranul, care a finanțat și înarmat Hamas în trecut, rămâne o opțiune; pe de altă parte, multe personalități Hamas, în calitate de sunniți, sunt reticente a depinde prea mult de o putere șiită. Apoi, asasinarea lui Ismail Haniyeh, liderul politic al Hamas, la Teheran anul trecut arată indubitabil că țintele din Iran nu sunt deloc inaccesibile Israelului.
Opțiuni pentru exil
Pierderea unor astfel de rampe de ieșire ar bloca Hamas în Gaza, făcând exilul o opțiune mai atractivă, dacă nu singura, oferindu-le totodată liderilor posibilitatea de a se regrupa.
Există precedente. Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP) a plecat de două ori în exil, părăsind Iordania după ciocnirile din Septembrie Negru din 1970 și Libanul după invazia israeliană din 1982, înainte de a fi evacuată sub garanții americane la Tunis.
Israelul a învățat, însă, că exilul tunisian nu a condamnat OEP la irelevanță. Prima Intifada, o revoltă anti-israeliană care a cuprins Teritoriile Palestiniene între 1987 și 1993, a revitalizat mișcarea lui Yasser Arafat și a deschis calea pentru revenirea acesteia în cadrul Acordurilor de la Oslo.
Deși liderii Hamas ar putea lua decizia de a pleca, majoritatea celor aproximativ 40.000 de luptători – mulți recrutați recent și slab antrenați – vor rămâne cel mai probabil în țară. Se așteaptă ca aceștia să predea armele unei administrații interimare care ar urma să fie formată în Gaza sub umbrela Autorității Palestiniene, care are sediul în Cisiordania, recunoaște Israelul și a condamnat Hamas.
Un astfel de acord pentru a pune capăt războiului este plauzibil, spun analiștii, dar nu garantat. Hamas ar putea să refuze condițiile țărilor arabe, iar Israelul ar putea rămâne intransigent.
„Nu poți face vreo diferență dacă nu începi” de undeva, a spus un alt oficial din Golf. „Este vorba de a face câte un pas, dar nu-ți vei atinge niciodată obiectivul dacă nu faci primul pas.”