Departe de titlurile senzaționaliste și de rutina știrilor de front, în cercurile de reflecție academică și diplomatică se conturează tot mai clar o idee care, până de curând, părea hazardată: războiul din Ucraina ar putea lua sfârșit mai repede decât se așteaptă opinia publică internațională — și nu în favoarea Rusiei. Mai mult decât atât, Federația Rusă însăși s-ar afla într-un proces avansat de dezintegrare internă, accelerat de presiuni externe și un colaps lent, dar constant, al instituțiilor.
Un război care poate fi câștigat mai devreme decât se crede
John Kirton, directorul Grupului de Cercetare G7 din cadrul Universității din Toronto, susține într-un interviu acordat agenției Ukrinform că „războiul se va încheia mai repede decât cred mulți – cu victoria Ucrainei și a lumii democratice”. Argumentul lui Kirton este simplu și se sprijină pe comparații istorice: dacă URSS a pierdut în Afganistan după aproape un deceniu, atunci o Rusie post-sovietică, cu resurse erodate și susținere internațională minimă, nu poate rezista pe termen lung în fața unei Ucraine consolidate militar și politic de sprijinul aliaților occidentali.
Kirton nu este singurul care adoptă această viziune. Fostul ministru de externe ucrainean, Volodimir Ogrizko, afirmă tranșant că „Rusia a intrat în etapa finală a existenței sale ca stat”. Într-o intervenție televizată, diplomatul a subliniat că procesul de destructurare a Federației Ruse nu mai depinde de voința Vestului, ci are deja cauze endogene, de natură economică, socială și etnică.
„Dacă Rusia mai există în 2030, va fi o surpriză istorică”
Ogrizko merge chiar mai departe, sugerând că orice incident minor — o revoltă locală, un conflict interetnic, un accident industrial — poate deveni scânteia care declanșează destrămarea. „Nu mai este vorba de dacă, ci de când. Iar acest <
Declarațiile sale sunt în linie cu estimările făcute de publicația Financial Times, care nota că aproape jumătate dintre specialiștii în geopolitică și afaceri internaționale se așteaptă ca Rusia să devină un „stat eșuat” sau chiar să se destrame până în 2033.
Occidentul – încă ezitant, dar în mișcare
Pe fondul acestor prognoze, un alt factor crucial rămâne poziționarea Vestului. Kirton remarcă faptul că, în pofida provocărilor interne, țările G7 continuă să ofere sprijin Ucrainei. „Uniunea Europeană tocmai a aprobat un nou pachet de ajutor, în ciuda constrângerilor bugetare. Germania, sub noua conducere a cancelarului Friedrich Merz, pare dispusă să depășească rezervele istorice. Franța, Canada, Marea Britanie își afirmă din nou rolul de lideri regionali. Iar parteneri care până recent erau reticenți au început să trimită armament.”
În schimb, îngrijorarea se menține în legătură cu poziția președintelui american Donald Trump, care evită să critice deschis regimul de la Kremlin. Această neutralitate strategică lasă loc de interpretări și incertitudini în ceea ce privește rolul SUA în eventualul final al conflictului.
Întrebarea-cheie: ce va face Ucraina când nu va mai avea nevoie de ajutor?
Într-un eseu recent publicat sub titlul „Să fii slab nu mai e o opțiune: formula ucraineană de supraviețuire”, jurnalistul Nazarij Șapoval formulează o întrebare esențială: cum poate Ucraina deveni un actor respectat și indispensabil în ecuația internațională, nu doar un beneficiar de ajutor?
„Într-o lume în care justiția, valorile și responsabilitatea sunt înlocuite de calcul cinic și interese de scurtă durată, Ucraina trebuie să își formuleze propria ofertă pentru comunitatea internațională – nu din poziția de victimă, ci de partener strategic”, scrie el.
Tendințele actuale, de la fragilizarea Federației Ruse până la revigorarea sprijinului occidental pentru Ucraina, sugerează că linia de final a acestui război poate fi mai aproape decât se anticipează. Dar tocmai apropierea sfârșitului îl face mai periculos. Un imperiu în colaps poate deveni imprevizibil. Iar victoria – în sensul ei real, durabil – nu va fi doar militară, ci va însemna și consolidarea unui nou echilibru geopolitic în Europa de Est.