Un bărbat de 88 de ani din Rusia, pasionat de construcția de aeronave, a decedat după ce elicopterul pe care l-a construit acasă s-a defectat la decolare.

Vladimir Trapeznikov, un bărbat în vârstă de 88 de ani din Rusia, cunoscut pentru pasiunea sa de a construi aeronave în propria gospodărie, a murit joi în urma unui accident petrecut în timpul unei tentative de zbor. Incidentul a avut loc în districtul Omutninsky, din regiunea Kirov, vestul Rusiei.

Potrivit Procuraturii Transporturilor din Regiunea Volga, elicopterul improvizat s-a autodistrus chiar în momentul decolării. Serviciile de urgență au declarat pentru agenția RIA Novosti că aparatul nu a reușit să se înalțe de la sol.

„În timpul pornirii motorului, în timp ce era încă la sol și pe măsură ce puterea motorului creștea, palele rotorului principal s-au desprins. Acest lucru a provocat răni pilotului, născut în 1937”, au transmis reprezentanții serviciilor de urgență.

Trapeznikov a fost transportat de urgență la Spitalul Districtual Omutninsky, însă, în ciuda eforturilor medicilor, a murit câteva ore mai târziu, a confirmat RIA Novosti.

O viață dedicată visului de a zbura 

Vladimir Trapeznikov era un inventator autodidact și visa încă din copilărie să devină pilot. Deși a lucrat ca șofer pentru o companie de exploatare forestieră, a devenit o figură cunoscută în comunitatea sa pentru capacitatea de a construi „mașini zburătoare” în atelierul de acasă.

CNN relatează că, în 1985, Trapeznikov a apărut într-un scurtmetraj după ce a reușit un zbor cu un avion construit chiar de el. De-a lungul vieții, a realizat cinci aeronave, iar moartea sa a survenit în timpul încercării de a decola cu cea mai recentă creație.

Potrivit procuraturii, elicopterul nu era înregistrat oficial, iar autoritățile au deschis o anchetă pentru a stabili circumstanțele exacte ale incidentului.

Nu este un caz izolat

Pasiunea de a construi aeronave acasă nu este una rară. În Marea Britanie, un bărbat și-a folosit timpul liber din perioada pandemiei pentru a construi un avion în grădină, destinat familiei sale. În Etiopia, un alt bărbat a petrecut 10 ani studiind aviația din manuale și tutoriale de pe YouTube, iar apoi aproape doi ani construind un avion cu care a vrut să zboare la propria nuntă în 2015.

Doi comandanți de batalion din Brigada a 5-a de Pușcași Motorizați de Gardă Separată a Rusiei „au dispărut” după ce au depus oficial o plângere privind abuzuri și chiar infracțiuni comise de conducerea unității, precum ordine de a efectua asalturi fără șanse de succes, trafic droguri și jafuri, sustragere de fonduri și torturarea soldaților care refuză să ia parte la asalturi, a relatat agenția de știri independentă rusă Astra, potrivit Kyiv Post.

Potrivit publicației citate, maiorul Iuri Burakov („Sedoi”), comandantul Batalionului 2, Regimentului 95 din cadrul Brigăzii a 5-a, a fost chemat la sediul brigăzii din orașul Donețk, ocupat de Rusia, pe 27 iulie pentru a discuta despre o plângere pe care a trimis-o înaltului comandament al armatei de la Moscova, în care raporta activități infracționale în cadrul brigăzii.

Soția lui Burakov a contactat unitatea a doua zi, după ce acesta nu i-a mai răspuns la apeluri. Conducerea a informat-o că ofițerul a părăsit armata, potrivit știrilor locale.

Petr Lundstrem, vicepreședintele Comisiei pentru Cultură a Camerei Publice din așa-numită Republica Populară Donețk (DPR), teritoriu separatist, a confirmat într-un comentariu pe canalul său de Telegram raportul Astra despre dispariția lui Burakov.

Potrivit lui Lundstrem, Burakov trimisese un raport detaliat „celui mai înalt comandament militar și parchetului”, în care susținea că are loc o activitate infracțională diversă și în care denunță acte de neglijență gravă în cadrul unității.

„Am primit informații care necesită o investigație amănunțită: trafic de droguri, jafuri, jafuri, extorcare, furt din salarii, comerț cu combustibil și ajutoare umanitare, vehicule furate și alte detalii care ți-ar face părul măciucă ”, a scris Lundstrem. El a spus că Burakov era „al doilea comandant de batalion (din Brigada a 5-a) care a dispărut în acest fel”.

Lundstrem a cerut conducerii brigăzii să nu-i „reducă la zero” – o expresie argotică pentru crimă din motive de comoditate. „Nu este prea târziu să rezolvăm lucrurile”, s-a rugat el.

Dispăruți fără urmă

Sviatoslav Golikov, un blogger militar din Donețk și ucrainean care susține trupele ruse, într-un comentariu, joi, despre dispariția celor doi ofițeri și calitatea comandamentului Brigăzii a 5-a, a scris că în această brigadă in infracționalitatea e la cote înalte și una dintre cele mai ridicate dintre toate unitățile rusești desfășurate în Ucraina. Mai concret, corupția și o cultură a violenței sunt prezente într-o asemenea măsură că „anchetatorii vin la Donețk de la Moscova pentru a investiga problemele Brigăzii a 5-a și nu se mai întorc niciodată”.

O brigadă cu reputație infamă

Brigada a 5-a de Pușcași Motorizați a Rusiei este constituită din miliții din orașul Donețk care luptau de partea Rusiei în urma invaziei ruse a Ucrainei în 2014. Kremlinul a inclus unitatea în armata rusă în 2018. Liderul rus Vladimir Putin i-a acordat celei de-a 5-a Brigăzi statutul de „Gărzi” în decembrie 2024.

Una dintre cele mai fiabile relatări din culise este cea a soldatului Roman Okunțov, un infractor rus care s-a oferit voluntar să lupte în schimbul comutării pedepsei cu închisoarea și care a fost repartizat la Brigada a 5-a în octombrie 2023 ca lunetist.

Predându-se forțelor ucrainene la începutul lunii iunie 2025, Okunțov i-a spus jurnalistului ucrainean Iuri Butusov că extorcarea de bani de la soldați era o practică comună în unitate.

„E înfricoșător, mai ales când comandanții trimit sute de soldați în pustietate și nimeni nu se mai întoarce”, a spus el. „Oamenii sunt sfâșiați, mirosul acela… Nu mai e război acolo de mult timp, ci doar afaceri.”

Mita pentru a scăpa de serviciul militar este de 50.000 de ruble (622 de dolari), a spus el.

Okuntsov a acuzat conducerea brigăzii că îi ascund statutul de prizonier de război pentru a evita plățile obligatorii de asistență familiei sale.

Conform Astra, ofițerii de rang înalt ai Brigăzii a 5-a au operat un loc de tortură în incinta minei de cărbune Petrovskaia numărul 4-21, lângă Donețk, încă de la mijlocul anilor 2010. Cele mai frecvente forme de tortură sunt forțarea soldaților să stea într-o groapă expusă intemperiilor, electrocutarea, bătăile și simularea execuțiilor, se arată într-un articol din noiembrie 2024.

Potrivit unor relatări, conducerea brigăzii torturează soldați și civili la mina Petrovskaia, dar și la un fost sediu al poliției secrete din centrul orașului Donețk extorcând bani de la deținuți, drept formă de constrângere pentru soldații care refuză să atace pozițiile ucrainene, ca pedeapsă pentru atacuri eșuate sau echipament militar pierdut, dar și pentru a elimina martorii.

O soție care s-a identificat drept rezidentă în Vladikavkaz a declarat pentru Govorit Memoskva că comandanții unității nu fac niciun efort să evacueze soldații răniți: „Înțelegem ce se întâmplă în acea unitate, este haos total”.

Grupul independent voenchast.ru, un ONG care ajută rudele soldaților să găsească militari dispăruți, a făcut o listă cu peste 150 de bărbați repartizați în Brigada a 5-a care nu și-au mai contactat familiile lor, conform unei verificări efectuate vineri de Kyiv Post.

Membri ai brigăzii a 5-a, acuzați de uciderea unui american

În septembrie 2024, patru membri ai Brigăzii a 5-a au fost acuzați de uciderea cetățeanului american din Texas Russell Bentley în Donețk.

El era „corespondent de război” pentru agenția de știri Sputnik, controlată de Moscova, dar soldații Brigăzii a 5-a l-au confundat cu un spion. Bentley, în vârstă de 63 de ani, a fost torturat mai bine de 24 de ore și a murit în urma unui interogatoriu cu electroșocuri, pe 8 aprilie.

Citește mai multe despre: donețk

Un război al declarațiilor a izbucnit miercuri, președintele american Donald Trump confruntându-se pe rețelele de socializare cu fostul președinte rus Dmitri Medvedev, după declarațiile belicoase ale acestuia din urmă, relatează Kyiv Independent.

„Spuneți-i lui Medvedev, fostul președinte eșuat al Rusiei, care se crede încă președinte, să-și măsoare cuvintele. Intră pe un teritoriu foarte periculos”, a scris Trump pe Truth Social.

Disputa a pornit de la o declarație a lui Medvedev conform căreia „jocul cu ultimatumul” al lui Trump cu Moscova echivalează cu o amenințare la adresa Rusiei, escaladând și mai mult tensiunile dintre cele două țări, în contextul în care Casa Albă a dat semne că își pierde răbdarea cu Kremlinul din cauza refuzului acestuia de a pune capăt războiului din Ucraina.

„Fiecare nou ultimatum este o amenințare și un pas către război. Nu între Rusia și Ucraina, ci cu propria țară”, a scris Medvedev, în prezent vicepreședinte al Consiliului de Securitate al Rusiei.

Medvedev este cunoscut pentru retorica sa agresivă, apocaliptică și amenințările frecvente cu escaladarea nucleară, câștigându-și o reputație în Occident ca un om care nu ratează niciodată ocazia de a ieși în evidență.

„Faptul că Medvedev joacă rolul de «polițist rău» în relațiile Rusiei cu adversarii internaționali are avantajul că aceste declarații pot fi exprimate de un oficial de rang înalt fără ca (președintele rus Vladimir) Putin să fie nevoit să o facă personal, oferindu-i astfel lui Putin posibilitatea fie de a domoli sau întări comentariile lui Medvedev, fie de a le reitera, dacă dorește”, a explicat Jenny Mathers, expertă în politică rusă și lector la Universitatea Aberystwyth din Marea Britanie, pentru Kyiv Independent.

Dar lucrurile nu au stat întodeauna așa: fostul președinte rus arătat și un alt tip de personalitate, care pare foarte departe de pesimismul apocaliptic actual.

Kyiv Independent enumeră cinci aspecte potențial necunoscute despre acesta.

În umbra lui Putin

După ce a absolvit dreptul la Universitatea de Stat din Leningrad în anii 1980, Medvedev l-a cunoscut pe Putin în 1990, când amândoi au lucrat pentru Anatoli Sobceak, care avea să devină primar al actualului oraș Sankt Petersburg.

Medvedev a fost numit consultant într-un departament condus de Putin. Pe 31 decembrie 1999,  când Putin a devenit președinte interimar Medvedev a fost numit șef adjunct al personalului prezidențial și a fost manager de campanie în timpul alegerilor prezidențiale ruse din 2000.

În următorii 25 de ani, a îndeplinit diverse roluri încredințate de Putin.

O figură moderată, departe de personalitatea plină de venin de azi

Dmitri Medvedev a fost o figură foarte diferită de personalitatea apocaliptică de astăzi.

Când Putin a atins limita de două mandate de președinte în 2008, Medvedev i-a luat locul, asumându-și un rol de modernizator și reformator al Rusiei, ca și cum ar fi îmbrățișat o șansă de a ieși în sfârșit din umbra lui Putin.

El a inițiat mai multe agende interne, propunându-și să reformeze totul, de la economie și dependența Rusiei de petrol și gaze, poliție și, în mod ironic, având în vedere dezvăluirile ulterioare, a lansat un plan cuprinzător de combatere a corupției.

Națiunile occidentale l-au perceput pentru scurt timp ca pe un reformator liberal cu care se puteau înțelege.

Chiar după ce războiul ruso-georgian din 2008 a amplificat tensiunile dintre SUA și Rusia, au existat evoluții pozitive în timpul mandatului său, în special „istoricul” tratat START privind armele nucleare, pe care l-a semnat cu președintele american de atunci, Barack Obama, în 2010.

Dar nu a ținut mult— retrogradat temporar la rolul de prim-ministru, Putin încă trăgea multe dintre sforile Kremlinului, ca apoi să revină în fotoliul prezidențial în 2012.

O telegramă americană din 2008, divulgată după o scurgere în presă, relata o glumă care circula pe la Moscova, surprinzând cine era la comandă în perioada în care Medvedev era președinte.

„Medvedev stă pe scaunul șoferului unei mașini noi, examinează interiorul, tabloul de bord și pedalele. Se uită în jur, dar volanul lipsește. Se întoarce spre Putin și îl întreabă: «Vladimir Vladimirovici, unde este volanul?» Putin scoate o telecomandă din buzunar și spune: «Eu voi fi cel care conduce»”

Odată cu revenirea lui Putin la Kremlin în 2012, Medvedev a preluat ceea ce avea să fie un mandat umilitor de prim-ministru.

Ar fi câștigat mulți bani pe seama războiului din Ucraina

O anchetă publicată în iunie, realizată de Systema, unitatea de investigații rusă a Radio Europa Liberă, a descoperit că fundațiile legate de Medvedev au adunat aproximativ 850 de milioane de dolari de la începutul invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia.

Potrivit concluziilor anchetei, o mare parte din bani au fost cheltuiți pe echipament militar pentru forțele Moscovei – drone, ochelari de vedere nocturnă, generatoare și echipamente medicale.

Pe de altă parte, s-au găsit dovezi că o parte dintre fonduri „susțin direct sau indirect proiecte imobiliare cu legături aparente cu Medvedev”.

O altă anchetă, efectuată în 2017 de Fundația Anticorupție a regretatului opozant rus Alexei Navalnîi, a susținut că fundațiile lui Medvedev primeau „donații” de la oligarhi, pe care acesta le cheltuia apoi pe proprietăți de lux, iahturi și chiar podgorii.  

Dezvăluirile au fost o umilință pentru Medvedev, venind într-un moment în care nivelul de trai al rușilor de rând scădea vertiginos după sancțiunile occidentale impuse după anexarea Crimeei în 2014.

În plus, Medvedev își construise cariera politică pe condamnarea corupției, iar acum se descoperea că el însuși se deda acestor practici.

A fost începutul sfârșitului mandatului lui Medvedev ca prim-ministru, acesta fiind demis de Putin în 2020.

Medvedev a susținut că a demisionat de bunăvoie, împreună cu restul guvernului, pentru a-i permite lui Putin să implementeze amendamente constituționale care să-l ajute să rămână la putere pe termen nelimitat. Însă ziarul de stat Kommersant a relatat ulterior că, de fapt, fusese obligat să plece.

O reînventare din temelii

În noul său rol de vicepreședinte al Consiliului de Securitate, observatorii spun că există un motiv constrângător pentru transformarea lui Medvedev în vestitorul unui dezastru apocaliptic: un efort de a rămâne relevant.

Astfel, Medvedev a văzut invazia la scară largă a Ucrainei de către Rusia ca pe o oportunitate de a-și arăta loialitatea față de Putin și a-și asuma rolul de câine de atac al Kremlinului.

Din vechiul reformator liberal n-a mai rămas nici umbră – de atunci declarațiile sale sunt vehemente și pline de virulență fățișă.

Totuși, potrivit unor analiști, eforturile sale nu au convins nici măcar în Rusia.

„Nu face parte din cercul restrâns al politicienilor, nu reprezintă opiniile lui Putin, adevărații jucători influenți de la Kremlin îl disprețuiesc și are puțină sau nicio influență”, a declarat pentru publicația ucraineană fostul atașat al apărării britanic la Moscova, John Foreman.

„Unii jurnaliști cred că e încă relevant. Nu este. Mai degrabă, delirurile sale sunt o încercare de a atrage atenția lui Putin și de a-i demonstra loialitatea de teama consecințelor”, a adăugat el.

Printre declarațiile sale incendiare, se află și o răbufnire la adres lui Volodimir Zelenski pe care l-a catalogat un „dependent de droguri” pe care America îl recompensează cu târguri dar pentru care probabil va fi spânzurat în piața publică.

Subiect de memă

Dincolo de declarațiile sale incendiare, Medvedev a apărut ocazional în presă și ca subiect de amuzament, în special pentru stilul său de dans.

Un juriu din Miami a decis că Tesla este parțial responsabilă pentru moartea unei tinere în urma unui accident în care era activ sistemul Autopilot.

Tesla a fost condamnată să plătească 329 de milioane de dolari despăgubiri după un accident mortal produs în 2019 în Florida, în timp ce mașina era condusă cu sistemul Autopilot activat. Verdictul, pronunțat de un juriu din Miami, stabilește că producătorul de vehicule electrice poartă o parte din vină pentru moartea unei tinere de 22 de ani, potrivit Reuters.

Sistemul Autopilot, în centrul acuzațiilor

Accidentul s-a petrecut în Key Largo, atunci când George McGee, șoferul unui Tesla Model S, a scăpat telefonul mobil în timp ce conducea. În loc să frâneze, mașina, aflată în modul Enhanced Autopilot, a accelerat într-o intersecție cu peste 100 km/h și a lovit o mașină parcată. În spatele acesteia se aflau două persoane.

Naibel Benavides, în vârstă de 22 de ani, a murit pe loc, fiind aruncată la 22 de metri de la locul impactului. Prietenul ei, Dillon Angulo, a supraviețuit, însă a suferit multiple fracturi, un traumatism cranian sever și traume psihologice.

Daune de ordinul sutelor de milioane

Despăgubirile stabilite de instanță includ 129 de milioane de dolari daune compensatorii și 200 de milioane daune punitive. Avocații familiei victimei ceruseră inițial aproximativ 345 de milioane de dolari. Procesul s-a desfășurat în instanța federală din districtul sudic al Floridei și a început pe 14 iulie.

Avocatul familiei Benavides, Brett Schreiber, a criticat dur compania: „Tesla a proiectat Autopilot pentru autostrăzi cu acces controlat, dar a ales în mod deliberat să nu restricționeze folosirea sa în alte locuri, în timp ce Elon Musk afirma public că Autopilot conduce mai bine decât oamenii”.

El a acuzat Tesla că a transformat drumurile publice în „poligoane de testare pentru o tehnologie fundamental defectuoasă”.

Tesla tace, acțiunile scad

Până la această oră, Tesla nu a oferit un comentariu oficial privind verdictul. Decizia juriului vine într-un moment dificil pentru Elon Musk, care încearcă să convingă investitorii că Tesla poate deveni lider mondial în domeniul vehiculelor autonome și că tehnologia sa este suficient de sigură pentru lansarea de robo-taxiuri pe șoselele americane.

Imediat după verdict, acțiunile Tesla au scăzut cu 1,5% vineri, contribuind la o scădere totală de 25% de la începutul anului, cel mai mare declin din rândul marilor companii tehnologice.

Trei civili au fost uciși în Rusia în urma unor atacuri cu drone ucrainene desfășurate în noaptea de vineri spre sâmbătă.

Trei persoane au murit în urma unor atacuri cu drone ucrainene care au avut loc în noaptea de vineri spre sâmbătă în regiunile Rostov, Penza și Samara din Rusia. Unul dintre atacuri a lovit o localitate aflată la circa 800 de kilometri de linia frontului, potrivit autorităților locale. În total, armata rusă susține că a doborât 112 drone ucrainene în timpul nopții.

Victime în Samara, Penza și Rostov

În regiunea Samara, aflată departe de zona de conflict, „un om în vârstă” a murit după ce locuința sa a fost cuprinsă de flăcări din cauza resturilor căzute de la o dronă, a anunțat guvernatorul regional, Viaceslav Fedorişcev. „Se afla în interiorul unei case care a luat foc din cauza căderii unor fragmente de drone”, a transmis acesta pe Telegram, citat de Agerpres.

Locuitorii din zonele afectate au distribuit imagini și clipuri video pe rețelele sociale, în care au surprins atacul cu drone.

Un alt atac a avut loc în regiunea Penza, situată între Samara și granița cu Ucraina. „Devreme în această dimineaţă, drone ale duşmanului au atacat din nou un sediu de firmă”, a declarat guvernatorul Oleg Melnicenko. „Din nefericire, o femeie a murit. Alte două persoane au fost rănite, dar viaţa nu le este pusă în pericol”, a precizat oficialul.

În regiunea Rostov, aflată în apropierea graniței cu Ucraina, guvernatorul Iuri Sliusar a anunțat că „armata a respins un atac masiv în cursul nopții, distrugând drone” deasupra mai multor orașe. În satul Uglerodovski, din districtul Krasnosulinski, un incendiu a izbucnit într-o zonă industrială. „Un angajat care păzea situl şi-a pierdut viaţa”, a spus guvernatorul.

Atac cu dronă și la Harkov

Pe frontul din Ucraina, cel puțin 11 persoane au fost rănite vineri într-un atac rusesc cu dronă asupra orașului Harkov, din estul țării. Printre răniți se află un bebeluș de cinci luni, dar și doi copii cu vârste între 9 și 10 ani, au anunțat autoritățile ucrainene.

Iulie, lună record pentru atacurile cu drone

Potrivit unei analize AFP publicate vineri, Rusia a lansat în luna iulie un număr record de 6.297 de drone asupra Ucrainei, cel mai mare bilanț de la începutul invaziei.

În acest context, Ucraina continuă să ceară insistent sprijin militar din partea aliaților săi, solicitând în special sisteme moderne de apărare antiaeriană, cum ar fi bateriile Patriot.

Washingtonul reacționează la amenințările Moscovei

Vineri, președintele american Donald Trump a ordonat desfășurarea a două submarine nucleare, ca reacție la o serie de declarații provocatoare făcute de fostul președinte rus Dmitri Medvedev. Acesta i-a reamintit liderului de la Casa Albă că „Rusia este o putere nucleară”, în contextul în care Kremlinul a respins din nou ideea unei încetări a focului, considerând-o „un cadou făcut trupelor Kievului”, în ciuda nemulțumirii exprimate de președintele american.

Vladimir Putin critică dur Uniunea Europeană, susținând că blocul comunitar nu mai are control politic și riscă să-și piardă și suveranitatea economică.

Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a declarat vineri că Uniunea Europeană și-a pierdut complet suveranitatea politică și că acest fapt va fi urmat de pierderi economice semnificative. Afirmațiile au fost făcute în cadrul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri cu jurnaliștii, potrivit agenției TASS.

„UE nu mai are deloc suveranitate”

„Suveranitatea joacă un rol-cheie, inclusiv pentru dezvoltarea economică. Era deja clar că Uniunea Europeană nu avea prea multă suveranitate. Astăzi, a devenit evident că nu mai are deloc. Iar în situaţia de criză actuală, vor urma pierderi economice”, a declarat liderul de la Kremlin, citat de News.ro.

Putin a citat opinii din presa occidentală, susținând că și analiștii internaționali au ajuns la concluzii similare. „Mulţi analişti politici au afirmat recent că Uniunea Europeană nu mai este un gigant economic, ci un pitic politic. Nu sunt cuvintele mele, nu vreau să jignesc pe nimeni — am citit şi noi în publicaţiile occidentale”, a spus el.

Rusia urmărește întărirea propriei suveranități

În finalul declarației sale, Vladimir Putin a legat pierderea suveranității UE de obiectivele Rusiei în actualul context geopolitic.

„Pierderea suveranităţii politice va duce acum la pierderea suveranităţii economice şi la daune financiare masive. Prin urmare, cu operaţiunea noastră militară specială, principalul nostru obiectiv este consolidarea suveranităţii Rusiei”, a conchis președintele rus.

Președintele american Donald Trump a afirmat că Rusia a suferit pierderi uriașe în Ucraina, cu peste 112.000 de militari uciși de la începutul anului, dintre care aproximativ 20.000 doar în iulie.

Președintele american Donald Trump a afirmat vineri, într-o postare pe rețeaua sa socială Truth Social, că Rusia a pierdut aproape 20.000 de soldați doar în luna iulie, iar de la începutul anului bilanțul ar fi ajuns la peste 112.000 de militari pierduți în războiul din Ucraina.

Trump: „Un război care nu ar fi trebuit să aibă loc”  

„Tocmai am fost informat că aproape 20.000 de soldaţi ruşi au murit luna aceasta în ridicolul război cu Ucraina. Rusia a pierdut 112.500 de soldaţi de la începutul anului”, a scris Trump. Acesta a numit situația „o pierdere inutilă de vieți omenești”.

Trump a mai precizat că și Ucraina a suferit pierderi grele, afirmând că aproximativ 8.000 de soldați ucraineni au murit din 1 ianuarie 2025 până în prezent, excluzând persoanele dispărute. „Ucraina a pierdut şi civili, dar în număr mai mic, în urma rachetelor ruseşti care au lovit Kievul şi alte localităţi ucrainene. Acesta este un război care nu ar fi trebuit să aibă loc niciodată. Eu sunt aici doar pentru a vedea dacă pot să-l opresc!”, a adăugat el.

Datele nu pot fi verificate independent

Până în prezent, nu există date oficiale sau verificabile independent care să confirme estimările prezentate de fostul președinte. Potrivit raportului zilnic al Statului Major General al Ucrainei, Rusia ar fi pierdut 33.220 de soldați în luna iulie, iar totalul pierderilor de la începutul războiului ar fi de 1.054.200. Aceste date nu precizează clar dacă includ doar soldații decedați sau și pe cei răniți.

De cealaltă parte, președintele ucrainean Volodimir Zelenski declara, pe 16 februarie, că peste 46.000 de soldați ucraineni au murit pe câmpul de luptă începând din februarie 2022.

Kievul, din nou sub atac

Declarațiile lui Trump vin în contextul intensificării atacurilor ruse asupra Ucrainei. Miercuri seară, 30 iulie, Kievul a fost din nou ținta unui atac cu drone, soldat cu moartea a șase persoane, inclusiv un copil, și rănirea altor 27.

Potrivit lui Tymur Tkachenko, șeful administrației militare a capitalei, aproximativ zece locații din oraș au fost lovite, în special în districtul Solomianskyi, unde o instituție de învățământ și o clădire rezidențială au fost țintite. Districtul Sviatoșynskyi a fost, de asemenea, vizat de atacuri.

Tensiuni crescute între Trump și Medvedev

În același timp, președintele american a anunțat că a ordonat desfășurarea a două submarine nucleare americane în apropierea Rusiei, ca reacție la amenințările lansate de fostul președinte rus Dmitri Medvedev. Cei doi au avut joi un schimb violent de replici pe rețelele de socializare, potrivit Agerpres.

Marți, Trump a declarat că îi oferă lui Vladimir Putin un ultimatum de 10 zile pentru a opri războiul, reducând drastic termenul de 50 de zile anunțat anterior, pe 14 iulie. El a amenințat că, dacă până la 8 august nu este semnat un acord de încetare a focului, Rusia va fi vizată de noi sancțiuni americane și de taxe vamale secundare asupra exporturilor sale de petrol.

Războiul de amploare al Rusiei împotriva Ucrainei face parte din campanii mai amplă de restaurare a sferei de influență în Eurasia post-sovietică. Invazia a fost un șoc pentru mulți dintre vecinii Rusiei din Europa de Est, Caucazul de Sud și Asia Centrală, dar a reprezentat totodată o erodare masivă a atenției și resurselor Rusiei. Astfel, acestea și-au intensificat cooperarea, au cultivat și au aprofundat parteneriate în afara regiunii, slăbind legăturile cu țara angajată într-un război, se arată într-o analiză publicată de Foreign Affairs.

Întrucât cererea masivă de arme a armatei ruse a făcut Moscova incapabilă să își îndeplinească promisiunile de export, țări precum Armenia se îndreaptă către alți furnizori din Europa și India; alte state regionale achiziționează arme din Turcia și chiar din China. Și, pe măsură ce Rusia și-a retras forțele și echipamentele din bazele sale militare din Caucaz și Asia Centrală pentru a le redistribui în Ucraina, țările din ambele zone soluționează conflicte pe care Rusia le-a exploatat mult timp în propriul beneficiu. Îmbunătățirea cooperării în cadrul regiunii extinse creează, de asemenea, noi oportunități de a spori conectivitatea comercială și a clădi alternative la tranzitul prin Rusia. 

Dar e de așteptat ca Moscova totuși să facă eforturi extreme pentru a-și păstra dominația regională. Kremlinul are aceeași viziune de posesivitate nu doar asupra Ucrainei, ci și asupra multor alte țări. Ucraina și Belarus rămân prioritățile principale ale Moscovei, dar Kremlinul aspiră, de asemenea, la un fel de suzeranitate asupra Armeniei, Azerbaidjanului, Georgiei, Kazahstanului și Moldovei și privește aproape în aceiași termeni și restul Asiei Centrale.  În  documentul strategic care prezintă parametrii și prioritățile politicii externe, în 2023, Rusia a resuscitat termenul „străinătate apropiată”, motivând „tradițiile lor seculare de statalitate comună, interdependență profundă… o limbă comună și culturi apropiate” ca justificare pentru eforturile de a le menține în sfera de influență a Moscovei. 

Țările din Eurasia au tendința de a fi din ce în ce mai interconectate, mai cooperante și chiar fac pași către pace. Din acest motiv, Statele Unite, împreună cu Uniunea Europeană și țări precum India, Israel, Japonia, Coreea de Sud, Turcia și Regatul Unit, trebuie să facă noi investiții în infrastructura transfrontalieră, lanțurile de aprovizionare, apărare și un angajament diplomatic susținut pentru a consolida stabilitatea regională. Astfel, ar putea înclina decisiv balanța de la Rusia.

Vid de putere

Direcționarea atenției și resurselor Rusiei către Ucraina a creat inițial un vid în Caucaz și Asia Centrală, care a încurajat o instabilitate și conflicte de mai mare amploare. În toamna lui 2022, tensiunile transfrontaliere dintre Armenia și Azerbaidjan, respectiv dintre Kârgâzstan și Tadjikistan s-au amplificat violent. Deși Rusia fusese anterior principalul mediator,  împiedicând extinderea acestor conflicte, nu a fost în măsură să intervină pe moment, întrucât era prea ocupată să retragă forțele din Caucaz și din Asia Centrală pentru a-și consolida frontul în Ucraina.

Incapacitatea Moscovei de a interveni într-un mod semnificativ a permis inițial escaladarea conflictelor de lungă durată de la granița Kârgâzstan și Tadjikistan, în Valea Fergana. Conflictele s-au soldat cu peste 100 de morți, inclusiv cel puțin 37 de civili, și peste 10.000 de persoane strămutate. Dar, ulterior, absența Moscovei s-a dovedit benefică. Liderii celor două țări au negociat în mod deliberat fără Rusia la masa negocierilor. La începutul acestui an, Kârgâzstanul și Tadjikistanul au încheiat un acord pentru soluționarea disputelor lor de la frontieră, unul care a prilejuit primul summit al liderilor din Kârgâzstan, Tadjikistan și Uzbekistan, care a avut loc în martie 2025 la Khujand, Tadjikistan, și a avut pe agendă consolidarea cooperării în teritoriul comun.

Situația din Caucazul de Sud s-a dovedit însă mai explozivă decât acest conflict. După invazia la scară largă a Ucrainei, Rusia a retras o parte din forțele de menținere a păcii din Armenia, desfășurate în urma unui armistițiu  din 2020 și a refuzat cererile repetate de asistență militară din partea Armeniei, membră a Organizației Tratatului de Securitate Colectivă, un bloc regional de securitate care se angajează să-și apere membrii de atacuri. Azerbaidjanul, așteptându-se ca Rusia să rămână pe tușă, a invadat ceea ce a mai rămas din Nagorno-Karabahul ocupat de armeni în primăvara anului 2023. În timpul ofensivei, forțele azere au tras chiar și asupra forțelor de menținere a păcii rusești. Baku a sfârșt prin a recuceri  Nagorno-Karabahul și a dizolva statul separatist condus de armeani de acolo. 

Căderea Nagorno-Karabahului a remodelat profund geopolitica regiunii. Forțele de menținere a păcii rusești s-au retras, iar Baku și Erevan au început dificilul proces de încheiere a păcii. Negociatorii armeni și azeri s-au întâlnit de mai multe ori, iar în martie au anunțat un acord privind termenii unui tratat de pace care ar normaliza relațiile și ar rezolva revendicările teritoriale conflictuale. De asemenea, acesta ar ratifica plecarea forțelor de menținere a păcii străine, prevenind viitoarele eforturi de redistribuire a forțelor rusești. Deși acordul nu este încă semnat și ar putea încă să eșueze, progresele realizate până în prezent sunt încurajatoare.

Atât discuțiile armeano-azerbaidjane, cât și cele kirghizo-tadjice au decurs fără mediere din partea Moscovei. Strategia Kremlinului pentru a obține influență regională a presupus mereu gestionarea conflictelor dintre vecinii săi mai mici pentru a le menține dependența; o glumă veche spune că, în conflictul dintre Armenia și Azerbaidjan, partea pe care Rusia a susținut-o întotdeauna a fost cea a conflictului. Dar, în absența Moscovei, progresele diplomatice au devenit posibile. Statele eurasiatice post-sovietice și-au exercitat o mai mare libertate de acțiune, au ales cooperarea și s-au dovedit capabile să își rezolve propriile dispute.

O îndepărtare de sfera de influență a Moscovei

Războiul din Ucraina a creat, totodată, spațiu pentru ca alte țări să se implice în sfera tradițională de influență a Rusiei. Deși majoritatea acestora au relații decente cu Rusia și nu pretind că încearcă să ofere un contrabalans la Moscova, faptul că Eurasia  este tot mai conectată cu restul lumii consolidează independența statelor mai mici față de autoritatea rusă. Armenia, de exemplu, a încercat să pună capăt dependenței de armele rusești cumpărând noi sisteme din Franța și India; Erevanul a achiziționat arme indiene în valoare de 1,5 miliarde de dolari numai în 2022-2023. Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite investesc în energie verde și agricultură în Azerbaidjan, iar o firmă din Emirate a făcut cea mai mare investiție imobiliară din istoria Georgiei în ianuarie. UE a adoptat prima sa strategie pentru Asia Centrală în 2022 și este acum cea mai mare sursă de investiții străine din regiune.

Cel mai important jucător non-rus, în special în Asia Centrală, este China. Comerțul chinez cu cele cinci țări din Asia Centrală a crescut de la 89,4 miliarde de dolari în 2023 la 94,8 miliarde de dolari în 2024, de peste două ori mai mare decât valoarea comerțului acestor țări cu Rusia. China stimulează, de asemenea, investițiile în proiecte cheie de infrastructură, inclusiv conducte de gaze din Turkmenistan prin restul Asiei Centrale și o cale ferată din orașul Kashgar, provincia Xinjiang, până la Andijon, Uzbekistan. Anul trecut, un consorțiu chinezo-singaporez a câștigat o licitație pentru construirea unui nou port la Anaklia, Georgia, după ce Tbilisi a anulat un acord anterior cu un consorțiu americano-georgian. Asia Centrală a devenit rapid o piață importantă pentru producătorii auto chinezi, în special pentru producătorii de vehicule electrice.

Pe lângă prezența sa economică tot mai mare, Beijingul își extinde, în liniște, și amprenta de securitate. Legăturile de securitate au progresat cel mai mult în Tadjikistan, unde Beijingul a desfășurat forțe din Poliția Populară Armată, principala forță paramilitară a Chinei, de-a lungul frontierei cu Afganistanul; China îi vinde, de asemenea, arme și echipamente și participă la antrenamente și exerciții comune cu omologii tadjici. Alte state din Asia Centrală au semnat acorduri de achiziționare a sistemelor de apărare aeriană chinezești și, potrivit oficialilor din domeniul apărării din Tașkent, Uzbekistanul este aproape de finalizarea unui acord pentru avioane de vânătoare produse în China și Pakistan.

Țările eurasiatice post-sovietice încearcă să își reducă dependența istorică de Moscova

O prezență chineză extinsă în Eurasia ar putea stârni îngrijorare la Washington cu privire la înlocuirea influenței rusă cu cea chineză. Dar, de fapt, aceasta ajută la protejarea țărilor din regiune împotriva amenințării mai imediate a unei Rusii revanșare. Portul Anaklia, de exemplu, ar putea îmbunătăți semnificativ comerțul Georgiei nu doar cu China, ci și cu alți parteneri, reducând dependența economică a țării de Rusia. Și, în ciuda relației sale strânse cu Moscova, Beijingul a precizat clar că se opune activităților rusești care ar putea perturba interesele sale economice, inclusiv amenințărilor la adresa suveranității și integrității teritoriale a unui partener comercial.

Un alt jucător puternic în regiune este Turcia, țară membră NATO. La cererea Ankarei, Organizația Statelor Turce – o organizație înființată inițial pentru a promova legăturile culturale dintre Turcia, Azerbaidjan și statele vorbitoare de limbă turcică din Asia Centrală – insistă din ce în ce mai mult asupra cooperării energetice transcaspice, inclusiv un potențial proiect de exportare a gazelor naturale turkmene către Europa și un altul de investiții comune în noi capacități de producție de ambele părți ale Mării Caspice. Sprijinul turcesc în modernizarea armatei Azerbaidjanului a fost esențial în înfrângerea Armeniei (nominal) susținute de Rusia, atât în 2020, cât și în 2023. Victoriile zdrobitoare ale Azerbaidjanului au atras o atenție substanțială în întreaga regiune. Acestea au oferit dovezi că o armată fostă sovietică poate fi revizuită pe model occidental și, ulterior, putea câștiga un război. 

Pentru multe țări, triumful Azerbaidjanului a generat, de asemenea, un nou interes pentru tehnologia de apărare turcească. Toate statele din Asia Centrală, cu excepția Tadjikistanului, au achiziționat drone turcești, iar toamna trecută producătorul turc de drone Baykar a fost de acord să înființeze o unitate de producție în Kazahstan.

Ankara urmărește, de asemenea, alte forme de cooperare în domeniul securității cu aceste țări, inclusiv instruire, consiliere, exerciții comune și furnizarea de educație militară profesională. Chiar și în Armenia, care are o relație istorică tensionată cu Turcia, unii înalți oficiali au în vedere cooperarea în domeniul apărării cu Ankara după semnarea unui acord de pace cu Azerbaidjanul. Prin normalizarea relațiilor, deschiderea frontierei turco-armene, închisă de mult timp, și deblocarea unor investiții turcești mai mari, un acord de pace armeano-azerbaidjan ar putea spori substanțial influența Turciei în Caucazul de Sud – acesta fiind unul dintre motivele pentru care Moscova s-ar putea lupta acum atât cu președintele azer Ilham Aliyev (în urma doborârii accidentale a unui avion azer de către forțele aeriene ruse), cât și cu prim-ministrul armean Nikol Pashinyan (din cauza acuzațiilor de sprijin rusesc pentru un posibil complot de lovitură de stat) pentru a preveni un acord final.

Noi rețele

Au apărut, de asemenea, noi modele comerciale și de tranzit pentru a conecta  Eurasia la piețele globale. Așa cum au reușit conducta de petrol Baku-Tbilisi-Ceyhan, respectiv conducta Baku-Tbilisi-Erzurum la începutul anilor 2000, extinderea conductelor est-vest, a căilor ferate și a drumurilor în ultimul deceniu oferă statelor mai mici din Caucaz și Asia Centrală venituri suplimentare din taxele de tranzit și deschide noi piețe pentru exportatorii de energie din regiune. Aceste venituri și accesul la piață reduc dependența economiilor lor de Rusia.

O mare parte din inițiativa pentru construirea de noi infrastructuri vine chiar din partea țărilor din Caucaz și Asia Centrală. După ce Moscova a intervenit în mod repetat în transporturile de petrol kazah prin conducta Tengiz-Novorossiisk, pentru a-și exprima nemulțumirea față de criticile Astanei la adresa invaziei Ucrainei, Kazahstanul a început să trimită mai mult petrol către Europa prin conducta Baku-Tbilisi-Ceyhan, ocolind Rusia. Washingtonul și Bruxelles-ul au acordat un sprijin politic și economic puternic construcției acestei rute, care a fost deschisă în 2006. În martie 2024, Kazahstanul a semnat un nou acord cu Azerbaidjanul pentru a extinde livrările prin conductă.

Renunțarea Europei la gazele naturale rusești după 2022 ar putea fi un alt avantaj pentru producătorii și statele de tranzit din regiune. În iulie 2022, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, și Aliyev au semnat un memorandum de înțelegere pentru dublarea exporturilor de gaze ale Azerbaidjanului către UE. De atunci, Turkmenistanul a fost de acord în principiu să trimită gaze către Europa prin Azerbaidjan și Turcia – după un acord din 2021 între Baku și Așgabat menit să rezolve divergențele privind partajarea resurselor Mării Caspice. Companiile și guvernele europene privesc, de asemenea, regiunea ca o sursă potențială de energie verde, Azerbaidjanul, în special, insistând asupra dezvoltării capacității solare și eoliene pentru a-și reduce dependența de exporturile de petrol și gaze.

Cea mai importantă inițiativă nouă de tranzit ar putea fi însă Coridorul Mijlociu, o rută inaugurată în 2013 de companii de transport din Azerbaidjan, Georgia și Kazahstan, care leagă China de Europa prin Kazahstan, Marea Caspică și Caucaz. Situația economică dificilă, lipsa infrastructurii și disputele intraregionale au încetinit mult timp dezvoltarea pe această rută; o mare parte din comerțul transcontinental a trecut prin Coridorul Nordic al Rusiei, unde există infrastructură. Însă, odată cu impunerea sancțiunilor occidentale asupra Rusiei și plecarea multor companii străine din țară după 2022, transporturile pe Coridorul Nordic au scăzut vertiginos, iar volumele comerciale de-a lungul Coridorului Mijlociu au crescut substanțial. 

Pentru a-și atinge întregul potențial, Coridorul Mijlociu are nevoie de mai multe investiții pentru a reduce blocajele și a simplifica reglementările. În timpul summitului UE-Asia Centrală de la Samarkand, Uzbekistan, din aprilie, Bruxelles-ul a promis alte zece miliarde de euro ca parte a Inițiativei sale Global Gateway pentru a îmbunătăți conectivitatea regională. Între timp, atacurile houthilor asupra navelor maritime din Marea Roșie, interesul declarat al guvernului taliban de a deschide Afganistanul pentru investițiile străine și incertitudinea pe termen lung cu privire la Rusia consolidează interesul pentru această rută. Dar dacă statele occidentale încep să ridice sancțiunile impuse Rusiei în urma unui acord de încetare a focului în Ucraina și dacă tranzitul prin Rusia devine mai puțin riscant, guvernele și băncile de dezvoltare ar putea fi mai puțin înclinate să acționeze.

Influența politică rusă se menține

Niciuna dintre aceste evoluții nu sugerează că Rusia va înceta să fie un actor cheie în ceea ce consideră a fi sfera sa tradițională de influență. Datorită proximității geografice, familiarității dintre elite și moștenirii îndelungate a dominației imperiale și sovietice, Rusia păstrează o putere semnificativă, atât hard, cât și soft, în Caucaz și Asia Centrală.

Putin se întâlnește periodic cu Aliyev, președintele Kazahstanului, Kassym-Jomart Tokayev, și cu alți lideri (și uneori cu copiii liderilor, care sunt considerați posibili succesori). Kremlinul și-a consolidat protectoratul de facto în Belarus și a promovat legături strânse cu politicienii din partidul de guvernământ din Georgia, Visul Georgian, și cu opoziția moldovenească. 

Departe de a fi exclusă de la infrastructura de tranzit emergentă din regiune, Rusia participă și beneficiază de ea. Chiar dacă Kazahstanul încearcă să exporte mai multe hidrocarburi către Europa, de exemplu, guvernul a atribuit în iunie un contract pentru prima centrală nucleară din Kazahstan firmei de stat ruse Rosatom. 

Rusia și SUA

Într-un discurs din 1997, pe atunci secretarul de stat adjunct Strobe Talbott a susținut că Statele Unite doreau „să vadă toți actorii responsabili din Caucaz și Asia Centrală câștigători”, mai degrabă decât ca regiunea să devină un obiect al contestării marilor puteri.

Astăzi, Caucazul și Asia Centrală rămân periferice strategiei SUA, mai ales având în vedere orientarea Washingtonului către Indo-Pacific și aparenta deschidere a președintelui Donald Trump către sferele de influență ale marilor puteri. Cu toate acestea, administrația Trump a acordat o oarecare atenție regiunii; de exemplu, în contextul discuțiilor armeano-azerbaidjan din această lună, ambasadorul SUA în Turcia, Tom Barrack, a sugerat ca o companie privată americană să opereze ruta care leagă Azerbaidjanul continental de exclava sa Nakhichevan prin Armenia. Ideea unei terțe părți neutre care să supravegheze ruta fusese discutată în rundele anterioare, dar declarația lui Barrack a fost prima în care un oficial american a sugerat că Washingtonul ar putea juca un rol. O strategie regională mai cuprinzătoare ar putea ajuta administrația să acceseze resurse energetice și să controleze rivalii fără a suprasolicita Statele Unite cu noi angajamente.

Firește, este puțin probabil ca Statele Unite să fie centrale pentru evoluțiile din Eurasia. Dar pot și ar trebui să încurajeze UE, Turcia și alți aliați și parteneri să mențină o prezență activă în această parte a lumii. Mai mult, Washingtonul poate da un impuls eforturilor deja în desfășurare. Ar trebui să încurajeze discret guvernele din Caucazul de Sud și Asia Centrală să caute o mai mare coordonare regională

De asemenea, poate colabora cu țările din regiune pentru a reduce barierele comerciale și a facilita implicarea firmelor occidentale, inclusiv a firmelor americane, în proiecte noi de energie, infrastructură și minerale critice. Astfel de acorduri comerciale și de investiții ar trebui să fie în centrul următoarei conferințe ministeriale C5+1, o reuniune anuală a miniștrilor de externe din SUA și Asia Centrală, care are loc din 2015. 

Mai presus de toate, Statele Unite trebuie să recunoască faptul că au un obiectiv cheie comun cu țările din Eurasia. Sistemele lor politice interne s-ar putea să nu fie pe placul Washingtonului, iar multe dintre ele vor dori relații productive cu Moscova, Beijing sau Teheran. Având în vedere geografia lor, au puține opțiuni. Dar aceste țări și populațiile lor vor rezista, de asemenea, încercărilor Kremlinului de a le încorpora într-o sferă de influență rusă reconstituită. Pentru Statele Unite, prevenirea dominației regiunii de către Rusia sau alte puteri revizioniste înseamnă sprijinirea țărilor eurasiatice post-sovietice în vederea unor legături economice și politice diversificate. Chiar dacă aceste eforturi nu se desfășoară întotdeauna în condițiile Washingtonului, contribuțiile lor la o regiune mai liberă și mai deschisă se aliniază cu interesul strategic al Washingtonului, scrie Foreign Affairs.

Capitala Iranului, Teheran, ar putea fi la câteva săptămâni distanță de momentul în care robinetele vor seca în mari părți ale orașului, în contextul în care se confruntă cu un deficit sever al apei. Principalele rezervoare se golesc, iar autoritățile se străduiesc să diminueze consumul de apă, în timp ce locuitorii încearcă cu disperare să o economisească pentru a evita o penurie catastrofală, relatează CNN.

„Dacă nu luăm decizii urgente astăzi, ne vom confrunta în viitor cu o situație care nu mai poate fi rezolvată”, a declarat președintele Masoud Pezeshkian luni, la o ședință de cabinet.

„Apa este în mod inerent insuficientă în această națiune aridă. Diferența este că această criză lovește capitala”, a explicat Kaveh Madani, directorul Institutului Universitar pentru Apă, Mediu și Sănătate al Națiunilor Unite.

Experții se tem că Teheranul, un oraș cu aproximativ 10 milioane de locuitori, ar putea rămâne fără apă dacă nu se iau măsuri adecvate pentru a reduce nivelul de consum. „Vorbim despre o posibilă zi zero în câteva săptămâni”, a declarat Madani, fost șef adjunct al Departamentului Mediului din Iran.

Rădăcinile crizei se află într-o varietate de factori, printre care ceea ce inginerii descriu drept decenii de gestionare defectuoasă a apei și un dezechilibru în creștere între cerere și ofertă.

Situația este agravată de schimbările climatice, pe fondul creșterii temperaturilor la nivel global.

Una dintre cele mai grave perioade de secetă din istorie

Iranul se confruntă cu una dintre cele mai grave secete înregistrate vreodată, după al cincilea an consecutiv de secetă. Țara se confruntă, de asemenea, cu un val de căldură extremă. Temperaturile au depășit 49 de grade Celsius în anumite părți ale țării în această lună, potrivit climatologului și istoricului meteo Maximiliano Herrera. „Iranul pare să se afle aproape perpetuu într-o stuație de căldură record”, a declarat el pentru CNN.

Ca măsură de răspuns la criză, autoritățile au redus presiunea apei din Teheran la aproape jumătate, afectând aproximativ 80% din gospodării, a declarat luni guvernatorul provinciei Teheran, Mohammad Sadegh Motamedian.

Cei ce locuiesc în blocuri înalte se pot confrunta cu debite scăzute sau cu lipsa constantă a apei. Un bărbat din Teheran care locuiește la etajul 14 spune că robinetele lui seacă adesea.

Apa este livrată în capitală cu cisterne, iar locuitorii care își permit se grăbesc să instaleze rezervoare de stocare, a spus Madani. „Nu am experimentat niciodată o situație de felul ăsta… este o noutate pentru Teheran.”

Măsuri de economisire a apei

Săptămâna trecută, guvernul iranian a declarat o zi liberă legală în provincia Teheran, precum și în alte regiuni din țară, într-un efort de a economisi apă și electricitate.

Purtătorul de cuvânt al guvernului, Fatemeh Mohajerani, a declarat luni într-o conferință de presă că autoritățile iau în calcul acordarea unei săptămâni de sărbătoare legală locuitorilor din Teheran, în speranța că aceștia vor părăsi temporar orașul, iar cererea de apă va scădea.

Experții indică proasta gestionare drept un factor principali al crizei actuale.

Activitățile umane, inclusiv pomparea excesivă a apelor subterane, practicile agricole ineficiente și utilizarea necontrolată a apei în mediul urban, au împins regiunea „spre ceea ce nu poate fi descris altfel decât un faliment al apei”, a subliniat Amir AghaKouchak, profesor de inginerie civilă și de mediu și științe ale sistemului terestru la Universitatea din California, Irvine.

Este vorba despre „falimentul apei, pentru că nu mai este o criză… (este) o situație în care unele  daune sunt ireversibile”, spune la rândul său Kaveh Madani, directorul Institutului Universitar pentru Apă, Mediu și Sănătate al Națiunilor Unite.

În Teheran, a fost pompată atât de multă apă din acvifere pentru a susține populația în creștere, încât anumite părți ale orașului se scufundă, uneori cu peste 25 de centimetri pe an.

„Capitala se confruntă cu un dezechilibru sistemic, pe termen lung, care amenință însăși fundamentele securității apei pentru locuitorii săi”, a explicat AghaKouchak pentru CNN.

Schimbările climatice agravează și mai mult situația. Iranul a înregistrat o scădere a precipitațiilor cu peste 40% în acest an, comparativ cu media pe termen lung. Totodată, Compania Regională de Apă din Teheran a anunțat că barajele care alimentează capitala sunt la aproximativ 21% din capacitate, potrivit agenției de știri semi-oficiale Mehr din Iran.

Toate cele 31 de provincii ale Iranului, cu excepția uneia, se confruntă cu stres hidric, a declarat ministrul iranian al energiei, Abbas Aliabadi, conform Mehr News . Întrebat despre posibilitatea raționalizării apei, el a spus: „Sper că acest lucru nu se va întâmpla”.

Nu există soluții simple la această criză, spun experții

Guvernul optează pentru soluții de „tip plasture”, precum noi proiecte de transfer al apei, a spus Madani. Soluții tehnice precum desalinizarea și reciclarea apelor uzate trebuie să facă parte din proces, a adăugat el, dar „acestea abordează simptomele pentru o perioadă, fără a vindeca cauza”.

El pledează pentru o revizuire completă a economiei pentru a se renunța la agricultura care e mare consumatoare de apă – care reprezintă în prezent aproximativ 90% din consumul de apă al Iranului – în favoarea serviciilor și a industriei, care au impact mult mai scăzut.

„Acest tip de reformă este probabil dureroasă și costisitoare, atât economic, cât și politic, și foarte puțin probabilă sub actualul guvern și având în vedere sancțiunile impuse Iranului de SUA și de alții”, a spus el.

În cele din urmă, rădăcinile crizei nu sunt doar de mediu sau tehnice, ci „profund politice și sistemice”, a spus AghaKouchak. „Criza apei din Iran nu poate fi separată de criza sa de guvernare mai amplă”.

Deocamdată, țara așteaptă toamna și speră că aceasta va aduce ploi.

„Dacă Teheranul supraviețuiește până la sfârșitul lunii septembrie, atunci există speranță pentru a evita ziua zero”, a spus Madani.

Un cuplu și-ar fi abandonat fiul de 10 ani într-un aeroport spaniol pentru a pleca în vacanță, după ce au realizat că pașaportul acestuia expirase, potrivit unui angajat al terminalului.

Părinții și-au lăsat copilul singur miercuri, 30 iulie, la aeroportul internațional El Prat din Barcelona, pentru a nu pierde zborul. Ulterior, aceștia au stabilit cu o rudă să vină să îl ia pe minor din interiorul aeroportului.

Presupusul incident a fost dezvăluit de o coordonatoare a traficului aerian de la aeroport, care a realizat un videoclip pe TikTok în care a criticat gestul părinților, potrivit Daily Mail.

Potrivit femeii, al cărei videoclip a devenit viral pe rețelele sociale, copilului i s-a interzis să zboare deoarece pașaportul său expirase și avea nevoie și de viză.

În cele din urmă, planul cuplului de a pleca în vacanță fără cel mic s-a întors împotriva lor după ce personalul aeroportului l-a găsit pe minor singur și a alertat poliția, a afirmat ea.

„Le-a spus că părinții lui erau în avion, în drum spre țara lor natală, plecând în vacanță”, a spus controlorul de trafic aerian, ale cărui afirmații nu au fost încă verificate.

Cuplul a fost apoi localizat și dus la secția de poliție a aeroportului, unde se afla fiul lor.

„Sunt controlor de trafic aerian și, în calitate de controlor, am văzut multe lucruri, dar asta a fost complet ireal”, a mai menționat aceasta, în videoclip.

„Sunt uimită să mă gândesc cum părinții ar putea să-și lase fiul de zece ani la terminal pentru că nu poate călători din cauza unor probleme cu documentele. Ei sună o rudă, care ar putea ajunge într-o jumătate de oră, o oră sau trei ore, și se îmbarcă calm în avion, lăsând copilul în urmă”, a mai spus ea, adăugând: „Ca mamă, sunt uimită”.

Curtea de Apel Centru a respins recursul Blocului Victorie privind refuzul Comisiei Electorale Centrale de a-l înregistra în cursa pentru alegerile parlamentare, hotărârea fiind luată pe motiv că acesta a fost depus cu întârziere, încălcând termenul prevăzut de lege.

Hotărârea a fost pronunțată de magistrații moldoveni: Victoria Sîrbu, Lucia Bagrin și Andrei Cașcaval din cadrul Curții de Apel Centru. 

,,Se declară inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ înaintată de Bolea Vasile, Partidul Politic „Renaștere”, Partidul Politic „Șansă”, Partidul Politic „Victorie”, Partidul Politic Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei către Comisia Electorală Centrală, cu privire la contestarea actului administrativ individual defavorabil și obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil, pe motiv că acţiunea a fost depusă cu omiterea termenului prevăzut de lege. Se explică reclamanților Bolea Vasile, Partidul Politic „Renaștere”, Partidul Politic „Șansă”, Partidul Politic „Victorie”, Partidul Politic Forța Alternativă și de Salvare a Moldovei că, în conformitate cu prevederile art.207 alin. (3) Cod administrativ, declararea acţiunii ca inadmisibilă în baza temeiurilor specificate la alin.(2) lit.a)–e) exclude posibilitatea adresării repetate în judecată a aceluiaşi reclamant cu aceeaşi acţiune”, se arată în decizia instanței. 

Aceasta poate fi contestată în termen de trei zile la Curtea Supremă de Justiție (CSJ), iar reprezentanții Blocului Victorie, condus de prorusul Ilan Șor, au și depus deja recursul, menționând că ,,decizia Curții de Apel de a respinge cererea noastră împotriva acțiunilor CEC este, de asemenea, o executare a unei comenzi de sus. Blocul Victorie nu intenționează să tacă. Nu vom permite regimului să-și acopere represiunile cu o aparență juridică. Sperăm că pentru Curtea Supremă de Justiție legea încă există și că cererea noastră va fi examinată pe fond”.  

În același timp, membrii alianței proruse neagă că au depus recursul cu întârzâiere.

,,Termenul de depunere, conform Codului Electoral, expira pe 23 iulie. Cererea a fost depusă în termen. În aceasta, am prezentat argumente juridice clare și fundamentate: CEC a încălcat legea, a depășit competențele și a refuzat să înregistreze blocul fără motive reale. Toate acestea au fost ignorate în instanță”, au menționat aceștia pe rețelele sociale.

Argumentele autorității electorale

În luna iulie, Comisia Electorală Centrală (CEC) de la Chișinău a respins cererea de înregistrare a blocului electoral Victorie, invocând motive legale și riscuri la adresa ordinii constituționale.

Blocul Victorie este format din patru formațiuni politice controlate de oligarhul fugar Ilan Șor: Șansă, Renaștere, Forța de Alternativă și de Salvare a Moldovei și Victorie.

Ilan Șor, liderul blocului Victorie (Pobeda), considerat de autorități principalul instrument al Kremlinului pentru destabilizarea Republicii Moldova, se ascunde din 2024 de justiția de la Chișinău, aflându-se la Moscova.

Șor a fost condamnat în lipsă la 15 ani de închisoare în dosarul fraudei bancare. El respinge acuzațiile.

Ilan Șor a părăsit Republica Moldova în 2019, odată cu pierderii puterii de PDM, partid condus de oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc.

Un oraș din Europa nu a înregistrat niciun accident rutier soldat cu morți în ultimul an, potrivit autorităților. Polițiștii consideră că situația este una neobișnuită.

Este vorba despre capitala Finlandei, Helsinki, iar ultimul accident fatal a avut loc în iulie 2024, pe strada Keinulaudantie, în cartierul Kontula, scrie Yle. 

 „La această situație au contribuit mulți factori, dar limitele de viteză sunt printre cei mai importanți”, a declarat Roni Utriainen, inginer de trafic în cadrul Diviziei pentru Mediu Urban a orașului.

Autoritățile consideră că situația este una neobișnuită.

Potrivit lui Utriainen, mai mult de jumătate dintre străzile din Helsinki au acum o limită de viteză de 30 km/h. Acum 50 de ani, majoritatea acestor străzi aveau limite de 50 km/h. La începutul verii, Helsinki a decis să reducă limitele de viteză la 30 km/h în apropierea școlilor, măsură care urmează să intre în vigoare odată cu începerea anului școlar.

De asemenea, infrastructura pentru pietoni și bicicliști a fost semnificativ îmbunătățită în ultimii ani. În plus, cooperarea cu poliția rutieră s-a intensificat, iar numărul camerelor de supraveghere și al sistemelor automate de control a crescut.

„Transportul public din Helsinki este excelent, ceea ce reduce utilizarea mașinilor și, implicit, numărul accidentelor grave,” a subliniat Utriainen.

Trendul pozitiv depășește limitele accidentelor mortale. În ultimul an, au fost înregistrate 277 de accidente rutiere cu victime în Helsinki — un contrast puternic față de aproape 1.000 de accidente cu victime înregistrate anual la sfârșitul anilor ’80, perioadă în care decesele în trafic din oraș ajungeau frecvent la 30 pe an.

Strategia actuală de siguranță rutieră a Helsinkiului, pentru perioada 2022–2026, este aproape de finalizare. Aceasta s-a concentrat pe îmbunătățirea siguranței copiilor, tinerilor, pietonilor și bicicliștilor, prin treceri de pietoni mai sigure și un design inteligent al intersecțiilor.

O mare parte din planificare a fost bazată pe date, datorită unor instrumente îmbunătățite de monitorizare a traficului.

Utriainen a atribuit această îmbunătățire eforturilor susținute de zeci de ani.

„Direcția a fost pozitivă de ani buni,” a spus el, subliniind că niciun pieton nu a fost ucis în traficul din Helsinki nici în 2019.

Educația rutieră s-a îmbunătățit, dar Utriainen a subliniat că meritul aparține tuturor participanților la trafic — șoferi, bicicliști și pietoni deopotrivă.

Una dintre provocările mai noi este utilizarea pe scară largă a trotinetelor electrice.

„Au devenit populare acum aproximativ cinci ani, oarecum neașteptat. Dar de atunci s-au implementat multe soluții,” a precizat Utriainen.

Obiectivul pe termen lung al UE este zero decese în trafic până în 2050 — o politică numită „Vision Zero.” Este acest obiectiv realizabil sau doar un ideal?

„Pentru noi, e mai mult despre cum acest scop ne ghidează acțiunile zilnice,” a spus Utriainen. „Ne propunem să evaluăm toate deciziile în funcție de impactul lor pe termen lung.”

Președintele rus Vladimir Putin a anunțat vineri că Rusia a lansat producția celei mai noi rachete hipersonice ale sale, reiterând planurile de a O desfășura în aliatul Belarus până la sfârșitul acestui an, relatează AP.

Avându-l alături pe președintele Belarusului, Alexandr Lukașenko, pe insula Valaam (nord-vest), lângă Sankt Petersburg, Putin a declarat că armata a selectat deja siturile de desfășurare în Belarus pentru racheta balistică cu rază intermediară de acțiune Oreșnik.

„Pregătirile sunt în desfășurare și, cel mai probabil, le vom finaliza înainte de sfârșitul anului”, a declarat Putin, adăugând că prima serie de rachete Oreșnik și sistemele aferente au ieșit deja din producție și au intrat în serviciu.

Rusia a folosit pentru prima dată această rachetă împotriva Ucrainei în noiembrie, când a lansat arma pe atunci experimentală asupra unei fabrici de rachete din Dnipro.

Putin a vorbit laudativ despre capacitățile rachetei Oreșnik, subliniind că multiplele sale focoase care se îndreaptă asupra unei ținte cu viteze de până la Mach 10 sunt imune la interceptare și totodată atât de puternice încât utilizarea câtorva simultan într-un singur atac convențional ar putea fi la fel de devastatoare ca un atac nuclear.

El a avertizat Occidentul că Moscova are posibilitatea de a folosi rachetele împotriva aliaților NATO ai Ucrainei, care au permis Kievului să lanseze rachetele proprii cu rază lungă de acțiune pentru a ataca în adâncimea Rusiei.

În acest sens, șeful forțelor de rachete ale Rusiei a declarat că racheta Oreșnik, capabilă să transporte focoase convenționale sau nucleare, are o rază de acțiune care îi permite să ajungă în întreaga Europă.

Rachetele cu rază intermediară de acțiune pot zbura între 500 și 5.500 de kilometri. Astfel de arme au fost interzise în temeiul unui tratat din epoca sovietică, abandonat de Washington și Moscova în 2019.

Rusia și Belarus, alianță strânsă

Toamna trecută, Putin și Lukașenko au semnat un tratat care oferă Belarusului garanțiile de securitate, inclusiv utilizarea armelor nucleare rusești pentru a respinge orice agresiune. Pactul a fost semnat în urma revizuirii de către Kremlin a doctrinei sale nucleare, care a plasat pentru prima dată Belarusul sub umbrela nucleară rusă pe fondul tensiunilor cu Occidentul legate de conflictul din Ucraina.

Lukașenko, care a condus Belarusul cu mână de fier timp de peste 30 de ani și s-a bazat pe subvenții și sprijinul Kremlinului, a permis Rusiei să folosească teritoriul țării sale pentru a trimite trupe peste graniță în Ucraina în 2022 și a găzdui o parte din armele sale nucleare tactice. Rusia nu a dezvăluit câte astfel de arme au fost desfășurate, dar Lukașenko a declarat în decembrie că țara sa are în prezent câteva zeci.

Desfășurarea de arme nucleare tactice în Belarus, care are o graniță de 1.084 kilometri cu Ucraina, ar permite aeronavelor și rachetelor rusești să atingă ținte potențiale de acolo mai ușor și mai rapid, dacă Moscova decide să le folosească. De asemenea, extinde capacitatea Rusiei de a viza mai mulți aliați NATO din Europa de Est și Centrală.

Doctrina nucleară revizuită , semnată de Putin toamna trecută, a redus oficial pragul de utilizare a armelor nucleare de către Rusia. Documentul precizează că Moscova poate folosi arme nucleare „ca răspuns la utilizarea armelor nucleare și a altor tipuri de arme de distrugere în masă” împotriva Rusiei sau a aliaților săi, precum și „în caz de agresiune” împotriva Rusiei și Belarusului cu arme convenționale care amenință „suveranitatea și/sau integritatea lor teritorială”.

Putin: Rusia nu ocupă teritorii în Ucraina, ci recuperează ceea ce este al ei

Putin a făcut această declarație ca un comentariu al situației din jurul oraşului Ceasov Iar din regiunea Doneţk (estul Ucrainei), a cărui capturare a fost anunţată recent de Ministerul Apărării rus, potrivit The Moscow Times.

El a intervenit pentru a face clarificări după ce omologul său belarus a declarat că Ucraina ar trebui să negocieze pacea în condiţiile puse de Putin, altfel trupele ruse, care, în opinia sa, poartă războiul cu succes, „vor roade totul, vor cuceri şi vor merge mai departe să cucerească”.

„Ei recuperează (ceea ce) este al nostru”, l-a întrerupt Putin pe Lukașenko.

Putin s-a întâlnit cu Lukaşenko în insula Valaam, situată în partea nordică a Lacului Ladoga. Cu această ocazie, ei au vizitat o celebră mănăstire din insulă, supranumită Athosul Nordului. Imaginile publicate de Kremlin îi arată stând în picioare cu lumânări în mâini, înconjuraţi de clerici ai Bisericii Ortodoxe Ruse.

SUA sunt pregătite să impună sancțiuni

SUA au reiterat joi seara în Consiliul de Securitate al ONU că preşedintele Donald Trump doreşte un acord pentru a pune capăt războiului Rusiei în Ucraina până pe 8 august, potrivit Reuters.

„Atât Rusia, cât şi Ucraina trebuie să negocieze un armistiţiu şi o pace durabilă. Este timpul să se ajungă la o înţelegere. Preşedintele Trump a spus clar că acest lucru trebuie făcut până pe 8 august. Statele Unite sunt pregătite să implementeze măsuri suplimentare pentru a asigura pacea”, a anunțat John Kelley, diplomat american de rang înalt.

Semnalând că nu este impresionat de ultimatumul lui Donald Trump, liderul rus a comentat că războiul din Ucraina este în favoarea sa și a dat de înțeles că nu îşi va schimba poziţia, însă a mai spus că cele trei runde de negocieri de pace cu Ucraina au dat unele rezultate pozitive și că se așteaptă ca acestea să continue.

„Dar pentru a aborda problema în mod paşnic, este necesar să se poarte discuţii detaliate. Şi nu în public, ci în mod calm, în liniştea procesului de negociere”, a punctat el.

Liderul rus Vladimir Putin a declarat vineri că războiul din Ucraina este în favoarea sa, semnalând că nu îşi va schimba poziţia, în ciuda ultimatumului dat de omologul său de la Washington, Donald Trump, care a ameninţat Moscova cu sancţiuni.

„În ceea ce priveşte dezamăgirile din partea oricui, toate dezamăgirile provin din aşteptări exagerate. Aceasta este o regulă generală binecunoscută”, a spus Vladimir Putin, după ce Donald Trump se declarase anterior „dezamăgit” de refuzul liderului de la Kremlin de a pune capăt ostilităţilor din Ucraina, scrie News.

Putin a mai spus că trupele ruse atacă Ucraina de-a lungul întregii linii de front şi că situaţia din teren este în favoarea lor, citând anunţul făcut joi de Ministerul Apărării, potrivit căruia forţele Moscovei au capturat oraşul ucrainean Ceasiv Iar după o bătălie de 16 luni, deşi Ucraina a negat că Moscova ar avea în prezent controlul total asupra oraşului.

Preşedintele american Donald Trump a declarat că va impune noi sancţiuni Moscovei şi ţărilor care cumpără energie de la aceasta – dintre care cele mai importante sunt China şi India – dacă Rusia nu va lua măsuri până la 8 august pentru a pune capăt războiului care durează de trei ani şi jumătate. El şi-a exprimat frustrarea crescândă faţă de Putin, acuzându-l că spune „prostii” şi calificând ultimele atacuri ale Rusiei asupra Ucrainei drept „dezgustătoare”. Totuşi, trimisul său special Steve Witkoff, care se află în prezent în Israel, va vizita apoi Rusia, a declarat joi Trump. Steve Witkoff s-a întâlnit deja de mai multe ori cu liderul rus Vladimir Putin.

Putin, fără a face referire la termenul limită stabilit de Trump, a mai declarat vineri că cele trei runde de negocieri de pace cu Ucraina au dat unele rezultate pozitive şi că Rusia se aşteaptă ca negocierile să continue. „Dar pentru a aborda problema în mod paşnic, este necesar să se poarte discuţii detaliate. Şi nu în public, ci în mod calm, în liniştea procesului de negociere”, a punctat Putin, citat de Reuters.

Ucraina solicită de luni de zile o încetare imediată a focului, dar Rusia spune că doreşte o soluţie definitivă şi durabilă, nu o pauză. De la începerea negocierilor de pace la Istanbul, în luna mai, Rusia a lansat unele dintre cele mai puternice atacuri aeriene din război, în special asupra capitalei Kiev.

Ucraina şi aliaţii săi europeni au afirmat în repetate rânduri că nu cred că Putin este cu adevărat interesat de pace şi l-au acuzat că trage de timp, acuzaţie respinsă de Kremlin.

„Voi repeta încă o dată, avem nevoie de o pace durabilă, construită pe baze solide, care să satisfacă atât Rusia, cât şi Ucraina şi să asigure securitatea ambelor ţări”, a declarat Putin, adăugând că aceasta este şi o chestiune de securitate europeană.

Putin a vorbit vineri alături de aliatul său, Aleksandr Lukaşenko, liderul Belarusului, pe care l-a primit pentru discuţii pe o insulă de pe lacul Ladoga, unde se află o mănăstire rusă renumită şi care se află în apropiere de graniţa cu Finlanda, ţară care după decenii de neutralitate a aderat la NATO în 2023, ca urmare a invaziei ruse în Ucraina.

Televiziunea rusă a difuzat mai devreme imagini cu cei doi lideri salutând călugării de la Mănăstirea Valaam, unde s-au întâlnit de mai multe ori şi în trecut, şi ţinând lumânări în mâini în timpul rugăciunilor.