Forța de Alternativă și de Salvare a Moldovei, împreună cu partidele Șansă și Victorie, care fac parte din Blocul Victorie, condus de oligarhul fugar Ilan Șor, nu pot participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie, decizia fiind luată de membrii Comisiei Electorale Centrale de la Chișinău.
Trei partide controlate de Ilan Șor nu pot participa la scrutinul parlamentar. FOTO: Facebook
Membrii Comisiei Electorale Centrale (CEC) au extins în ședința din 3 august lista formațiunilor care nu se pot înscrie în cursa parlamentară.
,,Urmare informațiilor prezentate de către Agenția Servicii Publice, CEC a modificat hotărârea prin care a fost aprobată lista partidelor politice care au dreptul de a participa la alegerile parlamentare din 28 septembrie 2025. Astfel, din lista făcută publică pe 14 iulie curent, au fost excluse Partidul Politic Partidul Agrar din Moldova, Forţa de Alternativă şi de Salvare a Moldovei, Partidul Politic „ŞANSĂ”, Partidul Politic „VICTORIE”, în legătură cu adoptarea deciziilor Agenției Servicii Publice de neînregistrare a modificărilor în datele înscrise în Registrul de stat al persoanelor juridice”, au precizat membrii CEC.
Hotărârea CSJ
Recent, Curtea Supremă de Justiție (CSJ) a respins recursul Blocului Victorie împotriva refuzului Comisiei Electorale Centrale de a-l înregistra în cursa pentru alegerile parlamentare, hotărârea fiind criticată de membrii formațiunii.
,,Nu s-a deranjat măcar să inventeze noi argumente, dar a copiat literal motivele Curții de Apel, ignorând normele legislației electorale”, au subliniat membrii Blocului Victorie condus de prorusul Ilan Șor.
În luna iulie, Comisia Electorală Centrală (CEC) de la Chișinău a respins cererea de înregistrare a blocului electoral Victorie, invocând motive legale și riscuri la adresa ordinii constituționale. Blocul Victorie este format din patru formațiuni politice controlate de oligarhul fugar Ilan Șor: Șansă, Renaștere, Forța de Alternativă și de Salvare a Moldovei și Victorie.
Ilan Șor, liderul Blocului Victorie, considerat de autorități principalul instrument al Kremlinului pentru destabilizarea Republicii Moldova, se ascunde din 2024 de justiția de la Chișinău, aflându-se la Moscova. Șor a fost condamnat în lipsă la 15 ani de închisoare în dosarul fraudei bancare. El respinge acuzațiile. Ilan Șor a părăsit Republica Moldova în 2019, odată cu pierderii puterii de PDM, partid condus de oligarhul fugar Vladimir Plahotniuc.
Altă decizie CEC
Recent, autoritatea electorală a înregistrat blocul electoral Patriotic al Socialiștilor, Inima și Viitorul Moldovei în calitate de concurent electoral. Acesta este format din Partidul Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), precum și din formațiunile Inima Moldovei și Viitorul Moldovei. Totuși, lipsește Partidul Comuniștilor din Republica Moldova (PCRM), chiar dacă acesta urma să facă parte din bloc, conform anunțului făcut în ziua constituirii acestuia.
Socialistul Igor Dodon a precizat anterior că PCRM va fi inclus după înregistrarea blocului, fără a oferi însă alte detalii.”
,,Duminică, Comisia Electorală Centrală urmează să înregistreze Blocul nostru Patriotic, iar deja luni intenționăm să examinăm subiectul includerii comuniștilor în acesta. Ieri am primit o scrisoare din partea PCRM, prin care am fost informați despre decizia organelor de conducere ale partidului de a se alătura blocului”, a afirmat Igor Dodon.
Luna trecută, Partidul Socialiștilor, Partidul Comuniștilor, precum și formațiunile Viitorul Moldovei și Inima Moldovei au format o alianță electorală pentru alegerile parlamentare programate în Republica Moldova pe 28 septembrie. Potrivit lui Andrei Curăraru, expert în politici publice al comunității WatchDog.md, această alianță face parte din strategia Kremlinului de a opri cursul european al Chișinăului.
,,Trei dintre ele potrivit sondajelor nu ar fi intrat in parlament. Deci uniunea are și un rol de a salva aceste procente mizere. Își zic„bloc patriotic”, dar în spate e altceva: o construcție politicăfăcută să predea controlul de facto al țării către Kremlin.Blocul apare după luni de sincronizare între liderii implicați. În iulie 2025, Igor Dodon, Irina Vlah și Vasile Tarlev s-au aflat la Moscova, unde s-au întâlnit cu vicepremierul rus Alexandr Novak pentru a discuta despre livrări directe de gaze rusești și posibile acorduri post-electorale. Câteva zile maitârziu, Dodon a fost primit oficial la Minsk de Aleksandr Lukașenko, care i-a transmis „susținere” și disponibilitatea de a ajuta Moldova să refacă legăturile pierdute cu Estul.Oficial, aceste vizite au fost prezentate drept deschideri economice. Neoficial, sunt parte dintr-o strategie de repoziționare politică. Iar ideea livrărilor directe de gaze din Rusia – promovată de Dodon ca soluție salvatoare – este nerealistă tehnic și logistic. Moldova nu are conexiuni directe funcționale cu Gazprom, iar Ucraina nu va permite un tranzit necontrolat în actualul context de război. E o diversiune electorală”, a spus expertul.
În opinia lui Andrei Curăraru, blocul reprezintă o piesă nouă pe tabla de joc a influenței ruse în Republica Moldova, menționând că principalul instrument al Kremlinului este oligarhul fugar Ilan Șor.
,,Dacă ar fi să folosim o metaforă de șah: Kirienko, omul de la Kremlin care gestionează aceste operațiuni, e regele. Ilan Șor regina – mobil, imprevizibil, cu atacuri rapide și haotice. Șor controlează atât partide oficiale, cât și unele paravan – unele sunt pioni de sacrificiu, altele se comportă ca nebuni, imprevizibile și periculoase. Formațiuni precum Renaștere sau Forța de Alternativă funcționează pe margine, dar sunt folosite strategic – mascate, greu de urmărit, dar conectate la același centru de comandă. Blocul anunțat e altceva: e turnul. Stabil, masiv, disciplinat. Nu sare peste linii, dar merge drept spre obiectiv.Și are cu ce. Blocul controlează o parte importantă din votul nostalgic, mai ales în nordul și sudul țării. Are primari activi, rețele de influență rămase din perioada lui Dodon, și oameni care știu cum se face mobilizarea. Iar întrebarea care planează acum e simplă: vor primi și voturile cumpărate de rețeaua a lui Ilan Șor? Pentru că blocul lui nu a fost admis în cursă de Comisia Electorală, dar rețeaua e încă acolo: activiști, metode, bani, loialități. Tot ce le lipsește e un vehicul nou. Iar acest bloc are toate condițiile să devină acel vehicul”, a concluzionat expertul moldovean.
În contextul scrutinului parlamentar, președintele Maia Sandu a avertizat că Federația Rusă vrea să controleze din toamnă Republica Moldova și pregătește o imixtiune fără precedent în alegerile din septembrie, avertismentul fiind făcut după ședința Consiliului Suprem de Securitate (CSS). Moscova a negat acuzațiile.
Luiza Rozova, presupusa fiică nelegitimă a lui Vladimir Putin, vorbește pentru prima dată despre tatăl său și viața în exil, lansând acuzații dure la adresa liderului de la Kremlin.
Fiica secretă a lui Vladimir Putin face acuzații dure la adresa tatălui său FOTO: Arhivă
Tânăra artistă, care locuiește în prezent la Paris, a publicat mai multe mesaje pe canalul său de Telegram în care își exprimă deschis frustrările și suferințele trăite de când a fost nevoită să părăsească Rusia. Declarațiile sale, citate de publicația Bild, marchează prima ieșire publică de acest fel și oferă o perspectivă rară asupra vieții personale a unuia dintre cei mai controversați lideri ai lumii.
Cine este Luiza Rozova?
Născută pe 3 martie 2003 în Sankt Petersburg, sub numele Elizaveta Krivonogih, Luiza este absolventă de arte și a fost identificată în 2020 de platforma de investigații Proekt drept fiica nelegitimă a lui Vladimir Putin. Numele tatălui nu apare în certificatul ei de naștere, însă patronimicul „Vladimirovna” sugerează o legătură directă.
Mama ei este Svetlana Krivonogih, o femeie de afaceri rusă care deține acțiuni la Banca Rossiya și se află pe lista de sancțiuni a Marii Britanii.
Potrivit unei informații apărute în iunie, Luiza lucrează într-o galerie de artă din Paris care expune lucrări cu tematică antirăzboi. Dezvăluirea a fost făcută de scriitoarea Nastya Rodionova într-o postare pe Facebook, citată de Meduza.
Viața în exil și acuzațiile directe la adresa lui Putin
După izbucnirea războiului din Ucraina, Luiza a părăsit Rusia în februarie 2022. În mesajele sale recente, descrie viața de exil ca pe o „cușcă de aur” în care nu se mai simte liberă: „Nu pot face un tur suplimentar al iubitului meu Sankt Petersburg. Nu pot vizita locurile și obiectivele mele preferate”.
Tânăra îl acuză indirect pe Vladimir Putin, descriindu-l drept „bărbatul care a luat milioane de vieți și mi-a distrus-o pe a mea”. În același timp, adaugă: „Este atât de frumos să pot arăta din nou lumii fața mea adevărată”.
Întrebări despre responsabilitate și moștenirea familială
Conștientă de criticile pe care le atrage din cauza originii sale, Rozova ridică o întrebare retorică dureroasă: „Sunt eu cu adevărat responsabilă pentru activitățile familiei mele, care nici măcar nu mă poate auzi?”. Această afirmație sugerează o distanțare clară față de Putin și de tot ceea ce reprezintă el.
Fostă prezență constantă în cercurile mondene, Rozova încearcă să-și schimbe radical imaginea în exil. Renunță la cultul pentru branduri de lux și condamnă războiul din Ucraina. „O cămașă de in fără nume poate transmite mai mult adevăr decât o rochie de mătase de designer”, spune ea, într-o reflecție asupra superficialității lumii pe care o părăsește.
Planuri de viitor și discreție publică
Rozova își dorește să lanseze propria marcă de bijuterii, dar evită în continuare aparițiile publice și refuză interviurile. A respins inclusiv o solicitare venită recent din partea Bild.
Prin declarațiile sale rare, dar curajoase, Luiza Rozova oferă o imagine inedită despre viața unei fiice ținute departe de ochii lumii și despre impactul pe care deciziile politice ale lui Vladimir Putin îl au chiar și asupra propriei familii.
Conducerea Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu” a transmis luni, 4 august, un comunicat oficial privind situația lui Ion Iliescu.
Fostul președinte Ion Iliescu, în stare critică FOTO: Adevărul
Starea de sănătate a fostului președinte s-a deteriorat semnificativ în ultimele 48 de ore. Ion Iliescu se află într-o stare critică, caracterizată prin instalarea progresivă a disfuncțiilor multiple de organe.
”Starea generală a pacientului se menține la fel de gravă, cu afectarea severă a funcției respiratorii și persistența disfuncțiilor multiple de organ.
Beneficiază de îngrijire medicală avansată în secția de terapie intensivă, sub supravegherea echipei medicale multidisciplinare”, potrivit Spitalului Clinic de Urgență „Prof. Dr. Agrippa Ionescu”.
Vă reamintim că, din data de 9 iunie, atunci când a fost internat de urgență cu probleme respiratorii severe, iar ulterior a fost diagnosticat cu cancer pulmonar, fostul președinte Ion Iliescu este supravegheat de o echipa medicală multidisciplinară.
Ion Iliescu, care a împlinit 95 de ani în martie 2025, are un istoric medical complex. În aprilie 2019, fostul președinte a fost operat la Institutul de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu”, pentru o afecțiune gravă: pericardită lichidiană, o inflamație a învelișului inimii care a necesitat intervenție chirurgicală.
Înainte de actuala spitalizare, el era monitorizat medical în mod constant, prin controale periodice efectuate la Spitalul Elias din Capitală, în ultimii ani aparițiile sale publice fiind extrem de rare, comunicarea cu publicul și presa realizându-se, în principal, prin intermediul blogului personal.
Un atac cu drone ucrainene a provocat, în noaptea de duminică spre luni, un incendiu la o gară din regiunea Volgograd, sudul Rusiei, și a afectat temporar traficul feroviar și aerian.
Un atac cu drone ucrainene a provocat un incendiu la o gară din Volgograd, Rusia FOTO: Captură video
Potrivit administrației regiunii Volgograd, o dronă neexplodată a căzut pe liniile de cale ferată din apropierea gării Archeda. Informația a fost transmisă pe Telegram și atribuită guvernatorului regiunii, Andrei Bocharov.
„Nu au fost semnalate pagube la calea ferată”, a precizat administrația locală, deși agenția rusă TASS a relatat că mai multe trenuri regionale au înregistrat întârzieri în zonă, potrivit News.ro.
Pe rețelele de socializare au apărut imagini și clipuri video care arată flăcări și fum ridicându-se din zona gării.
Zboruri suspendate în Volgograd
Din cauza atacului, zborurile de pe aeroportul regional din orașul Volgograd, centrul administrativ al regiunii, au fost suspendate pentru câteva ore. Autoritatea rusă pentru aviația civilă, Rosaviatsia, a anunțat pe Telegram că activitatea aeroportuară a fost reluată în jurul orei 03:00 GMT.
„Atac masiv” asupra infrastructurii
Deși amploarea totală a atacului nu este deocamdată cunoscută, autoritățile locale l-au citat pe guvernatorul Bocharov, care a afirmat că atacul a fost „masiv” și a avut ca țintă infrastructura energetică și de transport.
Incidentul face parte dintr-o serie de atacuri cu drone din ultimele luni care au vizat teritoriul rus, pe fondul conflictului continuu dintre Moscova și Kiev.
Atacuri și în alte regiuni din Rusia
Duminică, 3 august, un alt incendiu a izbucnit la un depozit de petrol din orașul Soci, situat pe coasta rusească a Mării Negre, în urma unui atac ucrainean cu drone.
În aceeași zi, guvernatorul regiunii Voronej, din sudul Rusiei, a anunțat că patru persoane au fost rănite în urma unui alt atac cu drone ucrainene, care a provocat mai multe incendii în zonă.
Ca răspuns, Rusia a lansat un nou atac cu rachete asupra capitalei ucrainene Kiev, a informat administrația militară a orașului.
Pe frontul din Ucraina, armata rusă a înregistrat progrese teritoriale pentru a patra lună consecutiv, potrivit unei evaluări recente publicate de Institutul pentru Studierea Războiului (ISW).
Un fan al trupei Oasis a murit sâmbătă seara, după ce a căzut de la tribuna superioară a stadionului Wembley din Londra, în timpul primului concert al formației reunite după 16 ani.
Trupa Oasis s-a reunit pentru prima dată după 16 ani FOTO: X
Potrivit poliției metropolitane, incidentul s-a petrecut în jurul orei 22:19, în timpul concertului trupei Oasis. „Un bărbat în vârstă de aproximativ 40 de ani a fost găsit cu leziuni compatibile cu o cădere. Din păcate, a fost declarat mort la faţa locului”, a transmis un purtător de cuvânt al poliției, potrivit The Guardian.
Bărbatul se afla în tribuna superioară a stadionului Wembley, care are o capacitate de 90.000 de locuri, unele dintre ele aflate la peste 50 de metri înălțime.
Autoritățile fac apel la martori pentru a contribui la investigație. „Stadionul era aglomerat şi credem că este probabil ca mai multe persoane să fi fost martore la incident sau să fi filmat, în mod intenţionat sau neintenţionat, cu telefoanele mobile”, a transmis poliția metropolitană.
Martori oculari descriu momentul dramatic
O fană aflată într-un rând inferior a relatat pe rețelele sociale ce a văzut în timpul incidentului: „Eram chiar dedesubt, în sectorul 211. La prima vedere, am crezut că era o haină căzută de la rândul de deasupra, dar apoi m-am uitat şi l-am văzut pe bărbatul întins pe beton. A fost îngrozitor”.
Ea a povestit că a văzut paramedicii încercând să îl resusciteze pe bărbat.
Reacțiile trupei și ale organizatorilor
Trupa Oasis a transmis un mesaj emoționant, exprimându-și durerea în urma tragediei. „Suntem şocaţi şi îndureraţi să aflăm de moartea tragică a unui fan la concertul de aseară. Oasis doreşte să transmită sincere condoleanţe familiei şi prietenilor persoanei implicate”, au scris membrii trupei într-un comunicat.
Reprezentanții stadionului Wembley au confirmat, de asemenea, decesul: „Aseară, medicii stadionului Wembley, serviciul de ambulanţă din Londra şi poliţia au acordat îngrijiri unui spectator care a fost găsit cu leziuni compatibile cu o cădere. În ciuda eforturilor depuse, fanul a decedat, din păcate. Gândurile noastre se îndreaptă către familia sa, care a fost informată şi este sprijinită de poliţişti special instruiţi”.
Concertul din a doua seară rămâne în program
Organizatorii au anunțat că următorul concert Oasis, programat pentru duminică seara pe același stadion, va avea loc conform planului.
Reuniți pentru prima dată după 16 ani, frații Liam și Noel Gallagher au început un amplu turneu mondial care include șapte concerte pe Wembley, cinci în orașul natal Manchester, dar și apariții în SUA, Mexic, Japonia, Coreea de Sud, Australia și, în final, America de Sud, în noiembrie.
Un incendiu a izbucnit duminică la un depozit de petrol din oraşul Soci, pe coasta rusească a Mării Negre, fiind provocat de un atac ucrainean cu drone.
Incendiu la un depozit de petrol din orașul Soci Foto: Captură video – X
Un rezervor de combustibil cu o capacitate de 2.000 de metri cubi a luat foc în Soci, în regiunea Krasnodar, a relatat agenţia rusă de ştiri RIA, citând oficiali din serviciile de urgenţă, potrivit Reuters.
Atacul a avut loc în cartierul Adler al staţiunii de pe litoral, fiind cel mai recent atac al Ucrainei asupra infrastructurii din Rusia, a anunţat guvernatorul regional Veniamin Kondratiev.
Ministerul rus al Apărării a declarat că unităţile sale de apărare aeriană au distrus 93 de drone ucrainene în timpul nopţii, inclusiv una deasupra regiunii Krasnodar şi 60 deasupra apelor Mării Negre. Ministerul raportează doar numărul de drone distruse de unităţile sale, nu şi numărul celor lansate de Ucraina, potrivit sursei citate.
Rosaviaţia, autoritatea rusă pentru aviaţia civilă, a suspendat temporar zborurile pe aeroportul din Soci pentru a asigura siguranţa aeriană, dar ulterior a anunţat pe Telegram că zborurile au fost reluate duminică, la ora 5:00.
Regiunea Krasnodar găzduieşte rafinăria Ilski, situată în apropierea oraşului Krasnodar, una dintre cele mai mari din sudul Rusiei şi ţintă frecventă a atacurilor cu drone ale Ucrainei.
Tot duminică, guvernatorul regiunii Voronej din sudul Rusiei a declarat că patru persoane au fost rănite într-un atac cu drone ucrainene care a provocat mai multe incendii. Rusia a lansat, la rândul ei, un nou atac cu rachete asupra Kievului, potrivit administraţiei militare a capitalei ucrainene.
De asemenea, câştigurile teritoriale ale Rusiei și-au accelerat ritmul pentru a patra lună consecutiv, conform datelor Institutului pentru Studierea Războiului (ISW). Potrivit unei analize AFP, bazată pe statistici ale analiștilor ISW, ofensiva militară a Rusiei în Ucraina a înregistrat în iulie cel mai mare avans lunar din noiembrie 2024. În această lună, Rusia a cucerit 713 km pătraţi, în timp ce Ucraina a recucerit 79 km pătraţi, rezultând un câştig net de 634 km pătraţi.
În lumea exclusivistă a iahtingului de lux, puține lucruri mai pot surprinde. Cererile neobișnuite, chiar capricioase, sunt norma – mai ales când vin din partea unui viitor rege.
Prințul George/FOTO:X
Luna trecută, familia prințului și prințesei de Wales a navigat în apele limpezi ale Mării Ionice, într-o vacanță discretă printre insulele grecești. Conform unor surse apropiate, fiul cel mare al cuplului, prințul George, în vârstă de 12 ani, se pare că a avut poftă de ceva în afara meniului, scrie Daily Mail.
După ce au părăsit insula Kefalonia și se îndreptau spre Zakynthos, iahtul a ancorat în larg. De acolo, o barcă auxiliară a fost trimisă de urgență la țărm, cu o misiune clară: să procure un produs alimentar specific, cerut de tânărul prinț.
Ce anume a stârnit pofta lui George nu se cunoaște cu exactitate. Sursele nu au dat detalii, invocând doar că nu era „nimic extravagant, doar ceva precis”. O formulare care, în contextul unei bucătării regale complet dotate și a unui chef experimentat, ridică semne de întrebare.
Este greu de imaginat că nu s-ar fi putut prepara un banal sos de roșii sau că s-ar fi epuizat stocul de nuggets ori ketchup. Se știe că George preferă spaghetele carbonara – o rețetă clasică, simplă. Alături de sora lui, Charlotte, în vârstă de zece ani, gustă și din preparatele asiatice, precum curry-ul. Toate, cu siguranță, la îndemâna echipajului culinar.
Prințul George/FOTO:X
Totuși, unele voci au sugerat că George și-ar fi dorit un… Big Mac. Zakynthos este una dintre puținele insule grecești unde există un McDonald’s – mai exact, în stațiunea Laganas, aproape de mal. De aici și presupunerea că „produsul alimentar specific” ar putea fi un burger.
Contactat de presă, managerul localului a oferit un răspuns sec și previzibil: „Este politica companiei să nu divulgăm informații despre clienții noștri.”
Este puțin probabil, însă, ca o astfel de solicitare – dacă a existat – să fi venit cu asentimentul ducesei de Cambridge. Kate a evitat, de-a lungul timpului, să-i expună pe copii la fast-food, o diferență notabilă față de mama lui William, prințesa Diana, care nu ezita să oprească pentru KFC sau hamburgeri cu fiii ei.
Tot în această vacanță, un martor ocular – o pensionară de 64 de ani, Penelope Likoudi – a declarat că i-a văzut pe Kate, Charlotte și micul Louis pe puntea superiahtului, în timp ce înota în apropiere, în golful Mavrouna, în largul insulei Ithaca. Nici William, nici George nu au fost observați la bord în acel moment.
Potrivit presei britanice, familia regală nu a debarcat deloc pe insule pe durata croazierei. Motivele invocate: riscuri de securitate. În schimb, au profitat de o platformă retractabilă montată la pupa iahtului, care se transforma într-o „plajă” privată, perfectă pentru înot, paddleboarding și alte distracții pe apă.
În concluzie, poate nu vom ști niciodată ce i-a poftit inima tânărului prinț. Dar, într-o lume în care realitatea se întâlnește frecvent cu simbolismul, poate e semnificativ că dorința unui copil regal a pus în mișcare o ambarcațiune, într-o direcție cât se poate de… comună.
Statele Unite sunt gata să treacă la acțiune, după ce Donald Trump l-a somat pe Putin să vină la masa negocierilor. Ce înseamnă cu adevărat acest lucru explică pentru „Adevărul”, politologul Greg Scărlătoiu, fost consilier al lui Trump, și generalul (r) Alexandru Grumaz, primul ofițer român cu studii la Harvard.
Putin și Trump. FOTO: EPA-EFE
Donald Trump a surprins când a venit cu un ultimatum de 50 de zile pentru Rusia lui Putin, iar surpriza a devenit și mai mare atunci când a revenit și a modificat termenul la 10-12 zile. Acest lucru înseamnă că Statele Unite ar urma să ia o decizie extrem de importantă în cursul acestei săptămâni.
Până acum au existat numeroase speculații în acest sens, însă adevăratele planuri ale lui Trump sunt greu de intuit, într-un mandat în care liderul de la Casa Albă a dat dovadă că stăpânește mai bine ca oricine conceptul de ambiguitate strategică.
Fost consilier al lui Donald Trump în primul său mandat, politologul de origine română Greg Scărlătoiu, alături de generalul (r) Alexandru Grumaz, primul ofițer înalt român pregătit de americani la Harvard, explică pentru „Adevărul”, care ar fi soluțiile prin care președintele american îl poate obliga pe omologul său rus să pună capăt războiului.
Gata cu atitudinea împăciuitoare a lui Trump
Despre schimbarea radicală a lui Trump vorbește Greg Scărlătoiu. Trump face o adevărată demonstrație de forță în aceste zile, pentru a-i arăta lui Vladimir Putin că America are o superioritate zdrobitoare în fața Federației Ruse. Este vorba despre o abordare în stilul trumpist, noncoformistă, mai ales după ce fostul președinte rus Dmitri Medvedev l-a insultat.
„Mediul internațional s-a schimbat. Contează mai puțin o abortare liberală a relațiilor internaționale bazată pe schimbarea din interior, pe drepturile omului, pe acțiuni umanitare. Este vorba pur și simplu de forță și de proiectarea forței. Este o abortare realistă, chiar realist-ofensivă a relațiilor internaționale. Din punctul de vedere al președintele Trump, nu își poate permite să fie amenințat de Medvedev și să nu răspundă”, explică Scărlătoiu.
Dacă mulți analiști s-au grăbit să afirme că trimiterea celor două submarine americane în vecinătatea Rusiei echivalează cu o declarație de război, Greg Scărlătoiu este de altă părere.
„Trimiterea acelor două submarine nucleare nu înseamnă în niciun caz că vrem să începem un război nuclear acum cu Rusia. Categoric, nu se pune așa problema. Însă este vorba de proiectarea forței”, explică Scărlătoiu.
Sancțiuni mai dure ca oricând
Despre un punct de cotitură vorbește și generalul (r) Alexandru Grumaz, care vine cu câteva indicii privind următorii pași ai lui Donald Trump. Sancțiunile economice împotriva Rusiei ar fi vârful de lance, dar acțiunile americanilor nu s-ar limita la atât.
„Noile tarife cu care amenință Trump Rusia și aliații acesteia, în primul rând, vor reprezenta o schimbare pentru Casa Albă. Până acum, administrația Trump, dar nu numai, a evitat să adopte sancțiuni dure împotriva Rusiei. Acum, de această dată, el a vorbit deschis despre acest lucru și i-a transmis un mesaj clar lui Putin. Dar amenințarea cu tarife nu se oprește la Rusia. Vizate vor fi evident și țările care fac comerț cu gaze și petrol cu Rusia. Și aici mă refer la cele două mari și importante state, China și India. India, de exemplu, se pare că importă 500.000 de barili pe zi. la final, Putin va regreta că l-a sfidat pe Trump. Și vor regreta și aliații lui”, spune generalul.
Pe de altă parte, Putin nu pare timorat. După ce a ieșit în față Dmitri Medvedev cu obișnuitele sale declarații agresive, însuși Vladimir Putin i-a transmis un răspuns arogant lui Trump. Asta înseamnă, fără niciun dubiu, că Rusia nu vrea să pună capăt ostilităților și îl sfidează pe Trump.
„Putin a fost hotărât să folosească ceea ce consideră el a fi un avantaj mare, și anume situația de pe câmpul de luptă, acolo unde invazia pe scare largă a Ucrainiei a mers cu succese incrementale mici. Dar totuși sunt succese și liderul de la Kremlin a precizat foarte clar că este exclusă oprirea luptelor fără concesii ample din partea Ucrainiei. Lucrurile astea s-au discutat și la Istanbul, iar apoi au fost reluate în declarațiile lui Peskov. Dacă ne uităm bine la declarațiile unor lideri ruși de săptămâna trecută, de exemplu, Serghei Lavrov (n.r – ministrul de externe rus) a lăudat administrația Trump pentru abordarea sa rezonabilă față de Ucraina și disponibilitatea sa la dialog. Dar în același timp, Dmitri Medvedev, fostul președinte rus și vice-președinte al Consiliului de Securitate al Rusiei, a numit termenul limită a lui Trump ca fiind o amenințare și un pas către război. De asemenea, ideologul Kremlinului, Dughin, a dat o declarație prin care a spus că Rusia este în război cu America”, menționează generalul.
De ce China va reprezenta o excepție de la regulă
În acest context, devine evident că următorul pas va fi trecerea la sancțiuni dure împotriva Rusiei și aliaților săi. În paralel, SUA vor începe să trimită mai multe arme Ucrainei și să-i ofere un sprijin important, consideră generalul.
Cu toate acestea, nu toate statele care fac comerț cu Rusia vor fi sancționate. Generalul Alexandru Grumaz este convins că China va reprezenta o excepție și explică și de ce.
„Sigur că americanii au amenințat că vor sancționa toate țările care sprijină Rusia, dar nu va fi chiar așa. Sunt sigur că nu le sancționează pe toate. China nu va fi sancționată. Și explic și pe ce mă bazez când spun asta: ministrul Apărării din Taiwan ar fi trebuit să ajungă la Washington pentru a discuta probleme de securitate cu SUA. Ori Donald Trump a refuzat să-l primească la Washington. Asta arată clar că Tump nu vrea să supere China. Nu vrea să supere Beijingul și își dorește un acord cu China la ora actuală. Și atunci, cel mai probabil, sancțiunile secundare se vor îndrepta către anumite state. Și mă gândesc la India, pe care deja Trump a criticat-o direct”, explică generalul Grumaz.
Și Greg Scărlătoiu se referă la sancțiunile economice dure care vor viza Rusia. În opinia sa, situația Rusiei ar fi extrem de delicată, mult mai grea decât lasă anumite cifre să pară.
„Trump deja a adresat această chestiune a vulnerabilității economice a Rusiei. Rusia este extraordinar de vulnerabilă economic. Rușii se bazează pe energie, pur și simplu, dar în momentul în care niște sancțiuni mai dure vor fi implementate, Rusia o să aibă mari probleme, sigur. Comerțul cu China este o sursă importantă de venit, însă există limite și acolo. Complexul militar-industrial al Rusiei nu mai poate face față”, mai spune politologul.
În sprijinul afirmației sale, Greg Scărlătoiu amintește că Rusia folosește arme și muniție din China, Iran și Coreea de Nord, ceea ce ar indica faptul că propriile rezerve nu îi mai sunt suficiente.
„De mai bine de un an de zile, de un an și jumătate, rușii au ajuns în punctul în care trebuie să bazeze pe importuri din Coreea de Nord, din China, din Iran. Cu Iranul s-a cam terminat acum. Deci, sunt într-o poziție foarte dificilă. Mă gândesc că sancțiunile economice sunt asul din mânecă pentru Trump și că vor îngenunchea în final Rusia”, consideră Scărlătoiu.
În paralel, americanii vor continua să susțină Ucraina. Spre deosebire de generalul Alexandru Grumaz, Greg Scărlătoiu crede că și China va fi sancționată de Trump, dacă Beijingul va alege să susțină Rusia în continuare.
„Este cât se poare de clar că America va continua să susțină acest război al Ucrainei, acest efort de autoaparare al Ucrainei, fără discuție. Statele Unite, în momentul în care președintele Donald Trump decide că sancțiuni noi servesc interesul național, nu vor ezita să sancționeze pe oricine, fără nicio problemă. Inclusiv China, chiar și în pofida acestui recent acord tarifar de care se tot vorbește. Toate cărțile sunt pe masă, ca să spun așa, mai puțin un război direct cu Rusia. Asta nu se pune problema, oricât ar încerca unii să îi sperie pe oameni”, încheie Greg Scărlătoiu.
Imagini recente din Lotul 2 Boița–Cornetu, de pe Valea Oltului, al Autostrăzii Sibiu–Pitești, surprinse la începutul lunii august 2025, aduc în prim-plan o realitate surprinzătoare.
La doar o zi după ce secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Irinel Scrioșteanu, se lăuda pe rețelele sociale (VEZI VIDEO 1) cu începerea lucrărilor la primul tunel și cu avansul în execuția viaductelor, realitatea de pe teren părea să spună o altă poveste.
Cu câteva zile înainte, și directorul general al CNAIR, Cristian Pistol, transmitea mesaje de încredere privind mobilizarea constructorului. În declarațiile sale, acesta preciza că asocierea Mapa–Cengiz a adus pe șantier 138 de muncitori și 59 de utilaje pentru construirea Viaductului Boița (650 m), aflat înainte de primul tunel al secțiunii 2. Potrivit lui Pistol, stadiul fizic al viaductului ajunsese la 41,41%, iar progresul pe întreaga secțiune 2 era de 5%. În presă, aceste declarații au fost interpretate drept o mobilizare masivă a constructorului, unii titrând chiar că „turcii au dat năvală pe șantier”. Pistol a adăugat și că se așteaptă ca lucrarea să fie finalizată înainte de termen.
Doar că imaginile de pe teren spun altceva (VEZI VIDEO 2). Această discrepanță între declarații și realitate ridică semne serioase de întrebare despre viitorul unuia dintre cele mai așteptate proiecte de infrastructură din România.
Sute de muncitori și utilaje: în imagini doar liniște. Între mobilizarea declarată și realitatea de pe teren
Șantierul, surprins pe 1 august în imagini video neoficiale postate pe YouTube de Ioan Adrian Gică — un pasionat care a creat un canal special dedicat informării exacte și actualizate despre proiectele de infrastructură din România — afișa o liniște aproape suspectă în zorii zilei.
Activitatea de la primele ore reflecta un ritm lent de lucru în zona Boița – Sibiu, unde constructorul turc Mapa–Cengiz continua, cu o mobilizare lejeră, instalarea macaralelor turn pentru Viaductul Boița și efectuarea forajelor și excavațiilor pentru alte trei viaducte. Mai departe, spre Defileul Oltului, lucrările păreau să stagneze complet.
Privind însă aceste imagini, se naște firesc întrebarea: unde sunt cei peste 130 de muncitori și cele aproximativ 60 de utilaje despre care directorul general al CNAIR, Cristian Pistol, susținea că lucrează la Viaductul Boița.
Viaductul Boița înainte de Defileul Oltului al Autostrăzii Sibiu-Pitești Foto Captură video YouTube
Și comentariile internauților au fost împărțite: unii și-au exprimat încrederea, amintind de proiecte montane similare de succes realizate de același constructor în regiuni precum Bosnia, în timp ce alții au criticat ritmul lent — „aproape 1 km într-un an și jumătate” — anticipând chiar rezilierea contractului.
Lucrările avansează, susțin oficialii. Prima lucrare în care vor fi folosite patru linii de săpare
Cu doar o zi înainte ca imaginile liniștite de pe șantier să devină virale, secretarul de stat în Ministerul Transporturilor, Irinel Scrioșteanu, posta pe contul său de socializare o filmare însoțită de un mesaj optimist despre progresul lucrărilor.
„S-a dat startul lucrărilor la primul tunel din această secțiune. Am venit special pe șantier să văd mobilizarea constructorului turc”, declara oficialul, adăugând că autorizația de construire fusese emisă cu doar două săptămâni înainte și că au început și excavațiile și pregătirea platformelor pentru cele patru viaducte autorizate între km 14+150 și km 17+670, pe direcția Sibiu – Vâlcea.
Potrivit lui Scrioșteanu, lucrările la Tunelul Robești, de aproximativ 900 de metri, din Câineni – Vâlcea, au fost demarate simultan la ambele capete. „Aici avem un utilaj care consolidează versantul”, explica secretarul de stat, referindu-se la necesitatea decopertării și consolidării zonei, din cauza poziționării mai joase a portalului sudic.
El a subliniat că, fiind primul tunel de pe Lotul 2 Boița Cornetu, atenția trebuie să fie maximă, menționând și cum va fi executată această lucrare: „Utilajele pentru săparea tunelului cu metoda austriacă au sosit deja pe șantier. Vor fi patru linii de săpare deschise din ambele sensuri, iar utilajele sunt noi, moderne. Aceasta va fi prima lucrare în care vor fi folosite toate cele patru fronturi de lucru. Urmează să ajungă și alte utilaje, pentru că pe această secțiune sunt planificate șapte tuneluri”.
Astfel, conform declarațiilor oficiale, lucrările avansează pe Valea Oltului, pe partea dreaptă a DN7, în sensul de mers Sibiu – Râmnicu Vâlcea.
Ce nu arată imaginile oficiale
Imaginile difuzate de oficialul Ministerului Transporturilor s-au concentrat pe zona Robești, din județul Vâlcea — la jumătatea Lotului 2 Boița–Cornetu — unde, în timpul vizitei, se lucra la viitorul Tunel Robești.
Din declarațiile lui Scrioșteanu reiese, însă, că eforturile de lucru vizează întreaga secțiune, de la Robești până la Boița. Mai mult, chiar și directorul general al CNAIR, Cristian Pistol, a menționat prezența unui număr semnificativ de muncitori și utilaje chiar în zona Viaductului Boița, subliniind intensitatea activității în acea parte a șantierului.
În schimb, imaginile independente surprinse de Ioan Adrian Gică, publicate pe canalul său de YouTube dedicat infrastructurii, s-au axat pe capătul nordic al tronsonului, zona Boița (Sibiu), unde se construiește primul viaduct al Lotului 2 pentru legătura cu Lotul 1.
Doar că, aici, atmosfera la primele ore ale dimineții, părea mult mai relaxată, cu puțină activitate vizibilă — un contrast evident față de mobilizarea prezentată oficial în zona montană și departe de imaginea transmisă prin declarații.
Șantierul Viaductului Boița pe Lotul 2 Boița Cornetu al Autostrăzii Sibiu Pitești Captură video
Lotul 2 Boița–Cornetu: cel mai dificil tronson al Autostrăzii Sibiu–Pitești. Gata în 2028?
Contractul pentru Secțiunea 2 Boița–Cornetu prevede construirea a peste 31 de kilometri de autostradă, alături de 48 de poduri și viaducte, precum și șapte tuneluri cu lungimi cuprinse între 250 și 1.590 de metri. Un element important este și ecoductul din zona localității Lazaret (Sibiu), cu o lungime de 210 metri, care va traversa râul Olt, calea ferată și drumul național/european DN7/E81.
Acest tronson este considerat cel mai dificil al Autostrăzii A1 Sibiu–Pitești, din cauza terenului montan complicat din Carpații Meridionali, ce traversează Defileul Oltului, o zonă cu teren instabil ce necesită lucrări complexe de stabilizare a versanților, pe lângă tuneluri și viaducte. Impactul este amplificat de restricțiile impuse de proximitatea râului Olt, a căii ferate și a drumului DN7/E81, care trebuie protejate și integrate armonios în proiect.
De menționat că, deși Lotul 2 Boița Cornetu este un tronson extrem de dificil, cel mai costisitor segment al Autostrăzii A1 Sibiu-Pitești este Lotul 3 Cornetu–Tigveni, cu o lungime de 37,4 km, care include cel mai lung tunel rutier din România, Tunelul Poiana, de 1,7 km. Contractul pentru acest lot depășește 5,3 miliarde lei (fără TVA), adică aproximativ 1 miliard de euro.
Prin comparație, valoarea execuției Lotului 2 Boița – Cornetu (Sibiu – Vâlcea) este de peste 4,2 miliarde de lei (fără TVA). Lucrările trebuie finalizate, conform contractului, în 2028. Tronsonul face parte din cel mai important proiect de infrastructură rutieră din România, înscris în Programul Investițional 2021–2030 pentru dezvoltarea infrastructurii de transport. Este primul tronson de autostradă care traversează Carpații, marcând o premieră în istoria infrastructurii din țară.
Este cel puțin neobișnuit ca un președinte al Statelor Unite să răspundă, printr-un gest de natură militară, la provocările online ale unui oficial rus fără greutate reală în decizia politică de la Moscova.
Președintele SUA, DOnald Trump/FOTO:AFP
Și totuși, exact asta a făcut Donald Trump, ordonând repoziționarea a două submarine nucleare americane, după o serie de declarații agresive venite din partea lui Dmitri Medvedev – fost președinte rus, devenit între timp un critic vehement al Occidentului, dar lipsit de orice autoritate efectivă.
Într-un mesaj publicat recent, Medvedev a avertizat că ultimatumurile repetate ale lui Trump privind un acord de pace în Ucraina ar echivala nu cu o amenințare la adresa Rusiei, ci cu una „împotriva propriei sale țări”. A mers chiar mai departe, făcând aluzie la sistemul sovietic de represalii nucleare automate, cunoscut sub numele de „Mâna moartă”.
Replica lui Trump nu a întârziat. A ordonat repoziționarea submarinelor „în regiuni adecvate”, în cazul în care „declarațiile nechibzuite” ale lui Medvedev ar fi mai mult decât simple provocări verbale.
Însă reacția ridică mai multe întrebări decât oferă răspunsuri. Mai ales că, în mod curent, submarinele americane cu încărcătură nucleară patrulează în apele internaționale, iar razele lor de acțiune sunt suficient de mari pentru a acoperi, oricum, teritoriul Rusiei. Cu alte cuvinte, repoziționarea anunțată nu schimbă nimic substanțial în postura nucleară a Statelor Unite, notează CNN.
Secretarul de stat american, Marco Rubio, a minimalizat imediat semnificația mesajului rusesc, amintind că Medvedev nu mai are niciun rol în luarea deciziilor de la Kremlin. O opinie împărtășită și de analiștii ruși, care îl consideră pe fostul președinte o figură decorativă, devenită mai degrabă simbolul retoricii excesive decât al acțiunii politice.
Așadar, de ce ar reacționa Trump atât de vizibil – și aparent disproporționat?
O diversiune convenabilă în plină presiune diplomatică
Un posibil răspuns ține de contextul politic intern și extern în care se află Trump. Pe fondul negocierilor tensionate cu Moscova, în care trimisul special Steve Witkoff joacă un dublu rol de emisar pentru Orientul Mijlociu și intermediar în dosarul ucrainean, Casa Albă pare interesată să-și conserve imaginea de actor dur, dar rațional.
Pe de altă parte, impunerea de sancțiuni secundare țărilor care cumpără petrol rusesc – precum India sau China – se dovedește dificilă din punct de vedere economic și diplomatic. În acest sens, un gest simbolic de „vigilență nucleară” poate funcționa ca o diversiune strategică, fără consecințe reale, dar cu potențial de acoperire mediatică globală.
În paralel, prezența în spațiul public a unor scandaluri interne – cum ar fi noile evoluții în cazul Epstein – face ca o repoziționare a atenției spre subiecte de securitate internațională să fie, cel puțin pentru administrația Trump, mai mult decât oportună.
Nici criză reală, nici calm deplin
Evident, orice mențiune a armamentului nuclear – mai ales într-un context de conflict extins, cum este cel din Ucraina – generează îngrijorare legitimă. Dar, în mod obiectiv, relația Washington-Moscova, deși tensionată, nu se află în pragul unei confruntări nucleare directe. Nici repoziționarea submarinelor americane, nici retorica agresivă a unui fost lider rus nu modifică acest echilibru de fond.
Mai mult, implicarea directă a președintelui american în astfel de schimburi de replici poate ridica semne de întrebare asupra priorităților reale ale administrației. Însă, dincolo de aparențe, strategia pare una clară: Trump alege să arate forță acolo unde nu riscă cu adevărat, în timp ce își lasă spațiu de manevră în dosarele economice și diplomatice cu miză reală.
Într-un interviu rar acordat BBC, Jin-su, un fost IT-ist nord-coreean, povestește cum ani la rând a lucrat sub identități false pentru companii din SUA și Europa, într-un sistem clandestin menit să aducă valută pentru regimul de la Phenian.
Hacker nord-corean/FOTO:Arhiva
Când vorbește despre trecutul său, Jin-su – un nume fictiv, folosit pentru a-i proteja identitatea – nu își ascunde oboseala. „Știam că e ca un jaf legalizat, dar ne era clar: așa e soarta noastră.”
Timp de mai mulți ani, el a făcut parte dintr-o rețea extinsă și bine organizată de lucrători IT trimiși peste hotare de regimul nord-coreean, în țări precum China, Rusia sau diverse state africane. Sarcina lor: să acceseze piețele occidentale de muncă la distanță și să transfere sumele câștigate înapoi la Phenian.
Aproape 85% din veniturile sale – uneori peste 5.000 de dolari lunar – ajungeau în conturile regimului. În ciuda cinismului sistemului, Jin-su recunoaște că „era oricum mai bine decât acasă”.
O economie paralelă care aduce regimului sute de milioane de dolari anual
Datele oficiale confirmă amploarea fenomenului. Potrivit unui raport al Consiliului de Securitate al ONU din martie 2024, rețeaua de lucrători IT sub acoperire aduce între 250 și 600 de milioane de dolari anual Coreei de Nord.
Această rețea este distinctă de grupurile de hackeri nord-coreeni precum Lazarus, despre care experții cred că acționează la ordinul regimului și care sunt responsabili pentru atacuri cibernetice majore, inclusiv furturi de criptomonede de ordinul miliardelor.
Modelul promovat de stat este, în esență, unul de tip industrie-fantomă. Lucrătorii IT sunt obligați să folosească identități false – unele obținute de la cetățeni europeni sau americani în schimbul unor comisioane – pentru a se angaja în regim remote, uneori lucrând simultan la mai multe companii. Unele victime ale acestui sistem nu sunt doar înșelate, ci și șantajate: există cazuri în care angajații sub acoperire au furat date sau au cerut răscumpărări.
Într-un dosar deschis anul trecut în SUA, 14 cetățeni nord-coreeni au fost puși sub acuzare pentru că ar fi câștigat în mod fraudulos 88 de milioane de dolari în decurs de șase ani. Alți patru au fost acuzați luna trecută pentru activități similare în domeniul criptomonedelor.
Cum obții un job IT în SUA, fiind nord-coreean
Pentru Jin-su, procesul începea cu construirea unei identități false. Se dădea drept cetățean chinez și negocia cu persoane din Ungaria, Turcia sau alte țări europene să-i „împrumute” identitatea – în schimbul unei părți din venit.
„Dacă ai un profil cu față asiatică, nu obții jobul niciodată”, spune el. Ulterior, cu identități din Europa de Vest, aplica la companii din SUA și UK – acolo unde salariile sunt mai mari.
Interacțiunile online și lipsa interviurilor video au făcut ca fenomenul să se dezvolte fără prea multe piedici. Jin-su recunoaște că în unele cazuri, mai mulți nord-coreeni ajungeau să fie angajați simultan de aceeași companie occidentală.
Banii erau colectați printr-o rețea de intermediari din China și din Occident. Recent, o femeie din SUA a fost condamnată la peste opt ani de închisoare pentru că a ajutat lucrători nord-coreeni să-și transfere veniturile.
„Afli cum arată lumea reală. Și nu mai poți închide ochii”
Coreea de Nord își trimite lucrătorii în străinătate de zeci de ani pentru a câștiga valută pentru stat. Până la 100.000 sunt angajați în străinătate ca muncitori în fabrici sau restaurante, majoritatea în China și Rusia.
După mai mulți ani petrecuți în China, Jin-su a spus că „sentimentul de izolare” cauzat de condițiile de muncă opresive s-a acumulat.
„Nu aveam voie să ieșim și trebuia să stăm în casă tot timpul”, a spus el. „Nu poți face mișcare, nu poți face ce vrei.”
Totuși, lucrătorii IT nord-coreeni au mai multă libertate de a accesa mass-media occidentală atunci când sunt în străinătate, a spus Jin-su. „Vezi lumea reală. Când suntem în străinătate, ne dăm seama că ceva nu este în regulă în Coreea de Nord.”
Chiar și așa, puțini dintre colegii lui se gândeau la fugă. Riscurile sunt uriașe. Supravegherea în China este strictă, iar cei prinși riscă deportarea și represalii pentru familiile rămase acasă.
„Cei mai mulți iau banii și se întorc. Foarte puțini se gândesc la dezertare”, spune Jin-su. Iar pentru cei care reușesc, urmează o viață nouă, dar nu lipsită de traume.
Astăzi, Jin-su lucrează tot în IT. Câștigă mai puțin decât în perioada în care jongla cu identități false și proiecte multiple, dar păstrează aproape tot ce câștigă.
„M-am obișnuit să fac bani prin mijloace ilegale. Acum muncesc cinstit și câștig ce merit.”
O problemă tot mai mare
BBC a vorbit cu mai mulți manageri de angajare din sectorul securității cibernetice și al dezvoltării de software, care spun că au observat zeci de candidați pe care îi suspectează că sunt lucrători IT nord-coreeni în timpul proceselor de angajare.
Rob Henley, cofondator al Ally Security în SUA, a angajat recent pentru o serie de posturi vacante la distanță la firma sa și crede că a intervievat până la 30 de angajați IT nord-coreeni în acest proces. „Inițial a fost ca un joc într-o oarecare măsură, ca și cum ai încerca să-ți dai seama cine era real și cine era fals, dar a devenit destul de enervant destul de repede”, a spus el.
În cele din urmă, a recurs la a le cere candidaților prin apeluri video să-i arate unde se află, chiar dacă era zi.
„Angajam doar candidați din SUA pentru aceste posturi. Ar fi trebuit să fie măcar lumină afară. Dar nu am văzut niciodată lumina zilei.”
În luna martie, Dawid Moczadło, cofondator al Vidoc Security Lab, cu sediul în Polonia, a distribuit un videoclip cu un interviu de angajare la distanță pe care l-a realizat, în care candidatul părea să folosească un software de inteligență artificială pentru a-și deghiza fața. El a spus că, după ce a vorbit cu experți, a crezut că respectivul candidat ar putea fi un lucrător IT nord-coreean.
Mai mulți români se plâng că au rămas fără mașină în Bulgaria, în timpul vacanțelor petrecute acolo. Ca de fiecare dată apar și exagerările obișnuite, însă se pare că cei care își iau măsurile serioase de protecție și parchează în parkingurile special amenajate nu ar avea motive se îngrijorare.
Există și cazuri în care turiștii au rămas fără mașină în Bulgaria. FOTO: Pixabay
Există mitul că în Bulgaria turiștii riscă să rămână fără mașini și că hoții mișună peste tot. Adevărul este însă undeva la mijloc, iar departe ca bulgarii să fie cei mai mari hoți din Europa, astfel de cazuri au existat și încă mai există. Altfel spus, nu iese fum fără foc. De altfel, în presă au apărut în decursul anilor știri despre oameni care au rămas fără mașină în Bulgaria, iar în prezent există încă voci care susțin același lucru.
În schimb, foarte mulți români care își petrec vacanțele la vecinii noștri de la sud de Dunăre afirmă că ideal este ca turiștii să parcheze doar în locurile special amenajate și să utilizeze parcările cu plată, pentru a fi siguri că nu cad victime hoților de mașini sau mai ales firmelor care ridică automobilele parcate ilegal.
Pe un grup de Facebook dedicat turiștilor care merg în Bulgaria, cineva a întrebat dacă se fură mașini în Bulgaria. „Este adevărat că se fură mașinile în Bulgaria? Ați pățit așa ceva?”, a întrebat acesta.
Părerile au fost împărțite, iar dacă unii susțin că au avut probleme, alții spun că totul este doar un mit.
„Depinde ce tigaie ai”, a fost un prim răspuns. „Nu se fură nimic”, a spus cineva.
„Nu se fură nimic. Dispar mașinile parcate aiurea. Le ridică autoritățile și deștepții de proprietari urlă că li s-au furat mașinile. Parcați unde trebuie, plătiți parcarea și veți găsi mașina tot acolo când va întoarceți. Cei care nu vor să dea 20 de leva la hotel la parcare au ei o parcare mai bună și rămân fără mașină”, a dat altcineva asigurări. Și nu au fost singurii care au afirmat că riscul este mai degrabă minor.
„Mă duc de 18 ani de 2-3 ori pe an și dețin două mașini. Am fost cu ambele și cea ieftina și cea scumpă. Am parcat doar la hotel. Nu se întâmplă nimic. Doar dacă o lași pe strada, se va ridica și posibil să nu o mai găsești”, a scris altcineva.
„Doar dacă le lăsați descuiate și cu cheile în contact”, a intervenit cineva în discuție. „Merg de 7 ani la bulgari și nu mi-au furat niciodată mașină sau să o ridice, ideea e să parcati în incinta hotelului care de obicei e cu plată, ca să nu aveți probleme”, a scris cineva.
Nu există garanții
„De 10 ani mă duc în fiecare an, doar capacele de la roți mi le-au furat”, a scris altul.
„Sau le-ai pierdut cumva?”, a insistat persoana care tocmai dăduse asigurări că bulgarii nu fură mașini. „Toate 4 bucățile nu le-am pierdut”, i-a replicat cea căreia i s-au furat capacele. „Clar că atunci a fost român de-al nostru”, a spus cea convinsă că bulgarii nu pot să fure.
„Că bulgarii sunt onești tare. Serios? Ați văzut dumneavoastră că era român?”, a intervenit cineva în discuție. „Hai să nu ne mai umflăm în pene că suntem patrioți…Știm cu toții cine suntem”, nu s-a lăsat cea că convinsă că doar românii fură.
„Dar nici să-i ridicăm pe bulgari în slăvi, că sunt cam același lucru”, a fost pusă la punct.
Românii spun (și) lucruri trăznite
Alții au dat-o pe glumă. „Chiar dacă rămâi pe jos în Bulgaria, ieși mai ieftin decât la noi. Deci, mergi fără grijă”, a fost o glumă. „Stai liniștit. Chiar de îți fură bulgarii mașina tot ieși mai ieftin ca la Mamaia”, a glumit altul. „Sunt nenorociți care le fură, îți fac plinul și ți-o aduc înapoi. Mare grijă!”, a fost altă ironie.
„Nu, dar mereu am plătit pentru parcare privată cu cineva s‐a supravegheze”, a fost o replică.
„Dacă ai Aston Martin, Ferrari, Maserati se mai fură. Dacă ai second hand (cum avem majoritatea) stai liniștit”, a scris altul.
Unii chiar au pățit-o
Alții au fost însă de altă părere. „Da, încă se fură”, a punctat cineva. Și nu a fost singurul care a afirmat acest lucru. „Da, se întâmplă de multe ori. E mai sigur în România”, a scris altul. Altcineva a ținut să nuanțeze. „Depinde unde parchezi și dacă circuli noaptea. Mare atenție”, a fost altă opinie.
Alții au afirmat cu subiect și predicat că au pățit-o sau cunosc cazuri concrete în care turiști români au rămas fără mașină în Bulgaria.
„Dacă vorbiți fără să știți… da, se fură. Caz concret acum câțiva ani s-a furat din parcarea hotelului cu parcarea plătită, bineînțeles. Nimeni nu știa nimic. Când s-au cerut filmări au zis că nu funcționează. S-a rămas cu pagubă, nimeni nu a putut face nimic”, a povestit cineva.
„A pățit-o fratele meu acum 3 ani. I-au gasit-o după mai mult de 6 luni când încerca cineva să o vanda în Macedonia de Nord”, a confirmat altul.
„Ca să nu v-o ia pe a voastra mai bine închiriați una”, a scris altul. „Păi daca mergi cu una de 100 de mii normal că crește interesul. Europa e plina de hoții. Ia și tu o tigaie mai ieftină și mergi liniștit că nu te băga nimeni în seamă”, l-a liniștit altcineva.
„Dacă avea mașină de 100.000 nu mai mergea în Bulgaria la all inclusive”, l-a contrazis cineva.
Când președintele american Donald Trump a declarat, zilele trecute, că Vladimir Putin are „zece–douăsprezece zile” pentru a accepta un armistițiu în Ucraina, mulți s-au grăbit să salute o schimbare de ton. După luni în care retorica americană a părut oscilantă, iar presiunile asupra Kremlinului s-au atenuat, noua fermitate a Casei Albe a fost privită, în capitalele occidentale, drept un semn încurajator. Dar, așa cum avertizează fostul membru al Congresului american Jane Harman într-o analiză publicată în The Hill, anunțul are toate trăsăturile unei manevre cu efect invers: un cadou nesperat pentru Moscova – și, indirect, pentru Beijing.
Vladimir Putin și Xi Jinping/FOTO:EPA/EFE
Rusia a învățat să navigheze între ezitările occidentale și promisiunile ferme, dar amânate. În timp ce SUA ezită să aplice sancțiuni deja redactate, iar Europa se blochează în calcule electorale, forțele ruse înaintează în Ucraina cu o intensitate nemaiîntâlnită în ultimele 12 luni. Într-o singură zi, luna trecută, Rusia a lansat 728 de drone, rachete și ținte false într-un atac coordonat – o demonstrație de forță care a pus la grea încercare apărarea aeriană ucraineană.
Dronele Shahed, produse cu ajutorul componentelor chinezești direct pe teritoriul rus, au devenit armă de uz curent. Iar spațiul de respiro oferit de Washington pare să le fi oferit rușilor exact ceea ce aveau nevoie: timp, impunitate și inițiativă.
Congresul amână sancțiunile, așteptând „decizia finală” a lui Trump
În Congresul american zace, neadoptat, un proiect bipartizan de sancțiuni, susținut de 85 de senatori – adică suficient cât să treacă peste un eventual veto prezidențial. Inițiat de republicanul Lindsey Graham și democratul Richard Blumenthal, proiectul vizează aplicarea de sancțiuni secundare împotriva statelor care continuă să cumpere petrol și gaze rusești – inclusiv China, India și Brazilia.
Însă, la începutul lunii iulie, liderii Senatului au suspendat votul, în așteptarea unui eventual „gest de bunăvoință” din partea Moscovei. Mai exact, în așteptarea expirării celor 50 de zile promise de Trump lui Putin pentru a accepta condițiile unui acord. A fost un semnal clar că strategia americană e temporar blocată în propriul cronometru politic.
Această așteptare – notează Harman – este o greșeală. Nu doar pentru că oferă Kremlinului spațiu de manevră, ci și pentru că alimentează o percepție periculoasă: aceea că SUA ezită să își folosească întreaga paletă de instrumente economice, preferând să joace pe termen scurt.
Beijingul, partenerul tăcut care observă și învață
În tot acest tablou, China nu asistă pasiv. Dimpotrivă: companii chineze livrează Rusiei tehnologii sensibile, echipamente militare și componente de drone. Oficialii de la Beijing au primit delegații din teritoriile ocupate ale Ucrainei și, potrivit diplomaților europeni, au transmis clar Bruxelles-ului că nu doresc înfrângerea Rusiei – pentru a nu permite Washingtonului să-și întoarcă toată atenția spre Asia.
Recent, doi cetățeni chinezi au fost arestați la Kiev sub acuzația că încercau să obțină informații clasificate despre programul de rachete Neptun. Iar cinci companii chineze au intrat pe lista de sancțiuni ucrainene. Un semnal că Ucraina înțelege clar că războiul pe care îl duce nu mai e doar unul de graniță cu Rusia, ci o verigă într-un lanț geopolitic mult mai amplu.
Timpul curge, dar nu în favoarea celor care așteaptă
Ideea unui termen-limită poate fi utilă ca instrument politic – creează un sentiment de urgență, obligă la poziționare. Dar, fără acțiuni concrete, el devine un pretext pentru inacțiune. Trump a mai oferit astfel de „ultime termene” – promisiuni de decizii „în două săptămâni” care s-au tot amânat, până ce și-au pierdut forța.
În realitate, cronometrul nu funcționează împotriva lui Putin – ci a celor care ezită. Dacă SUA nu acționează, dacă Congresul amână din nou și dacă aliații occidentali așteaptă, rușii vor continua să lovească, iar Beijingul va observa cum lumea liberă se încurcă în propriile condiționalități.
Pentru ca timpul să conteze, fiecare zi trebuie folosită. Altfel, cronometrele devin doar recuzită într-un teatru geopolitic în care agresorii scriu singuri scenariul.
Autoritățile de ocupație din regiunea Herson impun părinților ucraineni obținerea pașaportului rus, sub amenințarea pierderii drepturilor părintești, a transmis Centrul pentru Rezistență Națională pe 30 iulie.
Viața sub ocupație rusească a locuitorilor din Herson/FOTO:EPA/EFE
„Acestea nu sunt documente. Sunt instrumente ale terorii”, a declarat guvernatorul regiunii Herson, Ivan Dudari, pentru Centrul de Rezistență.
Rusia desfășoară un proces de pașaportizare forțată în teritoriile ocupate, ca parte a eforturilor de consolidare a controlului și de ștergere a identității naționale a ucrainenilor care trăiesc sub ocupație.
În localitatea Askania-Nova, aflată în adâncul teritoriului ocupat din regiunea Herson și la circa 52 de kilometri de teritoriile controlate de Ucraina, părinții au fost avertizați că își pot pierde copiii sau drepturile părintești dacă nu acceptă documentele rusești.
Fără un pașaport rus, civilii ucraineni care trăiesc sub ocupație nu pot beneficia de servicii medicale, nu pot trece prin punctele de control militar și riscă recrutarea forțată, conform aceleiași surse.
„Părinții sunt manipulați prin copiii lor, iar copiii, prin educație. În prezent, este aproape imposibil să supraviețuiești în teritoriile ocupate fără documente rusești”, a declarat anterior Kateryna Rashevska, consilier juridic la Centrul Regional pentru Drepturile Omului din Kiev.
Mass-media, sunt instrumente-cheie în procesul de rusificare
În paralel, autoritățile ruse au început înlocuirea antenelor parabolice de televiziune cu unele care permit doar recepția canalelor rusești, într-o tentativă de răspândire a propagandei Kremlinului în teritoriile ocupate, conform rapoartelor Centrului Ucrainean pentru Rezistență (URC).
Mass-media, inclusiv televiziunea și rețelele sociale, sunt instrumente-cheie în procesul de rusificare a populației din regiunile temporar ocupate.
Într-o singură săptămână, peste 1.000 de echipamente de recepție a posturilor ucrainene au fost confiscate, potrivit unui raport URC din 21 iulie.
„Obiectivul este curățarea completă a spațiului informațional”, precizează raportul, adăugând că antenele ucrainene „Horynych” sunt înlocuite cu versiunea rusă, numită „Russki Mir” („Lumea Rusă”).
Lansat în decembrie 2022, proiectul „Russki Mir” își propune să ofere „cetățenilor noilor teritorii” acces exclusiv la posturile rusești. Inițiativa aparține Frontului Popular Panrus, formațiune politică susținută de președintele Vladimir Putin.
Potrivit site-ului oficial, proiectul este destinat regiunilor Lugansk, Donețk, Herson, Zaporojie și Crimeea — teritorii pe care Rusia le-a ocupat total sau parțial între 2014 și 2022 și a căror anexare a fost declarată ilegal în septembrie 2022.
Pachetul de canale „Russki Mir” include 20 de posturi de stat rusești, 10 canale regionale din regiunile ocupate și 11 canale de divertisment, inclusiv unele destinate copiilor.
Pe 7 mai 2024, Institutul pentru Studiul Războiului a avertizat că instalarea acestor antene permite Moscovei să controleze direct informațiile disponibile pentru populația locală, promovând propaganda Kremlinului ca fiind știre oficială.
Cu toate acestea, mulți locuitori ai teritoriilor ocupate au refuzat în mod activ tranziția la „Russkiy Mir”, ceea ce, potrivit URC, a provocat nemulțumire în rândul autorităților locale de ocupație și la Moscova.
Liderul instalat de Kremlin în regiunea Herson, Volodimir Saldo, a anunțat pe 23 iunie că echipamentele pot fi înlocuite gratuit între 1 iulie și 30 noiembrie. Anterior, pe 11 februarie, Saldo emisese un decret prin care televiziunea ucraineană era clasificată drept „propagandă inamică”, interzicând recepția acesteia.
Pe 31 martie, mișcarea de rezistență „Panglica Galbenă” a relatat că locuitorii au fost avertizați despre controale sistematice, care includ amenzi și confiscarea forțată a antenelor ce pot recepționa posturi ucrainene. De asemenea, proprietarii de case riscă să fie obligați să demonteze orice echipament „suspect”.
Autoritățile locale au susținut că în perioada 2023–2024 au fost instalate aproximativ 25.000 de antene „Russkiy Mir” în regiunea Herson.
Rezistența în teritoriile ocupate rămâne extrem de riscantă. Oricine este suspectat că sfidează autoritățile de ocupație riscă închisoarea sau chiar tortura.
Untold X va avea loc la Cluj în perioada 7-10 august. Al treilea cel mai apreciat festival mare la nivel mondial propune show-uri de neuitat, artiști de top, mulți în premieră în România, dar și o surpriză. Edi Chereji, cofondator și manager al Untold, vorbește, într-un interviu pentru „Adevărul”, despre marile provocări ale festivalului, într-o perioadă complicată din punct de vedere economic pentru România.
Adevărul: O nouă ediție a festivalului Undold, a zecea, bate la ușă. Cei mai mulți fani nu au ratat nicio ediție a festivalului, dar cu siguranță există și „bobocei”. Ce sfaturi ai avea pentru cei care vin pentru prima dată la Untold?
Edi Chereji: Sigur că acum deja e foarte aproape, dar să presupunem că nu și-au cumpărat încă un bilet sau nu și-a făcut cazarea din timp. E clar că trebuie să se ocupe și dacă nu și-au cumpărat încă bilet, să achiziționeze bilete doar de pe sursele oficiale, și anume site-ul Untold. Acolo apar toți resellerii care sunt ai noștri oficial, sau se poate cumpăra direct de pe pagina Untold biletul. Și asta îți garantează accesul la festival, pentru că 99% din ofertele de pe piața neagră, ca să spun așa, sunt fake-uri. Din păcate, oamenii dacă apelează la astfel de opțiuni, nu vor avea acces în festival. Îmi dau seama că e neplăcut, cu atât mai mult dacă te deplasezi în alt oraș, ai plătit probabil deja cazarea, transportul, iar surpriza va fi neplăcută să nu poți intra pentru că ai cumpărat un bilet fals. Apoi, să presupunem că s-a trecut cu bine de etapa asta. Oamenii trebuie să știe că nu au voie în festival cu genți, cu obiecte periculoase, și aici, dacă intră pe site-ul Untold, o să vadă exact ce fel de obiecte sunt permise în festival și ce nu este permis în festival.
Ce lucruri își pot lua la ei fanii
Ce ar putea totuși să-și ia la ei festivalierii fără riscul de a fi refuzați la intrare?
Sigur că, pentru că vă petreceți mai multe ore în festival, aveți nevoie de lucrurile esențiale, aveți un telefon, aveți șervețele, batiste, și așa mai departe. Evident, un portofel, aici recomandăm să aveți o borsetă sau să aveți o geantă de maxim mărimea unei coli A5, asta e dimensiunea pe care o permitem. Apoi, în timpul festivalului, nu vă faceți griji, pentru că nu aveți nevoie de bani cash, să-i aveți tot timpul la voi. Accesul în festival se face pe baza unei brățări, dar și plata în festival, în orice punct, fie că vorbim de mâncare, vorbim de răcoritoare, de băutură sau de merchandising, totul se face cu brățara de festival. Această brățară o puteți încărca cu bani fie online, din aplicația Untold, fie din festival, unde sunt punctele de top-up.
Recomandare specială
O recomandare specială pentru toți cei care vor veni la Untold?
Ca de fiecare dată, sfatul meu e să vă descărcați aplicația Untold să vedeți în timp real tot ce anunțăm, toate surprizele, să vedeți line-up-ul, să vă faceți propriul timetable, să știți la care scenă vreți să mergeți, pe care artist vreți să îl vedeți. Și aș mai menționa, pentru că mi se pare foarte important să știți că dacă sunteți prima dată la un festival sau dacă ați mai fost la alte festivaluri, știți deja regula că nu e ca la un spectacol a unui artist punctual în care un bilet înseamnă un loc în tribună pe scaun sau un loc asigurat în arenă. Evident, sunt 10 scene și cu biletul de festival ai acces la toate scenele, dar dacă își doresc să vadă un anumit artist, este posibil ca la un artist să fie mai mare aglomerația și atunci e bine, dacă vor să vadă neapărat un anumit artist, să vină mai din timp la acel artist, înainte cu o oră, să-și găsească locul la scena respectivă.
Edy Chereji. FOTO: Adevărul
Te referi la scena principală de la Cluj Arena sau și la altele?
Exact, aici mă refer la scena din stadion, dar și la scena din sala polivalentă, unde au mai fost situații de-a lungul anului datorită cererii foarte mari pentru anumite intervale de timp, câteva minute, 10-15 minute, am fost nevoiți să oprim accesul în interiorul stadionului sau a polivalentei, urmând ca apoi când dintre cei care erau prezenți acolo de la început au plecat spre alte scene să le permitem accesul și celor care așteptau să intre. De cele mai multe ori, oamenii vor să vină să vadă un artist, dacă este foarte cunoscut, mai degrabă pentru a bifa, pentru a știi că au văzut acel artist. Cei care sunt fani adevărați, ei vin din timp ca să să prindă un loc cât mai în față, să vadă cât mai bine, dar cei mai mulți vor să vadă câteva piese după care se îndreaptă către un alt artist. Și aș mai adăuga ceva, pentru că mulți se lovesc de această problemă cu transportul.
Ce le-ai mai transmite oamenilor?
Nu veniți cu mașina, lăsați-o acasă. Dacă veniți din alt oraș, lăsați-o la cazare. Sunt o mulțime de opțiuni de transport. Până la urmă, festivalul e aproape în centrul orașului și asta e senzațional pentru că puteți ușor să găsiți, fie transportul în comun care e suplimentat toată noaptea, timp de patru nopți ca să fie accesul ușor în oricare din cartierele Clujului. Plus că există o mulțime de taxiuri, există opțiuni de car-sharing.
În fiecare an sunt mii de mașini, unele venite chiar și din alte orașe, mii de mașini de car-sharing, tocmai pentru a ajuta și pentru a profita, oarecum, până la urmă de cererea foarte mare. Așa că veniți cât mai relaxați la festival, fără grija mașinii, pentru că nu veți găsi locuri de parcare pe o rază de câțiva kilometri, oricum.
Artiștii de neratat
Dar în ceea ce privește artiștii, ce recomandări ai face?
Aș recomanda, cu siguranță, artiștii care vor și pentru prima dată în România, cum e Post Malone. Va fi un show deosebit, având în vedere că e un artist care îmbină muzica pop-rock cu country, western, cu puțin hip-hop și va fi un concert live, spectaculos, cu band, cu tot ce trebuie. Apoi aș recomanda, cu siguranță, show-ul Anima, tot în premieră în România, care e, la ora actuală, printre cele mai așteptate și titrate show-uri de muzică electronică. Anima combină muzica cu efectele speciale și conținut video, iar aparițiile de cele mai așteptate pe planetă. Cei care urmăresc muzică electronică, au urmărit fenomenul sferei din Las Vegas, au văzut Anima, în ultimul an au făcut show-uri doar acolo. E un show de neratat, chiar e ceva ce s-ar putea să fie o dată în viață văzut.
Mai avem și alți artiști de top care vin în premieră în România?
Evident, iar aici mă gândesc, bineînțeles, la producătorul și DJ-ul american Metro Boomin. El e cumva topul trei al preferințelor pe toată planeta asta pentru ce înseamnă generația 15-25 de ani. Metro Boomin, până la urmă, este semnatarul multor hit-uri din zona asta de hip-hop, de trap, fie că vorbim de Travis Scott sau de Drake sau de Kendrick Lamar. Multe hit-uri al lor sunt semnate de către Metro Boomin și va fi iarăși un artist care, fără îndoială, va umple arena. Da, sunt multe momente, cred că sunt foarte multe.
Adevărul despre Armin van Buuren
Pentru că ai amintit de Anima, ce le-ai mai recomanda fanilor muzicii trance?
Le-aș reocanda un DJ foarte mare, Martin Garrix cu un show special. Evident, va fi arhiplin și la Armin Van Buuren. Armin n-a fost anul trecut. Altfel, el n-a ratat niciun moment important. La ediția aniversară din 2019 a fost acolo și iată și acum la ediția aniversară din 2025, la 10 ani, este alături de noi. Este foarte, foarte iubit de numeroșii săi fani, iar el la rândul său a vorbit despre lucrurile astea, despre relația specială pe care o are cu publicul Untold, fie că vorbim de români, fie că vorbim de miile de străinii care vin la Untold și sunt acolo cu el ore în șir când e pe scenă.
Anul trecut au existat fel de fel de speculații pentru că Armin van Buuren nu a fost la Untold. S-a spus ba că v-ați certat, ba că nu mai vrea să audă de Untold…. Ce s-a întâmplat, de fapt?
Armin a vorbit și de presiunea pe care o simte în acest punct de vedere și de asta cumva am luat decizia asta oarecum împreună și am fost înțelegători când ne-a spus, anul trecut, că are nevoie de timp extra mai mult de un an pentru a-și pregăti următoarea apariție în fața fanilor de la Untold. Pentru că, şi tot el a spus asta, pentru el apariţiile la Untold sunt mai importante poate decât oricare altele. El se simte foarte apropiat de fani şi respiră energia lor. Dacă vă amintiți, ultima dată când a fost la Untold, acum 2 ani, pe scenă cu el a avut o gradenă în care a primit aproximativ 500 aproximativ de fani care au stat tot show-ul cu el pe scena principală. A avut un moment spectaculos.
Surpriza Untold X
Foarte multă lume vorbeşte despre surpriza pe care le-ați promis-o fanilor și pe care o păziți cu strășnicie. Despre ce ar fi vorba?
Da, așa este, avem un invitat special, vineri-seară. E un invitat surpriză și nu vă pot spune acum exact ce va face. Sau pot să vă spun că va și cânta, va și mixa, va face de toate. Dar e un artist super-îndrăgit, un artist internațional, artist de top, asta pot să vă spun. Și dacă vreți un cadou din partea noastră pentru toți cei care au fost alături de noi și care vor fi alături de noi și anul acesta, de aniversarea noastră, întoarcem un cadou către fanii festivalului și le oferim acest bonus, oarecum.
Au fost alte festivaluri la care au apărut diverse probleme, incidente reflectate inclusiv în presă. Cât de sigur este Untold?
Da, aș vrea să spun că și în acest an vom acorda, ca de fiecare dată, o atenție deosebită pentru partea de siguranță în festival. Avem în fiecare an o colaborare de excepție cu tot ce înseamnă autorități locale și reprezentanți MAI, astfel încât să facem din cele patru zile de sărbătoare și patru zile de primă siguranță. Ca la fiecare ediție lucrăm din timp să ne pregătim astfel încât să îi găzduim pe toți cei care vin din țară și din străinătate și să se simtă la Cluj, nu doar în perimetrul festivalului, să se simtă în tot orașul, să se simtă cât mai bine. Iar aici, sigur că le mulțumim clujenilor pentru ospitalitatea de care dau dovadă, atât pentru cei care vin la Cluj, dar și pentru noi, pentru Untold.
Cea mai mare satisfacție în nouă ediții de Untold
Care ar fi cea mai mare satisfacție pentru tine după atâtea ediții de Untold?
Ne bucurăm că Untold e un eveniment care deja face parte din comunitate și e apreciat, întrăgit, susținut. În același timp ne cerem scuze față pentru micile neplăceri sau mai marile neplăceri pe care le resimt unii dintre clujeni, dar încercăm în fiecare an să ținem cont de părerile lor și aplicăm măsuri tocmai pentru a face cât mai mic disconfortul celor care, spre exemplu, sunt în vecinătatea noastră.
Au existat multe discuții și speculații pentru că în acest an ați renunțat la scena trance. Are legătură cu ceea ce spuneai tu mai devreme?
Exact. În acest an am renunțat la scena trance care era în fața cazinoului, tocmai pentru că, oricum am fi direcționat sunetul, bătea foarte mult în afara perimetrului festivalului, pe zona aceea de case. Și am considerat că, pe termen scurt și mediu, vom renunța la poziționare a unei scene acolo. Sigur, vom căuta alte soluții, dar important e că suntem atenți la comunitate.
Ceva discuții au fost și cu scena de lângă Sala Polivalentă. Ce măsuri ați luat acolo?
Cred că Sala Polivalentă cumva ne permite și amplasarea acelei scene. Mai minimalizăm din impact, pentru că pe o parte ai sala Polivalentă, care blochează mult din sunet, iar în spatele scenei și în lateral avem niște containere speciale fonoabsorbante care diminuează din impact.
Un mesaj emoționant
Dincolo de toate astea, clujenii sunt în majoritate favorabili acestui festival. Ce feedback ați primit direct din partea oamenilor?
E adevărat, încă o dată știm că nu avem cum să reducem la zero disconfortul pe care unii clujeni îl simt, dar în același timp știm că sunt peste 95% dintre clujeni care se bucură de prezența Untold, care ne susțin și cumva o să încercăm permanent să ținem acest echilibru. Poate pe unii oameni vom câștiga pe parcurs, dacă nu am reușit până acum, pe unii clujeni și vor fi alături de noi în viitor. Alții, desigur, nu. Noi vom încerca în continuare și vom face tot ce ținem de noi ca să nu fie neplăceri sau să fie cât mai mici. Și pentru că mă întrebai, am primit feedback la un moment dat de la o doamnă din Cluj, o bunică, care a zis că pentru ea Untold a fost cea mai mare bucurie, că e cel mai bun lucru ce se întâmplă în Cluj. Fiindcă datorită Untold i-au venit copiii cu nepoții din străinătate, care sunt plecați de mulți ani în Statele Unite. Și copiii și-au adus și prieteni din SUA cu ocazia Untold. Sunt convins că există și exemple în cealaltă direcție, dar eu am mai spus lucrul ăsta cu siguranță nici în cazul altor orașe care au devenit un repert la nivel mondial pentru entertainment, fie că vorbim de Monaco, că vorbim de Barcelona, că vorbim de Veneția, tot ceea ce înseamnă un efort în a găzdui un eveniment de talie mondială, cu siguranță creează și un mic disconfort pentru o parte din cetățeni. Însă una peste alta, fără îndoială, peste tot beneficiile sunt mult, mult, mult, infinit mai mari decât disconfortul inerent. Sau, altfel spus, raportul beneficii versus, să zicem, micile neplăceri e evident în favoarea primelor.
Untold aduce aproape 100 de milioane de euro în economia Clujului
Apropo de raportul acesta și de faptul că beneficiile întrec cu mult orice posibile neplăceri, care ar fi bugetul acestei ediții a festivalului și care ar fi beneficiile financiare ale orașului?
Bugetul nostru pentru anul acesta e undeva între 23 și 24 de milioane de euro. Acesta e bugetul pe care ne-am propus să-l investim. Și zic între 23 și 24 de milioane pentru că de fiecare dată, cum nu facem rabat în a maximiza tot ce înseamnă partea de experiență, de safety în festival, mai tot timpul mai apar lucruri la care mai adăugăm pe ultima sută de metri câte ceva și de asta ne ducem la 24 de milioane. Sigur, acestea sunt sumele pe care le investim în festival, în tot ce înseamnă producția festivalului. Pe de altă parte, în privința banilor care rămân în comunitate, cu siguranță și în acest an, vor fi cifre comparabile cu cele din anii anteriori. Asta înseamnă că între 70 și 80 de milioane de euro vor ajunge în oraș, vor fi beneficii, bani de care va beneficia orașul. Au făcut cei de la Banca Transilvania și un studiu în acest sens, iar concluzia lor a fost că orașul beneficiază an de an de această sumă. Banii vin de la cei peste 100.000 de participanți. Foarte mulți dintre ei vor sta în oraș, vor sta în hoteluri, pensiuni sau la oameni. Și cei mai mulți nu doar că se vor caza în oraș, dar vor și mânca aici, își vor petrece o parte din timp pe la mall-uri, cafenele, restaurante și atunci se vor face un consum foarte mare. Iar banii evident că rămân în comunitate. Dacă este să mai adăugăm și inflația în acești ani, cu siguranță că vor fi cifrele poate și mai mari, dar, în esență, infrastructura va fi cam aceeași pe care o vom folosi.
Lovitură sub centură din partea guvernului
Ați primit și o lovitură sub centură din cauza faptului că TVA a crescut inclusiv pentru evenimentele culturale și sportive. Cât de mult vă afectează acest lucru și de când veți simți această lovitură?
Păi ne va afecta și de anul acesta. Ne va afecta pe noi, îi va afecta și pe cei care au lăsat decizia de a cumpăra biletul pe ultima sută, pentru că de la 1 august se aplică creșterea de TVA conform normelor stabilite de către guvern. Tichetele vor fi puțin mai scumpe, așa este, și cei care au lăsat pe ultima sută vor resimți TVA-ul acum. De asemenea, vor fi servicii pe care și noi le vom contracta în ultima săptămână, pentru că așa este specificul activității. Sau apar urgențe, probleme pe care le vom resimți și noi. Și sigur o să apară și o creștere a costurilor. Și sigur că și profitul va fi mai mic. Anul acesta, sigur că noi am vândut aproape din întregime biletele, dar unele se mai vând (interviul a fost făcut zilele trecute).
Nu sunteți singurii care se plâng, decizia aceasta a creșterii taxelor îi afectează și pe alți organizatori de evenimente culturale și sportive. Ce soluții ați găsi?
Din păcate pare că, indiferent câte guverne s-au schimbat, câți miniștri sau prim-miniștri au venit, pare că nimeni cumva nu înțelege cu adevărat problema cu care se confruntă toată zona acesta culturală, toată industria muzicală, a festivalurilor, a evenimentelor după pandemie, unde am fost cei mai grav afectați și am petrecut cea mai lungă perioadă stând închiși, fără ajutoare financiare de la stat, așa cum au avut alții. Acum iarăși pare că privim actele de cultură, divertiment, ca fiind activități de lux și sunt suprataxate. Taxele reprezintă 35-36% din prețul unui bilet, plus încă 12% cât ar fi creșterea TVA-uluu de la 1 august, deci vorbim de 48%. Altfel spus, aproape jumătate din prețul unui bilet înseamnă taxe care merg la stat. Am văzut că pentru unii s-a găsit înțelegere, de exemplu pentru HoReCa. Pentru noi, nu. Nu vreau să mă lancez într-o discuție pe alte zone, dar nu știu dacă e normal ca activitățile de petrecere a timpului liber la un restaurant, la o cafenea, într-o excursie, la un concert să ajungă să fie un lux pentru români. Cred că soluțiile care s-au găsit pentru alții s-ar gi putut aplica și pentru cultură. Adică da, înțelegem că fiecare trebuie să contribuim în acest moment greu prin care trecem, dar dacă exista și opțiunea asta de a sprijini alte sectoare, puteam să primim și noi un sprijin real, oricât de mic.
Președintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop explică, pentru „Adevărul”, de ce România și Rusia nu sunt și nu au fost niciodată compatibile. Cunoscutul istoric punctează momentele în care Rusia, indiferent dacă a fost vorba de Imperiul Țarist sau de fosta URSS, a creat mari probleme României.
Vladimir Putin. FOTO: Profimedia
Relația dintre Rusia și România, lungă de secole, nu a adus niciodată nimic bun României. Evident, acest lucru nu înseamnă că trebuie să cădem în capcana rusofobiei sau că România ar trebui să adopte o atitudine provocatoare în fața acestei țări. Însă istoria nu minte: perioadele de glorie ale Rusiei au corespuns cu cele mai dificile perioade din istoria României, este adevărul exprimat de președintele Academiei Române, istoricul Ioan-Aurel Pop. De altfel, de fiecare dată când Rusia s-a aflat în expansiune, România s-a aflat într-un real pericol, iar în unele cazuri doar intervențiile și presiunile aliaților au făcut ca țara noastră să nu fie ocupată. Iar cunoscutul academician vine și cu cele mai bune exemple în acest sens. Pentru asta, Ioan-Aurel Pop aruncă o privire departe în istorie și pornește cu exemplele de la Moldova secolului al XVII-lea.
„Ion Neculce povestește că, în 1672, când a fost cotropită cetatea polono-lituaniană a Cameniței (azi în Ucraina) de către turci, domnul Moldovei l-a trimis la marele vizir turc pe învățatul boier Miron Costin. Acesta, întrebat de demnitarul otoman dacă e bucuros că tot crește și se lățește Imperiul sultanilor, ar fi spus: „Suntem noi, moldovenii, bucuroși să se lățească împărăția în toate părțile cât de mult, iar peste țara noastră nu ne pare bine să se lățească”. Este în aceste vorbe o urmă de „realpolitik” aproape modernă, de diplomație chibzuită și de demnitate națională. Un înalt dregător i-a spus inamicului, pe ocolite, ceea ce gândeau sincer el și ai lui. La fel ar trebui să le spună azi lui Putin și lui Medvedev – natural, cu alte vorbe – capii statului român, mânați de o demnitate pe care ar trebui să o manifeste față de toate statele, inclusiv față de Ucraina sau Ungaria. Dacă „se lățesc” alții e treaba lor, dar dacă „lățirea” aceasta ne dăunează nouă, atunci nu e numai treaba lor”, spune președintele Academiei Române
Rusia își arată adevărata față în Ucraina
Istoricul Ioan-Aurel Pop nu uită nici de agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. Sub masca protectoratului, Moscova a dezlănțuit un război sângeros la care asistăm și în prezent.
„Nu demult, Rusia s-a dezlănțuit cu „aripa ei protectoare” contra Ucrainei într-o manieră brutală. Evident, nu motivațiile contează aici, adică „dreptatea istorică”, identitatea slavă comună, deciziile din perioada comunistă, orientarea Ucrainei spre Occident, pretențiile Rusiei, ci crimele contra civililor, bombardarea orașelor, convoaiele de tancuri distructive, înfometarea populației, alungarea oamenilor de la casele lor, ruinele negre. Categoric, ucrainenii și popoarele din vecinătatea lor, de la Marea Baltică la Marea Neagră, din jurul Mării Negre și din alte părți sunt speriate și caută aliați, caută scut, așteaptă garanții. Acestea vin din partea Statelor Unite ale Americii și, în general, din partea Occidentului, a NATO”, mai spune istoricul.
Cunoscutul istoric amintește și modul în care acționează Rusia în raport cu România, în prezent. Moscova a pornit un adevărat război hibrid, iar România se află printre țările vizate. Propaganda rusească, una extrem de activă inclusiv în România, este vârf de lance. Principala idee pe care încearcă să o inoculeze oamenii Kremlinului este că România și Ucraina sunt incompatibile, că ajutorul pentru Kiev trebuie să înceteze și că vecinii noștri din nord detestă tot ceea ce este românesc.
Ioan-Aurel Pop. FOTO: Arhivă personală
„Toată planeta democratică este de partea poporului ucrainean atacat la el acasă. Propaganda rusească ne atrage atenția din când în când, dar nu întotdeauna destul de subtil, că și Ucraina a fost un stat rapace și că este necruțătoare față de minoritățile sale, inclusiv față de români. Așa va fi fiind, numai că acum chestiunile acestea nu au relevanță. Dar trebuie puse și ele. Sunt unii observatori, unii „chibiți” de pe margine care întorc problema pe toate părțile și care ne aruncă în față că și America a făcut și face cam la fel ca Rusia în zonele sale de influență. Așa va fi fiind, numai că noi nu trăim în zona geografică de influență a SUA, nu suntem plasați în vecinătatea Americii, ci a Rusiei și timp de o întreagă istorie (din secolele al XVII-lea – al XVIII-lea încoace) ne-am lovit de ea și am trăit cu frica ei. Urmează aici câteva exemple grăbite”, adaugă președintele Academiei Române.
Relația controversată dintre Cantemir și Petru cel Mare
Istoricul Ioan-Aurel Pop explică un moment controversat, atunci când s-a încheiat un acord secret între Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare. A fost momentul în care s-a deschis o adevărată cutie a Pandorei, chiar dacă inițial nu părea să aibă urmări.
„La 1711, s-a încheiat tratatul de la Luțk, un acord secret între principele Moldovei, Dimitrie Cantemir și Petru cel Mare, țarul Rusiei, în urma căruia Principatul Moldovei își menținea autonomia, dar trecea sub protecția Rusiei. Motivul semnării acordului a fost dorința lui Cantemir de a scăpa de sub jugul Imperiului Otoman. Acesta considera Moldova drept parte a sa, este drept, cu statut de „provincie privilegiată”. Era ispititor să scapi de „păgân” și să te oblăduiască o putere creștină. Moldova, în granițele sale istorice, „de la Carpați până la Nistru, Cameneț, Bender cu tot teritoriul Poloniei, după delimitarea făcută”, trebuia să recunoască puterea supremă a Moscovei, păstrându-și statutul de independență și tradițiile neamului”, explică istoricul.
Deși acordul de la Luțk a fost privit de elitele de atunci ca un gest de bunăvoință al Rusiei față de Moldova, în realitate lucrurile au stat cu totul altfel.
„Privilegiile boierimii nu s-au schimbat. Moldovei urmau să i se retrocedeze teritoriile acaparate de turci și transformate în raiale. Acordul a fost salutat de majoritatea elitei Moldovei, deși unii boieri optau pentru rămânerea sub influența otomană. Prin tratat, Rusia se angaja să sprijine Moldova împotriva Imperiului Otoman, iar Moldova se obliga să se alăture cu oastea sa Rusiei, în lupta împotriva otomanilor”, mai spune istoricul.
Pe termen scurt, tratatul nu a avut absolut niciun efect, iar cele două părți nu l-au pus în aplicare.
„Acest tratat frumos nu a avut nicio urmare și nu s-a pus în practică niciodată. Cantemir și-a continuat viața în Rusia, ca prizonier de lux. S-a spus despre principele român că, prin alianța cu Rusia și venirea țarului Petru la Iași, a deschis pofta rușilor pentru Moldova. Probabil că, în situația unei victorii a coaliției ruso-moldovene la Stănilești, pe Prut, în 1711, istoria ar fi luat o altă întorsătură. Cantemir s-a adaptat repede traiului din Rusia, și-a naturalizat acolo familia (care s-a înrudit cu marea nobilime rusă) și a sperat – din câte se poate deduce – că împăratul va implanta în lumea rusă, începând cu noua capitală construită de la zero, civilizația occidentală, modelul concurențial de succes, capabil să pună stavilă expansiunii Imperiului Otoman, aflat în decadență. Această „civilizare” și „occidentalizare” dorită și de țar a eșuat în mare măsură, dar o oarecare modernizare a societății ruse, stagnante și închistate până atunci, nu se poate nega”, menționează Ioan-Aurel Pop.
Expansiunea rusă s-a lovit mereu de români
Ani mai târziu, Rusia își începea expansiunea spre vest, iar Țările Române i-au stat în cale. Victoriile în războaiele cu Imperiul Otoman au făcut ca Rusia să avanseze încet, dar sigur.
„Treptat, programul (lăsat sau nu în formă scrisă de Petru cel Mare) de expansiune a Rusiei spre vest și spre sud s-a materializat vizibil. Teatrul de operațiuni în vederea împlinirii de către Rusia a acestui obiectiv a fost adesea teritoriul Țărilor Române. Șirul de războaie ruso-turce sau ruso-austro-turce din secolul al XVIII-lea demonstrează cum Rusia smulge pas cu pas câte un calup de pământ din nordul Mării Negre, până la Nistru (iar apoi, în secolul următor, mai departe). După înfrângerea coaliției ruso-moldovene în Războiul din 1710-1713), urmează conflictele din 1735-1739, 1768-1774 și 1787-1792. Acestea, chiar și atunci când au marcat formal victorii ale otomanilor, au adus, într-o formă ori alta, avantaje Rusiei, neputând opri avansarea imperiului țarilor spre apus”, mai spune istoricul.
Rușii au intrat adeseori în Țările Române, iar un episod de acest fel s-a consumat în 1739. Treptat, Rusia a reușit să își extindă influența în zonă și și-a extins influența asupra Hanatului Crimeei.
„De exemplu, în timpul Războiului ruso-austro-turc din 1735-1739, armata țarului a intrat în Iași (1739). Următoare prezență a trupelor ruse pe teritoriile românești se petrece în timpul confruntărilor din 1768-1774. În anul 1774, Imperiul Otoman a semnat pacea de la Kuciuk-Kainargi (Küçük Kaynarca, în sudul Dobrogei), prin care Hanatul Crimeii și-a pierdut statutul de domnie vasală față de Sublima Poartă și a devenit oficial un stat independent. Neoficial și de fapt, a intrat, însă, în orbita de influență a Rusiei. Rusia a primit, de asemenea, o mare despăgubire de război și două porturi strategice importante de pe Marea Neagră. Pacea de la Kuciuk-Kainargi a pus capăt războiului ruso-turc început în 1768. Acesta a fost doar un episod din lungul proces de expansiune a imperiului rus spre vest și sud, de pe parcursul secolelor al XVIII-lea și al XIX-lea. Acest război se înscrie între cele douăsprezece războaie ruso-turce din această perioadă, primul în care marina rusă a jucat un rol important, remarcat acum de toate puterile occidentale.”
Ceva mai târziu, rușii au ocupat Crimeea, iar Nistrul a devenit frontiera rusă în Europa. Practic, începea o nouă etapă în istoria Rusiei.
„Următorul război, cu prezența armatelor rusești în Principate, a fost între 1787 și 1792, încheiat prin Tratatul de la Iași, din 1792. Otomanii au recunoscut acum oficial anexarea Hanatului Crimeii, ocupat de ruși în 1783. Regiunea Edisan (cu Odessa și Oceagul) a fost cedată și ea Rusiei, iar Nistrul a devenit frontiera rusă în Europa. Pentru prima oară în istorie Țările Române ajung la 1792 să aibă frontieră directă cu Rusia. Acestea, însă, numite de turci Dacia („Daçya”), în ciuda poftelor marii puteri de la răsărit, rămân deocamdată sub suzeranitatea sultanului”, mai afirmă cunoscutul istoric.
Primul rapt al Basarabiei
Iar dacă până atunci Țările Române nu au fost afectate direct, după războiul ruso-turc din primii ani ai secolului al XIX-lea rușii smulgeau pentru prima dată Basarabia.
„De-acum, sub pretextul „protejării” intereselor popoarelor și țărilor creștine ortodoxe de sub puterea Imperiului Otoman, înaintarea rușilor spre est și sud-est, până la Istanbul, nu mai cunoaște stavilă. În urma Războiului din 1806-1812 (în timpul căruia zeci de mii se soldați ruși au fost prezenți în Principate), prin pacea de la București, este răpită Basarabia, adică regiunea dintre Prut și Nistru. Se ceruse, de fapt, Moldova până la Siret.”
Norocul Moldovei și chiar a Țării Românești a fost că marele Napoleon a invadat în scurt timp Rusia. Astfel, Țările Române au mai căpătat o amânare.
„Intenția Rusiei era de anexare a întregii Moldove și chiar a ambelor principate dunărene, dar campania lui Napoleon l-a obligat pe generalul Kutuzov să cedeze în fața rezistenței boierilor români și să se grăbească spre Moscova. Un nou episod al prezenței militare ruse în Moldova și Țara Românească este consemnat în 1821, în urma rezistenței mișcării lui Tudor Vladimirescu și a Eteriei. Între anii 1828 și 1834, Principatele Române s-au aflat sub stăpânirea directă a Rusiei, fapt consemnat prin pacea de la Adrianopol, încheiată în urma războiului ruso-turc din 1828-1829. În timpul acestei ocupații, s-au elaborat de către două comisii de boieri munteni și moldoveni, prezidate de guvernatorul Pavel Kiseleff, Regulamentele Organice”, explică istoricul.
Inevitabilul s-a petrecut în 1848, când trupele ruse, aliate cu cele otomane împotriva cărora luptaseră atâta timp, au zdrobit Revoluția Română. Urmările au fost catastrofale pentru Moldova. A urmat un adevărat ping pong cu Basarabia, până la Congresul din Berlin, din 1878. Atunci, drept „răsplată” pentru faptul că trupele române i-au ajutat în războiul cu Turcia, rușii au reanexat Basarabia, chiar dacă au cedat la schimb Dobrogea.
„La 1848, Revoluția Română este înfrântă de trupele otomane și țariste. Moldova a fost ocupată de fapt de trupele ruse, în vreme ce Convenția de la Balta-Liman restabilea suzeranitatea sultanului. În timpul Războiului Crimeii, Rusia a invadat din nou teritoriile românești, dar ar fost înfrântă, trebuind să restituie Moldovei (în 1856) sudul Basarabiei (ținuturile Cahul, Ismail și Bolgrad), care asigura controlul asupra Gurilor Dunării. Reparația aceasta parțială nu a durat decât până în 1878, când Congresul de la Berlin a îngăduit reanexarea de către ruși a acestor teritorii, Rusia motivând că România urma să primească în schimb Dobrogea. Pe bună dreptate, s-a spus că, la 1878, rușii „ne-au luat” ceea ce era al nostru (Bugeacul) și „ne-au dat” ceea ce nu era al lor (Dobrogea). Dobrogea devenise, spre deosebire de restul Țării Românești, provincie otomană încă din secolul al XV-lea și rămăsese cu acest statut circa patru secole și jumătate. Cu alte cuvinte, rușii, deși ne garantaseră granițele înaintea războiului, ne-au luat sudul Basarabiei. Dobrogea ne-a venit înapoi de la Imperiul Otoman, nu de la ruși”, mai spune Ioan-Aurel Pop.
O relație complicată
România a fost aliată cu Imperiul Țarist și în timpul Primului Război Mondial. Ulterior, România a reușit să se unească din nou cu Basarabia, dar nu a durat mult.
„De-atunci încoace, lucrurile sunt mai cunoscute. Când Imperiul Țarist a fost la mare strâmtoare, în 1917-1918, noi am reușit să unim Basarabia cu Regatul României. Apoi, când România a fost la mare strâmtoare (în 1940) și Stalin era în plină glorie (după rușinosul Tratat Ribbentrop-Molotov), Uniunea Sovietică a ocupat Basarabia, partea de nord a Bucovinei și ținutul Herța. Între 1941 și 1944, aceste regiuni au fost recucerite și stăpânite de România, iar după Al Doilea Război Mondial au fost recunoscute ca aparținând URSS. În anii 1989-1991, când se destrăma Uniunea Sovietică, fosta entitate sovietică (numită oficial Republica Sovietică Socialistă Moldovenească) devenea Republica Moldova și era pe punctul să se unească cu România. Nu a fost să fie! Azi, când „slava” imperială mascată de o „formă fără fond” de tip republican pare să reînvie la Moscova, sub sceptrul unui țar ad-hoc, România și Moldova (de fapt, entitatea artificială frântă din trupul vechii Moldove și întruchipată teritorial de comuniștii sovietici) se află în mare suferință”, susține academicianul.
„Singurul vecin rapace al românilor e Rusia”
„Singurul vecin rapace al românilor care mai stăpânește ori care domină pământuri românești, grupate în provincii istorice românești, este Rusia. Rusia s-a învrednicit să „strângă” mereu pământurile altora și să înainteze constant spre vest. Prin Convenția de armistițiu din 1944 și prin Tratatul de pace de la Paris din 1947, Rusia a pus capac la aproape toate. Spun „aproape”, pentru că recunoașterea oficială și internațională a nordului Transilvaniei ca parte a României (în 1947) a fost o reparație istorică, dar nu datorată Rusiei, ci deciziei noastre de a ieși din alianța cu Germania înaintea altor țări și de a lupta pentru eliberarea Europei Răsăritene și Centrale (până la 9 mai 1945). Militarii ruși „eliberatori” (de fapt, noi ne eliberasem singuri) au intrat cu bocancii în casele noastre, ne-au furat bunurile, ne-au siluit fetele, mamele și surorile, ne-au umilit bătrânii. Comportamentul lor contrasta puternic în raport cu cel plin de maniere al celorlalți aliați ai României, de până la 23 august 1944. Timp de două decenii (1944-1964), am plătit rușilor (numiți sovietici) „despăgubiri” formate din petrolul, fierul, gazul, lemnul, grâul, untul, din produsele fabricate și chiar din aurul nostru”, rememorează istoricul.
Ioan-Aurel Pop. FOTO: Arhivă personală
După Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică a jefuit România și a condamnat-o la foamete și la sărăcie pentru mulți ani. A fost una dintre cele mai negre perioade, stalinizarea României și transformarea ei într-un fel de provincie rusească.
„Culmea a fost că, după ce rușii cei „roșii” ne confiscaseră aproape o sută de tone de aur și alte bunuri cu valoare inestimabilă după Primul Război Mondial (e vorba de tezaurul României trimis în 1916-1917, cu acte în regulă și garanții solide, la Moscova), celălalt aur – ascuns bine la Tismana și recuperat integral după Al Doilea Război Mondial – a fost jefuit tot de ei, ajunși stăpâni peste destinele României ciuntite și sovietizate. Provinciile răpite samavolnic prin dreptul forței după Al Doilea Război Mondial, adică Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța, sunt aproape singurele regiuni românești din Regatul României întregite nerecuperate de statul român, pervertite, „reeducate”, cu structură etnică alterată, cu populație deportată până în imensitatea Siberiei, sacrificată și ucisă individual și în masă (precum masacrul de la Fântâna Albă și din alte părți)”, amintește academicianul.
Cizma sovietică a apăsat greu asupra României și a țărilor din Estul Europei. Așa-numitul lagăr comunist a fost opus lumii libere din Occident.
„Iar după ce trupele și „consilierii” sovietici au rămas printre noi, ne-am trezit, în „obsedantul deceniu” (circa 1948-1960), cu „dictatura proletariatului” care a dictat să ne transformăm limba noastră romanică în limbă slavă, să vorbim rusește (în „limba comunismului biruitor în întreaga lume”), să ne negăm ori să ne ignorăm strămoșii, să-i proslăvim pe „Stalin și poporul rus”. S-au ridicat peste tot monumente ale „eliberatorilor” și s-au ocrotit cimitire ale eroilor, cu stele în loc de cruci pe morminte. Într-un asemenea loc din România, un profesor bătrân, rugat să scrie textul de pe soclul unei statui cu tanc, a propus: „Glorie eternă eroilor poporului român”, dar a fost repede admonestat, iar textul corectat în „Slavă veșnică ostașilor sovietici”. În prima variantă, dincolo de adresarea diferită, toate cuvintele erau de origine latină, iar în a doua toate sunt slave”, punctează istoricul.
Nici pentru cealaltă jumătate a Moldovei, cea răpită de ruși, nu au urmat deloc vremuri bune. Din contră.
„În acest timp, în jumătatea de răsărit a Moldovei, condițiile erau și mai grele, deoarece erau adecvate unui regim de ocupație: administrație rusească, funcționari ruși și rusofoni, instituții rusificate, educație comunistă și rusească, indivizi și comunități deportate, idealuri spulberate, biserici închise sau rusificate, credință creștină interzisă, destine pervertite. Atunci, după 1944, Moldova răpită a fost reorganizată administrativ-teritorial: nordul (frântura de Bucovină, Herța) și sudul până la Dunăre și Deltă (Bugeacul) au fost date „cadou” Ucrainei, iar centrul acelei Moldove ocupate, cu adăugata (printr-un gest contra naturii) Transnistrie, au devenit „Republica Sovietică Socialistă Moldovenească”. Astfel, la destrămarea URSS, în 1991, regiunile din nordul și din sudul vechii Moldove de Răsărit au ajuns – contrar oricărei logici istorice – parte a Ucrainei, devenite pentru prima oară în istorie subiect de drept internațional”, explică reputatul istoric.
Practic, spune Ioan-Aurel Pop, atunci când Rusia lovește în Ucraina, lovește indirect și în România: „De aceea, azi, când Putin dă ordin să se bombardeze porturile Reni și Ismail ori Cernăuții lui Ștefan cel Mare, el tinde să lovească nu atât în Ucraina, cât în România. Dezbină și stăpânește!”
Între Regulamentele Organice și stalinism
Pe de altă parte, de-a lungul istoriei rușii au tratat întotdeauna de sus România. Însă nici chiar după Revoluție și după ce România a devenit stat membru NATO și UE Rusia nu ne-a tratat cu respect. Din contră.
„Pe noi, rușii ne-au învrednicit mereu cu sudalme și cu un dispreț nemărginit. Când nu ne-au făcut slavi (ca să ne arate de ce trebuie să facem ca ei și să ținem cu ei), ne-au făcut „țiganii Romei”, ne-au falsificat în mod programatic istoria, contestându-ne originea, negându-ne latinitatea, creând etnii și popoare inexistente (volohii, moldovenii), obligându-ne să renunțăm la alfabetul latin, jefuindu-ne de bunurile noastre, intenționând să ne transforme în anexă agrară a CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc, un fel de Piață Comună a „Lagărului Socialist”). De câteva ori, în a doua jumătate a secolului al XX-lea, rușii au vrut să ne invadeze, ca să ne oblige să ne „cumințim”. După intrarea României în NATO și UE și după strângerea legăturilor noastre cu Republica Moldova, oficiali de rang înalt din conducerea Federației Ruse ne-au amenințat frecvent cu invadarea, au declarat că în mai puțin de 24 de ore ajung cu armata la București, că ei pot rade ușor România de pe hartă”, susține expertul.
Și nu în ultimul rând, rușii au fost cei care au decapitat practic elitele românești după 1944 și le-au condamnat la moarte. Încă un motiv ca România și românii să privească și acum cu neîncredere spre Est.
„Tot rușilor (sovieticilor) și slugilor lor create după 1944 le datorăm decapitarea societății românești de elita ei firească, de generația făuritoare a Marii Uniri și edificatoare a României interbelice, elită acuzată de trădare și exterminată la Canal, în închisorile de la Sighet, Gherla, Pitești, Aiud etc. În aceste condiții, cum să-i poată iubi românii pe conducătorii ruși ori sovietici care ne-au pricopsit cu asemenea „atenții” de-a lungul timpului? Oare sunt faptele clare de mai sus motive pentru care românii ar trebui să-i iubească pe ruși? Faptele de mai sus vorbesc de la sine”, punctează Ioan-Aurel Pop.
Cunoscutul istoric demonstrează și că de fiecare dată când Rusia a traversat perioade faste, România a avut de suferit. În schimb, atunci când rușii au intrat în declin, România a reușit să-și revină. Au existat și unele excepții de la regulă, însă acestea ar trebui privite și prin prisma intervenției altor state, în special a Franței, care a susținut de-a lungul istoriei România.
„Dar ce mai demonstrează toate aceste fapte: că atunci când i-a mers bine Rusiei, sub toate metamorfozările ei de la 1700 încoace, Principatelor Române și României le-a mers rău și invers, adică atunci când românii s-au bucurat de prosperitate, Rusia s-a aflat în declin. Evident, această formulare generală – cu aspect de maximă sau de axiomă – este relativă sau, altfel spus, este doar parțial adevărată. De exemplu, sub generalul Pavel Kiseleff, în timpul ocupației ruse din 1828-1834, s-au luat și o seamă de măsuri pozitive, de modernizare a Principatelor, măsuri care, în mare parte, erau de neimaginat în Rusia. Regulamentele Organice, intrate în vigoare în 1831 în Țara Românească și în 1832 în Moldova, au jucat rolul unei constituții și au însemnat crearea și funcționarea unor instituții de model european, importante pentru progresul societății. Mai mult, fiind foarte asemănătoare sau chiar identice, aceste măsuri concomitente au pregătit unirea Principatelor sau măcar au ușurat-o. De asemenea, Rusia – chiar dacă nu din mare dragoste pentru români – a sprijinit unirea de la 1859, dornică să facă pe voia Franței, de la care aștepta grație după usturătoarea înfrângere din Războiul Crimeii”, mai spune istoricul.
„Pe de altă parte, mai ales în secolul al XIX-lea, când acțiunile expansioniste trebuiau oarecum justificate cumva, Rusia nu a exprimat vreodată pe față sentimente de ură față de români, dar nici nu a dat în vileag adevăratele motive ale înaintării hotarelor sale spre vest, în regiunile din sud-estul Europei. Ca să fim drepți, niciodată în istorie, nicio putere nu și-a motivat cuceririle prin dorința de cucerire, prin tendința de dominare a unor noi teritorii, prin setea de glorie, de resurse naturale, de facilități economice și financiare, de avuții jefuite. La fel și Rusia, văzând starea precară în care se afla „omul bolnav al Europei” (Imperiul Otoman) și avansarea puterilor occidentale în acapararea bunurilor din imperiul muribund al sultanilor, s-a înscris și ea în cursa aceasta. Motivația nu avea cum să fie cea reală. Niciun stat agresiv nu a pretins vreodată în istorie că are ca scop dominarea de teritorii sau controlul asupra unor țări. Astfel, nici Imperiul Țarist nu a recunoscut că vrea să domine sud-estul Europei, ci că urmărește un scop nobil, anume „protecția” popoarelor creștine răsăritene ajunse sub islamici”, mai spune istoricul.
Propaganda și manipularea rusească au funcționat chiar și în secolele XVIII și XIX. Evident, în prezent propaganda Moscovei este la un cu totul alt nivel și a fost perfecționată timp de secole.
„Nu era greu de pretins acest lucru, din moment ce unele dintre puterile vest-europene clamaseră și obținuseră dreptul de „protecție” asupra popoarelor și comunităților catolice. „Protecția” rusească, însă, acolo unde s-a exercitat, s-a dovedit mai cruntă decât cea otomană, iar popoarele creștine s-au săturat repede de ea. Soldații țarului erau departe de a reprezenta modelul unui stat civilizator, iar atitudinea aceasta a culminat în timpul ultimului război mondial, când mojicia mujicului rus și-a dat în petec în mai toate din aceste țări care aveau să devină pentru americani „Eastern Europe”. Firește, armata sovietică a ajutat masiv la înfrângerea Germaniei naziste, dar la fel au făcut și armatele engleze, americane, franceze, române etc. Noi, însă, am fost lăsați sub zodia sovietelor care ne-au „fericit” câteva decenii, încât scăparea din 1989 a fost ca o salvare de la moarte. Prin urmare, aveam și noi nevoie de aliați, de proteguitori reali, de garanții de securitate”, susține Ioan-Aurel Pop.
Alianța cu Occidentul, singura variantă pentru România
În timp ce Rusia a încercat să distragă atenția și a arătat cu degetul spre Statele Unite, încercând să acrediteze ideea că americanii ar fi cei care subjugă lumea.
„Pe noi ne interesează mai puțin ce probleme au Statele Unite cu vecinii lor din America Latină, pe noi ne interesează protecția și apărarea noastră față de agresorul rus. Noi nu suntem o mare putere și nu vom putea avea niciodată o atitudine de mare putere. Niciodată, în ciuda unor reglementări teoretice generoase din secolul al XX-lea și din acești primi ani ai secolului nostru, statele nu au fost egale între ele, cei mari dictând asupra mersului lumii, iar cei mici adaptându-se ca să supraviețuiască”, consideră istoricul.
Concluzia lui Ioan-Aurel Pop este una clară. România trebuie să rămână pe poziții și să cultive în continuare relația cu aliații săi.
„Adaptarea noastră pentru supraviețuire înseamnă protejarea față de Rusia, care-și pregătește acum o nouă epocă de glorie. Iar gloria Rusiei – ca și odinioară – va aduce ruina României. În ultimii ani, cu mijloacele acestea digitale mai ales, Rusia nu ne-a slăbit din ochi și nu a slăbit din ochi nici Republica Moldova, vrând și reușind în parte să influențeze și chiar să domine scena noastră politică. Aceasta a fost, firește, spre folosul ei și nu spre al nostru. De aceea, ar fi bine să ne uităm cu înțelepciune la trecut și să ne conservăm politica noastră realistă de alianță cu Occidentul”, încheie Ioan-Aurel Pop.
Cabinetul condus de Ilie Bolojan se înscrie într-un șir mai lung de guverne care au debutat cu scandaluri legate de membri săi încă din prima lună. În ultimele 3 echipe guvernamentale 9 miniștri au plecat ca urmare a unor presiuni publice. Astfel de scandaluri arată că România are nevoie și de politicieni, iar partidele trebuie să găsească mecanismele de promovare necesare pentru a aduce la vârf oamenii potriviți, spune profesorul Radu Carp.
FOTO Inquam Photos / Octav Ganea
Guvernul Bolojan nu este singurul care s-a confruntat cu scandaluri de imagine în privința membrilor săi încă din primele luni de mandat. De exemplu, în Cabinetul Ciolacu (15 iunie 2023 – 23 decembrie 2024) primul ministru care a plecat a fost Marius Budăi, iar în guvernul condus de Nicolae Ciucă a fost Florin Roman. În total doi miniștri au părăsit înainte de finalizarea mandatului Guvernul Ciolacu, iar alți șase Cabinetul Ciucă (15 noiembrie 2021 -15 iunie 2023).
Marius Budăi și Gabriela Firea au părăsit în prima lună primul cabinet condus de Marcel Ciolacu, în urma scandalului privind „azilele groazei”, atunci când au fost descoperite numeroase nereguli grave în mai multe azile pentru bătrâni din țară.
În cazul cabinetului condus de Nicolae Ciucă cel care a plecat din prima lună este Florin Roman, care a părăsit fotoliul de șef al Ministerului Dezvoltării în urma unor acuzații de plagiat, în legătură cu lucrarea de masterat. El a fost urmat de Dan Vîlceanu, Adrian Cheșnoiu, Sorin Cîmpeanu, Marcel Boloș și Vasile Dâncu. Boloș a plecat de la vârful aceluiași minister. În total 3 miniștri a avut Ministerul Cercetării, Inovării și Digitalizării, iar mandatul a fost dus la bun sfârșit de Sebastian Burduja.
Acum, demisia fostului vicepremier Dragoș Anastasiu vine la aproximativ o lună de la instalarea noului cabinet guvernamental, pe fondul unor dezvăluiri legate de implicarea sa într-un dosar de corupție privind mituirea unei funcționare ANAF timp de 8 ani de zile. Anastasiu a plecat din Executiv invocând o campanie de denigrare a sa, după ce a deranjat sinecurile în contextul reformei companiilor de stat.
„Partidele trebuie să găsească acele mecanisme de promovare a persoanelor potrivite la locurile potrivite” – Radu Carp, profesor științe politice
„Partidele, în ciuda aparențelor, au de unde să facă o selecție. Sigur, poate nu atât de mult în ultimii ani, pentru că mulți au plecat, au fugit, dar partidele au în interior persoane competente. Totul este să găsească acele mecanisme de promovare a persoanelor potrivite la locuri potrivite. Aici este o problema, pentru că mecanismele de promovare sunt oarecum iutace, nu sunt transparente și nu duc nicăieri”, explică profesorul Radu Carp pentru „Adevărul”.
În același timp, „s-a cultivat în ultimii ani această iluzie că poate exista cineva din afara câmpului politic care să aibă o carieră de succes în politică și să aibă rezultate directe, pe fundalul acesta al respingerii politicienilor tradiționali, să spunem, mainstream. Acesta este fundalul pe care a evoluat și Nicușor Dan și a reușit să câștige președinția. Este și fundalul pe care au evoluat partidele extremiste care au propus că sunt de fapt altceva decât partide tradiționale. Deci acest model al independentului, dar care se pricepe și la politică a fost foarte bine prizat de public. Realitatea este însă că sunt foarte puțini aceia care vin din afara politicii și pot avea o carieră bună în politică. Nicușor este o excepție, dar dacă ne uităm cu atenție la parcursul său vedem că el a fost interesat de problemele administrației locale a Bucureștiului cu foarte multă vreme înainte să formeze partidul USR”.
„Cred că această iluzie a făcut ca și persoane de tipul Anastasiu să fie promovate foarte rapid. În ideea că nu au avut apartenență politică și au experiență managerială. Ori asta s-a dovedit o iluzie, pentru că cei care vin din afara politicii s-ar putea să nu fie imaculați, așa cum ar crede o parte din opinia publică. Cred că trebuie să revenim la normal, nu să evoluăm între două extreme, respectiv independentul care este imaculat și politicianul care este maculat. Trebuie să găsim o linie mediană între aceste două extreme și să înțelegem că în politică e nevoie și de excepții, și de persoane excepționale, și de lideri, dar este nevoie și de persoane care să evolueze în rangul 2 și să facă administrație, dar în același timp să aparțină și unui partid politic”, mai explică Radu Carp.
El subliniază că România trebuie să conștientizeze că are nevoie și de politicieni: „Cred că iluzia este că noi, de fapt, nu mai avem nevoie de politicieni, avem nevoie de mesia. Am văzut unde ne-a dus această iluzie, cred că e momentul să ne trezim puțin din iluzia asta”, concluzionează profesorul.
Un consilier de rang înalt al președintelui american Donald Trump a lansat duminică, 3 august, acuzații la adresa Indiei, susținând că această țară „finanțează efectiv războiul Rusiei în Ucraina” prin continuarea importurilor de petrol din Federația Rusă.
Stephen Miller. FOTO: Profimedia
Stephen Miller, adjunct al șefului politicii Casei Albe în administrația Trump și unul dintre cei mai influenți consilieri ai liderului de la Washington, a afirmat în cadrul emisiunii Sunday Morning Futures de la Fox News că poziția exprimată de Trump în discuțiile recente este una clară: India ar trebui să înceteze achizițiile de petrol rusesc, potrivit Reuters.
„Ceea ce a spus Trump foarte clar e că nu este acceptabil ca India să continue să finanțeze acest război prin achiziţionarea de petrol de la Rusia”, a declarat Stephen Miller.
Consilierul american a subliniat că publicul va fi „șocat” să afle că India se află la același nivel cu China în ceea ce privește importurile de petrol din Rusia. „Este stupefiant”, a comentat Miller.
Declarațiile acestuia sunt printre cele mai critice poziționări publice de până acum ale echipei Trump față de New Delhi, unul dintre principalii parteneri strategici ai SUA în regiunea Indo-Pacifică.
India ignoră presiunile
Până la acest moment, Ambasada Indiei la Washington nu a oferit un răspuns oficial. Însă, surse guvernamentale indiene au transmis sâmbătă, pentru Reuters, că India își va continua relațiile comerciale cu Rusia, în ciuda presiunilor venite din partea Statelor Unite.
Vineri, un tarif vamal de 25% la produsele indiene a intrat în vigoare, ca reacție la achizițiile făcute de India în domeniul echipamentelor militare și energiei din Rusia.
În plus, Donald Trump a amenințat cu tarife de până la 100% asupra importurilor din țările care continuă să cumpere petrol rusesc, dacă Moscova nu ajunge la un acord de pace semnificativ cu Ucraina.
Aproximativ 66% din venitul persoanelor de peste 65 de ani din Europa provine în special pensii de stat și alte beneficii sociale, potrivit datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE). Cu toate acestea, pensionarii se confruntă cu dificultăți financiare în multe țări, iar o parte dintre ei continuă să muncească și după vârsta de pensionare.
FOTO: Shutterstock
În 2022, în 28 de state europene analizate de OCDE, vârstnicii aveau un venit disponibil mediu mai mic decât restul populației. Singura excepție a fost Luxemburg.
Diferențe mari între țări
Ponderea veniturilor provenite din pensii publice variază semnificativ între state: Belgia (86%), Luxemburg (83%), Austria (82%), Finlanda (80%), Cehia și Italia (76%), Grecia și Portugalia (75%) sunt în topul țărilor dependente de pensiile de stat, relatează Euronews.
La polul opus, sub 50% din veniturile vârstnicilor provin din fonduri publice în Elveția (41%), Marea Britanie (42%), Țările de Jos (43%) și Danemarca (45%).
Dintre cele mai mari cinci economii europene, Franța are cea mai mare dependență de pensiile publice (78%), în timp ce Marea Britanie are cea mai mică dependență (42%).
Alte surse de venit
Munca rămâne a doua sursă importantă de venit, reprezentând 21% din venitul disponibil al vârstnicilor, în medie. În Letonia, aceasta ajunge la 40%, în Slovacia la 36% și în Lituania la 35%.
Pensiile private și economiile personale reprezintă 7% în medie, dar variază de la mai puțin de 1% în Slovacia până la 23% în Danemarca.
Pensiile ocupaționale private sunt puțin răspândite în Europa. Doar șapte țări le raportează ca sursă de venit: Țările de Jos (40%), Marea Britanie (33%) și Elveția (29%) conduc acest clasament, urmate de țările nordice.
Datele reflectă marea diversitate a sistemelor de securitate socială din Europa. Europa de Vest se bazează masiv pe pensiile de stat, iar țările nordice (cu excepția Finlandei) au sisteme mai echilibrate, cu surse diverse de venit. Europa de Est și Sud compensează lipsa pensiilor private printr-o pondere mai mare a muncii printre vârstnici.
Alexandra Furnea, una dintre supraviețuitoarele incendiului din clubul Colectiv, a transmis un mesaj cu referire la cazul Laviniei, pacienta cu arsuri grave infectată cu bacterii și ciuperci nosocomiale la Spitalul Floreasca din București. Ea acuză autoritățile române că, la un deceniu de la tragedia din 2015, „România procedează la fel: minte, ascunde, se trage pe fese, cu repercusiuni fatale”.
Lavinia este în Belgia, încă în stare critică. FOTO: Facebook/Alina Alexandru (sora Laviniei)
Supraviețuitoarea cere Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate să intervină urgent pentru ca Lavinia Vlad să poată accesa fonduri de tratament în spitalul din Belgia, unde a fost transferată.
„Statul ți-a blocat posibilitatea de-a cere ajutor, transformând din pix un spital oarecare în „centru de arși”, a scris Alexandra pe Facebook, acuzând lipsa de transparență și de responsabilitate a sistemului sanitar.
Alexandra Furnea susține că Lavinia Vlad, în vârstă de 37 de ani, a fost infectată în România cu „cele mai letale bacterii și ciuperci nosocomiale cunoscute”, lucru care complică enorm tratamentele aplicate de medicii belgieni.
„Chirurgii străini nu se luptă doar cu consecințele incendiului, ci în măsură mai mare cu cele ale actului medical defectuos din România, care i-a sădit surorii tale în carne microbi devoratori de trup. Dacă ar fi fost sterilă sau măcar colonizată cu patogeni ușor de tratat, nu s-ar fi chinuit atât”, a adăugat ea.
Totodată, tânăra amintește că mulți pacienți din Colectiv au ajuns în străinătate cu documente falsificate sau incomplete, fără a menționa infecțiile dobândite în spitalele românești.
„N-am uitat că ne-ați lăsat să murim în spitalele nevindecării. Dintre cei care au izbutit să le părăsească prin transfer, mulți au ajuns, ca Lavinia, cu acte false în străinătate, din care fuseseră scoase infecțiile sau ale căror rezultate fuseseră „cosmetizate”. Cei care au murit în spitalele din Europa, au murit din această cauză; pentru că medicii de acolo au avut încredere în cei de aici. Ceea ce-ar fi trebuit să fie normal în această profesie, a fost de fapt o greșeală, din care ei au învățat între timp. În români nu te poți încrede. De aceea acum repetă toate analizele din prima clipă, și bine fac. Căci, iată: 10 ani mai târziu, România procedează la fel, minte, ascunde, se trage pe fese cu repercusiuni fatale”, scrie Furnea pe Facebook.
În lipsa unui sprijin concret din partea statului român, Alexandra Furnea a lansat un apel către populație, rugând oamenii să doneze pentru Lavinia Vlad, aflată încă în stare critică în Belgia:
„Faceți în ceasul din urmă ce trebuie, stimați stăpâni, șefi, manageri, directori și dați-le acestor oameni bani s-o trateze pe Lavinia. Măcar atât”, a transmis Furnea.
Tot duminică, 3 august, Colegiul Medicilor a anunțat că va audia 63 de doctori de la Spitalul de Urgență Floreasca care s-au ocupat de cazul Laviniei.
O ploaie puternică a inundat duminică, 3 august, mai multe gospodării din Sighetu Marmației, în județul Maramureș, iar vântul a doborât mai mulți copaci.
Furtuna a făcut ravagii în Sighetu Marmației Foto: Krisztofer-Levente Oros
Aversele de ploaie au provocat inundații în mai multe zone din Sighetu Marmației. Potrivit meteorologilor, a plouat 45 de litri pe metru pătrat, în mai puțin de 45 de minute. Astfel, canalizarea nu a făcut față, iar apa a ajuns în curți și în anexele gospodărești.
ISU Maramureș transmite că în urma manifestării fenomenelor hidrometeorologice de cod galben, respectiv portocaliu prognozate, în municipiul Sighetu Marmației au fost înregistrate 18 apeluri prin sistemul 112, care au necesitat intervenția structurilor abilitate.
„Toate situațiile semnalate au fost gestionate prompt și eficient, fără a se înregistra victime omenești sau probleme deosebite”, a transmis sursa citată.
„Intervențiile s-au desfășurat astfel:
– Pe strada Câmpu Negru au fost afectate 1 locuință, 5 curți, 6 subsoluri și 2 anexe (grajduri), din care au fost salvați 2 porci.
– Pe strada Eroilor – un subsol inundat.
– Pe strada Bilțiu Dăncuș – 2 subsoluri afectate.
– Pe strada Zimbrului – 2 subsoluri inundate.
Imaginea 1/4: Inundații în Sighetu Marmației Foto: ISU Maramureș
– În zona Valea Hotarului – 1 locuință, 4 curți, 2 subsoluri și 3 anexe.
– Pe strada Iapa – un copac căzut pe o casă nelocuită, fără alte consecințe.
– Pe strada Mihai Eminescu – intervenție pentru degajarea unui copac căzut.
– Pe strada Iuliu Maniu – deplasare fără intervenție; o cramă ușor inundată, cu nivel redus al apei.
– Pe strada Tudor Vladimirescu – un subsol cu apă în cantitate mică, deplasare fără intervenție.
– un copac a căzut pe țeava de gaz, producând fisurarea acesteia, în curtea Spitalului Municipal Sighetu Marmației. Operatorul local de gaze a întrerupt alimentarea în vederea remedierii situației, iar pompierii militari au intervenit pentru degajarea copacului”, potrivit ISU Maramureș.
De asemenea, au fost primite două sesizări privind copaci căzuți pe spațiul public: unul în Parcul Grădina Morii și unul pe strada Independenței, ambele gestionate de Comitetul Local pentru Situații de Urgență Sighetu Marmației și pompierii militari sigheteni.
„În Sighetu Marmației, din păcate ploaia a distrus o parte din străzi, gospodării. Din fericire nu s-au înregistrat animale moarte, victime umane. Intervin echipajele ISU Sighetu Marmației, Maramureș, pentru curățarea zonelor afectate. Cu circulația au fost câteva probleme punctuale în acele străzi care au fost inundate, dar între timp s-au curățat zonele și nu mai sunt probleme de circulație. Doar acum echipajele intervin pentru scoaterea apei din beciurile unor case inundate”, a precizat Florian Sălăjeanu, prefectul județului Maramureș, potrivit Digi24.
Au fost afectate mai multe cartiere din Sighetu Marmației.
„Din cauza ploii torențiale unele zone ale oraşului au fost grav afectate. Cele mai afectate zone au fost cartierele Iapa, Câmpul Negru şi Grădina Morii. Împreună cu echipele speciale din cadrul ISU şi cu colegii din Primaria Sighetu Marmatiei am ieşit la fața locului pentru intervenții de urgență. Şi în momentul de față se lucrează cu utilaje speciale pentru a reveni la situația normală”, a precizat Krisztofer-Levente Orosz, viceprimarul de la Sighetu Marmației, pe Facebook.
Institutul Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor (INHGA) a emis, duminică, o atenţionare Cod galben care vizează în principal fenomenele de scurgeri importante pe versanţi, torenţi şi pâraie, viituri rapide pe râurile mici cu posibile efecte de inundaţii locale. Acestea se pot produce cu probabilitate și intensitate mai mare pe unele râuri mici din judeţele Maramureş şi Timiş.
Ionuţ Moşteanu, ministrul Apărării Naţionale, a criticat, duminică, declaraţiile făcute de Elena Costache, preşedinta Consiliului Superior al Magistraturii (CSM), care a afirmat că, în opinia sa, o pensie de 11.000 de lei este mică.
Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării Naționale Foto: Mediafax
Moşteanu consideră că şefa CSM „este total decuplată” de la „realităţile României”. El a afirmat, la Digi24, că dezechilibrul privind pensiile de serviciu a fost creat de politicieni, pentru că „statul a avut o promisiune pentru fiecare dintre oamenii care au renunţat la nişte beneficii”.
„Nu sunt de acord cu modul în care este total decuplată dânsa de realităţile României. Pare că nu înţelege cu câţi bani trăiesc oamenii. Şi, ca idee, pensia în magistratură e undeva la 25.000 de lei, în sistemul militar e undeva la 5.300 de lei şi în sistemul general de pensii undeva cred că la 2.700 de lei. Cam aşa arată lucrurile”, a afirmat Ionuţ Moşteanu.
Elena Costache, șefa CSM, a precizat că nu va accepta pachetul de tăieri propus de premierul Ilie Bolojan şi susţinut de preşedintele Nicuşor Dan, conform căruia vârsta de pensionare va creşte la 65 de ani, iar pensia va fi 70% din salariul net al magistratului. Ea a declarat că o pensie de 11.000 de lei, atât cât ar lua un judecător, este o pensie mică şi că independenţa magistraţilor depinde de bani.
Ministrul Apărării, despre numărul celor ce ar putea pleca din sistemul militar
Ministrul Apărării Naţionale a mai afirmat că există, în sistemul de forţă din România, mii de angajaţi care îndeplinesc condiţiile de pensionare. El spune că orice discuţie despre pensiile de serviciu ale militarilor nu poate avea loc decât cu consultarea celor direct afectaţi de eventuale decizii.
„Avem, în momentul acesta, o armată care funcţionează, este respectată şi orice schimbare va trebui făcută cu ei la masă, astfel încât să ne asigurăm că cei care sunt în sistem acum rămân în sistem şi sunt motivaţi să rămână dincolo de posibilitatea pe care ar avea-o mâine. Sunt mai multe mii de oameni care mâine ar putea să iasă din sistem şi ar cauza nişte dezechilibre absolut majore”, a precizat Moşteanu.
Întrebat care este numărul celor ce ar putea pleca din sistemul militar, ministrul a răspuns: „Am o cifră exactă, nu este o cifră publică în momentul acesta”.
„Eu vă spun aşa, ca perspectivă, ce s-ar putea întâmpla. Deci, dacă nu creăm o perspectivă pentru cei care sunt în sistem în momentul acesta – şi asta e valabil, vorbesc şi de MApN şi de MAI – sunt oameni cu experienţă, aflaţi cumva la capătul carierei, care au lucrat în misiuni NATO, în misiuni internaţionale, care ar putea să iasă mâine la pensie. Şi ei sunt aici în continuare şi muncesc. Muncesc, îi învaţă pe cei mai tineri, contribuie în parteneriatele pe care le avem cu aliaţii şi cu partenerii noştri. Şi ce facem cu experienţa lor? Dacă oamenii ăştia pleacă, şi ar putea să plece mâine, va lua mulţi ani de zile…”, a adăugat acesta.
Kirilo Budanov, șeful serviciului de informații militare al Ucrainei (GUR), a detaliat mai multe scenarii în care Ucraina ar putea ajunge în urma războiului cu Rusia.
Kirilo Budanov Foto: Profimedia
Șeful Direcţiei principale de informaţii de pe lângă Ministerul ucrainean al Apărării, Kirilo Budanov, a spus, într-un interviu, că primul scenariu este similar celui al Georgiei, când Ucraina nu ar primi un sprijin stabil din partea Occidentului, s-ar confrunta cu instabilitate, cu o redresare lentă postbelică, cu un eşec al integrării europene şi ar aluneca din nou pe orbita Kremlinului, potrivit agenţiei de presă Unian, citată de Agerpres.
Al doilea scenariu este cel al Israelului: transformarea ţării într-o „fortăreaţă”, cu o modernizare militară rapidă, cu sprijin economic şi politic puternic şi continuu pentru Ucraina din partea aliaţilor săi, dar fără o prezenţă semnificativă a unor trupe străine.
Al treilea scenariu expus de Budanov este cel al Coreei de Sud. Acesta nu prevede aderarea Ucrainei la NATO şi nici recuperarea teritoriilor ocupate, dar dacă se reuşeşte asigurarea prezenţei trupelor aliate pe teritoriul Ucrainei şi obţinerea unor garanţii solide din partea SUA, atunci 80% din teritoriul aflat sub controlul Kievului va putea fi locuit, putându-se dezvolta şi asigurându-se o anumită securitate în acest teritoriu.
Al patrulea scenariu este cel al Belarus, când SUA ar refuza să-şi mai ofere sprijinul, Europa nu s-ar mai mobiliza, iar Ucraina, la cerinţele Moscovei, s-ar transforma într-un stat vasal. În acest caz, Rusia ar câştiga războiul, Occidentul s-ar diviza, iar ordinea mondială ar fi subminată irevocabil.
„Acestea sunt scenarii privind evoluţia posibilă a evenimentelor (…), sunt pur şi simplu scenarii, variante„, a spus Budanov.
Este puţin probabil ca scenariile din Belarus şi Georgia ca variante pentru evoluţia situaţiei în Ucraina să satisfacă societatea ucraineană, a afirmat șeful GUR. În opinia sa, ucrainenii ar putea înclina mai degrabă spre variantele dezvoltării ţării ca în Israel sau în Coreea de Sud, dar „problema este discutabilă„.
Întrebat de jurnalista Natalia Mosiiciuk, care i-a luat interviul, dacă crede că un nou Tratat de la Helsinki sau o nouă „Ialta” ar putea rezulta în urma evenimentelor actuale, Budanov a afirmat: „La propriu, cred că în acest moment este încă imposibil. La figurat, din păcate, cred că se poate întâmpla„.
În acest sens, şeful GUR a subliniat că rămâne deschisă întrebarea cine vor fi acei lideri care vor lua decizia. De asemenea, el a exprimat opinia că ar fi de preferat menţinerea ordinii mondiale existente înainte de 2014, care s-a dovedit că nu este atât de fiabilă pe cât credeau mulţi.
„Pentru că totul a început atunci. Toate problemele au venit de acolo. Şi când liderul rus spune că trebuie eliminate cauzele profunde, el are într-un fel dreptate. Doar că el se gândeşte la cu totul altceva. Dar toate cauzele profunde erau acolo. Totul a început când întreaga lume a privit în tăcere, în principiu, încălcarea ordinii mondiale existente şi nu a făcut nimic„, a spus Budanov.
După Franța și Regatul Unit, și Canada și-a adăugat vocea în corul celor care susțin oficial crearea unui stat palestinian. În spatele acestor declarații se află o combinație de factori: presiuni interne, imaginea tot mai greu de ignorat a crizei umanitare din Gaza și o frustrare crescândă față de politica actualului guvern de la Ierusalim.
MIting pro-Palestina la Londra/FOTO:EPA/EFE
Mai bine de 140 de state din lume recunosc oficial Palestina ca stat, dar fără un consens global și fără voință politică reală pe teren, o astfel de recunoaștere rămâne mai degrabă un gest de poziționare diplomatică decât un pas concret spre pace, susține CNN.
Administrația Trump, în schimb, pare din ce în ce mai iritată de refuzul constant al premierului israelian Benjamin Netanyahu de a admite responsabilitatea pentru criza umanitară din Gaza. Refuzul acestuia de a recunoaște realitatea foametei și devastării pare să fi tensionat inclusiv relația personală dintre cei doi lideri, în ciuda sprijinului ferm pe care Washingtonul l-a oferit în trecut Israelului.
Trump, care visează la o relansare a Acordurilor Abraham și la o posibilă normalizare a relațiilor dintre Arabia Saudită și Israel, s-ar confrunta cu o piedică majoră: cererea clară a Riyadhului pentru un parcurs ireversibil către un stat palestinian. În lipsa acestuia, visul unui nou succes diplomatic rămâne blocat.
O soluție simbolică, un conflict fără sfârșit
Pentru palestinieni, recunoașterea de către capitalele occidentale vine ca o gură de aer. Dar realitatea de pe teren spune altceva. Mai bine de 60.000 de palestinieni au murit în Gaza de la atacul sângeros al Hamas din octombrie 2023, în urma căruia au murit 1.200 de israelieni. Orice discuție despre statalitate se lovește de lipsa unei structuri viabile care să guverneze teritoriile palestiniene și de ostilitatea deschisă a actualei coaliții de la putere din Israel.
Un eventual stat palestinian rămâne o construcție ipotetică. Nu a existat niciodată în forma modernă, iar fragmentele de autonomie administrativă din Cisiordania și Fâșia Gaza nu pot constitui o bază funcțională. Autoritatea Palestiniană, care administrează parțial Cisiordania, se confruntă cu neîncrederea propriului popor, în timp ce Hamas rămâne o entitate izolată, acuzată de terorism.
Eșecul Oslo și memoria unei șanse ratate
Momentul Oslo – acordurile din anii ’90 care au conturat pentru prima dată ideea unei Palestine viabile, alături de Israel, în granițele din 1967 – rămâne în istorie ca o promisiune nerealizată. Fotografia cu Yitzhak Rabin și Yasser Arafat, pe peluza Casei Albe, rămâne o emblemă a unei epoci în care diplomația părea posibilă. Dar moartea lui Rabin, asasinat de un extremist israelian în 1995, a închis acea fereastră de oportunitate.
Între timp, coloniile israeliene s-au extins în teritoriile ocupate, fragmentând și mai mult Cisiordania. Orice speranță pentru un stat palestinian contiguu a fost subminată. În prezent, chiar și contururile geografice ale unei eventuale Palestine sunt greu de imaginat.
Netanyahu, o poziție intransigentă în fața presiunilor internaționale
Premierul israelian nu doar că refuză ideea unui stat palestinian, dar o denunță ca pe o amenințare existențială pentru Israel. Membrii extremiști ai guvernului său merg și mai departe, pledând deschis pentru anexarea Cisiordaniei și pentru înfometarea deliberată a populației din Gaza – o poziție care, în orice alt context internațional, ar fi provocat un val de sancțiuni.
În aceste condiții, apelurile internaționale, oricât de numeroase sau vehemente, riscă să se lovească de un zid. Netanyahu își poartă izolarea diplomatică ca pe o insignă de onoare și pare dispus să sacrifice orice capital extern pentru a-și menține sprijinul intern fragil.
Recunoașterea simbolică a Palestinei nu va produce o schimbare reală în lipsa unui partener israelian dispus să negocieze. Dimpotrivă, există riscul ca această presiune internațională să-i întărească poziția lui Netanyahu în plan intern și să închidă orice fereastră de dialog.
Pe de altă parte, pe măsură ce aliații tradiționali ai SUA – Franța, Marea Britanie, Canada – se aliniază la o poziție comună pro-palestiniană, izolarea diplomatică a Washingtonului devine tot mai evidentă. Iar presiunea asupra administrației Trump ar putea crește, mai ales în contextul în care Arabia Saudită își menține ferm poziția: fără un stat palestinian, nu va exista pace regională.
Ministrul Economiei, Radu Miruță, a declarat că se analizează toate posibilele cauze ale exploziei produse în noaptea de 1 spre 2 august în hala de muniție a Uzinei Mecanice Cugir. Miruță a transmis că așteaptă rezultatele anchetei realizate de Institutul Național de Criminalistică, precum și de structurile speciale ale statului care au atribuții în domeniul securității.
Potrivit ministrului, valoarea pagubelor se ridică la peste 400.000 de euro. FOTO: Facebook
Incendiul puternic a afectat o suprafață de aproximativ 700 de metri pătrați și a declanșat mai multe explozii în interiorul spațiului. În hala distrusă se aflau circa 400.000 de cartușe, în valoare de peste 5 milioane de euro.
Intervenția rapidă a pompierilor de la ISU Alba, ajutați de echipaje din județele învecinate și de roboți specializați, a reușit să limiteze proporțiile dezastrului.
„Nu mai merge doar cu ‘Doamne ajută că n-a fost mai rău’. Am ajuns ieri la Cugir, unde la Uzina Mecanică a explodat parte dintr-un depozit de muniție. Și da, am mers să le strâng mâna profesioniștilor de la ISU care au intervenit exemplar și au contribuit semnificativ ca explozia să nu se propage în restul depozitului unde s-ar fi produs un adevărat dezastru. Nu, nu accept explicații cu ‘erori neprevăzute”, a scris ministrul Radu Miruță pe Facebook.
Potrivit ministrului, valoarea pagubelor se ridică la peste 400.000 de euro, însă contractele strategice ale fabricii nu au fost afectate:
„Relațiile comerciale, contractele în desfășurare, din informațiile care mi-au fost date astăzi, nu sunt afectate. Adică dimensiunea exploziei a fost limitată. Numerele au fost mici astfel încât contractele nu sunt astăzi afectate. (…) Contractele sunt cu dimensiune strategică”, a precizat Miruță, în fața jurnaliștilor.
În acest moment, toate variantele rămân pe masa anchetatorilor. Ministrul a anunțat că nu va accepta concluzii superficiale:
„Riscul provocat de explozia de aseară acum nu mai este, asta mi-au spus cei de la ISU. Nu s-a identificat punctual cum s-a desfășurat și ce a generat explozia de aseară. A venit un laborator de criminalistică de la Institutul Național de Criminalistică care să ia toate probele posibile. Cei locali au luat toate detaliile din jurul clădirii în care s-a întâmplat explozia, urmează o analiză din toate punctele de vedere cu privire la cauzele pentru care s-a declanșat explozia, toate variantele sunt pe masă. (…) Sunt foarte determinat să identificăm cauza”, a adăugat el.
Un bărbat, în vârstă de 37 de ani, a murit sâmbătă în insula grecească Thasos, unde se afla alături de soție și de cei trei copii ai lor.
Paradise Beach din Thassos Foto: Rodica Simion/Facebook (Arhivă)
Se pare că bărbatul, care era din județul Arad, a suferit un infarct înainte de a se îneca. Incidentul a avut loc în zona „Paradise Beach”.
Din păcate, toate eforturile de a-l salva au fost zadarnice. „Când a fost adus la mal, era deja vânăt. Toată lumea a încercat manevre de resuscitare până la venirea ambulanței”, a povestit o turistă româncă aflată în zonă.
Potrivit informațiilor apărute inițial pe grupul de Facebook „Forum Thassos”, arădeanul făcea scufundări atunci când i s-a făcut rău. Martorii au povestit că bărbatul a fost scos la mal și s-au făcut eforturi disperate pentru a-l resuscita timp de 45 de minute, însă medicii nu au mai putut decât să constate decesul, relatează Special Arad.
Potrivit martorilor, bărbatul făcea scufundări purtând o mască full face.
„Aveți grijă cu ele, nu simți când îți scade saturația de oxigen din păcate și leșini”, a atenționat un internaut.
Urmează ca autopsia să stabilească exact cauza decesului.
Consilierul prezidențial Cristian Diaconescu face apel la instituțiile din domeniul judiciar să trateze cu „mare responsabilitate” modificările propuse în privința pensiilor speciale ale magistraților. Diaconescu a subliniat importanța unei soluții „care să acomodeze inclusiv din punct de vedere moral acest aspect”.
Diaconescu: Reformele se desfășoară într-un context economic dificil. FOTO:Mediafax/Alexandru Dobre
„Încrederea în justiţie, având în vedere că peste un milion de oameni într-o zi de află într-o instanţă de judecată sperând în dreptate, este un element esenţial pentru siguranţa fiecăruia dintre noi, dar în egală măsură pentru stabilitatea unei ţări. Această temă trebuie luată foarte în serios”, a declarat consilierul prezidențial, într-o intervenție la Digi24.
El a subliniat că reformele se desfășoară într-un context economic dificil și a cerut liderilor din justiție să poarte un dialog responsabil cu celelalte instituții implicate.
„Apelez la responsabilitatea foarte serioasă a justiţiei ca şi imagine şi proiecţie publică, şi nu o spune un om care a fost ministrul Justiţiei, o spune cineva care a îmbrăcat roba”, a precizat Diaconescu.
Fostul magistrat a recunoscut importanța și complexitatea muncii din sistemul judiciar, dar a punctat și existența unor „disfuncții” în percepția publică legată de pensiile speciale.
El a făcut apel la solidaritate instituțională: „Haideţi, împreună, pentru că nimeni împotriva nimănui nu poate lua o măsură într-o situaţie atât de complicată, să găsim soluţii adecvate în aşa fel încât încrederea în justiţie, încă o dată o spun, să fie funcţională.”
Cristian Diaconescu a atras atenția că orice disfuncționalitate în sistemul judiciar poate deveni vulnerabilitate în raport cu partenerii externi:
„Este o chestiune aproape dramatică în legătură cu funcţionarea unui stat şi, în momentul în care disfuncţionalităţile sunt vânate din exteriorul României, privind statutul mai ales instituţional şi încrederea poporului în instituţii, am genera, indirect, un moment extrem, extrem de complicat”.
El a mai adăugat că președintele Nicușor Dan îl susține pe premierul Bolojan în demersurile de reformare a sistemului, subliniind că nu există un conflict între președinție și puterea judecătorească.
„Înţelegerea unei realităţi de fapt este foarte necesară pentru sistemul judiciar, se poate întoarce împotriva lor”, a avertizat Diaconescu.
Ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, a susținut duminică, 3 august, că reforma pensiilor militare va trebui făcută gradual, până în 2035, pentru a nu se crea „dezechilibre majore” în structurile de forţă din România.
Ionuț Moșteanu, ministrul Apărării Naționale Foto: Facebook
„E nevoie de o reformă graduală, până în 2035. Sunt 10 ani, orice sistem poate fi reformat în 10 ani. Nu o să se poată altfel, pentru că eu vă zic că orice decizie luată mâine, peste noapte, ar decupla sistemele (de apărare, ordine publică etc. – n.r.). Degeaba am apăsa noi să achiziționăm rachete, tancuri, avioane, pentru că avem nevoie de resura umană, care să le folosească”, a spus ministrul Apărării, la Digi24.
„Eu cred că, dacă avem o perspectivă clară, care stă în picioare din punct de vedere constituțional, și Comisia (Europeană) va înțelege”, a adăugat el, în contextul în care Comisia Europene cere ca această reformă să fie făcută mult mai repede.
Ionuț Moșteanu a spus că orice decizie legată de pensiile militarilor se va face după discuții cu beneficiarii acestora.
„Când vorbim de pensiile militare, vorbim și despre cele din MAI și structurile de forță – SRI, SIE, SPP, STS – toate trebuie privite împreună. În momentul acesta e important să ne asigurăm că oamenii au perspectivă foarte clară asupra a ceea ce urmează”, a spus Moșteanu.
Ministrul Apărării Naţionale a mai susținut că există, în sistemul de forţă din România, mii de angajaţi care îndeplinesc condiţiile de pensionare.
„În momentul ăsta, avem o armată care funcționează. Orice schimbare va trebui făcută cu ei la masă, pentru că, dacă ies mii de oameni din sistem, vor fi dezechilibre majore”, a spus Moșteanu, care a adăugat că cifra exactă „nu e publică”.
Ministrul a mai spus că în sistemul militar, pensia medie e în jur de 5.000 de lei.
„Există un număr foarte mare de oameni cu experiență, care au lucrat în misiuni NATO, internaționale, care ar putea să iasă mâine la pensie. În momentul ăsta, sunt foarte bune condiții de pensionare, create de politicieni”, a spus ministrul Apărării, care a mai adăugat: „Eu lucrez, practic, în MApN, cu oameni care au practic decizia de pensionare în buzunar și aleg să muncească în continuare. Dacă ar pleca mai mulți, ar produce o gaură în sistem și am avea nevoie de mulți ani să o umplem. Greu de spus câți ani, dar mulți”.
Creșterea accizelor și a TVA-ului la carburanți, începând cu 1 august, i-a făcut pe mulți români să caute alternative mai ieftine la combustibil. Una dintre acestea este alimentarea autoturismului în Bulgaria, mai ales că Podul Prieteniei dintre Giurgiu și Ruse este traversat zilnic de zeci de șoferi.
Românii se îndreptă spre Bulgaria, nu numai pentru a-și petrece vacanțele, ci și pentru a-și face plinul la mașină. În Ruse, spre exemplu, prețul unui litru de benzină sau motorină este în jur de 6,5 lei.
Comparativ, în țara noastră, benzina se vinde mai scump cu peste un leu: 7,1 – 7,37 de lei/litru, iar motorina sare de 7,8 lei/litru în orașele mari, potrivit Antena 3.
Aceste diferențe de prețuri însemnă că un șofer face economii de aproximativ 50 de lei pentru un plin de benzină (50 litri) și de peste 70 de lei pentru un plin de motorină.
Prețurile carburanților s-au majorat semnificativ în noaptea de joi spre vineri. Totodată, de la 1 august, s-au majorat și accizele cu 10%, și TVA-ul a crescut de la 19% la 21%.
Creșterea taxelor vine într-un context mai amplu de scumpiri, cuprinse în primul pachet fiscal al Guvernului condus de Ilie Bolojan pentru acoperirea deficitului bugetar.
O familie cu patru copiii din Marea Britanie s-a mutat în Bulgaria, unde a reușit să economisească peste 22.000 de lire sterline pe an la cheltuielile casnice. Amy Smerdon și soțul ei, Jerry, visau de mult timp să trăiască independent, dar nu își permiteau o ipotecă în Regatul Unit.
Inițial, casa cumpărată urma să fie doar de vacanță. FOTO:Facebook/TikTok Amy Jane Smerdon
Cei doi, alături de cei patru copii – doi băieți de opt și șase ani și gemeni de cinci ani – au aflat despre prețurile mici ale caselor din Bulgaria și au cumpărat o locuință cu trei camere pentru doar 7.000 de lire sterline în 2024, cu intenția de a o transforma într-o casă de vacanță, notează Daily Mail.
După ce Amy a primit o moștenire de la bunicul său, au decis să se stabilească permanent acolo și au achiziționat un teren cu un depozit lângă orașul Popovo. Jerry deținea două mici afaceri în Marea Britanie și a transformat depozitul într-o locuință la începutul acestui an. Mai mult, au amenajat și o mică piscină în curtea casei.
Amy s-a mutat în Bulgaria împreună cu copiii în martie 2025, plecând din Wincanton, Somerset. De atunci, familia renovează noua locuință cu un buget de 10.000 de lire și spune că se simte „liberă”. Reușesc să economisească lunar aproximativ 1.800 de lire sterline.
„Ne-am recăpătat controlul asupra vieții. Acum suntem o familie, nu doar supraviețuim”, spune Amy.
„Lipsa sprijinului în Marea Britanie a fost dezamăgitoare. Nu primeam ajutor nici măcar pentru plata taxelor locale, iar apoi apăreau executorii la ușă”, a declarat Jerry, care are alți patru fii din relații anterioare.
„Am reușit să punem la punct două case în șase-opt luni. În Marea Britanie, abia reușeam să supraviețuim.”
Inițial, Amy se gândea să trăiască într-un container reamenajat, dar costurile erau încă prea mari în Regat. A explicat că, din cauza vârstei (35 de ani) și scorului ei de credit, nu ar fi putut obține o ipotecă, iar Jerry nu era eligibil din cauza vârstei (53 de ani).
„Nu voiam să închiriem toată viața. Nu poți să vopsești un perete, să pui un tablou – simți că nu ești niciodată acasă.”
Familia vizitase deja Bulgaria în vacanțe și le plăcuse țara. Inițial, casa cumpărată urma să fie doar de vacanță, însă viața din Marea Britanie i-a determinat să ia decizia radicală de a emigra.
„Simțeam că trăim într-o zi care se repetă la nesfârșit. Era ca în Groundhog Day”, a spus Amy. Acum, copiii lor se pot juca liberi afară, fără teama că vecinii vor bate la ușă să le ceară să facă liniște.
În ceea ce privește cheltuielile, Amy povestește că în Marea Britanie plătea 1.300 de lire chirie lunar și 670 de lire pe utilități. În Bulgaria, costurile lunare sunt de doar 198,5 lire.
Deși recunoaște că nu le-a fost ușor și încă nu se simt complet „așezați” în noua țară, Amy spune că nu regretă mutarea: „A fost salvarea noastră. Totul e simplu și relaxat, ca o întoarcere în timp. Aici nu există limite – dacă vrei ceva, poți să-l faci. Nimeni nu-ți spune că nu poți.”