Relația dintre Donald Trump și Vladimir Putin pare să fi luat o turnură tensionată. Potrivit unui ziar influent din Rusia, direcția actuală a legăturilor dintre SUA și Rusia se poate compara cu un accident de cale ferată iminent, relatează BBC.

„O coliziune frontală pare inevitabilă”, scria recent tabloidul Moskovski Komsomoleț. „Locomotiva Trump și locomotiva Putin se îndreaptă una spre cealaltă cu viteză. Niciuna nu pare dispusă să încetinească sau să schimbe direcția.”

Pentru „locomotiva Putin”, ritmul este susținut de ceea ce Kremlinul numește „operațiunea militară specială” – războiul Rusiei în Ucraina. Președintele rus nu a dat semne că ar dori să încheie ostilitățile sau să accepte o încetare durabilă a focului.

Între timp, „locomotiva Trump” a intensificat presiunile asupra Moscovei pentru a opri războiul – impunând termene-limită, lansând avertismente privind sancțiuni suplimentare și aplicând tarife comerciale împotriva partenerilor economici ai Rusiei, precum India și China.

Pe lângă toate acestea, președintele american a afirmat că a repoziționat două submarine nucleare americane mai aproape de Rusia – un indiciu că tensiunile ar putea escalada.

Totuși, este SUA cu adevărat pe un „drum de coliziune” cu Kremlinul din cauza războiului din Ucraina? Sau vizita specialului trimis al lui Donald Trump, Steve Witkoff, la Moscova din această săptămână arată că, în ciuda retoricii, un acord între cele două părți ar putea fi încă posibil?

Un început promițător după revenirea lui Trump

În primele săptămâni ale celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Donald Trump, relațiile dintre Washington și Moscova păreau să intre pe un făgaș de reconciliere.

În februarie, Statele Unite au votat alături de Rusia în Consiliul de Securitate al ONU, respingând o rezoluție europeană care condamna agresiunea Rusiei în Ucraina. Liderii celor două țări au avut convorbiri telefonice, exprimând deschiderea pentru vizite reciproce. Se contura perspectiva unui summit Putin-Trump într-un viitor apropiat.

În acea perioadă, administrația Trump exercita presiuni asupra Kievului, nu asupra Moscovei, și intra în conflict cu aliați tradiționali ai SUA, precum Canada și Danemarca. În declarații publice, oficialii americani criticau dur NATO și liderii europeni – o poziție care a fost bine primită la Moscova.

„Statele Unite au mai multe în comun cu Rusia decât cu Bruxelles sau Kiev”, declara în martie politologul Konstantin Blokhin, din cadrul Academiei Ruse de Științe, pentru ziarul Izvestia.

În luna următoare, același ziar scria cu entuziasm: „Trumpiștii sunt revoluționari. Ei distrug sistemul. Trebuie susținuți. Unitatea Occidentului nu mai există. Din punct de vedere geopolitic, nu mai vorbim despre o alianță. Trumpismul a distrus consensul transatlantic cu încredere și rapiditate.”

În acest context, Steve Witkoff, emisarul special al lui Trump, devenise o prezență frecventă la Moscova – vizitând Rusia de patru ori în puțin peste două luni și petrecând ore în discuții cu Vladimir Putin. La finalul uneia dintre întâlniri, liderul de la Kremlin i-a oferit un portret al lui Donald Trump, drept cadou pentru Casa Albă. Gestic care, potrivit apropiaților, l-a emoționat pe președinte.

Dar Trump dorea mai mult decât un gest simbolic. El urmărea ca Vladimir Putin să accepte un acord de încetare a focului necondiționat în Ucraina.

Frustrarea lui Trump, în creștere

Tot mai încrezător în poziția sa militară în Ucraina, Vladimir Putin a refuzat să oprească ofensiva, în ciuda afirmațiilor oficiale potrivit cărora Moscova ar fi deschisă la o soluție diplomatică.

Această atitudine a provocat o iritare crescândă din partea lui Donald Trump. În ultimele săptămâni, președintele american a descris atacurile rusești asupra orașelor ucrainene drept „scandaloase”, „dezgustătoare” și l-a acuzat pe Vladimir Putin că „vorbește numai prostii” în legătură cu Ucraina.

Luna trecută, Trump i-a dat un ultimatum de 50 de zile lui Putin pentru a pune capăt războiului, amenințând cu sancțiuni și tarife. Ulterior, termenul a fost redus la zece zile – care expiră la sfârșitul acestei săptămâni. Până acum, Kremlinul nu a dat niciun semn că ar ceda presiunii americane.

Dar câtă presiune resimte, în realitate, Vladimir Putin?

„Pentru că Donald Trump a tot schimbat termenele-limită și poziția sa pare fluctuantă, nu cred că Putin îl ia foarte în serios”, afirmă Nina Hrușciova, profesoară de relații internaționale la The New School din New York.

„Putin va continua să lupte cât timp va putea, sau până când Ucraina va spune: Suntem epuizați și gata să acceptăm condițiile voastre. În mintea lui, el crede că împlinește visul țarilor ruși sau al liderilor sovietici precum Stalin – acela de a arăta Vestului că Rusia nu trebuie tratată cu dispreț.”

Un acord nu este exclus

Deși imaginea actuală sugerează o posibilă coliziune între liderii celor două puteri, aceasta nu este inevitabilă.

Donald Trump se consideră un negociator abil și, aparent, nu a renunțat la ideea unui acord cu Vladimir Putin.

Trimisul său special, Steve Witkoff, este așteptat din nou la Moscova în această săptămână pentru noi discuții. Nu este clar ce propunere va aduce cu el, însă anumiți comentatori ruși speculează că abordarea va include mai degrabă stimulente decât amenințări.

Nu a trecut neobservat faptul că duminică, Trump a afirmat că Rusia „pare să se descurce destul de bine în ocolirea sancțiunilor”.

Luni, Ivan Loșkarev, profesor asociat la Universitatea MGIMO din Moscova, a declarat pentru Izvestia că Witkoff ar putea propune „oferte avantajoase de cooperare [pentru Rusia], care s-ar activa după un acord privind Ucraina”.

Rămâne de văzut dacă acest lucru va fi suficient pentru a convinge Kremlinul să accepte pacea, după trei ani și jumătate de război.

Deocamdată, Vladimir Putin nu s-a abătut de la cerințele sale maximale privind teritoriul, statutul de neutralitate al Ucrainei și dimensiunea viitoare a armatei ucrainene.

Donald Trump vrea un acord. Vladimir Putin vrea victorie.

Condamnarea la închisoare a bașcanei Găgăuziei reprezintă un act de represiune. Situația poate fi schimbată, potrivit deputatului Dumei de Stat din Rusia, Konstantin Zatulin, prin înaintarea armatei ruse spre granița Ucrainei cu Rep. Moldova.

„Această sentință este revoltătoare în sine. Șapte ani de închisoare pentru conducătoarea oficială a autonomiei găgăuze din cadrul Moldovei (…) Este o represiune. Și nu doar împotriva Evgheniei Guțul personal, ci împotriva întregului popor găgăuz, care este astfel forțat să se supună voinței autorităților de la Chișinău și să renunțe la orice rezistență. Cred că cea mai radicală soluție pentru problema creată ar fi o avansare rapidă a armatei ruse în direcția graniței Ucrainei cu Transnistria și Moldova”, a afirmat deputatul rus, susținând că într-un astfel de scenariu „situația s-ar schimba radical”.

O reacție au avut și alte portavoci ale Kremlinului, printre care și purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov.

,,Este un exemplu de decizie motivată politică. Este exemplu de presiune ilegală asupra oponenților politice în cadrul campaniei electorale. Vedem cum opoziția este supusă represiunilor. Oamenii sunt lipsiți de posibilitatea să voteze pentru cine vor. Regulile și normele democratice sunt călcate în picioare”, a subliniat Peskov.

Iar Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, susține că această ,,condamnare reprezintă culminarea represiunilor regimului de la Chișinău împotriva întregii autonomii găgăuze. Conducătoarea acesteia, Evghenia Guțul, aleasă în 2023, nu a fost inclusă în componența guvernului republican, în ciuda prevederilor legale. În aprilie, printr-o decizie a Curții Constituționale a Moldovei, Găgăuzia a fost lipsită de dreptul de a-și numi propriul procuror”.

Apărarea politicienilor pro-ruși 

Au sărit în apărarea bașcanei Găgăuziei, Evghenia Guțul, și politicieni pro-ruși din țara sa, printre care se numără și Igor Dodon, liderul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), formațiune membră a Blocului Electoral Patriotic.

,,Tot ce a putut realiza justiția reformată a Maiei Sandu e să condamne la 7 ani cu executare o femeie, o mamă, un lider de administrație locală, ales de popor. Tot ce a putut realiza justiția reformată și poliția politică a Maiei Sandu e să răzbune frustrările profunde și ura personală a președintei, care este invidioasă pe orice succes sau împlinire care nu-i aparține ei. Repet, trăim într-un stat autocrat condus de indivizi lipsiți de empatie și de grijă pentru oameni și popor”, a notat pro-rusul pe pagina sa de Facebook.

Și Vasile Tarlev, liderul formațiunii Viitorul Moldovei, parte și a aceluiași bloc, a avut un comentariu critic.

,,Asta e răzbunare. Răzbunare pentru poziția independentă. Răzbunare pentru că nu și-a plecat capul în fața puterii, a trădat alegătorii și nu i-a fost frică să meargă împotriva politicii guvernului corupt”, a scris acesta pe pagina sa de Facebook.

Pionul Moscovei 

Andrei Curăraru, expert în politici publice și securitate al Comunității Watchdog.md, susține că punctele de vedere ale acestor oameni sunt parte a planului de destabilizare a Moscovei privind Chișinăul.

,,Acești oameni nu apără doar o persoană. Apără un sistem. Sunt aliați direcți ai lui Șor, ai rețelelor finanțate din Rusia și ai planului de destabilizare. Urmează Curtea de apel. Urmează campania de victimizare. Urmează proteste în Găgăuzia. Stamov și alde el cu proteste, fake news și așa ziși „experți”. Totul în prag de alegeri. Este un scenariu cunoscut: destabilizezi, agiți, compromiți. Evghenia Guțul nu a fost o eroină. A fost un pion. O piesă într-un plan mult mai mare, finanțat de Moscova, executat de Șor. Iar acum, o parte din rețea încearcă să o transforme în martir. Această condamnare trebuie confirmată. Pentru că nu e doar despre Guțul. E despre cine mai controlează Moldova: legea sau rețelele subordonate Kremlinului. Și dacă nu apărăm acum principiul că nimeni nu e mai presus de lege — mâine nu vom avea cum să ne apărăm pe noi”, a precizat expertul.

Bașcana Găgăuziei, Evghenia Guțul, condamnată la șapte ani de închisoare și încătușată în sala de judecată, a transmis o reacție publică prin intermediul avocaților săi după ce a fost încarcerată. Ea susține că este nevinovată și se consideră o victimă a puterii.

,,Această decizie nu are nimic de-a face cu justiția. Acesta este un masacru politic, planificat și executat după instrucțiunile de sus. Astăzi sunt după gratii, iar mâine poate fi oricine îndrăznește să critice autoritățile. Aceasta nu este o propoziție pentru mine – este o sentință pentru tot sistemul democratic al Moldovei.Aceasta este o încercare de intimidare a găgăuziei, care au curajul să voteze așa cum vrea partidul de guvernământ”, a notat aceasta pe pagina sa de Facebook.

Bașcana Evgheniei Guțul acuză formațiunea puterii, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), precum și președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, că folosesc ,,represiunea ca instrument de combatere a disidenței. În premergătoare alegerilor parlamentare, nu se timid în privința metodelor – fabricarea cazurilor, presiuni asupra judecătorilor, convingeri politice. Toate acestea se fac în același scop – pentru a păstra puterea cu orice preț. Nu recunosc această farsă și voi lupta pentru numele meu, onoarea și adevărul meu. Nu pot fi distrus. Cu siguranță mă voi întoarce la ai mei! Pentru copiii mei! Pentru propria mea familie!Vom apela cu siguranță la această decizie autorităților superioare și vom căuta dreptate”.  

Responsabilii PAS au spus că nu comentează aceste acuzații, iar cei Administrației Prezidențiale nu au venit deocamdată cu o reacție.

În data de 5 august, bașcana Găgăziei, Evghenia Guțul, a fost condamnată la șapte ani de pușcărie, precum și a fost confiscarea sumei de aproape 41. 000.000 de lei moldovenești. Alături de ea a fost condamnată și secretară fostei formațiuni Șor, Svetlana Popan, ea fiind privată de libertate pe un termen de șase ani și fiindu-i confiscată suma de circa 10.000.000 de lei moldovenești.

Unul dintre principalele canale de propagandă ale Kremlinului, TASS, a preluat mesajul publicat de Guvernul României. 

„Cu profund regret, Guvernul anunță încetarea din viață a fostului președinte al României, domnul Ion Iliescu. Fostul președinte al statului român a decedat astăzi, 5 august 2025, la Spitalul Clinic de Urgență «Prof. Dr. Agrippa Ionescu»”, este citat de către TASS comunicatul publicat pe site-ul cabinetului de la București. 

De partea cealaltă, agenția rusă de presă Interfax a notat că: „Fostul președinte român Ion Iliescu a decedat la vârsta de 95 de ani, relatează Radio România, citând o declarație a Spitalului Agrippa Ionescu din București”.

Cum mai relatează publicația rusă TASS știrea morții lui Ion Iliescu

  „Iliescu a fost de trei ori șef al statului român: în perioada 1989-1992, în calitate de președinte al Consiliului Frontului Național de Salvare și al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (parlamentul de tranziție), în perioada 1992-1996 și în perioada 2000-2004, în calitate de președinte ales al țării.

În această perioadă, în țară au avut loc schimbări fundamentale: a fost restabilită proprietatea privată, a fost introdus un sistem multipartid și au fost proclamate drepturile și libertățile omului.În acești ani, România a aderat la NATO și a finalizat negocierile pentru aderarea la UE.

În același timp, Iliescu a fost un susținător al relațiilor constructive cu Rusia. În 2003, el a semnat la Moscova, împreună cu președintele rus Vladimir Putin, Tratatul de prietenie și cooperare între Federația Rusă și România.

Ulterior, Parchetul General al României l-a pus sub acuzare pe Iliescu pentru comiterea de crime împotriva umanității. Mai precis, el a fost acuzat că, în decembrie 1989, împreună cu camarazii săi, a creat în mod deliberat o atmosferă de „psihoză teroristă” în țară, care a dus la confruntări armate și la moartea mai multor persoane, și că a ordonat dispersarea unei manifestații antiguvernamentale la București, în iunie 1990, în urma căreia au existat victime. Iliescu a respins aceste acuzații, calificându-le ca fiind motivate politic.” relatează TASS conform Hotnews.ro.  

Presa internațională despre moartea lui Ion Iliescu. Bloomberg: O figură centrală a revoluției sângeroase din România 

În ciuda avertismentelor transmise de Washington, administrația de la Kremlin nu ia în calcul oprirea ofensivei militare în Ucraina. Potrivit unor surse apropiate puterii de la Moscova, citate de agenția Reuters, președintele rus Vladimir Putin este decis să continue războiul până la ocuparea integrală a celor patru regiuni ucrainene pe care Rusia le revendică – Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson.

Termenul ultimatumului emis de președintele american Donald Trump privind o posibilă încetare a focului expiră vineri, însă Kremlinul pare hotărât să ignore presiunea externă. Convingerea din cercul restrâns al lui Putin este că „frontul ucrainean se va prăbuși în următoarele două-trei luni”, iar orice oprire acum ar fi percepută drept o slăbiciune – atât de către armată, cât și de societate.

Ce urmărește, de fapt, Kremlinul

Putin consideră că o oprire a ostilităților în timpul campaniei de vară ar fi lipsită de logică militară și politică. Chiar dacă se vorbește despre presupuse negocieri indirecte la Istanbul, acestea sunt percepute mai degrabă ca un gest simbolic menit să convingă Washingtonul că Moscova nu respinge ideea unui acord de pace.

În realitate, susțin sursele citate, întâlnirile nu au produs rezultate concrete, ci doar au permis schimburi umanitare punctuale. Unul dintre oficialii consultați de Reuters afirmă că liderul rus este preocupat de deteriorarea relațiilor cu SUA, dar speră totodată că „relațiile comerciale cu Occidentul vor putea fi reluate, într-un fel sau altul”.

Respingerea unei oferte americane

Una dintre propunerile de pace formulate anul trecut de administrația americană – care ar fi inclus recunoașterea de facto a anexării Crimeei și a controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate începând cu 2022 – a fost respinsă de Kremlin. „O oportunitate fantastică”, au numit-o unii interlocutori apropiați deciziei, dar cu toate acestea, Putin a ales să continue războiul, mizând pe câștiguri teritoriale.

Un oficial rus citat de Reuters a admis că noile sancțiuni occidentale ar putea fi „dureroase și neplăcute”, dar nu decisive. „Nu va fi o catastrofă”, a spus acesta, sugerând că Rusia a învățat să ocolească restricțiile. La Moscova se crede că amenințările americane s-ar putea dovedi, din nou, lipsite de urmări concrete, iar parteneri esențiali precum China nu vor renunța la achizițiile de petrol rusesc.

Această idee a fost întărită indirect și de președintele Donald Trump, care a declarat recent că „rușii sunt pricepuți în a evita sancțiunile” și că „vom vedea ce se întâmplă în continuare”.

Reacția de la Kiev: „Putin este dezinformat”

Ucraina nu a întârziat să reacționeze. Potrivit unei declarații a lui Andrii Kovalenko, șeful Centrului pentru Combaterea Dezinformării din cadrul Consiliului Național de Securitate, informațiile care ajung la președintele rus sunt trunchiate și manipulate de oamenii din anturajul său apropiat.

Kovalenko susține că personaje precum Nikolai Patrușev, Serghei Kirienko și Valeri Gherasimov au propriile interese în prelungirea conflictului, fie din rațiuni de succesiune, fie din motive economice și de influență. „Putea să nu creadă în raportările cosmetizate, dar e cunoscut pentru încrederea pe care o acordă hârtiilor frumos redactate”, afirmă oficialul ucrainean.

Perspectivele unei întâlniri Putin-Zelenski

Deși purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a reiterat recent disponibilitatea lui Vladimir Putin de a se întâlni cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, aceasta este condiționată de o „etapă de pregătire tehnică” la nivel de experți – un semnal că Moscova nu e dispusă să negocieze pe termen scurt.

La 1 august, Putin a încercat din nou să transfere responsabilitatea blocajului diplomatic către Kiev, sugerând că partea ucraineană evită negocierile. Replica președintelui Zelenski a venit prompt, acesta amintind că o propunere clară de pace a fost transmisă Rusiei de către Statele Unite – și ignorată.

Zelenski a avut o conversație cu Trump

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a avut o conversație telefonică cu președintele SUA, Donald Trump, pe 5 august. Liderii au discutat despre atacurile rusești asupra Kievului, sancțiunile anti-ruse și soluțiile europene comune care ar putea ajuta la protejarea Ucrainei.

Pe canalul său de Telegram, președintele ucrainean a menționat că el și omologul său american au discutat, de asemenea, despre cooperarea bilaterală în domeniul apărării dintre țări. Zelenski a numit conversația productivă și a menționat că subiectul principal a fost încheierea războiului din Ucraina.

„Este absolut necesar să se oprească masacrele cât mai curând posibil, susținem pe deplin acest lucru. Nu ar fi putut exista război timp de multe luni dacă rușii nu l-ar fi prelungit”, a remarcat Volodimir Zelenski.

Potrivit președintelui Ucrainei, pozițiile celor două țări au fost coordonate în cadrul conversației cu președintele Statelor Unite. Zelenski și Trump au făcut schimb de evaluări ale situației din Ucraina și ale brutalității crescânde a atacurilor rusești.

„Președintele Trump este pe deplin informat despre atacurile rusești asupra Kievului, asupra celorlalte orașe și comunități ale noastre”, a declarat liderul ucrainean.

În plus, șefii de stat au discutat despre sancțiunile împotriva Rusiei. Potrivit lui Zelenski, Moscova ia în considerare perspectivele înăspririi sancțiunilor americane, iar hotărârea lui Trump „poate schimba multe”.

De asemenea, au discutat despre continuarea cooperării cu țările Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și, în special, despre deciziile deja luate de Olanda, Suedia, Norvegia și Danemarca de a furniza Ucrainei arme americane în valoare de peste un miliard de dolari.

În cadrul interacțiunii bilaterale dintre Kiev și Washington, președinții au discutat un proiect de acord în valoare de 10-30 de miliarde de dolari, în baza căruia SUA vor achiziționa drone din Ucraina.

„Proiectul de acord privind dronele a fost deja pregătit de partea ucraineană, suntem pregătiți să îl discutăm în detaliu și să îl încheiem. Ar putea fi unul dintre cele mai puternice acorduri”, a declarat Zelenski, mulțumindu-i președintelui SUA și fiecărui american care susține protejarea vieților ucrainene.

Reamintim că, într-un interviu din 5 august, Donald Trump a declarat că îl va obliga pe președintele rus Vladimir Putin să oprească războiul din Ucraina prin reducerea costului energiei. Potrivit acestuia, economia rusă nu ar putea rezista la o altă scădere de 10 dolari a prețului petrolului pe baril.

Pe 2 august, Trump a declarat că Statele Unite sunt „pe deplin pregătite” pentru o confruntare nucleară cu Rusia, dacă va fi necesar. Acesta a fost răspunsul său la amenințările cu arme nucleare din partea vicepreședintelui Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev.

Deși unii analiști au sugerat că Rusia și-ar fi abandonat ambițiile maritime în Marea Neagră după pierderile suferite de Flota sa din regiune, realitatea pare mult mai nuanțată. Potrivit expertului militar Ivan Kirișcevski, Kremlinul nu și-a „îngropat” Flota Mării Negre, ci doar a amânat anumite obiective pentru un orizont de timp încă neclar.

De exemplu, încă din 2023, Rusia a introdus formal în serviciu un nou corvetă cu rachete de tip 22380 și a construit un vas de patrulare din clasa 22160. Ambele nave se află în prezent în Marea Baltică, în așteptarea unei eventuale redislocări.

Între timp, două corvete „Karakurt” din clasa 22800, echipate cu rachete de croazieră „Kalibr”, au fost transferate în Marea Caspică — o regiune care, deși nu are legătură directă cu Marea Neagră, poate fi utilizată pentru lansarea de atacuri asupra teritoriului ucrainean.

Până la recenta cădere a regimului Assad, Rusia a menținut o prezență constantă a Flotei Mării Negre și în Marea Mediterană, cu o grupare navală formată dintr-o fregată, un corvetă și două submarine — toate capabile să lanseze rachete de croazieră. Din această cauză, Marina ucraineană monitorizează nu doar navele din Marea Neagră, ci și cele aflate în estul Mediteranei.

Mai mult, la șantierul naval din Kerci, aflat în Crimeea ocupată, Rusia continuă construcția unui vas de desant de tip 23900 „Priboi”, botezat „Ivan Rogov”. Nava va avea o lungime de 220 de metri și va putea transporta până la 15 elicoptere. Termenul estimat pentru lansarea la apă este 2027, iar costul construcției se ridică la aproximativ 100 de miliarde de ruble.

Potrivit experților,citați de focus.ua, aceste eforturi arată că Rusia urmărește o strategie maritimă coerentă în regiune, chiar dacă în prezent aceasta pare pusă „în așteptare”. Această strategie se articulează nu doar în raport cu Ucraina, ci și cu relațiile Moscovei cu NATO, Turcia și regimul convenției de la Montreux, precum și cu statele din bazinul Mării Negre.

Ambițiile navale ale Rusiei reflectă, în ultimă instanță, obiectivele mai largi ale politicii sale externe: consolidarea statutului de putere globală și modelarea unui nou echilibru de forțe internațional.

Într-o regiune marcată de instabilitate profundă, din Orientul Mijlociu până în nordul Africii, Libia revine pe agenda marilor capitale europene. Nu printr-un efort programatic, ci mai degrabă sub presiunea unor realități care nu mai pot fi ignorate.

Summitul miniștrilor de externe ai UE din iunie și întrevederea recentă dintre Emmanuel Macron și Giorgia Meloni au readus Libia în centrul discuțiilor — o țară pe care Occidentul o marginalizase, catalogând-o drept un eșec de politică externă, asemenea Irakului și Afganistanului, scrie Meduza.io.

Dar ceea ce atrage acum atenția cancelariilor occidentale nu este haosul libian în sine, ci mai ales amprenta tot mai vizibilă a Rusiei într-o zonă aflată la doar câteva sute de kilometri de sudul Europei.

Meloni a avertizat deschis că Moscova ar putea instala rachete pe teritoriul libian, transformând țara într-un potențial nou front în războiul dus de Vladimir Putin împotriva Occidentului. Poate că tonul a fost unul alarmist, dar temerile sunt justificate. Din 2020 încoace, Rusia a construit în Libia o rețea de baze militare, consolidând astfel cea mai eficientă operațiune de influență externă din istoria recentă a regimului Putin.

Libia a devenit pentru Kremlin o platformă strategică de extindere în Africa, un centru de control pentru rute de contrabandă și un laborator geopolitic în care Moscova își testează narativul de „eliberator anti-colonial”.

O rețea de baze și dezinformare care aduce dividende geopolitice

Potrivit analiștilor în informații, aerodromurile controlate de ruși în Libia au susținut operațiuni ale grupurilor paramilitare din Sudan, dar și influența Moscovei în Republica Centrafricană – acolo unde, în afara reflectoarelor, Rusia a reușit să impună un regim de teroare sub pretextul securității.

Prin campanii de dezinformare bine calibrate, Moscova a alimentat resentimentele locale față de Franța și alte puteri europene, poziționându-se ca o alternativă „non-occidentală” în materie de securitate. Aceeași strategie a fost aplicată cu succes în Sahel – în Niger, Mali și Burkina Faso – țări care au abandonat ECOWAS și s-au regrupat sub umbrela unei alianțe autoritare, tot mai deschisă față de Rusia.

Ultimul stat în vizorul Moscovei: Ciad, acolo unde propaganda rusă a început deja să creeze fisuri în relațiile cu Europa.

Paradoxul? În ciuda retoricii sale promițătoare, asistența de securitate oferită de Rusia s-a dovedit adesea ineficientă, uneori chiar contraproductivă, alimentând atacuri jihadiste și pierderi semnificative în rândul mercenarilor ruși.

De la război prin procură, la afaceri murdare

În plan economic, Rusia nu s-a mulțumit doar cu relații diplomatice formale. A obținut controlul unor canale de contrabandă, a exploatat resursele statului libian prin intermediul aliaților locali și a transformat regimul lui Khalifa Haftar într-un pilon central al influenței sale în Africa de Nord.

Generalul autoproclamat „mareșal” Haftar, care controlează Estul și Sudul Libiei, nu are vreo legitimitate internațională, dar operează cu sprijinul Moscovei ca un actor cvasi-stat, folosind teritoriul său pentru tranzitul de arme, droguri, petrol și chiar persoane.

Această infrastructură criminală complexă aduce beneficii deopotrivă Kremlinului și clanului Haftar, consolidând regimul printr-o combinație de câștig financiar și influență regională. În 2022, Rusia a orchestrat prin Haftar blocaje ale exporturilor de petrol pentru a manipula prețurile globale. Ulterior, Libia a devenit și o rută de export mascat al produselor petroliere rusești spre piețele europene, ocolind sancțiunile și afectând direct bugetele statelor UE.

Totodată, Rusia a instrumentalizat migrația, transformând-o într-o armă politică. Valurile de migranți care pleacă din Libia către Europa nu sunt doar un fenomen social – ele sunt și un mijloc de destabilizare, menit să amplifice tensiunile interne în statele europene și să ofere legitimitate liderilor locali prin „rolul lor” de negociatori în gestionarea crizei.

Doctrine vechi, pretexte noi

Rusia își fundamentează această strategie pe ceea ce se numește doctrina Karaganov – după numele ideologului rus care a promovat ideea unei lupte globale împotriva ordinii occidentale, în numele unei eliberări anti-coloniale. Însă, în realitate, „eliberarea” promovată de Kremlin se bazează pe o combinație de lovituri de stat, conflicte armate și exploatarea fără scrupule a resurselor africane în beneficiul elitelor de la Moscova.

Un exemplu recent: în februarie, membrii familiei Haftar au fost primiți la Minsk, unde au convenit un acord pentru dezvoltarea portului Tobruk. Belarus, o țară fără ieșire la mare, devine astfel, simbolic, un aliat în controlul indirect al unui port mediteranean, confirmând complexitatea și ambițiile rețelei ruse.

Europa, prinsă în propria inacțiune

Ceea ce rămâne greu de înțeles este pasivitatea europeană. De ce a fost permisă crearea acestui cap de pod rusesc, la o distanță infimă de sudul continentului? De ce a fost ignorată Libia până când realitatea a devenit imposibil de ignorat?

Pentru a-și proteja flancul sudic, Europa nu mai poate adopta o strategie de întârziere. Timpul acțiunii este acum.

Sunt disponibile instrumente concrete: sancționarea rețelelor de contrabandă, înghețarea conturilor și a companiilor paravan care sprijină transporturile aeriene către bazele rusești, aplicarea jurisdicției universale pentru crime de război, și sprijinirea proceselor internaționale la Haga.

Dar mai important decât orice măsură represivă, Europa trebuie să ofere o alternativă reală și viabilă. Securizarea industriei petroliere libiene, sprijinirea instituțiilor legitime și, mai ales, respectarea angajamentelor privind tranziția democratică sunt pași esențiali. Promisiunile repetate de peste un deceniu trebuie, în sfârșit, îndeplinite.

În joc nu este doar stabilitatea Libiei, ci și credibilitatea proiectului european într-o lume în care puterea revine din ce în ce mai mult celor care acționează – chiar și cu metode toxice – și nu celor care doar reacționează.

Autoritățile de la Vilnius au confirmat marți că o dronă de fabricație rusă, descoperită săptămâna trecută pe un teren de antrenament militar din Lituania, transporta o încărcătură explozivă de două kilograme.

Potrivit anchetei preliminare, drona a pătruns în Lituania dinspre Belarus și a fost găsită pe 1 august în zona de instruire militară din Gaiziunai, în apropiere de orașul Rukla, unde se află desfășurat un batalion internațional al NATO. Martorii au semnalat prezența dronei cu câteva zile înainte, când aceasta a fost observată deasupra unor cartiere din Vilnius.

„În timpul inspectării aparatului, s-a constatat că el transporta o încărcătură explozivă, care a fost neutralizată cu succes la fața locului”, a declarat procurorul general al Lituaniei, Nida Grunskiene, potrivit Agerpres. Ea a adăugat că „una din principalele ipoteze ale anchetei este că aparatul fără pilot a penetrat accidental pe teritoriul lituanian”, dar a subliniat că „alte teorii fac obiectul unei anchete paralele”.

Solicitare către NATO: „Amenințarea este reală și în creștere”

Imediat după descoperire, Lituania a cerut sprijinul Alianței Nord-Atlantice. Consilierul prezidențial pentru securitate națională, Kestutis Budrys, a anunțat că el și ministrul apărării, Dovile Sakaliene, i-au transmis o scrisoare secretarului general al NATO, Mark Rutte.

„Pe 28 iulie, o dronă militară rusă a încălcat spațiul aerian lituanian”, a scris Budrys pe platforma X, precizând că autoritățile cer „măsuri imediate în scopul consolidării capacităților apărării aeriene a Lituaniei”.

Oficialul a subliniat că „este al doilea incident de acest tip în mai puțin de o lună. Încălcări similare ale spațiului aerian au fost semnalate și de alți aliați”, avertizând că „amenințarea este reală și în creștere”.

Responsabilitatea Belarusului și reacția Lituaniei

Lituania consideră că Belarusul are responsabilitatea de a preveni astfel de incidente. „Dacă Belarusul nu ia măsuri pentru a limita pagubele potențiale de partea noastră, Lituania va răspunde prin măsuri politice și de altă natură”, a declarat Budrys.

Ministerul Apărării de la Vilnius a anunțat că va revizui protocoalele de securitate și va permite armatei să doboare mai ușor dronele care pătrund neautorizat în spațiul aerian al țării.

Context regional

Incidentul din Lituania se înscrie într-un context mai amplu de amenințări aeriene în regiune. Rusia a folosit sute de drone pentru a ataca Ucraina, unele dintre ele prăbușindu-se în țări vecine precum Polonia, România și Republica Moldova. În septembrie 2024, o dronă de atac Shahed s-a prăbușit și în Letonia, o altă țară baltică membră a NATO și a Uniunii Europene.

Potrivit autorităților lituaniene, drona descoperită în Gaiziunai este cel mai probabil de tip Gerbera, un model rusesc utilizat adesea ca momeală în atacurile Moscovei asupra Ucrainei, pentru a deruta apărarea antiaeriană.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunțat că a avut o „conversație productivă” cu președintele SUA, Donald Trump, marți după-amiază, unul dintre subiectele principale ale convorbirii fiind încheierea războiului, relatează The Guardian și presa ucraineană.

Mulțumindu-i în repetate rânduri lui Trump pentru sprijinul său, Zelenski i-a transmis omologului său american că este „realmente necesar să fie oprite uciderile cât mai curând posibil”, adăugând că asta ar fi fost posibil până acum „dacă rușii nu ar fi prelungit” războiul.

Președintele ucrainean a declarat că pe parcursul discuției amândoi au remarcat faptul că „rușii au intensificat atacurile”, iar Trump a fost „pe deplin informat” cu privire la situația actuală.

„Astăzi, ne-am coordonat pozițiile – Ucraina și Statele Unite. Am făcut schimb de evaluări ale situației: Rușii și-au intensificat brutalitatea atacurilor. Președintele Trump este pe deplin informat cu privire la atacurile rusești asupra Kievului și a altor orașe și comunități”, a scris Zelenski pe X.

Zelenski a declarat că discuția a inclus și sancțiunile, după ce Trump a promis să impună tarife secundare Moscovei dacă aceasta refuză să facă progrese către un armistițiu până vineri, noul termen stabilit de SUA.

„Firește, am vorbit despre sancțiuni împotriva Rusiei. Economia lor continuă să scadă și de aceea Moscova este atât de atentă la această perspectivă și la determinarea președintelui Trump. Acest fapt poate schimba multe ”, a spus el.

Trump a amenințat luni cu tarife vamale India – un important cumpărător de petrol rusesc – din cauza achizițiilor sale de petrol rusesc care alimentează mașinăria de război a Rusiei. New Delhi și-a trimis consilierul pentru securitate națională la Moscova pentru discuții în această săptămână, potrivit Bloomberg. 

Marți, Politico a relatat că la rândul său UE are în vedere sancțiuni împotriva Beijingului și a New Delhi, aliniindu-se la tarifele planificate de Trump ca răspuns la sprijinul continuu al Chinei și Indiei pentru Moscova.

Zelenski a scris și că au discutat pe scurt despre pachetele de ajutor european pentru Ucraina confirmate luni de Olanda, precum și de cele trei țări nordice marți, adăugând că „această interacțiune cu NATO va continua”.

El a mai spus că Ucraina a pregătit un proiect de acord privind dronele cu SUA și este pregătită „să îl discute în detaliu și să îl finalizeze”.

„Acesta ar putea fi unul dintre cele mai puternice acorduri”, a subliniat Zelenski. 

Convorbirea a avut loc pe fondul unor rapoarte conform cărora Trump îi va pe reprezentanții săi pentru Ucraina și Rusia, Keith Kellogg, respectiv Steve Witkoff, în cele două beligerante pentru discuții de ultim moment înainte de termenul limită de vineri.

Tragedia submersibilului Titan, care a atras atenția la nivel global asupra turismului privat în adâncurile oceanului, a fost cauzată de deficiențe de siguranță care puteau fi prevenite și de eforturi deliberate de a evita supravegherea, potrivit unui raport publicat marți de Garda de Coastă a SUA și citat de Associated Press. 

Toate cele cinci persoane aflate în Titan au murit într-o implozie catastrofală în timp ce submersibilul cobora spre epava Titanicului, în largul Canadei. Căutările disperate ale navei dispărute, desfășurate timp de mai multe zile, au făcut înconjurul lumii. Ulterior, Garda de Coastă a inițiat cel mai înalt nivel de investigație. 

Submersibilul Titan aparținea companiei OceanGate, cu sediul în statul Washington. Operatorul navei, Stockton Rush, care era și directorul general al OceanGate, a murit în implozie.

Raportul a concluzionat că procedurile de siguranță ale companiei erau grav defectuoase, remarcând „discrepanțe evidente” între protocoalele de siguranță și practicile reale. Dezastrul a dus la intentarea unor procese și la apeluri pentru o reglementare mai strictă a industriei emergente a expedițiilor subacvatice private. 

Raportul Gărzii de Coastă evidențiază „semnale de alarmă” la OceanGate 

În raportul de peste 300 de pagini, anchetatorii subliniază în mod repetat cultura organizațională a OceanGate de a minimaliza, ignora sau chiar falsifica informații-cheie despre siguranță pentru a-și îmbunătăți reputația și a evita controlul autorităților.

Se precizează că OceanGate a ignorat semnalele de alarmă și avea o cultură toxică la locul de muncă, iar misiunile companiei au fost afectate de lipsa unui cadru de reglementare clar atât la nivel național, cât și internațional pentru astfel de operațiuni subacvatice.

Mai mulți foști angajați OceanGate au confirmat aceste aspecte în cei doi ani de la implozie. Raportul notează că concedierea membrilor din conducerea superioară și amenințările cu concedierea erau folosite pentru a descuraja exprimarea îngrijorărilor legate de siguranță.

„Exploatând în mod strategic confuzia și dificultățile de supraveghere, OceanGate a reușit în cele din urmă să opereze Titan complet în afara protocoalelor stabilite pentru explorările de adâncime”, se arată în concluziile raportului.

Ce deficiențe au găsit anchetatorii la aparatul Titan

Anchetatorii au constatat că designul, certificarea, întreținerea și procesul de inspecție al submersibilului au fost toate inadecvate. Reprezentanții Gărzii de Coastă au remarcat la începutul audierilor din 2024 că Titan nu a fost supus unei evaluări independente, așa cum este practica standard în domeniu.

Din cauza presiunilor financiare în creștere în 2023, OceanGate a decis să depoziteze Titanul în aer liber pe timpul iernii canadiene, ceea ce a expus corpul navei la fluctuații de temperatură care i-au compromis integritatea, se arată în raport.

Consiliul Marin a concluzionat că CEO-ul Stockton Rush a dat dovadă de neglijență care a contribuit la moartea celor patru pasageri. Dacă ar fi supraviețuit, cazul ar fi fost preluat de Departamentul de Justiție al SUA, iar Rush ar fi putut fi vizat de acuzații penale.

O provocare a investigației a fost multitudinea de materiale video filmate de martori care nu au putut fi solicitate oficial de către autorități, deoarece acei martori nu erau cetățeni americani.

Prevenirea unui nou dezastru de tip Titan

Jason Neubauer, de la Consiliul Marin de Investigații, a declarat că concluziile investigației vor contribui la prevenirea unor tragedii similare în viitor.

„Este nevoie de o supraveghere mai strictă și de opțiuni clare pentru operatorii care explorează noi concepte în afara cadrului de reglementare existent”, a spus acesta într-o declarație.

OceanGate și-a suspendat activitatea în iulie 2023. Un purtător de cuvânt al companiei a declarat că aceasta a fost lichidată și că a cooperat pe deplin cu ancheta.

„Ne exprimăm din nou cele mai profunde condoleanțe familiilor celor care au murit pe 18 iunie 2023 și tuturor celor afectați de tragedie”, a transmis purtătorul de cuvânt, Christian Hammond. 

Victimele tragediei Titan

Pe lângă Rush, implozia i-a ucis pe Paul-Henri Nargeolet, explorator francez cunoscut ca „domnul Titanic”, Hamish Harding, aventurier britanic, Shahzada Dawood și fiul său Suleman Dawood, membri ai unei familii proeminente din Pakistan.

Familia lui Nargeolet a intentat în 2023 un proces în valoare de peste 50 de milioane de dolari, susținând că echipajul a trecut prin „teroare și suferință psihică” înainte de dezastru. Procesul acuză OceanGate de neglijență gravă.

Ultima scufundare a Titanului

Titan efectua călătorii spre epava Titanicului din 2021. Ultima misiune a avut loc într-o duminică, 18 iunie 2023, când a pierdut contactul cu nava de suport după aproximativ două ore de la scufundare. A fost raportat ca dispărut în acea după-amiază, iar echipe de căutare formate din nave, avioane și echipamente speciale au fost mobilizate la aproximativ 700 km sud de St. John’s, Newfoundland.

Epava Titanului a fost găsită ulterior pe fundul oceanului, la circa 300 de metri de prova Titanicului, au anunțat oficialii Gărzii de Coastă.

Consiliul Marin de Investigație a organizat mai multe zile de audieri în octombrie 2024. În timpul acestora, inginerul-șef al submersibilului a declarat că a refuzat să piloteze nava cu câțiva ani înainte, din cauza presiunii de a o lansa fără suficiente garanții de siguranță.