În timp ce Donald Trump îi pune la îndoială lui Volodimir Zelenski legitimitatea democratică, în Ucraina începe să se simtă iz de campanie prezidențială, se arată într-o analiză a canalului francez de știri BFM Tv, care încearcă să arate în ce măsură l-au slăbit pe liderul de la Kiev cei trei ani de război.
Ziua de 24 februarie, când se împlinesc trei ani de la invadarea Ucrainei de către armata rusă, îl găsește pe liderul ucrainean „sub presiune, prins într-o menghină între armata rusă, care continuă să câștige teren în est, și Donald Trump, care îl îndeamnă să negocieze rapid cu Vladimir Putin”, arată sursa citată.
Donald Trump și Vladimir Putin au convenit, pe 12 februarie, să lanseze negocieri „imediate” pentru a pune capăt conflictului din Ucraina, o decizie care nu a fost discutată cu Kievul, a provocat o mare îngrijorare în rândul ucrainenilor și al europenilor deopotrivă, Emmanuel Macron avertizând împotriva unei păci care ar fi „o capitulare” a Ucrainei, amintește televiziunea franceză.
„Dictator fără alegeri?”
Trump i-a reproșat lui Zelenski că a „început” războiul din Ucraina, în pofida faptului că țara sa a fost invadată de Rusia. Criticile președintelui american s-au amplificat miercuri, după ce Zelenski a denunțat discuțiile ruso-americane care au avut loc în Arabia Saudită.
Într-un mesaj violent publicat pe rețeaua sa socială, președintele american l-a descris pe omologul ucrainean drept un „dictator fără alegeri”, șocând numeroși lideri occidentali și chiar aleși din propria sa tabără.
Trump a pus astfel sub semnul întrebării legitimitatea democratică a președintelui ucrainean și a folosit un argument invocat în mod regulat de Kremlin: dacă Zelenski n-ar fi impus legea marțială (în vigoare din februarie 2022) alegerile parlamentare ar fi avut loc în mod normal în octombrie 2023, iar cele prezidențiale, în martie 2024.
Volodimir Zelenski, în Herson. FOTO EPA EFE
Mai mult, Trump a afirmat în mod eronat că omologul său ucrainean are doar „4% opinii favorabile” în rândul ucrainenilor, fără a cita vreo sursă. Potrivit AFP, procentul invocat de președintele american, transmis de anumite media ruse, provine dintr-un „sondaj” informal realizat prin Telegram de deputatul ucrainean pro-rus Oleksandr Doubinsky, sancționat de Washington în 2021 pentru presupusa sa apartenență la „o rețea de influență străină legată de Rusia”.
Realitatea este însă total diferită de cea prezentată de Trump: Zelenski are 57% de opinii favorabile în Ucraina, potrivit ultimului sondaj realizat la începutul lunii februarie 2025 de Institutul Internațional de Sociologie de la Kiev (KIIS).
Sondaj KIIS privind popularitatea lui Zelenski. FOTO Captură BFM Tv
Popularitatea lui Zelenski, erodată de război
Dacă în decembrie 2023, 77% dintre ucraineni aveau încredere în Zelenski, popularitatea președintelui a scăzut la 52% în decembrie 2024, înainte de a reveni cu cinci puncte în ultimele săptămâni.
„Va participa Zelenski la alegerile prezidențiale dacă va exista o încetare a focului, care este încă departe?” se întreabă televiziunea franceză, care arată că președintele ucraineam, „fostă vedetă a televiziunii ucrainene, care a declarat în timpul campaniei că nu dorește decât un singur mandat, pare să fi fost slăbit”.
„Efectul de steag” care l-a susținut după invazia rusă pare să se fi diminuat pe măsură ce războiul se prelungește și tot mai mulți ucraineni pier pe front.
Zelenski a avansat o cifră de 31 000 de soldați ucraineni uciși la începutul anului 2024, dar potrivit estimărilor Wall Street Journal, numărul morților ucraineni ar fi ajuns la 80 000.
Cu un deficit de oameni pe front, politica de recrutare a fost înăsprită în ultimele luni, iar unele scene de recrutare forțată au șocat opinia publică, mai ales că recruții sunt din ce în ce mai tineri. Vârsta de înrolare a fost redusă de la 27 la 25 de ani în aprilie anul trecut.
Putere „centralizată”
În timp ce opțiunile militare și strategice ale lui Zelenski sunt supuse dezbaterii, gestionarea puterii, concentrată în mâinile unui cerc restrâns de colaboratori apropiați, este vizată, de asemenea, de critici în Ucraina, arată analiza televiziunii franceze.
În 2019, partidul său „Slujitorul poporului” a obținut o largă majoritate în Parlament. Rada deține acum 232 din cele 450 de locuri. Este vorba de configurație politică fără precedent în fosta republică sovietică, care îi permite să guverneze fără a forma o coaliție. De la declanșarea războiului, această concentrare a puterii în jurul președintelui a devenit și mai pronunțată.
„În loc să încerce să construiască un ‘guvern al salvării publice’ și să împartă puterea cu adversarii, Zelenski încearcă în schimb să centralizeze toate deciziile în jurul său și al cabinetului său”, a declarat pentru BFMTV.com politologul Hanna Perekhoda, cercetător la Universitatea din Lausanne (Elveția).
Opoziția din Parlamentul ucrainean a devenit vocală împotriva guvern considerat prea restrictiv. În centrul criticilor s-a aflat controlul exercitat asupra călătoriilor în străinătate ale deputaților, impus după ce doi deputați din partidul prezidențial au fost văzuți în vacanță în Maldive și Thailanda, în timpul ce țara e în război.
Politica germană se află într-un punct critic: noul guvern va trebui să demonstreze rapid și ferm că poate lideri nu doar în Europa, ci și pe scena internațională. În momente de criză, politicienii germani tind să revină la obiceiurile lor tradiționale: promit schimbare, apoi explică de ce aceasta trebuie amânată. Aceasta a fost linia principală a mandatului de patru ani al cancelarului Olaf Scholz, scrie politico.eu.
Friedrich Merz, favorit pentru postul de cancelar al Germaniei/FOTO:EPA/EFE
În această săptămână, la sosirea sa la Paris pentru o reuniune de urgență, convocată ca urmare a deciziilor surprinzătoare luate de administrația lui Donald Trump la Conferința de Securitate de la München, cuvintele lui Scholz au spus totul. Întrebat dacă Germania este pregătită să participe la o forță europeană de menținere a păcii în Ucraina, Scholz a răspuns: „Din păcate, suntem încă foarte departe de acel moment”.
La un miting de campanie la Kassel, liderul SPD a rostit o altă platitudine vagă: „Trebuie să ne asigurăm că Europa depășește provocările viitorului într-un mod puternic și suveran, cu spatele drept.” Puțin probabil ca acest discurs să pună pe gânduri Casa Albă.
Sondajele de opinie prevăd o victorie clară a Uniunii Creștin-Democrate (CDU), iar șansele sunt mari ca liderul acesteia, Friedrich Merz, să formeze noul guvern.
Merz nu este fără defecte, inclusiv obișnuința de a vorbi impulsiv, dar un lucru pe care nu-l poate acuza nimeni este lipsa de hotărâre. Rămâne întrebarea: va fi acesta momentul în care Germania va răspunde provocărilor?
La 69 de ani, Merz a așteptat mult pentru acest moment. Știe că ar putea avea doar o singură șansă să ajungă cancelar, iar dacă o va rata, va fi greu să recupereze. Pentru a-și dovedi valoarea, Merz are de înfruntat trei sarcini uriașe: reformarea sistemului de azil al Germaniei — o provocare cu atât mai presantă după recentul val de atacuri teroriste; revitalizarea unei economii aflate pe cale de scădere și transformarea forțelor armate ale țării. Iar pentru a îndeplini ultimele două obiective, Merz va trebui să relaxeze restricțiile constituționale privind împrumuturile, un lucru pe care a sugerat că ar fi dispus să-l facă.
Aceasta nu este doar o chestiune de bani; este vorba despre leadership.
Scholz a avut momentul său în februarie 2022, când discursul său „Zeitenwende” (punctul de cotitură), rostit la câteva zile după invadarea Ucrainei de către Rusia, sugera că Germania era în sfârșit pregătită să investească în puterea dură pentru a apăra democrația. Popularitatea sa a crescut vertiginos. Însă, în loc să urmeze acest traseu ferm, Scholz a dat înapoi, cedând presiunii pacifiștilor din propriul său partid. Deși Germania a devenit cel mai mare donator militar al Ucrainei, sprijinul a venit adesea prea târziu și nu a inclus cele mai avansate sisteme de armament cerute de Kiev.
În afară de Polonia și statele baltice — toate țări aflate la granița cu Rusia — Europa, în ansamblu, a eșuat, abia recent atingând ținta de 2% din PIB pentru cheltuieli de apărare, cerută de fostul președinte american Barack Obama încă din 2014. Acum, Merz și ceilalți lideri europeni trebuie să facă față provocării de 3% impusă de Trump.
Prioritățile Germaniei trebuie să se schimbe
Prioritățile Germaniei trebuie să se schimbe acum, nu doar pentru a apăra Ucraina de Rusia, ci și pentru a proteja Europa de amenințările duble reprezentate de Trump și Putin. Disprețul arătat de figuri precum vicepreședintele american JD Vance față de democrația vestică — sau cel puțin față de interpretarea europeană a acesteia — are o rezonanță specială pentru Germania.
Prin întâlnirea ostentativă cu lidera AfD, Alice Weidel, și prin refuzul de a-l întâlni pe Scholz, Vance a dat, practic, sprijin partidelor de extremă dreapta, cu o săptămână înainte de alegeri. În timp ce întâlnirile lui Musk cu Weidel pot fi considerate doar ciudățenii ale unui miliardar excentric, situația aceasta este diferită — și mult mai gravă.
Aceste evenimente îi fac pe mulți germani să se întrebe dacă SUA mai sunt în continuare un protector sau o amenințare.
Politicienii germani nu au ezitat să își exprime îngrijorarea. Robert Habeck, candidatul verzilor la funcția de cancelar și actualul ministru al Economiei, a spus că guvernul american „a luat partea autocratilor” și a adăugat că și „comunitatea de valori occidentale s-a încheiată aici”.
Și acum, Merz trebuie să acționeze.
De săptămâna viitoare, el va începe probabil negocierile pentru formarea unui nou guvern, cu SPD sau Verzii — sau poate cu ambele partide. Merz a spus că nu va tolera niciun fel de întârzieri sau negocieri inutile. Germania se confruntă cu prea multe crize pe prea multe fronturi pentru a pierde timpul.
După descompunerea coaliției „semafor” formată din trei partide, presiunea de a încheia rapid și productiv aceste negocieri va fi mare. Partidele principale vor trebui să dovedească alegătorilor — și criticilor lor americani — că pot forma un guvern rezilient, capabil să arate că Europa contează.
Totuși, acest lucru necesită o Germanie curajoasă, condusă de un cancelar curajos. Are Merz ce-i trebuie? se întreabă Politico.
Târgurile de turism din această perioadă vin cu oferte de vacanță 2025 la prețuri record, atât pentru destinații interne, cât și internaționale, disponibile atât fizic, cât și online. Agențiile de turism propun reduceri semnificative, unele ajungând chiar și până la 75%, transformând această perioadă într-un moment ideal pentru rezervarea călătoriilor la tarife avantajoase.
Târgul de Turism al României 2025 de la Romexpo Colaj Facebook
Târgul de Turism al României de la Romexpo, desfășurat între 20 și 23 februarie 2025, îți oferă o oportunitate de neratat: reduceri spectaculoase de până la 75% pentru vacanțe de vis în destinații exotice precum Maldive, Bali sau Laponia, sejururi de șapte zile în Grecia de la doar 55 de euro/persoană și oferte exclusive pentru seniori, cu economii de până la 50 de euro, plus beneficii unice, precum vouchere pentru vacanțele viitoare, asigurări medicale gratuite și opțiuni flexibile de plată. Acest eveniment centralizat aduce cele mai bune oferte pentru vacanțele de vară, circuitele culturale și pachetele pentru seniori, toate disponibile într-o perioadă limitată, doar la Romexpo!
În paralel, între 18 și 24 februarie 2025, pasionații de călătorii au ocazia de a profita și de Târgurile Online de Turism, desfășurate pe platformele agențiilor participante și în punctele lor fizice. Acestea oferă reduceri semnificative de până la 52% pentru litoralul românesc și până la 50% pentru destinații internaționale, inclusiv pentru vacanțele de Paște, sejururi estivale și excursii tematice. De exemplu, pe litoralul românesc, tarifele încep de la doar 43 de lei pe noapte pentru hotelurile de 2 și 3 stele, iar pentru destinații exotice și de lux, precum Mallorca sau Egipt, reducerile ajung și ele la 50%. Aceste târguri online sunt o oportunitate ideală pentru cei care își planifică vacanțele din timp și doresc să se bucure de cele mai bune prețuri pentru vacanțele din vara 2025.
Deși cele două târguri au scopuri similare, ele sunt organizate independent: Târgul de Turism al României este un eveniment fizic major, unde vizitatorii pot interacționa direct cu reprezentanții agențiilor, în timp ce Târgurile Online de Turism oferă flexibilitatea de a explora și rezerva oferte exclusive direct de acasă.
TÂRGURILE ONLINE DE TURISM
Românii care își planifică vacanța din timp pot profita în această perioadă de reduceri impresionante la pachetele turistice pentru vara lui 2025. Târgurile Online de Turism vin cu oferte irezistibile, atât pentru litoralul românesc, cât și pentru destinații exotice sau circuite culturale, transformând această perioadă într-un moment ideal pentru rezervări la prețuri imbatabile.
Cazare de la 43 de lei/noapte pe litoralul românesc
Pentru cei care visează la o vară relaxantă pe litoralul românesc, Târgul de Turism Online organizat de Litoralulromanesc.ro, între 19 și 23 februarie, aduce reduceri de până la 52% la peste 260 de unități de cazare din toate stațiunile de la malul mării.
Prețurile pornesc de la doar 43 de lei pe noapte de persoană pentru hotelurile de 2 și 3 stele, iar cele mai accesibile camere duble pot fi rezervate cu 85 de lei pe noapte în stațiuni precum Eforie Nord și Saturn. Cei care preferă confortul din Mamaia găsesc tarife începând de la 106 lei pe noapte, în timp ce opțiunile de all-inclusive variază între 388 și 626 de lei pe noapte, în funcție de clasificarea hotelului, de trei sau patru stele, în Mamaia Nord.
Pachetele pot fi achitate cu cardul de vacanță
O noutate a acestui sezon este posibilitatea de a plăti în rate la unele unități de cazare, doar că majoritatea ofertelor trebuie achitate integral până pe 24 februarie. În plus, pachetele pot fi achitate și cu card de vacanță, făcând rezervarea mult mai accesibilă pentru turiști. Sezonul estival 2025 se anunță deja unul de succes, având o creștere de 26% a rezervărilor față de anul trecut, semn că românii nu vor să rateze ofertele speciale.
Vacanțe Pascale în afara țării de la 199 de euro/persoană
Însă litoralul românesc nu este singura destinație care beneficiază de prețuri promoționale în această perioadă. Târgul Online de Turism organizat de Hello Holidays, între 18 și 24 februarie, aduce reduceri de până la 50% pentru o gamă variată de vacanțe, de la sejururi estivale în destinații însorite, la circuite exotice și escapade de Paște.
Printre cele mai atractive pachete se numără vacanțele pascale în Grecia, cu oferte pentru Paralia Katerini (249 de euro/persoană) și Thassos (199 de euro/persoană), dar și circuitele premium în locații spectaculoase precum Mallorca (Dias de Aventura – de la 1.049 €/persoană), Tenerife (Escapadă Tropicală – de la 1.199 euro/persoană), Tunisia (Mirajul Africii de Nord – 1.299 de euro/persoană), Sardinia și Corsica (Farmecul Mediteranean, de la 1.299 euro/persoană), Egipt (Marele Tur – 1.699 euro/persoană), Nepal & India (Splendori Mistice – de la 2.099 euro/persoană) și Coreea de Sud (Festivalul Florilor de Cireș de la 2.599 euro/persoană).
Oferte la jumătate de preț pentru litoralul bulgăresc, grecesc și turcesc
Cei care își doresc un concediu lipsit de griji pot opta pentru pachetele Senior Holidays, ce includ destinații relaxante ca Amalfi (de la 559 euro/persoană), Barcelona & Costa Brava (de la 599 euro/persoană, opt zile), Puglia (609 euro/persoană); Costa del Sol (629 euro/persoană); Elba sau Sicilia (639 euro/persoană).
În plus, circuitele clasice cu autocarul le oferă turiștilor ocazia de a explora orașe fascinante precum Istanbul (cinci zile – de la 129 €/persoană), Budapesta (patru zile – de la 199 €/persoană), Veneția și Italia de Nord, Bosnia sau Albania – de la 299 €/persoană.
Pentru cei care visează la un sejur pe litoralul bulgăresc, grecesc sau turcesc, ofertele speciale includ reduceri de până la 50% la hotelurile ultra all-inclusive, transport convenabil și plecări din mai multe orașe ale țării.
Indiferent de destinație, Târgurile Online de Turism reprezintă ocazia perfectă pentru a profita de cele mai bune prețuri ale anului și pentru a transforma visele de vacanță în realitate.
TÂRGUL DE TURISM AL ROMÂNIEI, DE LA ROMEXPO
În cadrul Romexpo, în aceste zile, jucătorii din industria turismului prezintă oferte care mai de care mai atrăgătoare, care includ reduceri chiar și de până la 75% pentru vacanțele în afara țării, destinații exotice și pachete de vis la prețuri imbatabile.
Vacanțe de vis cu până la 75% mai ieftine, chiar și în destinații exotice
Christian Tour, de exemplu, are pachete promoționale cu reduceri substanțiale, printre care un sejur de șapte zile în Grecia, pe Riviera Olimpului, de la 55 euro/persoană (cazare self-catering), și un sejur pe Insula Thassos, de la 69 euro/persoană, cu reduceri de până la 60%.
Pe lângă aceste oferte, vizitatorii pot beneficia și de reduceri de până la 65% pentru charterele cu avionul către destinații populare, precum Antalya, Hurghada, Zakynthos sau Mallorca. De asemenea, sunt disponibile reduceri de până la 150 de euro/persoană pentru vacanțele de schi din Franța, reduceri de până la 400 de euro/cameră pentru vacanțele exotice last-minute în Maldive, Bali, Dubai, Zanzibar și Sri Lanka, și pachete de cinci nopți în Laponia, de la 1399 euro/persoană, inclusiv întâlnirea cu Moș Crăciun.
Pachete pentru seniori de la 570 de euro
De asemenea, există reduceri pentru vacanțele seniorilor, circuitele culturale și sejururile pe litoralul românesc.
În stațiunile de la Marea Neagră, reducerile ajung până la 25% pe perioada târgului, iar pentru vacanțele din stațiunile balneoclimaterice, reducerile early-booking sunt de până la 15%. Circuitele culturale beneficiază de reduceri de 20%, iar compania a pregătit și un nou program de croazieră pe Nil.
Pentru seniori, la această ediție a Târgului de Turism, toate pachetele Senior Voyage din 2025 au o reducere de 50 de euro din prețul de bază, cu prețuri care încep de la 570 euro pentru destinații precum Cipru, Sardinia, Elveția, Munții Alpi, Coasta de Azur și Provence, Barcelona sau Costa Brava, începând din luna aprilie.
Prețuri sub 1000 de euro pentru sejururi în Emirate, Oman și Portugalia
O altă agenție prezentă la târg, Dertour, promite sute de oferte speciale, reduceri spectaculoase, premii surpriză la Roata Norocului, un colț LEGO pentru copii, un atelier de pictură cu henna și multe alte surprize pregătite pentru vizitatori.
Reduceri propuse ajung până la 61% pentru destinații populare, precum Turcia (de la 349 €/persoană), Grecia, Tunisia și Egipt (de la 399 €/persoană), Spania (de la 539 €/persoană), Emiratele Arabe Unite (de la 649 €/persoană), Italia și Oman (de la 699 €/persoană) sau Portugalia (de la 799 €/persoană).
În plus, toate ofertele includ beneficii exclusive: avans de doar 50 € pentru rezervare, voucher de 35 €/cameră pentru următoarea vacanță, asigurare medicală de călătorie gratuită, voucher de 90 € pentru un curs de scufundări și consiliere personalizată din partea specialiștilor.
Indiferent dacă visezi la o escapadă exotică, un city break în Europa sau o vacanță relaxantă pe litoral, acum este momentul să profiți de ofertele unice disponibile doar la Târgul de Turism de la Romexpo. Nu rata ocazia de a rezerva o vacanță perfectă la cel mai bun preț!
George Simion, liderul AUR, apare într-un clip pe rețelele sociale purtând legitimația deputatului italian Antonio Giordano, secretarul general al Partidului Frații Italiei, partid de extremă dreapta, la conferința conservatorilor americani, de la Washington. Iar acest detaliu a stârnit un val de reacții și critici pe internet.
George Simion a folosit legitimația italianului Antonio Giordano FOTO Facebook
Internauții se întreabă dacǎ nu cumva George Simion s-a folosit de ecusonul lui Antonio Giordano, secretarul general al partidului Giorgiei Meloni, Fratelli d’Italia, pentru a intra la Conferința de Acțiune Politică Conservatoare (CPAC) la Washington, în Statele Unite, un eveniment politic desfășurat în fiecare an, la care participă prin tradiție activiști și oficiali conservatori de pe glob. La eveniment a participat și Donald Trump, președintele Statelor Unite. Iar George Simion chiar s-a pozat la câțiva metri de podiumul unde liderul american ținea discursul.
Faptul că George Simion purta la un asemenea eveniment legitimația altei persoane a stârnit extrem de multe reacții în mediul online, numeroși internauți acuzându-l pe George Simion de impostură sau furt de identitate.
„George Simion a ajuns la conferinta CPAC americana cu identitatea si ecusonul lui Antonio Giordano, secretar general al ECR, grupul conservator din UE si membru al partidului Fratelli Italia. Frateli, frateli, dar chiar am ajuns sa ne substituim identitatea?”, a scris cunoscuta activistă Dana Hering pe Facebook.
„Liderul AUR, Simion acționează „undercover”, alias Antonio Giordano”, a scris un alt internaut.
„Dragi prieteni care locuiți în Italia, anunțați-l pe signor Antonio Giordani, parlamentar european din partea Fratelli d’Italia că, ecusonul lui de întrare la CPAC în USA a fost văzut pe pieptul lui George Simion”, a postat pe Facebook Ana Moisei.
„George Simion a folosit legitimația altcuiva la Conferința Conservatorilor Americani. Asta e furt sau fraudă?”, a scris cunoscutul realizator TV Cristi Tabără.
Într-un clip video postat pe Facebook de către Mugur Mihăescu, colegul de partid al liderului AUR, la gâtul lui George Simion se vede legitimația cu numele parlamentarului italian Antonio Giordano. Ecusonul nu are o fotografie, ci doar un nume și un cod.
George Simion, la câțiva metri de Trump cu legitimație falsă FOTO Facebook
Ulterior, într-o postare pe Tik-Tok, Simion a vorbit despre legitimație, fără să explice însă motivul pentru care o purta în cadrul evenimentului și, de asemenea, fără a spune de ce nu a avut propriul ecuson de acces.
„Băi, cum sunt ăștia de la televiziunile sistemului și papagalii lor: Simion s-a pretins a fi Antonio Giordano, aveam legitimația secretarului nostru general, care lucrează pentru ICR. Am luat legitimația colegului…”, a spus George Simion pe TikTok.
Antonio Giordano, secretarul general al Partidului Frații Italiei, de extremă dreapta, și colegul lui Simion în conducerea Partidului Conservatorilor și Reformiștilor Europeni, un grup de extremă dreapta din Parlamentul European, este deputat în Parlamentul Italiei din 2022, fiind ales în Sicilia.
Antonion Giordano nu a avut până acum vreo reacție legat de faptul că George Simion i-a purtat legitimația la un eveniment la care fiecare invitat trebuie să aibă ecuson de acces cu propriul nume, practică standard la orice fel de conferință națională sau internațională unde accesul se face în baza unei legitimații.
Gazetarul Cristian Tudor Popescu a explicat cum Călin Georgescu își prostește în față susținătorii după cea mai recentă afirmație a acestuia potrivit căreia „Chiaburii de la Bruxelles vor pleca”.
„Am spus că nu mai abordez rațional zicerile lui cg, deoarece adepții lui sunt mândri să fie iraționali, ignoranți și violenți. Și deștepți pentru că dau cu degetul pe telefon. Totuși, ceva mă împinge să mai încerc o dată: modul aproape experimental în care idolul lor calcă la blană pedala prostirii în față – «Ia să vedem, o s-o înghită și pe-asta?». De fapt, nu el, ci aceia care-i scriu discursurile ținute din raiul bine luminat al sufrageriei sale”, a scris CTP, duminică, pe Facebook.
Deschiaburirea – „Așa s-a numit arestarea, omorârea, deportarea țăranilor care se opuneau colectivizării”
În postarea sa cu titlul „Deschiaburirea Europei”, Cristian Tudor Popescu a analizat cea mai recentă zicere sonoră a lui Călin Georgescu.
„«Chiaburii de la Bruxelles vor pleca». Chiar așa a cuvântat aseară Mesia cu Macete: chiaburii. Un cuvânt care practic nu mai există în româna uzuală. La fel de rar era folosit acest turcism și înainte de 1945; comuniștii au fost cei care l-au vehiculat intens ca echivalent al rusescului «kulak», cum numeau bolșevicii țăranii care trebuiau jefuiți de bunuri în procesul colectivizării. «Deschiaburirea», așa s-a numit arestarea, omorârea, deportarea țăranilor mai mult sau mai puțin înstăriți care se opuneau colectivizării după modelul sovietic până în 1962”, spune gazetarul.
Cristian Tudor Popescu consideră că Georgescu „se raliază ideologiei bolșevice” când numește conducerea Uniunii Europene „chiaburi”, care trebuie alungați.
„Nu-i de mirare, de vreme de același cg califică condamnarea în Parlament a comunismului din 2006 drept «o rușine». Carevasăzică, cg vrea o revoluție bolșevică în România și în Europa. Bun așa, dar cum se pupă asta pe gură cu glorificarea de către același cg a Mișcării Legionare, a lui Zelea Codreanu și Ion Antonescu, adică extrema dreaptă, adversari feroce ai comunismului? «Suntem cegiști, suntem fascisto-comuniști!» – așa ar trebui să strige românoșii împachetați în tricolor ai lui cg, admiratori ai celor mai mari nenorociri care au lovit România în secolul XX”.
„Noi muncim, nu gândim!”
Celebrul gazetar se întreabă retoric: „Cum să împaci dreapta neagră cu stânga roșie?”:
„Mă gândesc, întrucât nu mă pot dezbăra de viciul ăsta dezgustător. Având în vedere că ambele urăsc de moarte intelectul rațional, vor să-l scoată din capul oamenilor, eventual cu toporul, propun fanilor MîRGA o formulă unificatoare, datând din 1990, mândră, scurtă și sănătoasă: «Noi muncim, nu gândim!». Iar cg va însemna «crima gândului»”.
De secole, arhiva secretă a Vaticanului a fost subiect de fascinație pentru diferiți savanți, care s-au întrebat exact ce dezvăluiri se ascund în aceste documente.
Arhiva Vaticanului – subiect de discuție despre extratereștri Foto: Shutterstock
În 2020, papa Francisc a deschis dosarele legate de papalitatea controversatului papă Pius al XII-lea, permițând cercetătorilor să descopere de ce nu a reacționat în urma Holocaustului nazist.
Dar o afirmație despre care s-ar putea să nu știm niciodată adevărul este aceea făcută de David Grusch, fostul oficial al Pentagonului, în 2023, potrivit căreia Pius a informat SUA despre o navă spațială extraterestră care se prăbușise în Italia în anii 1930. El a mai susținut, într-un interviu acordat News Nation, că Vaticanul știa „cu siguranță” despre existența extraterestră pe Pământ, relatează Daily Mail.
„Au existat zvonuri persistente că Biserica Catolică știe câteva secrete mari despre OZN-uri și că aceste adevăruri interzise ar putea fi ascunse undeva în arhivele Vaticanului, accesibile doar de către Papă și de câțiva membri cheie ai personalului”, a declarat Nick Pope pentru Daily Mail. Acesta a lucrat pentru Ministerul Apărării din Marea Britanie până în 2006, fiind cunoscut pentru activitatea sa desfășurată între 1991 – 1994, perioadă în care s-a ocupat cu investigarea rapoartelor privind OZN-urile.
De asemenea, Diana Walsh Pasulka, autoarea bestseller-ului „American Cosmic: UFOs, Religion, Technology”, din 2019, a spus anterior că arhivele sunt „pline” cu înregistrări ale paranormalului. Astfel, posibilitatea ca acestea să conțină și dezvăluiri despre OZN-uri i-a entuziasmat pe mulți.
Acest lucru a fost amplificat și în 2014, când Papa Francisc a spus că va boteza extratereștrii dacă ar veni la Vatican, precizând: „Cine suntem noi să închidem ușile?”.
Informațiile vehiculate de David Grusch
Înainte de a demisiona în aprilie 2023, David Grusch a lucrat pentru Agenția Națională de Informații Geospațiale (NGA) și Oficiul Național de Recunoaștere (NRO). Rolul său a fost să acționeze ca reprezentant al NRO atunci când a avut de-a face cu Grupul operativ pentru fenomene aeriene neidentificate. Grupul operativ a fost înființat special pentru a investiga OZN-urile.
El a susținut că prima recuperare a unui OZN în Europa a fost în Magenta, Italia, în 1933 și a fost ținut de guvernul dictatorului Benito Mussolini până în 1944-1945, când Papa Pius a informat America despre asta. El a spus că OZN-ul a fost parțial intact și ținut într-o bază aeriană securizată până când SUA l-au recuperat în urma prăbușirii regimului fascist italian.
„Au recuperat un vehicul parțial intact, iar guvernul italian l-a mutat într-o bază aeriană securizată din Italia până în jurul anilor 1944-1945. Papa a transmis asta și le-a spus americanilor ce au italienii, iar noi am ajuns să-l scoatem”, a spus acesta, potrivit sursei citate.
Grusch a fost apoi rugat să clarifice dacă Biserica Catolică era conștientă de existența „non-umană” pe Pământ. „Cu siguranță”, a răspuns el. Nu a fost, însă, în măsură să ofere probe, susținând că documentele și datele au fost clasificate.
Lăsând OZN-urile deoparte, se știe, însă, că arhivele Vaticanului conțin rapoarte despre evenimente paranormale. „Registrul istoric este plin de astfel de evenimente. Oamenii de la Vatican nici măcar nu știu unde să caute; este în subsolurile lor”, a spus profesorul Walsh Pasulka pentru CNS, în 2024.
Garry Nolan, profesor de medicină la Universitatea Stanford, a adăugat: „Vaticanul este probabil cel mai vechi sistem de bibliotecă de cunoștințe paranormale sau supranaturale încă existent”.
În 2008, directorul Observatorului Vatican, părintele iezuit Jose Funes, a insistat că nu există niciun conflict între credință și posibilitatea a ceea ce el a numit „frați extratereștri”. „Așa cum există o multitudine de creaturi pe pământ, pot exista și alte ființe, chiar inteligente, create de Dumnezeu. Acest lucru nu este în contrast cu credința noastră pentru că nu putem pune limite libertății creatoare a lui Dumnezeu”, a declarat el pentru ziarul de la Vatican L’Osservatore Romano.
Arhiva „secretă” a devenit arhiva „apostolică” a Vaticanului
Această insistență nu i-a împiedicat pe critici să susțină că Vaticanul păstrează secrete despre OZN-uri din lume. În 2009, Vaticanul a ținut chiar și o conferință despre viața extraterestră. Peste 30 de astronomi, biologi, geologi și lideri religioși au participat pentru a discuta despre acest subiect.
În 2019, Papa Francisc a schimbat numele depozitului de comori al Bisericii în Arhiva Apostolică a Vaticanului. El a spus că dorește să elimine conotațiile „negative” ale cuvântului „secret” din numele său. Istoria oficială a arhivelor datează din 1612, anul înființării instituției de către Papa Paul al V-lea.
Însă rafturile sunt încărcate cu pergamente și hârtii care datează din secolul al VIII-lea.
Printre cele mai importante documente cunoscute sunt un act din 1585 de la nunțiul (ambasadorul papal) din Lisabona, care avertizează despre o amenințare pentru transport maritim din partea Sir Francis Drake, o scrisoare a Mariei, Regina Scoției, cu câteva săptămâni înainte de execuția ei, și un pergament din Anglia – complet cu 81 de sigilii oficiale – în care se întreabă de ce Papa a întârziat atât de mult să anuleze căsătoria lui Henric al VIII-lea cu Ecaterina de Aragon.
Decizia papei Francisc de a deschide dosarele despre Pius al XII-lea s-a dovedit o decizie populară printre savanți. De zeci de ani, au existat semne de întrebare cu privire la motivul pentru care papa din timpul războiului nu a condamnat ororile comise de naziști.
Pius al XII-lea, care a condus Biserica Catolică din 1939 până la moartea sa în 1958, nu a vorbit niciodată despre masacrarea a șase milioane de evrei în lagărele de concentrare naziste din Europa.
Arhiepiscopul Sergio Pagano, vechiul „prefect” al arhivelor, a declarat anul trecut pentru publicația americană PBS: „În timpul războiului, știm că papa a făcut o alegere: nu a putut și nu a vrut să vorbească. Era convins că s-ar fi întâmplat un masacru și mai rău”.
„După război, m-aș fi așteptat la un cuvânt în plus, pentru toți acești oameni care au mers în camerele de gazare”, a spus Pagano.
Arhivele Vaticanului au fost închise în întregime până în 1881, când papa Leon al XIII-lea a dat acces pentru prima dată savanților.
Investitorii încearcă să înțeleagă mișcările financiare din ultima perioadă ale lui Warren Buffett, unul dintre miliardarii lumii, considerat cea mai luminată minte în materie de investiții, care strângă numerar și vinde acțiuni. Explicațiile din scrisoarea sa anuală i-au derutat și mai rău.
Warren Buffett. FOTO Profimedia
Misterul asupra poziției surprinzător de defensive a lui Warren Buffett, cunoscut pentru achizițiile sale inteligente de acțiuni de-a lungul timpului, s-a adâncit în weekend, potrivit CNBC.
CEO-ul și președintele Berkshire Hathaway, în vârstă de 94 de ani, a vândut mai multe acțiuni în ultimul trimestru și și-a mărit și mai mult numerarul acumulat, ajungând la 334 de miliarde de dolari, dar nu a reușit să explice în scrisoarea sa anuală extrem de așteptată care a fost motivul.
„Această preferință nu se va schimba”
Buffett a precizat însă că această poziție nu reprezintă în niciun fel o îndepărtare de dragostea sa pentru acțiuni.
„În ciuda a ceea ce unii comentatori consideră în prezent a fi o poziție de numerar extraordinară la Berkshire, marea majoritate a banilor dumneavoastră rămân în acțiuni. Această preferință nu se va schimba”, a scris Buffett în scrisoarea anuală 2024, publicată sâmbătă. .
Uriașa deținere de numerar a Berkshire a ridicat semne de întrebare în rândul acționarilor și observatorilor, mai ales că se așteaptă ca ratele dobânzilor să scadă de la maximele lor multianuale.
În ultimii ani, Warren Buffett și-a exprimat frustrarea cu privire la o piață scumpă și puține oportunități de cumpărare. Unii investitori și analiști au devenit nerăbdători cu privire la lipsa de acțiune și au căutat o explicație.
„Vom plasa întotdeauna o majoritate substanțială a banilor lor în acțiuni”
În ciuda vânzărilor repetate de acțiuni, miliardarul a declarat că Berkshire va continua să prefere acțiunile în detrimentul numerarului.
„Acționarii Berkshire pot fi siguri că vom plasa întotdeauna o majoritate substanțială a banilor lor în acțiuni – în principal acțiuni americane, deși multe dintre acestea vor avea operațiuni internaționale semnificative (…) Berkshire nu va prefera niciodată deținerea de active care echivalează cu numerar în detrimentul deținerii de afaceri bune, fie că sunt controlate sau doar parțial deținute”, a spusBuffett,
Acționarii vor mai avea de așteptat, deoarece conglomeratul din Omaha a vândut acțiuni pentru al nouălea trimestru consecutiv în ultima perioadă a anului trecut, conform raportului anual al companiei, care a fost publicat tot sâmbătă.
În 2024, Berkshire a vândut acțiuni în valoare de peste 134 de miliarde de dolari, în principal pe fondul micșorării celor mai mari două dețineri de acțiuni pe care le are – Apple și Bank of America.
Deocamdată, se pare că nici Buffett nu își găsește atractive propriile acțiuni.
Berkshire a continuat oprirea răscumpărării, neachiziționând acțiuni în trimestrul al patrulea sau în primul trimestru până la 10 februarie, în ciuda unei creșteri masive a veniturilor operaționale raportate sâmbătă de conglomerat.
Warren Buffett stă cu mâinile în sân pe o piață ascendentă furibundă care a făcut ca S&P 500 să câștige mai mult de 20% timp de doi ani la rând și să treacă din nou pe verde până acum în acest an, potrivit CNBC
Totuși, unele fisuri au început să apară în ultima săptămână, cu unele îngrijorări în creștere cu privire la încetinirea economiei, volatilitatea din cauza schimbărilor rapide de politică ale noului președinte Donald Trump și evaluările generale ale acțiunilor.
Acțiunile Berkshire au crescut cu 25% și, respectiv, 16% în ultimii doi ani, iar anul acesta, până acum, au crescut cu 5%.
Warren Buffett: „Foarte rar ne trezim cu oportunități până la genunchi”
Buffett a oferit poate un mic indiciu cu privire la faptul că evaluările acțiunilor reprezintă o preocupare în scrisoare.
„Suntem imparțiali în alegerea noastră de vehicule de capital, investind în oricare dintre variante în funcție de locul în care putem utiliza cel mai bine economiile dumneavoastră (și ale familiei mele). Adesea, nimic nu pare convingător; foarte rar ne trezim cu oportunități până la genunchi”, a scris Buffet .
În scrisoarea din acest an, Buffett l-a susținut pe succesorul desemnat, Greg Abel, în ceea ce privește capacitatea sa de a selecta oportunități de investiții în acțiuni, comparându-l chiar cu regretatul Charlie Munger.
La reuniunea anuală din 2024, Buffett i-a surprins pe mulți anunțând că Abel, vicepreședinte al operațiunilor non-asigurări, va avea ultimul cuvânt în ceea ce privește toate deciziile de investiții ale Berkshire, inclusiv supravegherea portofoliului public de acțiuni.
Mișcările conservatoare ale lui Buffett din ultimul ar reprezenta o pregătire a companiei pentru Abel prin reducerea pozițiilor excesive și acumularea de lichidități pe care să le poată utiliza într-o zi, au speculat unii investitori și analiști.
Buffett a semnalat că va mobiliza capital într-un singur domeniu: cele cinci case de comerț japoneze pe care a început să le cumpere în urmă cu aproape șase ani.
„În timp, veți vedea probabil că deținerea Berkshire a tuturor celor cinci va crește oarecum”, a scris el, potrivit sursei citate.
Ucrainenii consideră un „șantaj” solicitarea administrației Trump de a rambursa ajutorul militar oferit de SUA printr-un acord privind resursele minerale ale țării, în valoare de 500 de miliarde de dolari, relatează The Guardian în cadrul unui reportaj.
„Litiul este bun peste tot. Cea mai mare concentrație este la o adâncime de 200-500 de metri”, spune Mikola Hreciuha în timp ce arată spre câmpul unde ar putea fi o mină. „Ar trebui să putem extrage 4.300 de tone pe zi. Potențialul este grozav.”
În prezent, însă nu există nicio activitate de acest fel. Zăcământul se află sub un câmp mare în pantă, folosit pe vremuri pentru cultivarea sfeclei roșii și a grâului. Intrarea potențială a minei se află într-un fost sat sovietic abandonat, Liodiane, astăzi o pădure de salcâmi și arțari. Singurul locuitor este un agent de pază, care locuiește pe terenul de 150 de hectare într-un vechi camion Gaz-53. Mistreți și chiar lupi trec uneori prin zonă.
Zăcământul de litiu este situat în regiunea centrală Kirovohrad, la aproximativ 350 km sud de capitala Kiev.
În 2017, o companie ucraineană, UkrLithiumMining, a cumpărat o licență guvernamentală pentru a exploata situl pe o perioadă de 20 de ani. A costat cinci milioane de dolari. Studiile geologice confirmă că minereul, cunoscut sub numele de petalit, poate fi folosit pentru a produce baterii pentru vehicule electrice și telefoane mobile.
Potrivit președintelui SUA, Donald Trump, aceste rezerve subterane ar trebui să revină în mare parte Americii. Săptămâna trecută, noul secretar al Trezoreriei SUA, Scott Bessent, a vizitat Kievul și i-a prezentat președintelui Ucrainei, Volodimir Zelenski o propunere pentru revendicarea a jumătate din bogăția minerală a Ucrainei, precum și acces la petrol, gaze și infrastructură precum porturi. Factura de 500 de miliarde de dolari ar fi o „rambursare” pentru asistența militară furnizată anterior de SUA, a explicat Casa Albă.
Zelenski a refuzat să semneze, motivând că Washingtonul trebuie să ofere garanții de securitate înainte de orice vreun acord cu privire la vastele resurse naturale ale țării, aproximativ 5% din rezervele minerale globale. El a subliniat, de asemenea, că SUA au oferit ajutor militar de 69,2 miliarde de dolari – mai puțin decât suma pe care o cere acum Trump înapoi – adăugând că și alți parteneri precum UE, Canada și Marea Britanie ar putea fi interesați să investească.
Miercuri, înainte ca Trump să-l numească „un dictator”, Zelenski a spus că nu poate „să vândă Ucraina”, dar este dispus să lucreze la „un document serios” prin care SUA să ofere garanții că Rusia nu va ataca din nou Ucraina.
Negociatorii americani și ucraineni încercau vineri să treacă peste această deteriorare a relațiilor și să finalizeze termenii unui acord, a relatat Bloomberg.
Comentatorii au catalogat ultimatumul agresiv al lui Trump drept „imperialism mafiot”, un „acord colonial” care amintește de ce-au făcut europenii în secolul al XVIII-lea, când au împărțit Africa.
„Parcă am pierdut războiul în fața Americii. Arată a reparație”, a apreciat Volodimir Landa, economist senior la Centrul pentru Strategie Economică din Kiev.
Unde se află zăcămintele Ucrainei
Rezervele totale ale Ucrainei se ridică la 14,8 miliarde de dolari și includ litiu, titan și uraniu, precum și cărbune, oțel, minereu de fier și gaz de șist submarin. Multe dintre aceste zăcăminte nu au fost exploatate, a spus Landa, fie pentru că nu erau fezabile, fie din cauza instabilității politice.
Altele se află în zonele ocupate de Rusia. Zăcămintele de litiu din Ucraina – în valoare de aproximativ 500.000 de tone – sunt printre cele mai mari din Europa. O parte din ele se află la Kruta Balka, lângă portul sudic Berdiansk, pe care Kremlinul l-a ocupat la începutul invaziei din 2022. Altele se află în districtul Șevcenkivski, pe linia frontului din regiunea de est Donețk. Trupele ruse au preluat recent controlul asupra zonei.
Zăcământul din Liodiane este unul dintre cele două care se află sub control ucrainean.
Economistul Landa explică că sectorul mineralelor din Ucraina are „riscuri mari și recompense mari”. Există o lungă istorie a investițiilor străine, a spus el, inginerii francezi, belgieni și britanici dezvoltând industria cărbunelui din țară în secolul al XIX-lea. Orașul Donețk – ocupat de Rusia în 2014 – a fost inițial numit Hughesovka, după omul de afaceri galez John Hughes, care a fondat o fabrică de oțel și mai multe mine de cărbune în regiune.
Ucrainenii care locuiesc în apropiere de Liodiane spun că susțin construcția unei noi mine de litiu, dar nu vor să-i dea profiturile lui Trump. „Această idee este prea de tot”, a spus Tetiana Slivenko, un administrator local. „Vrea să ia resurse dintr-o țară pe timp de război. Cum vom trăi? Avem copii. Este ca și cum SUA ar încerca să ne priveze de potențialul nostru economic. Ne-ar ruina, la fel cum a făcut America cu indienii roșii [nativii americani]”.
În satele învecinate Kopanki și Haiivka locuiesc aproximativ 300 de oameni, majoritatea în vârstă. Un pescar din ape înghețate ale pitorescului lac din Kopanki, Stanislav Riabcenko, în vârstă de 72 de ani, a spus că speră că mina va aduce tinerii înapoi în comunitate și va crea locuri de muncă. „Ceea ce sugerează Trump este șantaj. Știe că nu îi putem alunga pe ruși singuri. Avem nevoie de producție comună, nu de o preluare”, a spus el.
Companiile ucrainene sunt dornice de investiții străine
Denis Alioșin, directorul de strategie al UkrLithiumMining, a declarat că compania sa caută investiții străine. Ar costa 350 de milioane de dolari construirea unei mine noi și moderne, în conformitate cu standardele UE de mediu, a spus el. El a recunoscut că construcția ar putea începe doar odată ce războiul Rusiei împotriva Ucrainei se încheie. În mod ideal, a spus el, Ucraina ar procesa minereul din țară într-un concentrat. Acesta ar fi apoi rafinat în carbonat de litiu de calitate pentru baterii.
Trump a spus că vrea o parte din „pământurile rare”, o clasă de 17 minerale. De fapt, Ucraina are puține dintre acestea. Președintele SUA pare să le fi confundat cu metalele rare și materiale esențiale precum litiul și grafitul. Alioșin a spus că o altă concepție greșită este că s-ar putea obține profituri rapide. „Oamenii cred că bagi o lopată în pământ și scoți bani. Lucrăm la acest proiect de cinci sau șase ani. Cu investiții putem începe producția în 2028”, a spus el.
În anii 1960 și 70, în satul Liodiane au locuit muncitorii agricoli care lucrau într-un colhoz, o fermă colectivă sovietică. Avea două străzi, un grup de case din lut și paie și un centru comunitar cunoscut sub numele de „Clubul”. Ultimul locuitor a murit în 1983. Pe atunci litiul era folosit în industria ceramică și a sticlei. Geologii sovietici au descoperit zăcământul în urmă cu o jumătate de secol, dar au decis că nu merită exploatat.
Hreciuha, reprezentantul local al companiei miniere, spune că există o forță de muncă disponibilă, după ce anul trecut o mină de uraniu aflată la 20 km, în orașul Smolino ,a fost dezafectată. Firma sa este dornică să coopereze cu parteneri externi, a subliniat el, dar numai pe baza dreptului internațional. El a spus că îl respectă pe cel mai bogat om din lume, Elon Musk, a cărui afacere cu mașini Tesla necesită litiu. „Suntem interesați de un client pe termen lung”, a spus el.
„Nu cred că soldații americani vor veni aici în curând”, a prezis el, scrutând câmpul alb. „Mai probabil este să apară extratereștri de pe altă planetă”.
În Europa au crescut îngrijorările cu privire la un potential val de atacuri sinucigașe, care sunt modelate pentru a semăna cu operațiunile jihadiste islamiste.
Rusia ar putea desfășura în curând atentatori sinucigași în Europa Foto: Arhivă
Informațiile sugerează că agenții ruși au rafinat astfel de tactici în Ucraina, marcând o schimbare îngrijorătoare în abordarea lor față de războiul sub acoperire, arată o analiză a Institutului Robert Lansing.
Din punct de vedere istoric, serviciile secrete ruse nu ar fi folosit atentatori sinucigași în Ucraina. Cu toate acestea, la 17 februarie 2025, în orașul Kamianets-Podilskyi din vestul Ucrainei – departe de linia frontului – un localnic dependent de droguri a recuperat explozibili dintr-un depozit ascuns și a angajat un curier pentru a livra pachetul la un centru de recrutare militară ucrainean. Dispozitivul a fost detonat la sosire, ucigând curierul și rănind alte opt persoane. Un atac similar a avut loc cu trei zile mai devreme în Nicolaiev, unde un kamikaze, care ar fi fost recrutat de agenți ruși, a detonat un dispozitiv exploziv improvizat.
Potrivit serviciilor de contrainformații din Ucraina, ambele incidente au fost orchestrate de Serviciul Federal de Securitate (FSB) al Rusiei. Această evaluare a surprins experții, deoarece astfel de operațiuni intră de obicei în sfera de competență a serviciilor de informații militare ruse (GRU). Implicarea FSB sugerează o schimbare tactică, o schimbare care se bazează din ce în ce mai mult pe așa-numiții „compatrioți” pentru a efectua atacuri.
Rusia ar putea desfășura în curând atentatori sinucigași în Europa, folosind migranții ruși pentru a alimenta instabilitatea și pentru a consolida atractivitatea mișcărilor politice de extremă dreapta, multe dintre acestea fiind susținute de Kremlin, mai menționează sursa citată.
Agențiile de informații occidentale au obținut informații despre o unitate rusă nou formată, însărcinată cu sabotajul, asasinatele și spionajul în Europa și America de Nord. Această organizație clandestină, cunoscută sub numele de Departamentul pentru sarcini speciale (SSD), ar funcționa în cadrul serviciilor de informații militare ruse și ar coordona acțiuni secrete împotriva Occidentului.
Dacă se confirmă, utilizarea atentatorilor sinucigași ar putea face parte dintr-o strategie inter-agenții mai amplă în cadrul aparatului de securitate al Rusiei. Cu toate acestea, implicarea FSB crește probabilitatea ca cetățenii ruși sau ucraineni, mulți dintre aceștia având rude în teritoriile ocupate de Rusia, să fie constrânși să comită atacuri. FSB a folosit anterior tactici de șantaj pentru a presa migranții ceceni din Europa să colaboreze.
Având în vedere aceste evoluții, analiștii în domeniul securității consideră că Rusia ar putea efectua în curând o serie de atacuri sinucigașe împotriva infrastructurii militare, energetice și guvernamentale din Europa, Germania, Franța, Regatul Unit, Austria și Polonia fiind considerate cele mai probabile ținte.
O a doua întâlnire între reprezentanţii SUA şi ai Rusiei este plănuită pentru următoarele două săptămâni, a anunțat adjunctul ministrului rus de externe Serghei Riabkov, citat de agenţia rusă RIA.
Moscova şi Washingtonul au purtat, marţi, la Riad, primele discuții despre încheierea războiului din Ucraina, unul dintre principalele scopuri fiind restabilirea relaţiilor dintre cele două mari puteri, potrivit Agerpres.
La finalul reuniunii, şefii diplomaţiilor rusă şi americană, Serghei Lavrov şi Marco Rubio, au anunţat iniţierea unui proces de normalizare a relaţiilor ruso-americane, prin stabilirea unui mecanism de consultări pentru a aborda elementele „iritante în relaţiile bilaterale”, totodată, au anunțat startul unui proces de negociere pentru soluţionarea războiului ruso-ucrainean, Washingtonul şi Moscova urmând să-şi desemneze în acest scop echipe de negociatori.
A doua întrevedere între delegațiile americană și rusă va avea loc într-o ţară terţă care urmează să fie stabilită, a adăugat Riabkov pentru RIA, fără a preciza cine va participa din partea SUA sau a Rusiei.
Riabkov a spus că există „un acord de principiu” de ambele părţi de a avea consultări pentru a lucra la „întregul bloc de aşa-numiţi factori iritanţi”.
„Astăzi ne aflăm în faţa a două chestiuni paralele şi, bineînţeles, într-o oarecare măsură, interconectate politic: una este legată de afacerile ucrainene, cealaltă este bilaterală”, a afirmat Riabkov.
„Un dialog asupra stabilităţii strategice şi a controlului armelor este posibil când o vedem schimbări vizibile în mai bine în politica americană”, a adăugat el.
Riabkov a mai spus că SUA şi Rusia ar putea discuta despre conflictul din Orientul Mijlociu.
Kremlinul a menţionat că întâlnirea iniţială s-a concentrat în principal pe relaţiile bilaterale Rusia – SUA, ceea ce a fost „un pas foarte important” către încheierea unui acord asupra războiului din Ucraina.
Kremlinul a anunţat, de asemenea, că o întâlnire faţă în faţă între preşedintele rus Vladimir Putin şi cel american, Donald Trump, este posibilă în această lună. Ambii preşedinţi s-au declarat dispuşi să se întâlnească.
SUA au propus la ONU o rezoluție care nu menționează integritatea teritorială a Ucrainei
Proiectul de rezoluție propus vineri solicită „încheierea rapidă” a conflictului din Ucraina fără a menționa respectarea integrității teritoriale a țării.
Votul este prevăzut pentru luni.
Proiectul de rezoluție de doar 65 de cuvinte, consultat de AFP, cere „încheierea rapidă a conflictului și lansează un apel la o pace durabilă între Ucraina și Rusia”.
Ambasadorul rus la ONU, Vasili Nebenzia, a comentat că rezoluția americană „este o idee bună”, remarcând însă că lipsesc referirile „la rădăcinile” conflictului.
Donald Trump a afirmat că prezenţa preşedintelui ucrainean Volodimir Zelenski la negocieri nu este „foarte importată”
„Am avut discuţii foarte bune cu (preşedintele rus Vladimir) Putin, dar nu la fel de bune cu Ucraina. Ei (ucrainenii) nu au nicio carte în mână, dar joacă dur. Nu vom lăsa acest lucru să continue”, a spus Trump la Casa Albă.
Într-un interviu acordat postului Fox Radio, preşedintele american i-a reproşat din nou omologului său ucrainean Volodimir Zelenski că, în cei trei ani care au trecut de la declanşarea războiului în urma invaziei ruse, nu a făcut „nimic” pentru a ajunge la o înţelegere cu Rusia. „Deci nu cred că este foarte important ca el să participe la reuniuni”, a conchis el.
Andrei Curăraru, expert în politici publice și securitate la Comunitatea Watchdog.md, afirmă că bașcana Găgăuziei, Evghenia Guțul, și-a depășit atribuțiile prin scrisoarea către Trump, atacând guvernarea și sugerând că Republica Moldova ar fi un stat „capturat”.
Evghenia Guțul și-a depășit atribuțiile, spune Andrei Curăraru. FOTO: Gagauziainfo.md
Conform expertului, acțiunile Evgheniei Guțul, o apropiata oligarhului fugar Ilan Șor, contravin legii, subliniind că bașcana nu are competențe în politica externă și riscă să fie sancționată penal pentru că și-a asumat atribuții pe care nu le are.
,,Evghenia Guțul cere intervenția unui lider străin împotriva guvernului legitim al Republicii Moldova, ceea ce depășește clar atribuțiile sale ca bașcan al Găgăuziei. Prin această scrisoare, ea nu doar că atacă guvernarea de la Chișinău, dar și sugerează că Moldova ar trebui privită ca un stat „capturat” care are nevoie de intervenție externă. Acest lucru nu este doar fals, ci și periculos, pentru că exact astfel de tactici au fost folosite de Rusia pentru a destabiliza alte foste republici sovietice.Ca bașcan, Guțul trebuie să respecte Legea nr. 344/1994, care stabilește clar că Găgăuzia face parte din Republica Moldova și nu are competențe în politica externă”, a scris expertul moldovean pe pagina sa de Facebook.
Ajutor Moscovei
Conform lui Andrei Curăraru, astfel Evghenia Guțul ajută Kremlinul care încearcă să prezinte Republica Moldova drept un stat „nedemocratic” pentru a submina sprijinul extern, menținând țara sub influența sa.
,,Ea nu vorbește în numele Găgăuziei, ci în interesul unui grup politic susținut din exterior, care încearcă să submineze instituțiile statului. Această mișcare ajută direct Rusia, care încearcă să prezinte Moldova ca un stat „nedemocratic” pentru a slăbi sprijinul extern și a menține țara într-o zonă gri, departe de Uniunea Europeană. Guțul prezintă Găgăuzia ca o regiune „oprimată”, creând un pretext pentru ca Rusia să intervină politic și economic. Aceasta este o tactică veche folosită pentru a provoca diviziuni și a împiedica statele din regiune să scape de influența Moscovei”, a adăugat expertul.
În opinia acestuia, Guvernul trebuie să reacționeze ,,ferm”, monitorizând sursele de finanțare ale Găgăuziei și informând partenerii occidentali despre aceste tentative de manipulare.
,,Trebuie reamintit public că bașcanul nu are dreptul să vorbească în numele Moldovei la nivel internațional. Autoritățile trebuie să monitorizeze atent sursele de finanțare ale administrației găgăuze, în baza Legii nr. 180/2018 privind combaterea spălării banilor, pentru a preveni influențele externe ilegale. De asemenea, este esențial ca partenerii occidentali să fie informați despre această încercare de manipulare, pentru a nu cădea în capcana propagandei rusești. Dacă astfel de acțiuni continuă, va trebui luată în calcul o revizuire a statutului Găgăuziei, astfel încât autonomia să nu fie folosită împotriva Republicii Moldova”, a concluzionat Andrei Curăraru, expert în politici publice și securitate la Comunitatea Watchdog.md.
Scrisoarea către liderul de la Casa Albă
Bașcana Găgăuziei, Evghenia Guțul, apropiată prorusului Șor, a publicat recent pe platforma X o scrisoare adresată lui Donald Trump, în care s-a plâns de partidul de la putere și i-a cerut să oprească sprijinul atât pentru el, cât și pentru președinta Maia Sandu, afirmând că au instaurat un „regim criminal”.
Solicitați de ,,Adevărul”, reprezentanții Administrației Prezidențiale de la Chișinău au refuzat să comenteze aceste acuzații, la fel și responsabilii Partidului Acțiune și Solidaritate (PAS), formațiunea de la putere.
Experții consultați de „Adevărul” avertizează că România va trebui să ia de urgență câteva măsuri pentru a stabili o comunicare normală cu SUA. Americanii sunt, așa cum au recunoscut și reprezentanții statelor europene, singurii care pot asigura securitatea Europei, însă relațiile româno-americane sunt tot mai tulburi, iar antiamericanismul începe să își facă simțită prezența.
Imagine ilustrativă. FOTO: Pixabay
România este membru NATO și are o relație privilegiată cu cel mai puternic stat membru al Alianței, SUA. Cele două state au un parteneriat strategic încă din 1997, iar relațiile dintre cele două au evoluat de atunci tot mai mult. Cu toate acestea, în ultimele săptămâni, odată cu venirea la putere a lui Donald Trump, relațiile româno-americane au devenit încordate, după ce Elon Musk, dar mai ales vicepreședintele JD Vance au criticat România pentru anularea alegerilor.
Reacția autorităților de la București a fost halucinantă. În loc să încerce să le explice partenerilor americani care au fost motivele reale care au dus la anularea alegerilor, românii au răspuns dur. Și nu prin vocea unor diplomați de carieră sau a unuia dintre cei în măsură să transmită mesaje în numele României, adică președintele interminar Ilie Bolojan sau premierul Marcel Ciolacu, ci prin vocea vicepreședintelui Autoritatății Naționale pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (ANCOM), Pavel Popescu, care i-a transmis un mesaj tăios lui Keith Kellogg, emisarul special al președintelui american Donald Trump pentru Ucraina.
Relațiile cu SUA se înrăutățesc cu fiecare zi
Experții consultați de „Adevărul” consideră că România trebuie să ia urgent măsuri și să stabilească un canal serios de comunicare cu Statele Unite ale Americii, țara care în prezent asigură practic securitatea Europei, implicit a României. Europenii s-au convins deja de acest lucru. Ultima declarație a ministrului britanic al Apărării, John Healy, care a spus că numai Statele Unite îl pot opri Putin să atace din nou Ucraina, contrazice tonul optimist al unor lideri europeni și analiști care mai cred că Europa poate să-și poarte singură de grijă, în acest moment, sărind peste etapele reînarmării și autoresponsabilizării, care ar dura ani de zile.
„În cele din urmă, numai Statele Unite îi pot oferi lui Putin un mijloc de descurajare care să-l împiedice să atace din nou, iar detaliile acestui lucru sunt în curs de rezolvare acum”, a spus Healey în timpul unui discurs despre reforma apărării la Institutul Guvernului din Londra.
Expertă în relații internaționale, specializată pe analiza informațiilor și sociololgie politică în SUA și în zona Orientului Mijlociu, Ioana Bercean a fost studenta lui William Burns, la Universitarea Harvard. Burns este nimeni altul decât fostul director al CIA în SUA, în timpul mandatului lui Joe Biden.
Profesor la SNSPA, Ioana Bercean spune că, după ce anterior s-au contrat în declarații cu Donald Trump, liderii europeni încearcă acum să reintre în grațiile președintelui american, pentru a se asigura că SUA nu vor abandona Europa. Este cazul președintelui Franței, Emmanuel Macron, dar și a premierului britanic, Keir Starmer, care par să fi revenit la sentimente mai bune față de Trump. Dovada? Cei doi lideri ai celor mai puternice națiuni europene vor merge la Washington, la începutul săptămânii viitoare, pentru a discuta cu Trump o serie de detalii importante, de la dosarul ucrainean și până la relațiile transatlantice.
Europenii au ajuns din nou la mâna lui Trump
„Probabil că s-au stabilit niște puncte-cheie, niște piloni de la care vor pleca următoarele negocieri, dar pe parcurs, sigur, se adaptează. Vedeți că premierul britanic și președintele Macron merg la Washington, iar acesta e un semnal că până la urmă cheia acestor negocieri este tot la ei, tot la americani. Adică da, ne-am întâlnit și noi de două ori la Paris, încercăm să facem niște lucruri, dar astea sunt mai degrabă o formă de răspuns sau o reacție aproape instantanee la declarațiile lui Donald Trump, la întâlnirea de la Riad. Și atunci Europas-a simțit obligată și tactic să răspundă într-un fel. Și au fost acele întâlniri în urma cărora nu s-a stabilit mare lucru pentru că cea mai importantă concluzie a acelor întâlniri este că premierul britanic și președintele Franței merg la Washington să discute cu Donald Trump. Adică în cheia asta trebuie să înțelegem că nu se va întâmpla nimic fără americani. Și să ne liniștim un pic, că americanii nu vor pleca din Europa. Mai mult, s-ar putea să avem o surpriză să vină și mai mulți în Europa, pentru că și Donald Trump înțelege, dincolo de discursurile lui foarte entuziaste și neortodoxe, că Europa este un partener de care are nevoie atât din punct de vedere securitar, cât mai ales din punct de vedere economic, pentru că SUA și Europa sunt legate între ele”, spune Ioana Bercean.
La rândul lor, americanii ar avea motive serioase să nu-și abandoneze principalul partener, Uniunea Europeană, iar asta din mai multe motive. Unul dintre ele este faptul că SUA au nevoie să facă în continuare afaceri cu europenii.
Ioana Bercean. FOTO: Arhivă personală
„Economia americană produce foarte multe lucruri care ajung pe piața europeană. Iar dacă piața europeană s-ar închide sau pur și simplu europenii nu le vor mai cumpăra sau tarifele vor fi atât de mari încât ele vor fi prohibitive, sigur că și economia americană va fi afectată. Ori asta ar fi un efect de bumerang pentru Donald Trump, care le-a promis americanilor că va face America măreață, că va fi, nu citez exact, o epocă de aur”, mai spune experta.
În opinia sa, nu se pune problema ca SUA să renunțe la Europa sau să cedeze sfere de influență Rusiei. SUA, spune ea, vor continua să-și susțină aliații.
„Conceptul acesta sau rostogolirea sintagmei cu cedarea Europei mie mi se pare foarte forțată, scoasă din context și nu știu cine a aruncat-o pe piață. Dar Donald Trump nu a spus niciodată asta. Din contră, a spus că va continua să susțină Europa, dar cu unele precizări. Le-a cerut pe bună dreptate europenilor să investească și ei în propria securitate. Anterior, același lucru l-a cerut și Obama, dar atunci nu a fost această reacție plină de adversitate a europenilor, la fel cum nu a fost o reacție dură nici când actualul secretar general al NATO, Mark Rutte, a venit cu o solicitare identică”, adaugă experta.
România repetentă
În ce privește România, se pare că la București încă nu s-a înțeles faptul că securitatea țării, ca și a întregii regiuni și a întregului continent, depinde în cea mai mare măsură de SUA. Într-un moment în care europenii se regrupează și încearcă să obțină bunăvoința lui Donald Trump, România pare că a luat-o pe contrasens.
„Ar fi momentul ca autoritățile să se mobilizeze. În primul rând trebuie să fim adecvați și să înțelegem. Repet, ne place sau nu ne place de Trump, pentru că nu contează cine este președinte la Casa Albă sau cine va fi peste patru ani. Pentru mine este important ca noi să fim adecvați și să înțelegem ce vrea fiecare administrație. Acum, în acest moment, trebuie să înțelegem următorul lucru care este evident, reiese din toate declarațiile administrației la orice nivel. Să înțelegem și că administrația Trump nu se va apropia foarte tare de orice politician sau orice factor decizional care a fost foarte prietenos cu administrația Biden. Sigur că nu este corect, sigur că nu este calea diplomatică cu care noi am fost obișnuiți până acum, dar trebuie să înțelegem limbajul lui Donald Trump”, spune experta.
Europenii încep să înțeleagă acest lucru, iar cea mai bună dovadă e vizita pregătită de președintele Emmanuel Macron, la Washington.
„Noi vedem că în Europa doamna Meloni vorbește limba lui Donald Trump, dar președintele Macron s-a adaptat imediat noilor condiții și chiar dacă nu vorbește pe aceeași limbă cu Donald Trump, măcar pretinde că face lucrul acesta și se duce la Washington pentru a pune lucrurile pe masă, pentru a găsi soluții de compromis, sau măcar pentru a se întâlni la mijloc”, mai spune ea.
Suntem incapabili să comunicăm cu administrația Trump
Pentru liderii români ar fi vital să facă exact același lucru ca și liderii Franței și Regatului Unit, adaugă experta, cu atât mai mult cu cât România este deja mult prea des invocată în discursurile politice americane de la cel mai înalt nivel.
„Atâta vreme când noi nu avem o relație directă, o linie directă cu administrația Trump, este ceva ce trebuie neapărat urgent corectat. Și asta înseamnă politicieni care să fie puțin mai noi și puțin mai adecvați, care să înțeleagă mersul lucrurilor și care să fie suficient de pregătiți și de educați să poată reacționa într-un timp foarte scurt la situații imprevizibile care pot să apară în orice moment”, susține Bercean.
În acest moment, avertizează ea, România nu știe cum să pună problema în raport cu SUA. De la o poziție umilă, în perioada administrației Biden, România a trecut acum la o poziționare diferită, fără a găsi calea de mijloc și fără idei clare și o diplomație serioasă.
„Atâta vreme cât vom fi doar reactivi față de anumite reacții și nu avem inițiativă și ne limităm doar la a-i trage la răspundere pe acei oficiali americani, aceste lucruri nu vor funcționa în favoarea noastră. Noi, România, suntem o țară, o putere medie cu suficiente capabilități și posibilități, dar și oportunități, în primul rând, de a deveni o putere regională și acesta este un moment foarte oportun care ar trebui exploatat. Dar pentru a fi exploatat și pentru a avea și o anumită doză de reușită, un anume succes, asta înseamnă că trebuie să ne debarasăm puțin de vechea gândire, de vechea abordare. Pentru că lumea se schimbă, fie că vrem, fie că nu vrem, fie că ne place, fie că nu ne place. Lumea se schimbă, vine peste noi, iar dacă noi vom fi în continuare reactivi, fără să avem planurile A, B, C, D și E, în funcție de moment, vom rămâne la coadă, la căruță, în timp ce vom vedea actori regionali din jurul nostru care vor păși înainte, vor prelua inițiativa și noi vom depinde mereu de aceștia. Ar trebui să ne căutăm un loc la masă, pentru că așa cum arată momentan lucrurile, suntem doar în meniu, din păcate. E o vorbă care este tot preluată, dar în momentul de față așa arată lucrurile”, e semnalul de alarmă tras de Ioana Bercean.
Am putea avea doar de câștigat, dar nu știm cum
România nu doar că nu știe să se poziționeze în raport cu SUA, dar arată și că nu știe cum să se poziționeze strategic în raport cu situația din Ucraina. Soluții există, evident, iar acestea sunt la îndemâna României, însă autoritățile de la București nu sunt capabile să le vadă.
„Noi nu încercăm să controlăm nici această narațiune care vine dinspre vicepreședintele JD Vance legată de alegerile din România, nu încercăm să ne poziționăm nici strategic în funcție de ce se va întâmpla în Ucraina și trebuie să învățăm sau să vedem această realitate, că trebuie să ne luăm de mână cu Polonia și cu Turcia în primul rând și să facem, dacă vreți, o mini-alianță din aceasta regională care întotdeauna va fi mult mai puternică în orice fel de negociere cu administația Trump sau inclusiv în interiorul Uniunii Europene. Turcia nu este membru UE, dar de ce am menționat Turcia? Că este de o importanță mare, pentru că este țara care controlează Marea Neagră sau are cheile de intrare și de ieșire din Marea Neagră datorită convenției de la Montreux”, explică Bercean.
În plus, România ar putea avea numai avantaje din reconstrucția Ucrainei, dar și din momentul în care se va ajunge ca americanii să exploateze resursele Ucrainei.
„Am putea să gândim puțin și în perspectivă economică, dacă America va începe să exploateze acele metale rare din Ucraina, România ar putea avea foarte mult de câștigat. Pentru că acele metale vor trebui scoase din Ucraina pe undeva, iar Marea Neagră poate fi o rută de transport foarte bună. Ori asta înseamnă plus valoare economică pentru noi și securitate în regiunea Mării Neagre. Adică noi, dacă am fi inteligenți, am avea doar de câștigat din tot ce se întâmplă. Repet, că ne place sau nu ne place, că era doamna Harris sau că este Donald Trump, lucrurile se întâmplau în același fel, doar că erau îmbrăcate altfel, la nivel de discurs”, punctează experta.
O oportunitate unică
În acest moment, mai spune ea, România are o oportunitate cu care nu se va mai întâlni probabil cel puțin o jumătate de secol de acum înainte.
„Pentru România este o oportunitate pe care nu am mai avut-o de la aderarea la UE și NATO, sau în ordine cronologică inversă. Și este o oportunitate cu care nu ne vom mai întâlni poate în următorii 50 de ani. Dar pentru asta avem nevoie de oameni care să înțeleagă acest lucru, să se schimbe oarecum această garnitură veche, sigur, care nu trebuie neapărat îndepărtată, pentru că are know-how, are cunoștință, are experiență, dar ar putea să vină experți din eșalonul 2 în față, cu idei proaspete”, mai spune Bercean.
Experta face și o comparație cu Ucraina și îl dă ca exemplu pe președintele Volodimir Zelenski, care a știut foarte bine cum trebuie să pună problema în raport cu americanii.
Să învățăm de la Zelenski
„Dacă e să facem o comparație cu Ucraina, ce s-ar fi întâmplat dacă președintele Zelenski nu ar fi fost destul de inspirat să spună, cum spunea Captain America în Răzbunătorii, în celebra serie, Am nevoie de arme, nu de un transport. Adică a fost exact un răspuns american la o situație foarte complicată și a dat dovadă de adecvare și de instrumentalizare maximă a unui moment oportun în care Ucraina, chiar dacă nu câștigă fizic războiul pe partea militară, a câștigat războiul identitar. A fost momentul în care Ucraina s-a desprins pentru totdeauna, sau cel puțin pentru perioada predictibilă, nu pe termen mediu și lung, s-a desprins de Rusia, are propria sa identitate națională, ideologică, pro-europeană, pro-americană”, mai afirmă Ioana Bercean.
Generalul (r) Alexandru Grumaz este cunoscut ca primul general român cu studii în SUA, la Harvard. La finele anilor ’90 și începutul lui 2000, el a fost implicat în aspecte esențiale ale reformei Armatei Române, pentru integrarea în NATO. În opinia sa, pentru România este esențială apartenența la NATO și Uniunea Europeană, dar și parteneriatul strategic cu SUA. Fără aceasta, nu se vorbi despre securitatea României și nici despre prosperitatea și dezvoltarea țării. Complementar, România ar trebui să mizeze și pe celalalte parteneriate importante, de pe urma cărora nu știe absolut deloc să profite.
Americanii nu renunță la România
„Avem și alte parteneriate strategice, de exemplu cele cu cu Polonia și Turcia, plus avem o trilaterală Polonia-Turcia-România, pe care noi nu le-am folosit niciodată. Adică discuțiile care au avut loc sunt așa, la nivel de directori din Ministerul de Externe, n-au fost la nivelul miniștrilor de Externe. Ceea ce ar fi trebuit să întâmple. Ori la ora actuală problema este că țările de pe flancul estic cele mai importante sunt Polonia și România”, spune generalul Grumaz.
În opinia sa, nu doar că americanii nu se vor retrage din România, dar e posibil să asistăm pe termen mediu chiar la o prezență sporită a trupelor americane și a celor europene.
„Eu nu cred că trupele americane se vor retrage din România. Eu cred chiar că se va face o consolidare. Și am să dau și un exemplu. Francezii au anunțat că vor să-și consolideze prezența și să aducă noi trupe la poligonul de la Cincu. Deci asta e clar. Acolo va fi o capacitate de apărare europeană. Baza militară de la Câmpia Turzii rămâne ca un obiectiv principal pentru Statele Unite, la fel și cea de la Kogălniceanu. Pentru că ideea strategică a americanilor este o direcție care se oprește pe Georgia. Trece Marea Neagră și se oprește pe Georgia. Așa că problema retragerii trupelor americane din România eu nu o consider fezabilă la ora actuală, ba din contră. Eu cred că va fi crescut numărul lor prin aducerea unor militari de la baza americană de la Rammstein. Asta a și zis-o Trump, dacă ne amintim, în primul său mandat, la un moment dat”, mai spune generalul Grumaz.
Generalul Alexandru Grumaz. FOTO: Arhivă personală
În același timp, problema ar fi, spune generalul, că România nu reușește să se adapteze noilor realități de la Washington și din lume.
„Este un cutremur, o mișcare tectonică în relațiile internaționale, odată cu venirea lui Donald Trump la Casa Albă. Donald Trump folosește real politick-ul lui Otto von Bismarck la ora actuală. Și atunci trebuie să înțelegem că ceea ce face Donald Trump e total diferit de ceea ce a făcut Biden. Epoca Biden s-a încheiat! Ori dacă europenii nu înțeleg lucrul ăsta, nici românii văd că nu înțeleg lucrul ăsta. Și mai este un element. Olaf Scholz nu va mai fi curând în fruntea Germaniei, la fel și Macron va pleca nu peste foarte mult de la conducerea Franței. Și atunci noi trebuie să ne gândim, să fim practici, să fim pragmatici, cine va conduce cu adevărat Europa?”, adaugă generalul Grumaz.
De ce a ajuns Europa de neluat în seamă
În acest moment, mai spune el, Uniunea Europeană nu este considerată un partener pe picior de egalitate cu marile puteri SUA și China. Europa și-a arătat limitele capabilității la Minsk 1 și Minsk 2, cele două tratate cu Rusia și Ucraina, care nu au fost respectate de absolut nimeni.
„Ne scăldăm într-o mocirlă din care nici măcar nu încercăm să ieșim. Atât timp cât lucrurile sunt inacceptabile de o parte sau de alta, negocierile cu Rusia nu le duce Europa, ci le duce America. Negocierile pe care le-a dus Europa s-au oprit la Minsk 2. Și de atunci s-a încheiat, chiar dacă nouă, ca europeni, evident că nu ne convine că rolul nostru, capacitatea noastră nu e așa mare cum am vrea noi”, susține generalul Grumaz.
Vestea proastă este, spune generalul Alexandru Grumaz, că la București nu se înțeleg încă anumite lucruri. Spre deosebire de România, adaugă el, Polonia a înțeles rapid cum stau lucrurile și s-a aliniat imediat Americii.
„Noi avem un parteneriat strategic cu America. Opțiunea unor politicieni de la noi, de a-i sfida pe americani, nu mi se pare că ne va duce într-o direcție bună. Să ne ferim de antiamericanism. Într-o lume în care lucrurile se schimbă cu asemenea repeziciune, vedem că până și puteri ca Franța și Marea Britanie așteaptă să fie apărate de SUA. Și lucrurile, vedem, se schimbă rapid în Europa, dar noi, dacă privim mereu în altă parte, nu vom avea timp să reacționăm la tot ce ni se întâmplă”, mai spune generalul.
Francezii și britanicii au înțeles că au nevoie de Trump, noi nu
Problema este că, în timp ce președintele Franței și premierul britanic se duc la Washington, România nu are niciun emisar care să ne reprezinte în fața administrației Trump.
„Liderii Franței și Regatului Unit se duc la Washington să înțeleagă și ei care este poziția lui Donald Trump și să negocieze, să discute cu el. Pentru că astea trebuiau să facă de la început. Să meargă acolo. Noi am trimis pe cineva la Washington? Vă spun eu, n-am trimis pe nimeni. Noi scriem, ambasadorul nostru scrie despre ciorba rădăuțeană. Asta este, atât putem”, punctează generalul.
El compară această perioadă cu cea în care se afla în SUA, unde a făcut studii la Harvard, iar ulterior a primit sarcina de a se implica în aspecte esențiale ale reformei Armatei Române, pentru integrarea în NATO.
„Europa este la ora actuală la mijloc între China și Statele Unite ale Americii. Nu mai vorbesc de Rusia. Pentru că aici este un război care se duce în Ucraina și care afectează întreaga securitate a Europei”, e tabloul geopolitic schițat în două fraze de generalul Grumaz.
Cât de importante sunt NATO și UE
Tot ceea ce a făcut România a făcut grație apartenenței sale la Uniunea Europeană și NATO, amintește generalul.
„Armata este reformată. Politica noastră internă a câștigat foarte mult și toate obiectivele de infrastructură cu bani europeni au explodat, mai ales în ultima perioadă. Deci lucrurile astea sunt extrem de importante pentru România. Sprijinul pe care îl primim de la Uniunea Europeană este important. Numai că noi trebuie să înțelegem un lucru. Nu e suficient sprijinul Uniunii Europene, e important ca eu să-mi rezolv interesul meu național. Bun, eu poate sunt părtinitor pentru că am făcut studiile în Statele Unite, dar oricum am lua-o este important dacă ai un parteneriat strategic să îl respecți. Nu mă apuc să dau cu piedre în cel care îmi asigură umbrela de securitate, nu înjur America. Pentru că prezența trupelor americane în România înseamnă o umbrelă de securitate extrem de importantă pentru noi români. Și atunci, ce fac?”, adaugă generalul.
El amintește că în anii 90 și la începutul anilor 2000, exista încă, la nivelul unor politicieni și a unor generali români, percepția că nu avem nevoie de americani pentru a fi apărați. Au fost anii în care generalul Alexandru Grumaz a susținut cu toate eforturile apropierea de SUA și intrarea României în NATO, dar s-a lovit de opoziția unor importanți politicieni și a unor generali.
Antiamericanismul și sabotajele din anii 90
„Eu am prins democrații la putere în anii petrecuți la Washington, dar am avut relații foarte bune și cu republicanii. Să nu ne facem iluzii, politica americană este aceeași, indiferent dacă au la putere pe democrați sau pe republicani. Da, sunt anumite tușe pe care le dau unii sau alții, dar, în general, e aceeași politică. În acei ani am fost implicat în preluarea, în semnarea memorandumului dintre România și Statele Unite privitor la C-130, la avioanele de transport C-130. Multă lume importantă s-a opus, au spus că nu avem nevoie de aceste avioane. Ei bine, avioanele au fost modernizate la vremea aceea când le-am adus, iar în 2006 au venit primele două avioane C-130 cu care, de-a lungul timpului, ne-au transportat trupe românești sau trupe din Europa în teatre de război, precum Irak sau Afganistan. Noi am folosit avioanele C-130 și eram singura țară din Europa care avea avioane C-130. Mai era o singură țară și aia era Belgia, care avea două avioane C-130, dintre care unul se prăbușise la o decolare. Deci noi am avut această posibilitate. Atunci au fost foarte mulți generali în Ministerul Apărării care s-au opus aducerii acestor avioane. Am trecut peste faza asta, până când s-a dovedit că acestea erau foarte bune și că americanii nu ne dădeau hârburi, cum spuneau unii”, punctează generalul.
De asemenea, o importantă opoziție și un antiamericanism au devenit evenidente și în alte ocazii. Și nu de rareori.
„Mă refer la discuțiile pe care le-am avut când am cumpărat primele avioane fără pilot tactice. Au zis, dom’le, din astea puteam să facem și noi. Și le-am răspuns: Dom’le, puteam să facem, dar n-am făcut. Deci avioanele fără pilot, dronele Shadow care au fost aduse în România, au fost folosite în Irak și în Afganistan. Și am fost singura țară care a avut licență pentru astfel de avioane în forțele armate. La vremea respectivă am adus primele radare performante în România, F-117, PPS-117. Și atunci lucurile se făceau greu, erau încă foarte mulți generali cu studii pe la Moscova și care se oponeau în mod discret sau uneori mai direct. Un eșec a fost că n-am reușit să facem elicoptere de atac Dracula. N-am reușit să-l facem pentru că s-a opus prim-ministrul de la vremea aceea, Radu Vasile. N-a semnat. La el a ajuns documentul pe masă și nu l-a semnat. De ce, e o enigmă pe care probabil că istoricii o vor rezolva”, detaliază generalul Grumaz.
Rușii jubilează
În opinia sa, doar Moscova este beneficiara antiamericanismului din Europa și România. Putin și ai săi au toate motivele să jubileze.
„Interesul lor e să-i scoată pe americani de aici. Este clar, aici sunt și acțiuni hibride ale rușilor. Sunt oameni plătiți de ruși. De multe ori, acești oameni trec aparent mari susținători ai Bruxellesului și Washingtonului, se declară pro-occidentali și ies mereu în față cu asta. Dar sunt de fapt oamenii rușilor. Totul e pe bani. Rușii întotdeauna au plătit bine, toate operațiunile hibride ale rușilor au fost bine plătite. Să ne aducem aminte protestele de la Pungești, când rușii au plătit lideri și șefi de ONG-uri importante ca să îi alunge pe americani. A fost o operațiune extraordinar de bine pusă la punct în cele mai mici detalii și pusă perfect în practică, o operațiune finanțată de ruși. Întotdeauna unde e mult antiamericanism sunt ei”, mai spune generalul.
Hari Bucur Marcu este expert internațional în probleme de politici de apărare națională, instituționalizarea sectorului de securitate și apărare națională, reforma sectorului de securitate. Între 1990 și 2003 a fost printre experții implicați în aspecte esențiale ale reformei Armatei Române, cu deosebire în relația cu NATO și a lucrat nemijlocit în structurile Alianței ca șef de secție învățământ și instrucție. Nu în ultimul rând, a fost Associate Senior Fellow pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate, consilier în Ministerul Afacerilor Externe pentru înființarea Centrului de Reconstrucție Post-Conflict, coordonatorul academic al Centrului de Studii NATO din București, ofițer responsabil cu aspectele miliare ale NATO și alte funcții în Armata României.
Hari Bucur Marcu. FOTO: Arhivă Adevărul
Cunoscutul expert atrage atenția asupra faptului că România riscă să își distrugă singură relațiile cu Washingtonul. Partea română, spune el, nu este capabilă să-și susțină interesele pe celălalt mal al Atlanticului. El amintește scandalul provocat de declarațiile șefului cancelariei prezidențiale, Cristian Diaconescu, care a spus, la Antena 3, că România riscă să aibă de suferit în cazul unei înțelegeri ruso-americane precum cea de la Ialta. Ulterior, el a revenit asupra declarațiilor sale și a afirmat că se referea la o mai veche solicitare a Rusiei, din 2021, respinsă de americani. Ultimele sale declarații au trecut aproape neobservate în fața unui tsunami declanșat de primele declarații. A fost semnalul unui val de antiamericanism în România și de neîncredere în cel mai important partener strategic.
„Nu se face așa ceva”
„După declarațiile lui Musk și JD Vance, la care nu am știut cum să răspundem într-un mod diplomatic, dar ferm, scandalul de acum a ajuns sigur la Washington. Și cum credeți că percep americanii lipsa oricărei încrederi în ei, deși suntem parteneri strategici și aliați? Nu ne-au dat niciodată motive să ne îndoim de faptul că respectă principiile și alianța noastră, dar ne-am grăbit să-i arătăm cu degetul și să-i criticăm, pe baza unor simple speculații, fără nicio dovadă. Asemenea lucruri pot avea urmări, nu se face așa ceva între aliați”, spune Marcu.
România, mai spune el, a depus un efort serios începând cu anii 90 pentru asigurarea securității sale. În centrul acestui efort s-a aflat toată silința de a convinge America și Uniunea Europeană că merităm să le fim aliați. Hari Bucur Marcu, la fel ca și generalul Alexandru Grumaz, au fost direct implicați în tot acest efort care avea ca țintă acceptarea României în NATO și obținerea garanțiilor de securitate.
Le-am câștigat greu încrederea, o pierdem mult mai ușor
„Le-am câștigat cu greu încrederea, nu a fost deloc simplu. Vreau să avertizez că pe cât de greu le-am câștigat încrederea, pe atât de ușor îi putem dezamăgi. Și începem s-o facem. Sigur, au fost declarațiile lui Elon Musk și JD Vance și unele acuzații. Ce trebuia să facem? Dacă avem dovezi serioase cu privire la implicarea rușilor în alegeri, trebuia să le dăm aliaților noștri de la Washington. Dar probabil că ele nu există sau sunt foarte subțiri. Iar dacă nu, la fel de rău e că nu am fost capabili să le prezentăm. Nu am știut nici cum să reacționăm, nu este în regulă”, adaugă cunoscutul expert.
În opinia sa, SUA nu vor lăsa niciodată Europa în brațele Rusiei. Din contră, dincolo de limbajul împăciuitor folosit de Trump în raport cu Rusia, este vorba doar de faptul că americanii vor să-i convingă pe ruși să facă pace în Ucraina.
„Multă lume i-a reproșat lui Trump că vorbește cu Putin, că discută cu un criminal. Dar ce ar trebui să facă, să-l înjure? Nu poți să negociezi cu cineva în timp ce îl înjuri. Iar interesul lui Trump este să facă pace în Ucraina. Războiul nu curge așa cum era de dorit, s-a ajuns în al treilea an, sunt sute de mii de victime. Trump procedează corect că vrea pace, războiul din Ucraina trebuie oprit. Dar unii lideri europeni nu au înțeles, ba mai mult l-au acuzat de diverse lucruri. Au spus ba că Trump e Hitler, ba că e nazist, ba că ține cu fasciștii, doar acuzații dure, însă nefondate. De fapt, Trump face exact ce trebuie acum și pune în prim plan interesele americane, fără a dăuna celor ale aliaților. Pentru că nu va părăsi niciodată Europa și nici Ucraina, dar trebuie să-i facă într-un fel sau altul pe ruși să oprească războiul”, mai spune Hari Bucur Marcu.
Ultimele discuții din spațiul public readuc în atenție un tip de teorii ale conspirației despre care analiștii afirmă că reprezintă un discurs „mutat dintr-o parte în alta” de-a lungul anilor de către reprezentanții Puterii pentru a obține sprijinul oamenilor.
Candidatul favorit în sondajele prezidențialelor a spus că va interzice „rețeaua Soros” FOTO Arhivă
Teoria cu privire la „rețeaua Soros” a lui Călin Georgescu a fost recent repusă în prim-plan la nivel internațional în urma preluării mesajului de către miliardarul Elon Musk, care deține platforma X. Mesajul distribuit inițial de candidatul la alegerile prezidențiale din România, Călin Georgescu, și care a ajuns pe platforma lui Musk, a strâns milioane de vizualizări și comentarii.
În România, teoria a fost vehiculată des de-a lungul ultimelor decenii. Ea face referire la miliardarul George Soros, despre se afirmă că ar conduce puterea globala printr-o rețea de oameni finanțați extinsă la nivel internațional. Înainte de anul 2000, noțiunea de stat paralel era cea care domina discursul public.
Călin Georgescu vrea să interzică „rețeaua Soros în România”
Declarațiile lui Călin Georgescu, care spune că „va interzice rețeaua Soros în România”, au fost făcut înainte cu două zile într-o emisiune televizată. Însă nu a fost prima oară când astfel de afirmații fără fundament au fost aruncate în spațiul public. Anterior, Călin Georgescu a mai afirmat același lucru, chiar în presa din SUA, iar cu câteva zile înainte, premierul maghiar Viktor Orban repetase și el afirmația.
Teoria cu privire la rețeaua Soros este prezentă și în România de mai mulți ani, și în SUA, și mai ales în Ungaria. În statul maghiar, tema a prins adevărate culmi. George Soros, de origine maghiarǎ, a fost declarat dușmanul numărul unul al statului, pe străzi apărând chiar afișe cu acesta. La un moment dat, în 2019, fostul președinte al Comisiei Europene, Jean Claude Juncker, era și el prezentat alături de acesta.
Trebuie spus că George Soros este unul dintre cei mai mari critici ai lui Donald Trump.
Născut în Ungaria, miliardarul George Soros, celebru în lumea finanţelor pentru atacul său speculativ contra lirei sterline în 1992, a devenit principala ţintă de atac a naţionaliştilor şi susţinătorilor teoriilor complotise, atât din Europa cât şi din Statele Unite, care îl acuză mai ales de sprijinirea migraţiei ilegale prin acţiunile sale umanitare.
Cum a evoluat teoria statului paralel
O altă teorie a conspirației în România face referire la statul paralel, noțiune vehiculată în special în anii 2017-2019, mai ales în timpul conducerii partidului PSD de guvernare PSD de către Liviu Dragnea.
Teoria a fost însă preluată de mai mulți reprezentanți ai politicii românești, inclusiv de partea cealaltă, în PNL, fostul președinte Ludovic Orban evitând să folosească termenul a sugerat că sunt oameni în stat care pot interveni în situații unde nu ar trebui să aibă acces. De altfel, afirmații asemănătoare au fost folosite și de Donald Trump în ultimii ani. Președintele american a spus că vrea să distrugă „deep state-ul” din SUA de zeci de ori doar anul trecut pe Truth Social.
După ultimele demersuri din SUA de la preluarea mandatului lui Donald Trump, în contextul în care Musk a fost instalat la conducerea Comisiei pentru eficienţă guvernamentală din SUA (DOGE), premierul conservator ungar Viktor Orban a susținut necesitatea unor legi mai severe care să permită interzicerea acelor publicații şi ONG-uri care au beneficiat de ajutor financiar american în timpul administraţiei preşedintelui Joe Biden. Șeful Executivului maghiar a susținut că noul preşedintele american Donald Trump şi magnatul Elon Musk au dezvăluit o reţea de „corupţie politică” pentru finanțarea entităților ce ar fi promovat în lume agenda globalistă.
La Bruxelles, centrul celei mai mari universități private din Ungaria, Mathias Corvinus Collegium (MCC) a solicitat înființarea unui DOGE european, care să verifice dacă fonduri europene masive au fost dirijate arbitrar spre ONG-uri și mass-media progresiste, inclusiv din România, propunerea venind în urma unui nou raport șocant despre amploarea complexului de propagandă al UE.
Care este rolul teoriilor conspirației în discursul politic
Analistul politic Radu Magdin a explicat pentru „Adevărul” că influența acestor teorii ale conspirației a crescut odată cu dezvoltarea fără precedent a rețelelor sociale. În context „rețeaua Soros” a fost folosită cu succes în mai multe state.
Potrivit analistului, astfel de teorii „au contribuit periodic la schimbari de regim sau la consolidarea puterii, în funcție de cine le-a dat drumul pe piață. În ceea ce privește multiplicarea acestora sau întărirea acestora, putem vorbi de o accelerare în ultimii ani pe fundal de multiplicare a platformelor din care ne luăm informația și multiplicare a conținutului, cu care practic suntem asaltați, deoarece suntem din ce în ce mai conectați. Tik Tok-ul, din această perspectivă, este doar ultima variantă. În general, aceste teorii ale conspirației, sunt și mutate dintr-o parte în alta, în funcție și de echipele de consultanță. De exemplu, în Ungaria, tot ce ține de atacul la Soros a funcționat, a funcționat și în Israel, a funcționat și în Statele Unite. În general rețeaua conservatoare trans-națională a folosit această teorie pentru a-l demoniza pe Soros, care este unul dintre finanțatorii și unul dintre oamenii cheie în tabăra cealaltă, progresistă, apropiată de democrații americani”, a explicat Radu Magdin pentru „Adevărul”.
„Apari ca protectorul populației în fața presupusei influențe”- Radu Magdin, analist politic
Prin promovarea unor astfel de teorii, liderii politici „vor să obțină o polarizare clară a electoratului în favoarea lor”, a mai punctat Radu Magdin.
„În contextul în care creezi un dușman public intern sau extern, tu dintr-o data apari ca protectorul populației în fața presupusei influențe a acestuia, deci din această perspectivă vorbim de interesul politic”, a explicat Radu Magdin.
Politologul Cristian Părvulescu a explicat pentru „Adevărul” că o lipsă de cunoștințe și documentări privind aceste teorii creează probleme în ceea ce privește „interpretarea anumitor lucruri, iar conspirația poate să ofere o explicație”. Prin urmare, astfel de teme sunt folosite de liderii politici „pentru a obține de fapt sprijinul acestor oameni care cred în ele”.
„Numai oamenii s-au schimbat. Teoriile sunt aceleași și se adaptează”- Cristian Pîrvulescu, politolog
Politologul a explicat că miliardarul George Soros a sprijinit în România mai multe sectoare, precum agricultură, educația sau cultura minorităților: „În principal este o reluare a unei teorii conspiraționiste foarte populare, „protocoalele înțelepților Sionului”, care au fost promovate de Henry Ford, un Musk al vremurilor sale. Deci nu este pentru prima data când astfel de teorii sunt susținute de oameni foarte bogați, s-a mai întâmplat în trecut. Doar că acum impactul este mai mare datorită internetului. (…) Este o teorie conspiraționistă inventată de serviciile secrete ale imperiului Țarist care prezintă această teorie a unei înțelegeri a elitelor evreiești de control al lumii. Cu ce este acuzat Soros? Că încearcă să controleze lumea, iar afișele, de exemplu, pe care Orban le-a folosit în Ungaria, sunt afișe copiate după afișele naziste din anii 30’, care descriau evreul conspirator, care se afla în spatele partidelor democratice din Germania. Numai oamenii s-au schimbat. Teoriile sunt aceleași și se adaptează”.
„Conspirația Soros este de fapt o altă variantă a conspirației evereiești, chiar dacă Viktor Orban și Netanyahu au vrut să nu o considere altfel, la un moment dat ambasada israeliană de la Budapesta a protestat în 2016 în legătură cu campania anti-Soros, dar Netanyahu a temperat ambasadorul”, a mai explicat politologul Cristian Pîrvulescu
Un protest organizat de partidul ultranaționalist Renașterea, pro-rus și eurosceptic, a degenerat în violențe, producându-se incidente grave în care mai mulți polițiști au fost răniți, relatează presa bulgară.
Proteste violente anti-euro la Sofia FOTO X
Membrii și simpatizanții formațiunii politice au organizat o manifestație în apărarea levei și împotriva introducerii monedei euro.
Protestatarii s-au adunat, sâmbătă la prânz, în faţa Băncii Naţionale, iar apoi s-au îndreptat în marş către clădirea Reprezentanţei Comisiei Europene din Sofia.
Protestatarii antiguvernamentali, scandând „Demisia” și „Nu euro”, au luat cu asalt clădirea, aruncând cu vopsea roșie, petarde și cocktail-uri Molotov, și dând foc ușii de la intrare înainte ca poliția să intervină, transmite Reuters.
În urma confruntărilor dintre protestatari și oamenii legii, 10 polițiștii au fost răniți, a declarat un reprezentant al poliției din Bulgaria pentru presă după protest. Explozia petardelor a durat câteva minute, iar poliţiştii i-au împins pe protestatari departe de clădire.
Poliția a reținut șase participanți. La fața locului s-au deplasat autospeciale de pompieri și ambulanțe, și a intervenit și jandarmeria.
Guvernul a condamnat atacul asupra clădirii UE, transmițând într-o declarație că astfel de atacuri „sunt inacceptabile și contravin principiilor statului de drept”.
„Nu vrem să fie distrusă independenţa financiară a Bulgariei. Vrem să menţinem leva bulgară”, a declarat Kostadin Kostadinov, preşedintele partidului Renaşterea, presei. „Suntem aici pentru a ne apăra libertatea”, a mai adăugat acesta.
Noul guvern al Bulgariei, care a fost aprobat luna trecută după alegerile anticipate din octombrie, al șaptelea în patru ani, a reafirmat angajamentul țării de a adera anul viitor la zona euro.
Premierul Rosen Zhelyazkov a declarat că bugetul de stat pentru 2025 va stabili un deficit de aproximativ 3%, deschizând calea pentru introducerea monedei euro la 1 ianuarie 2026.
Bulgarii au păreri împărțite în privința introducerii monedei euro, mulți fiind îngrijorați că asta va provoca o creștere vertiginoasă a prețurilor, așa cum s-a întâmplat în Croația în 2023.
Reneașterea, care a acuzat banca centrală și agenția națională de statistică de „falsificarea datelor” pentru a permite introducerea monedei euro, a solicitat o dezbatere publică amplă privind efectele economice ale măsurii.
Economiștii susțin că Bulgaria ar atrage mai multe investiții străine dacă ar adopta moneda unică și ar obține îmbunătățiri ale ratingurilor de credit care ar putea reduce costurile de finanțare a datoriilor.
Moscova se gândeşte la ridicarea sancţiunilor şi revenirea SUA pe piaţa rusă. „Toate deciziile vor fi luate de la caz la caz”, spune Maksim Reşetnikov, ministrul rus al Dezvoltării Economice.
Soldați pe frontul din Donețk Foto: Profimedia
Valeri Gherasimov, șeful Statului Major rus, a vizitat sâmbătă mai multe unităţi care luptă în regiunea Doneţk, în estul Ucrainei, în plină ofensivă a forţelor Moscovei în această zonă.
„Generalul Valeri Gherasimov (…) a vizitat postul de comandament” al trupelor care operează în regiunea Doneţk, anunţă într-un comunicat Ministerul rus al Apărării, relatează AFP, citată de News.ro.
Armata rusă câştigă teren, de luni de zile, în această zonă a frontului. Forţe ruse încearcă să cucerească Ceasiv Iar şi Pokrovsk, două bastioane importante ale armatei ucrainene pe linia frontului.
Mai la nord, ele au revendicat sâmbătă cucerirea Novoliubivka, în regiunea ucraineană Lugansk (est), pe care o controlează aproape în întregime. Armata ucraineană mai controlează doar o mică mână de localităţi în această regiune, a cărei anexare totală a fost revendicată de către Moscova în 2022.
Această vizită pe front are loc în timp ce Statele Unite şi Rusia anunţă că vor să pună capăt rapid Războiului din Ucraina, soldat cu sute de mii de morţi în ofensiva rusă din 2022 încoace.
Rusia vrea totodată să i se ridice sancţiunile impuse de către Statele Unite, care-i afectează greu economia. Însă o eventuală întoarcere pe piaţa rusă a întreprinderilor americane şi din Occident va avea loc, în acest scenariu, „de la caz la caz”, avertizează, sâmbătă, Maksim Reşetnikov, ministrul rus al Dezvoltării Economice.
„Piaţa rusă a fost şi rămâne deschisă. Toate deciziile vor fi luate de la caz la caz”, anunţă el. Moscova vrea să menţină un „echilibru” între „luarea în considerare a intereselor consumatorilor şi menţinerea pluralităţii pe piaţă cu scopul de a garanta concurenţa şi a ţine sub control preţurile”, precizează ministrul.
În urma avalanşei de sancţiuni din Occident care a lovit Rusia începând din 2022, „economia rusă s-a schimbat. Prin urmare, cerinţele întreprinderilor străine în privinţa localizării, investiţiilor şi tehnologiilor vor fi foarte diferite”, avertizează Maksim Reşetnikov.
Partidul de extremă dreaptă AfD, din Germania, folosește imagini și clipuri create cu ajutorul inteligenței artificiale care prezintă viziuni idilice ale unei țări care nu a existat niciodată. Modelul este utilizat de partidele extremiste europene, inclusiv de suveraniștii români.
Imagine creată cu ajutorul inteligenței artificale folosită de AfD. FOTO: Facebook/AfD
„Îți amintești cât de frumoasă a fost cândva Germania?”. Este o întrebare pusă într-un videoclip distribuit de candidata de extremă-dreaptă Alice Weidel, care descrie o țară care nu a existat niciodată, deoarece a fost generată de inteligența artificială.
Scenele evocatoare includ un copil mic cu părul blond zâmbind cu ochi strălucitori, fundalul iluminat cu șiruri neclare de lumini de Crăciun și un brad încărcat cu ornamente; o tânără blondă, într-un top cu paiete, dansând cu mingi disco atârnând în spatele ei; iar copiii într-un autobuz râd și se joacă în drum spre școală, bucuria strălucind pe fețele lor.
Conținutul generat de inteligența artificială ca acesta ajută partidul populist Alternativa pentru Germania sau AfD al lui Weidel să facă ambele părți ale viziunii sale – viitorul idilic, dominat de nostalgie pe care promite să îl aducă, precum și pe cel distopic despre care îl avertizează în cazul în care alții vor câștiga alegerile – să pară uimitor de reale – arată Politico într-o analiză.
Înainte de alegerile din 23 februarie, când AfD se așteaptă să câștige mai mult de 20% din voturi, politicienii de top din partid postează și distribuie o mulțime de imagini și videoclipuri generate de inteligență artificială, alăturându-se unui întreg ecosistem online de conținut generat de inteligența artificială care ajută partidul.
„Este vorba despre a arăta cum ar putea arăta viața cu AfD în Germania și cu ce s-ar compara dacă nu am ajunge la putere”, a declarat, pentru Politico, Norbert Kleinwächter, un parlamentar AfD, care a fost printre cei mai activi membri ai partidului în postarea de conținut generat de inteligență artificială. „Nu descriem doar în cuvinte ceea ce vrem. Uneori, ilustrăm în imagini și amplificăm mesajul”.
Clipurile AI amplifică clișeele emoționale
Site-ul web al partidului național prezintă un miner cu cască, o femeie care dansează fără griji, un bărbat care râde și o femeie în vârstă zâmbitoare, toate acestea fiind generate de AI. Aceste imagini care înfățișează genul de germani „obișnuiți” care susțin AfD sunt tipice pentru mare parte din conținutul generat de inteligență artificială folosit de partid.
Dar aceste imagini nu sunt folosite doar pentru a-și portretiza susținătorii. Partidul folosește conținut generat de inteligența artificială pentru a-și aduce la viață promisiunea de a întoarce țara într-un timp idealizat, mai bun – și pentru a preveni ceea ce ei văd ca un viitor întunecat provocat de creșterea imigrației.
Pentru AfD, „clipurile generate de inteligență artificială servesc ca mașini de nostalgie și amplificatoare de clișee emoționale, cu imagini care fac referire la estetica istorică din secolele al XIX-lea și al XX-lea”, a spus Marcus Bösch, cercetător la Universitatea de Științe Aplicate din Hamburg.
Un videoclip al filialei AfD din statul Brandenburg din estul Germaniei, publicat înaintea alegerilor de stat din estul Germaniei din toamna trecută, ilustrează bine acest lucru.
Clipul vorbește despre o presupusă epocă de aur:
„Strămoșii tăi aveau o patrie în Brandenburg – aici bunicul tău a dus-o pe bunica ta la dans, aici mama ta a mers la grădiniță, aici și-a construit bunicul tău casa”, spune naratorul, în timp ce pe ecran se derulează imagini în stil retro cu tineri zâmbind într-o sală de dans. „Aici este locul în care părinții tăi te-au adus pe lume și te-au făcut persoana care ești astăzi.”
Acesta este punctul în care videoclipurile sunt de obicei tăiate în imagini întunecate, cu aspect de rău augur menite să evoce viitorul Germaniei dacă AfD nu ajunge la putere. În aceste clipuri, nemții în vârstă adună sticle de plastic pentru a-și face rostul sau se uită cu disperare la portofelele goale. Femeile merg pe stradă în burca. Grupuri de bărbați cu piele întunecată se uită direct la privitor.
Captura de ecran afișează o postare pe canalul oficial de Instagram al AFD. | Emily Schultheis/POLITICO
Liderii AfD sunt deschiși cu privire la modul în care folosesc tehnologia. Kleinwächter a spus că nu va numi abordarea AfD o mașină de nostalgie, ci mai degrabă „un telescop în viitor”.
„Nu este vorba despre a spune ceva negativ despre un anumit grup sau o anumită persoană sau ceva”, a spus el. „Nu acesta este scopul – scopul este să punem degetul pe locul dureros și să-l prezentăm vizual.”
„O întreagă armată de fani”
Utilizarea inteligenței artificiale de către oficialii partidului este doar o mică parte din eforturile generate de inteligența artificială pentru a stimula AfD. Conținutul AI generat de utilizatori și influencerii AI pro-AfD publică conținut favorabil pe TikTok, Instagram, Facebook și X.
„Există o întreagă armată de fani care se angajează într-o încercare de propagandă participativă de anvergură și eficientă”, a spus Bösch. „Mesajele sunt amplificate și încărcate emoțional prin editări ale fanilor, susținătorii inundând secțiunile de comentarii cu hashtaguri pro-AfD, cum ar fi emoji-ul inimii albastre, pentru a folosi algoritmul.”
Există cântece AI precum „Re-migration Hit”, pe care membrii aripii de tineret a partidului au fost criticați pentru că au cântat și dansat jubil până în toamna trecută – „Acum este timpul să plecați, vă vom deporta pe toți”, spun versurile cântecului.
Utilizatorii pro-AfD postează totul, de la fete blonde în ținute albastre AfD care călăresc câini într-o mare de steaguri germane până la videoclipuri deepfake cu politicieni din partidele mainstream care se sărută sau merg la închisoare.
Imaginile AI ale AFD prezintă femei frumoase îmbrăcate în albastru. FOTO: ADW
„Nu contează dacă ceea ce prezintă este real sau nu”
Unii utilizatori au creat conturi de influență AI pentru a stimula distribuirea. Un cont, se presupune că o femeie pe nume Larissa Wagner, postează imagini generate de inteligența artificială ale unei femei atrăgătoare cu părul brun, împreună cu declarații pro-AfD și anti-imigrație:
„Sunt atât de trist, sunt atât de supărat. #Magdeburg este orașul natal al mamei mele”, este mesajul distribuit după un atac ce a avut loc într-o piață de Crăciun din Magdeburg, însoțit de o imagine a unei femei care privește în jos, îngrijorată. „Sincer, toți sirienii trebuie să plece. S-au întâmplat prea multe.”
Abordarea AfD cu privire la inteligența artificială în aceste alegeri vorbește despre o trăsătură fundamentală a partidului, a spus Maik Fielitz, cercetător în domeniul mișcărilor de extremă și extremă dreaptă la Institutul pentru Democrație și Societate Civilă din Jena: „legătura sa uneori inconsistentă cu adevărul.”
„Este destul de evident că vor să producă anumite emoții cu ajutorul AI”, a spus el, „și nu contează dacă ceea ce prezintă este real sau nu”.
AI folosit de extrema dreaptă în toată Europa
Un articol publicat de The Guardian analizează modul în care AI a fost folosit în întreaga Europă de partidele de extremă dreapta.
„Partidele de extremă dreaptă și activiști din Europa de Vest sunt în fruntea unei mișcări de armonizare a politicii cu tehnologia inteligenței artificiale generative, fie că vorbim despre imagini false concepute pentru a provoca temeri cu privire la o „invazie” a imigranților sau pentru alte campanii de demonizare care au vizat lideri precum Emmanuel Macron”, arată sursa citată.
Alegerile parlamentare europene de anul acesta au fost rampa de lansare a unei campanii generate de inteligența artificială a extremei drepte europene, spun experții, care a continuat să prolifereze de atunci.
Problema a ajuns, în toamna anului trecut, la consiliul de supraveghere independent al Meta lui Mark Zuckerberg, când organismul a deschis o investigație privind conținutul anti-imigrație de pe Facebook. Ancheta comisiei de supraveghere a analizat o postare dintr-un cont german care prezintă o imagine generată de inteligență artificială, etichetată cu retorică anti-imigranți.
La europarlamentare a fost primul val de conținut de dreapta creat de AI pe rețelele de socializare. Postările din alte părți ale extremei politice ale Europei variază de la desfășurarea de către extrema dreaptă italiană a imaginilor „foto-realiste” cu femei și copii mâncând insecte pentru a susține o teorie a conspirației despre intențiile „elitei globale”, până la imaginile de extremă-dreapta irlandeză cu un ofițer de poliție care ștampilează steagul Irlandei și meme islamofobe ale ucigașilor imediat după atacurile cu cuțite din Marea Britanie.
Utilizarea acelorași modele și teme și aceleiași abordări pentru prezentarea și ambalarea imaginilor pe platformele de social media a dat naștere unei estetice comune în UE și Marea Britanie.
Practic, în toate cazurile, partidele și mișcările de extremă dreaptă au evitat utilizarea oricărui fel de filigran sau de identificare pe imaginile AI, potrivit experților.
Politicienii mainstream au preocupări etice cu privire la folosirea AI
„Ceea ce vedem este vârful aisbergului, deoarece ceea ce vine de la indivizi și dincolo de canalele oficiale este și mai rău”, a spus Salvatore Romano, șeful de cercetare la organizația nonprofit AI Forensics, care a examinat activitatea unor partide de extremă dreaptă.
William Allchorn, cercetător senior la Universitatea Anglia Ruskin, a spus că ușurința de utilizare a modelelor de inteligență artificială a atras o periferie politică care a arătat o atitudine de „oportunism pragmatic” față de noile tehnologii.
„AI reduce barierele de intrare pentru crearea de conținut. Nu aveți nevoie de abilități de codare sau ceva de genul acesta pentru a genera aceste imagini. Este, de asemenea, simptomatic că opiniile de extremă-dreapta se generalizează sau sunt normalizate”, a spus el, adăugând că extrema dreaptă pare să aibă mai puține preocupări morale cu privire la imaginile AI.
Allchorn a spus că partidele politice consacrate par mai precaute în ceea ce privește utilizarea inteligenței artificiale în campaniile oficiale: „Actorii mainstream încă au preocupări etice cu privire la eficacitatea, autenticitatea și fiabilitatea acestor modele pe care actorii de extremă-dreapta sau extremiști nu le au”.
Astfel de clipuri și imagini generate de AI au fost folosite și de suveraniștii români, mai ales de către susținătorii lui Călin Georgescu. Discursurile lui care fac apel la o „epocă de aur” idilică – „noi am dus-o bine când am cultivat pâmântul” – sunt ilustrate cu imagini create de AI rostogolite în social media de zeci de mii de conturi.
„Între aliați, nu poți să-l faci pe celălalt să sufere cu tarife” vamale, a spus Emmanuel Macron sâmbătă, în prima zi a Salonului agriculturii de la Paris, în contextul în care Donald Trump amenință că va impune taxe vamale pentru mai multe produse europene.
Donald Trump și Emmanuel Macron. FOTO AFP
„Voi vorbi cu el despre asta, pentru că trebuie să calmăm lucrurile”, a spus președintele francez, care urmează să se întâlnească luni cu omologul său american, la Washington, potrivit, AFP, citată de Agerpres.
Macron a explicat că „filiera agricolă și agroalimentară (franceză) este o mare filieră de export, deci trebuie să o apărăm pentru a o face și mai competitivă”.
Odată cu revenirea sa la Casa Albă, Donald Trump a anunțat introducerea de taxe vamale reciproce, ceea ce înseamnă că SUA vor aplica același nivel de taxe asupra produselor provenind dintr-o țară ca acela aplicat în aceasta asupra produselor americane.
Trump a anunțat de asemenea revenirea taxelor vamale asupra oțelului și aluminiului.
În Franța, viticultorii sunt în mod special îngrijorați de o revenire a taxelor vamale pe cognac și vin, produse pe care le exportă în masă în SUA, cu atât mai mult cu cât cognacul este deja în centrul unui diferend comercial între UE și China, prima sa piață ca valoare.
„Sunt hotărât să discut toate subiectele” cu Donald Trump, a mai spus Emmanuel Macron.
„Sper în special că vom găsi soluții la chestiunea Ucrainei”.
Președintele francez a adăugat: „Ne vom împărtăși acordurile, dezacordurile și sper în special că vom găsi soluții la chestiunea Ucrainei”.
Amintim că Donald Trump l-a atacat din nou vineri pe omologul său ucrainean. Estimând că Volodimir Zelenski și Vladimir Putin „vor trebui să-și vorbească” pentru „a pune capăt masacrului a milioane de persoane”, el a apreciat că prezența Ucrainei în negocierile cu Rusia nu este „importantă”.
Președintele SUA i-a vizat de altfel și pe Emmanuel Macron și Keir Starmer care, potrivit lui, „nu au făcut nimic” pentru a pune capăt războiului.
Prim-ministrul britanic este așteptat joi la Washington.
În urmă cu mai bine de 85 de ani, URSS a atacat Finlanda, căreia i-a smuls o importantă parte din teritoriu, însă plătind chiar și prețul reputației internaționale și cu zeci de mii de morți și răniți.
Războiul Finlandei a durat o jumătate de an. FOTO: AFP
Pe 30 noiembrie 1939, aproape jumătate de milion de soldați sovietici au trecut frontiera de stat a Finlandei începând ceea ce avea să rămână în istorie drept „Războiul Iernii“. Atacul venea după cererile insistente ale URSS de a face un schimb de terenuri cu Finlanda, cu scopul de a îndepărta granița de Leningrad (Sankt Petersburg) din cauza temerilor față de o posibilă invazie nazistă a URSS prin Finlanda. Aceasta din urmă a refuzat schimbul. Strategii armatei sovietice plănuiau să-i ofere dictatorului Iosif Stalin o victorie rapidă, însă socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din târg. Deși URSS a câștigat războiul, ocuparea țării a durat luni întregi, iar pierderile armatei sovietice au fost severe. Nikita Hurșciov, liderul sovietic, își amintea mai târziu că „noi toți – și mai ales Stalin – am simțit victoria ca pe o înfrângere în fața finlandezilor. A fost o înfrângere periculoasă pentru că arăta inamicilor noștri că URSS este un colos cu picioare de lut“.
Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, istoricul Silviu Miloiu, președinte al Asociației Române de Studii Baltice și Nordice, arată desfășurarea pas cu pas a acestui conflict, dar și cum istoria se repetă într-o anumită măsură în Ucraina, unde Rusia e pe cale să câștige à la Pirus un război care ruinează ambele țări.
„Weekend Adevărul“: Pe 30 noiembrie 1939, Uniunea Sovietică invada Finlanda, în ceea ce avea să fie cunoscut drept „Războiul de iarnă“. Ulterior, pe 12 martie 1940, adică acum 85 de ani, Guvernul de la Helsinki accepta condițiile unei păci împovărătoare și cedarea unui important teritoriu. Cum arăta lumea, Europa în special, în anii premergători războiului și cum s-a ajuns la acest conflict?
Silviu Miloiu: În anii ’30, Europa deja era împărțită cumva între puterile totalitare și țările democratice – practic, avem două dintre țările care la Tratatul de la Versailles din 1919 fuseseră considerate paria în cadrul societății internaționale, Uniunea Sovietică și Germania. Ambele au acționat ca puteri revizioniste – acest revizionism care generează o cascadă de alte evenimente ce au dus, într-un final, la cel de-Al Doilea Război Mondial. În felul acesta și maniera în care era organizată pacea – așa cum fusese decisă prin ordinea mondială stabilită la tratatele de la Paris din 1919-1920 – s-a schimbat profund, ceea ce va duce la încercările din 1939 de a o mai păstra cumva în Europa. Numai că fiecare dintre puterile mari înțelegea pacea diferit.
În ce fel?
Pe de o parte, Franța și Marea Britanie încercau să conserve nu doar pacea, cât și echilibrul continental. Pe de altă parte, state precum Germania sau Uniunea Sovietică acționau în sensul de a schimba ceea ce fusese deja stabilit în cadrul ordinii mondiale de după Primul Război Mondial. Și așa se ajunge la negocierile din primăvara anului 1939, care cred că sunt foarte interesante. E vorba despre negoceri în care se încearcă cumva ținerea în frâu a Germaniei lui Hitler de către o potențială coaliție stabilită între Marea Britanie, Franța și URSS. Numai că negocerile, care s-au desfășurat la Moscova începând din primăvara anului 1939, au pus față în față, în mod clar, niște puteri cu perspective și valori diferite, cu atitudini și ambiții diferite.
Războiul iernii a distrus o parte a Finlandei. FOTO: Getty Images
Jocul pervers al sovieticilor
Cum a jucat la două capete Moscova?
Uniunea Sovietică nu era departe, în realitate, de Germania – în esența lor niște totalitarisme antidemocratice, ce-i drept, cu forme de manifestare oarecum diferite. Cele două state aveau o perspectivă comună asupra situației internaționale, diferită decât cea a Marii Britanii și a Franței, state democratice încă în acel moment. În ciuda speranțelor că o coaliție între Marea Britanie, Franța și Uniunea Sovietică va ține în frâu Germania și în felul acesta va putea să preîntâmpine un război mondial, în realitate o lovitură neașteptată în planul relațiilor internaționale îi va duce la aceeași masă pe Hitler și pe Stalin.
Vă referiți la celebrul pact Ribbentrop-Molotov, cunoscut la noi după ce a ciuntit țara. De ce a fost însă atât de important la nivel european și chiar mondial?
Așa e, Hitler și Stalin au bătut palma prin intermediul lui Ribbentrop și Molotov care s-au reunit la Moscova. Sigur că și Stalin a fost prezent fizic acolo, dar Hitler doar prin telefon. Cei doi miniștri de Externe au elaborat și semnat pactul Ribbentrop-Molotov, așa cum îl cunoaștem noi astăzi, un pact care împărțea sferele de influență în Europa Centrală Răsăriteană între cele două mari puteri totalitare. Acesta a fost practic sfârșitul apocaliptic al ordinii mondiale din perioada interbelică și intrarea către cel de-Al Doilea Război Mondial.
Și cum și-au împărțit cele două mari puteri sferele de influență în jumătatea de Est a continentului?
Așadar, în acest pact, pentru Molotov s-au delimitat sferele de influență foarte clar, de exemplu în Polonia, în țările baltice, Finlanda, dar și în cazul României – singura referire făcându-se la Basarabia și acele teritorii care erau de puțin interes pentru Germania, dar de mare interes pentru Uniunea Sovietică. Până la urmă, o formulare destul de ambiguă a permis preluarea Bucovinei de Nord și a Ținutului Herței. În orice caz, aceasta a dus la eșecul încercării Marii Britanii și Franței de a mai salva ce se mai putea, dar totodată a dus și la începutul războiului mondial prin atacarea de către Germania nazistă a Poloniei la 1 septembrie 1939, urmată de atacarea de către Uniunea Sovietică a unei Polonii cvasi-înfrânte la două săptămâni și jumătate după aceea. În felul acesta, armata nazistă și cea sovietică s-au întâlnit pe cadavrul Poloniei îngenuncheate. După momentul îngenuncherii Poloniei, sigur că întreaga Europă centrală și răsăriteană era în pericol. Războiul mondial începuse pe data de 3 septembrie odată cu declarațiile de război ale Franței și Marii Britanii adresate Germaniei, iar Uniunea Sovietică se grăbește să își asume cât mai mult din prada pe care o stabilise împreună cu Hitler prin pactul Ribbentrop-Molotov. A făcut-o în așa fel încât, într-o politică de despicare piesă cu piesă a ordinii internaționale din Europa răsăriteană și în nord, a început să-i cheme pe emisarii țărilor baltice rând pe rând la Moscova unde li s-au impus tratate care, chipurile, ar fi trebuit să asigure securitatea regională, dar care în realitate impuneau prezența Uniunii Sovietice și a Armatei Roșii cu trupe pe teritoriul țărilor baltice.
Ce s-a întâmplat atunci, mai exact?
Armata Roșie a invadat treptat țările baltice, iar prima care a avut de suferit a fost Estonia, care a trebuit să treacă prin experiențe absolut dramatice ale negocierilor de la Moscova și a trebuit să încheie tratatul din 30 septembrie 1939. La fel s-a întâmplat apoi cu Letonia, pe 5 octombrie, dar și cu Lituania, pe 10 octombrie. Practic, am asistat la o adevărată cavalcadă de asemenea inițiative diplomatice ale Uniunii Sovietice, care au fost întotdeauna asociate cu presiuni foarte mari, presiuni militare, cu mobilizare, cu amenințare, adică exact toate acele lucruri pe care Uniunea Sovietică se angajase că nu le va face prin tratatele pe care ea însăși le semnase, ba chiar uneori chiar le inițiase în anii ’30.
Cerințe la extreme
Următoarea pe listă a fost Finlanda. Cum au acționat rușii, în primă fază?
Așa e, în felul acesta s-a ajuns practic și la situația Finlandei, pentru că ea nu era privită în mod diferit față de celelalte state baltice în pactul Ribbentrop-Molotov. Pe 5 octombrie 1939, guvernul finlandez a fost invitat să trimită o delegație la Moscova pentru a discuta chestiuni politice concrete. Deci cam acesta a fost începutul negocerilor dintre Uniunea Sovietică și Finlanda. Ce-i drept, până în acel moment, sovieticii fuseseră destul de activi, iar Derevjanski, ministrul plenipotențiar sovietic de la Helsinki, elaborase chiar un set de propuneri minimale și unul cu propuneri maximale pe care URSS să le aibă în vedere în relația cu Finlanda.
Ce solicitări aveau sovieticii în cele două variante?
Un program minimal care, sigur, pe lângă faptul că cerea Finlandei să cedeze insule din Golful Finic și să permită o bază navală și aeriană sovietică la Hanko, mai includea și cedarea unei părți a istmului Kareliei, a părții vestice a Peninsulei Pescarilor, de la Marea Barents. În programul maximal erau solicitări mult mai mari, printre altele, li se cerea finlandezilor să cedeze partea sud-estică a teritoriului din jurul Vyborg, în limba rusă, regiunea Pechenga de la Marea Barents. Și, sigur, pe lângă Hanko și celelalte aspecte pe care deja le-am invocat, la fel ca în cazul celorlalte state baltice, finlandezilor li s-ar fi cerut, potrivit acestui plan care va fi în realitate respectat, și semnarea unui tratat de asistență mutuală cu Uniunea Sovietică. Din punct de vedere diplomatic, acestea ar fi începuturile care au dus mai apoi la conflictul respectiv.
Tactica finlandeză
Se temeau sovieticii că Finlanda ar putea fi folosită de Germania pentru a ataca Uniunea Sovietică venind din zona baltică?
Exact acestea au fost motivele pe care le-au menționat sovieticii, printre altele. Finlanda a insistat că nu se pune problema să se întâmple acest lucru, dar nu au fost ascultați în timpul negocierilor. Exista, într-adevăr, o preocupare mai veche a sovieticilor că Germania ar fi intenționat să folosească Finlanda pe post de cap de pod pentru a ataca Leningradul.
Război pe schiuri în Finlanda. FOTO: Getty Images
Ce soluții au încercat finlandezii la masa negocierilor, pentru a opri din fașă invazia rusă?
Practic, Finlanda a trimis o delegație care, spre deosebire de cele baltice, nu s-a grăbit să ajungă la Moscova, ci a chemat un diplomat, pe Juho Kusti Paasikivi, viitorul președinte al Finlandei, să se deplaseze dinspre Stockholm către Moscova. Așa au încercat finlandezii să mai câștige puțin timp. Însă, în discuțiile pe care le-au avut la Moscova, Uniunea Sovietică, reprezentată de Molotov, uneori și de Stalin, a invocat faptul că, deși finlandezii insistă că nu vor ataca URSS și nu vor servi drept punte pentru un atac de către o altă mare putere, cu toate acestea, lucrul acesta se poate întâmpla. De fapt, poziția Finlandei în acel moment era una fermă de neutralitate, exact ceea ce i-au explicat membrii delegației finlandeze.
Putem spune că situația a semănat cu cea dinaintea invadării Ucrainei, când rușii au cerut Kievului să nu adere la NATO.
Așa e, Uniunea Sovietică a motivat în felul acesta, a apelat și atunci la argumentul nevoii sale de securitate, exact așa cum s-a întâmplat și acum în preliminariile războiului cu Ucraina. Însă nu a fost doar atât: mai târziu, în 1940, Uniunea Sovietică va insista în discuțiile cu Berlinul asupra anexării totale a Finlandei.
Care a fost reacția lui Hitler?
Nemții au spus un „nu“ hotărât, pentru că Hitler și Ribbentrop considerau că au făcut suficiente concesii Uniunii Sovietice. Între timp fusese impus tratatul care a sfârșit acest război cu Finlanda din 12 martie 1940 și fuseseră anexate țările baltice, Basarabia, Bucovina de Nord etc., iar Germania se simțea deja prea puternică pentru a fi de acord să mai facă alte concesii Uniunii Sovietice. În plus, la Berlin se considera că în vreme ce germanii își sacrificau viețile pentru a obține teritorii și zone de dominație, sovieticii le obțineau ca un fel de premiu de consolare din partea Germaniei. Așa că, germanii nu mai erau de acord să facă asemenea concesii, mai cu seamă că între timp au putut să constate și capacitatea aparent redusă a URSS de a purta un război modern în cazul Finlandei. De altfel, în acel moment, germanii erau destul de deciși să lanseze Operațiunea Barbarossa, prin urmare atacarea Uniunii Sovietice, așa cum s-a și întâmplat aceasta începând cu 22 iunie 1941.
Raportul de forțe: David contra Goliat
Cum au început ostilitățile în Finlanda?
Generalul Merezkov, care a condus această campanie în prima sa etapă, promisese că, în relativ puțin timp, o săptămână-două, îi va oferi pe tavă Finlanda lui Stalin. Și lucrul acesta era destul de agreat la Moscova, pentru că mai toți planificatorii militari, sursele de intelligence și așa mai departe considerau că, pe de o parte, Finlanda are o armată insuficient pregătită pentru un război modern – lucru perfect adevărat. Pe de altă parte, apreciau că, în momentul în care va începe războiul, va fi un colaps al apărării finlandeze, că mișcările de stânga se vor alinia Uniunii Sovietice. Este, de fapt, și prima formulă pe care o gândiseră sovieticii, prin stabilirea unui guvern-marionetă pe care ar fi dorit să-l impună la Helsinki, un guvern condus de comunistul Otto Wille Kuusinen.
Două armate biciute de iarnă s-au înfruntat în tranșeele din Finlanda. FOTO: Getty Images
Totuși, într-o primă fază, rușii au eșuat. Ce s-a întâmplat în prima etapă a ofensivei?
Socoteala de acasă a rușilor nu s-a potrivit cu cea din târg, pentru că, în realitate, finlandezii s-au dovedit un popor mult mai unit decât anticipaseră. Ceea ce nu au putut să înțeleagă sovieticii a fost susținerea pe care sistemul politic finlandez o avea din partea finlandezilor în general, inclusiv a celor de stânga, a celor mai mulți dintre cei de stânga. Rușii nu au înțeles această idee, acest sentiment patriotic, până la urmă, în sensul cel mai pozitiv i-a animat pe finlandezi, ceea ce a făcut posibil ca, în ciuda disproporției uriașe de forțe, lucrurile să meargă diferit de strategia pe care o aveau sovieticii.
Care era raportul de forțe în teren?
Practic, trupele sovietice din districtul militar Leningrad care au atacat dispuneau de superioritate de 3 la 1 ca număr de soldați, 80 la 1 în privința tancurilor, 5 la 1 în privința artileriei, 5,5 la 1 în domeniul aviației. Și aici trebuie ținut cont de faptul că și puținele tancuri, piese de artilerie sau avioane pe care le aveau finlandezii erau de modă veche și doar câteva fuseseră achiziționate la o dată recentă din Marea Britanie. În plus, foarte mulți dintre soldații finlandezi nu văzuseră niciodată un tanc și prima lor reacție a fost de a intra în panică, dar ulterior au reușit să identifice această metodă, celebrele cocktailuri Molotov, pentru a lupta împotriva sovieticilor. Așa că, dintr-o armată care totuși se temea și avea sentimentul acesta al inferiorității, armata finlandeză a devenit încrezătoare în forțele proprii și mai ales animată de acest ideal național care i-a făcut pe oameni să simtă că e un lucru absolut firesc să-și apere patria.
„Stalin, ca și Putin, a invocat în mod clar precedentul Petru cel Mare“
Cum au decurs ostilitățile în prima etapă?
Rușii au început pe trei mari linii de atac, iar cea mai importantă era istmul Kareliei, pe care îl dorea atât de mult Stalin pentru a duce cât mai către vest frontiera. Acolo forțele sovietice erau într-adevăr mult superioare din toate punctele de vedere. Finlandezii aveau plasate în apărare șase divizii conduse de generalul Hugo Ostermann. Undeva la dreapta lui, în zona de sud-vest a istmului Kareliei, era generalul Harald Öhquist care comanda trei divizii, apoi erau trei grupări de trupe de acoperire care acționau undeva în spatele Liniei Mannerheim, iar pe flancul stâng al trupelor, undeva între râul Voxi și lacul Ladoga, se afla Corpul 3 armată, condus de omul cel mai apropiat de Mannerheim, generalul Erik Heinrichs. Trebuie spus că aici erau și trupele cele mai experimentate ale finlandezilor. De asemenea, mulți dintre liderii armatei finlandeze în acel moment erau tinerii studenți care, în perioada Primului Război Mondial, primiseră formare militară în cadrul armatei germane, erau tinerii care erau nemulțumiți de rusificarea pe care o practica Rusia țaristă în acel moment în Marele Ducat al Finlandei și care în felul acesta încercau să câștige un statut separat de Rusia pentru țara lor. În fine, a doua grupare era cea care consta din Corpul 4 armată și era situată la nord de lacul Ladoga, condusă de generalul Johan Woldemar Hägglund. El avea o misiune destul de complicată pentru că era un spațiu vast la nord de Ladoga pe care trebuia să îl apere împotriva trupelor sovietice, iar Finlanda mai era apărată în zona de nord de generalul Viljo Einar Tuompo, el neavând nici măcar calitatea militară de care se bucurau ceilalți generali finlandezi pentru că se baza practic pe membri ai găzii civile, pe grăniceri, pe rezerviști.
Confruntările din războiul pentru Finlanda au fost extrem de sângeroase. FOTO: Getty Images
Cum erau dispuși de cealaltă parte sovieticii?
Spre deosebire de finlandezi, sovieticii erau foarte bine pregătiți, aveau Armata a 8-a în apropiere de Petrozavodsk cu 6 divizii de infanterie și 2 divizii de brigăzi de tancuri, undeva la vreo 130.000 de oameni și 400 de tancuri, ceea ce era o forță uriașă pentru armata finlandeză. Mai la nord era Armata a 9-a cu 5 divizii de infanterie, Armata a 14-a cu 3 divizii de infanterie, cu obiectivul de a pune mâna pe Petsamo cât de repede posibil. În total, aceste armate ajungeau la 140.000 de oameni și 150 de tancuri, deci era efectiv un avantaj net de partea Uniunii Sovietice.
Totuși, care au fost marile deficiențe ale rușilor?
S-a discutat foarte mult despre linia Mannerheim ca fiind esențială și oarecum asta a pornit și ca o scuză din partea sovieticilor pentru a spune de ce nu au reușit. În realitate, ea era o linie discontinuă, neterminată, multe dintre fortificații erau improvizate, unele erau din ciment, deci mai puternice, mai solide, dar foarte multe erau din lemn, din pământ, prin urmare e foarte departe mitologia rusă care s-a născut în jurul liniei Mannerheim. În plus, armata sovietică era mult slăbită după Marea Epurare a lui Stalin, care a ucis generalii cei mai capabili, în frunte cu Mihail Nicolaevici Tuhacevski. Fusese acea încercare a lui Stalin de a scăpa de toți liderii care i-ar putea pune la îndoială puterea, dar asta slăbise foarte mult armata sovietică și totodată o făcuse extrem de obedientă și foarte puțin flexibilă.
Ați amintit de patriotismul și de unitatea finlandezilor, dar ce tactici au folosit pentru a-i opri pe sovietici?
Una dintre tacticile favorite ale finlandezilor era să separe acel Goliat sovietic, unitățile mari sovietice, în mai multe unități mici, urmate de încercuirea acestora, apoi anihilarea lor treptată. Ei au ținut cont de câteva elemente fundamentale: au văzut că armata sovietică este inflexibilă, că de obicei urmează doar trasările cunoscute, că este foarte previzibilă și atunci atacau prin acele zone unde o simțeau mai slabă, încercau să o slăbească treptat, iar prin aceste tactici reușeau să o anihileze. Sigur că această primă ofensivă pe care au desfășurat-o sovieticii împotriva istmului Kareliei și la nord, în încercarea de a tăia Finlanda în două sau de a pătrunde direct către capitala Helsinki, a fost un insucces și deja după cea de-a doua ofensivă, din 15 decembrie, a fost limpede că planul de a cuceri Finlanda în două săptămâni eșuase. La 23 decembrie, finlandezii au executat un contraatac prin diviziile a șasea și întâi, ceea ce practic a dus la eșecul planului Ladoga, ce ar fi trebuit să se concretizeze în dislocarea întregului dispozitiv de apărare al finlandezilor. Iarăși un lucru foarte important este modalitatea în care sovieticii au tratat problema afluirii trupelor pe front pentru că, de foarte multe ori, se crea haos, erau foarte prost organizați și în felul acesta creau apărătorilor posibilitatea de a utiliza tactici îndrăznețe în vederea îngreunării avansului sau chiar opririi avansului din partea sovieticilor. O altă bătălie importantă în această etapă a fost bătălia de la Suomussalmi, care a debutat în momentul în care Divizia 163 condusă de generalul Zelenţov a înaintat la începutul lunii decembrie de la baza sa de la Uhkta, prin pădure, în scopul de a captura oraşul Oulu. Dacă le reușea, Finlanda ar fi fost tăiată în două. Însă rușii au fost învinși.
Victorie à la Pirus pentru ruși
Când a început să se schimbe situația pe front?
Undeva spre Anul nou era destul de limpede că întreaga acțiune ofensivă a Uniunii Sovietice era un eșec de proporții. De altfel, a fost momentul pe care l-a sesizat și Stalin, care l-a desemnat pe comandantul Districtului Militar Special Kiev, pe generalul Semion Timoşenko, să fie comandant al forțelor sovietice de atac împotriva Finlandei. A fost o nouă etapă și a început printr-o largă reorganizare a forțelor militare pe care le aveau la dispoziție sovieticii pentru a putea să facă față unui război modern, așa cum se dovedea, din ce în ce mai mult, că finlandezii au învățat să-l poarte.
Care a fost desfășurarea de forțe din a doua etapă?
În februarie 1940, sovieticii au declanșat un nou atac împotriva Finlandei, un atac care a dus, de exemplu, pe teatrul de operațiuni din istmul Kareliei, cel principal, nu mai puțin de 25 de divizi, 8 brigăzi blindate, 17 regimente de artilerie – cam 600.000 de oameni, 3.137 de tunuri, dintre care o treime de calibru greu, și 2.000 de tancuri. Aceasta era o superioritate absolut copleșitoare de 4 la 1 la număr de soldați, de 20 până la 30 la 1 în privința artileriei și la fel în privința tancurilor și aviației. Acesta a fost modul în care Timoşenko a regândit. El a vrut să fie sigur, s-a dus cu forțe să fie atât de nimicitoare, de devastatoare, încât să-i asigure câștigul. Într-adevăr, deși cu mare greutate, linia defensivă finlandeză a fost străpunsă și s-a deschis drumul spre Viipuri. Sigur, a mai fost un element foarte important: iarna grea, care cumva i-a ajutat pe sovietici pentru că au putut să traverseze inclusiv spațiul maritim cu blindate și să cadă undeva în spatele pozițiilor defensive finlandeze. Această lună, februarie, practic, este etapa în care lucrurile devin ceva mai clare. Era vizibil și pentru finlandezi că apărarea lor nu putea să dureze la infinit.
Un compromis scump
Rusia a câștigat în cele din urmă războiul iernii, dar cu un preț uriaș, la fel cum se profilează în Ucraina…
În 1940, devenise clar și pentru sovietici că Finlanda era o nucă tare și că nu ar trebui să-și facă o ambiție excesivă din cucerirea întregii țări. Și tocmai de aceea, foarte curând, sovieticii au renunțat la guvernul-marionetă pe care doreau să-l pună la Helsinki. Pur și simplu, dacă înainte era menționat frecvent de TASS, în 1940 este uitat de agenția sovietică de presă și încep niște negocieri la Stockholm, între Finlanda și URSS. Negocieri care au fost cumva și grăbite de faptul că Marea Britanie și Franța încercau să facă ceva în perioada aceasta a „războiului ciudat“ – „The Phoney War“ sau „Drôle de guerre“. Se luase în calcul posibilitatea de a antrena întreaga Scandinavie în război printr-o forță expediționară anglo-franceză care să se deplaseze spre nordul continentului și ulterior să ajungă în Finlanda pentru a ajuta la continuarea războiului. Era un scenariu pe care Stalin nu și-l dorea pentru că voia totuși ca să nu ajungă într-un război și cu puterile occidentale, având în vedere că era nesigur totuși pe o alianță pe termen lung cu Hitler. Așa că negocierile păreau o cale de rezolvare pentru cele două părți.
Și la ce compromis a ajuns în final?
În condițiile în care deja prin intermediul ambasadelor sovietice și finlandeze de la Stockholm s-au discutat anumite elemente de bază pentru negocierile ulterioare, pacea a fost semnată la Moscova la 12 martie 1940, o pace care a costat scump Finlanda. I-a costat cam o zecime din teritoriu, termenii de pace au depășit chiar cerințele inițiale ale lui Stalin, pentru că de data aceasta, în plus față de baza navală de la Hanko și insulele din Golful Finic, sovieticii au reclamat și întreaga provincie Viipuri, până la linia unde fusese frontiera imperiului lui Petru cel Mare. De altfel, Stalin, ca și Putin, a invocat în mod clar precedentul Petru cel Mare. Peninsula Hanko a fost închiriată Moscovei pe un termen de 30 de ani, ceea ce dădea URSS-ului o bază navală de unde putea controla întreaga zonă nordică a Golfului Finlandei. De asemenea, cele două țări s-au angajat să nu încheie nicio alianță îndreptată una împotriva celeilalte. În total, Finlanda pierdea 28.000 de km², o zonă importantă, cu 316.000 de hectare de teren arabil, 2.500.000 de hectare de pădure. Din punct de vedere demografic uman, pierderile erau foarte mari: războiul a costat viața a aproximativ 15.000 de finlandezi, dar mult mai mulți sovietici, aproape 50.000 de soldați și-au pierdut viața.
„Rusia nu poate spune că a câștigat cu adevărat, oricâte victorii ar avea pe front“
Privind în urmă, putem spune că a fost o victorie à la Pirus, iar rușii au pierdut practic mai mult decât au câștigat. Seamănă cumva această victorie din Finlanda cu cea a Rusiei, care se profilează în Ucraina, dar cu pierderi uriașe la toate capitolele?
Tanc distrus în război. FOTO: Getty Images
Exact așa a fost, pentru că au pierdut foarte mult, atât în ceea ce privește resursele umane importante, valoroase, resurse materiale foarte importante, pentru că au trebuit să refacă practic armata după această semivictorie. Moral au pierdut foarte mult pentru că mai toate puterile au început să desconsidere armata sovietică, să considere că aceasta nu este de fapt un factor important în economia războiului și că, în realitate, URSS este într-adevăr „un colos cu picioare de lut“. Apoi opinia publică, mai ales în SUA, se mobilizase foarte puternic în favoarea finlandezilor și, evident, pentru condamnarea Uniunii Sovietice. În plus, foarte mulți dintre intelectualii europeni care au avut tendința de a simpatiza cu sovieticii, unii chiar și după ce văzuseră ce se întâmplase cu procesele stalinismului, au devenit din ce în ce mai critici față de Uniunea Sovietică. Poziția slăbită pe plan internațional a fost ca un duș rece pentru sovietici, conducând la o adevărată nevoie de reformă.
Există și alte elemente comune între cele două războaie, cel ruso-finlandez, respectiv cel de acum dintre Rusia și Ucraina?
Foarte adevărat, ele există. Și în cazul Finlandei, și în cazul Ucrainei, așteptările inițiale s-au dovedit a fi nerealiste. Vorbim aici de estimările pe care chiar serviciile de informații sovietice le făcuseră acum aproape nouă decenii și la fel s-a întâmplat și acum cu serviciile de intelligence rusești. Ulterior s-a văzut că, totuși, ideea apărării unui mod de viață, ideea apărării națiunii este încă foarte importantă și ea poate să genereze, cu adevărat, o emulație în rândul cetățenilor și are impact pe termen lung. Pentru că, în mod clar, sentimentele față de Rusia, în etapa finală a războiului, după război, vor fi negative și asta va fi un impact pe termen foarte lung de acum înainte. Asta s-a întâmplat și după „războiul de iarnă“, când națiunea arbora drapeul în bernă, când au fost mari comemorări ale victimelor, iar lucrul acesta a dus pe termen lung la o anumită percepție asupra Rusiei. Prin urmare, aș spune că, dincolo de posibilele câștiguri teritoriale ale rușilor în Ucraina, pierderile sunt mult mai mari decât câștigurile și nu justifică, la nivel strategic, la nivel politic, la nivel economic, în niciun fel modalitatea în care deciziile s-au luat la Moscova.
Greșeala uriașă a Rusiei
Putem spune că și atunci, la fel ca acum, rușii și-au supraestimat puterea?
Cred că da. Este clar că și atunci și acum, Kremlinul și-a supraestimat capacitățile, a refuzat să înțeleagă că acest logos imperial pe care îl propune este respins de un etos național. Și, atunci și acum, putem vedea o coagulare în jurul unor valori care sunt foarte diferite față de valorile pe care Moscova încearcă să le impună.
Finlanda era neutră, dar chiar și așa, sovieticii au atacat-o. Și să ne amintim că înaintea războiului de acum s-a vorbit despre „finlandizarea“ Ucrainei, adică despre o neutralitate precum cea a Finlandei. Putem concluziona, fără teama de a greși, că nici în cazul Ucrainei această neutralitate nu ar fi însemnat că rușii nu vor ataca?
Absolut. De fapt, după Al Doilea Război Mondial, Uniunea Sovietică deja controla întregul spațiu răsăritean, și atunci, pentru Finlanda, strategia a fost să se replieze în jurul acestei politici de concesii față de Uniunea Sovietică. Ulterior, în perioada regimului Willy Brandt (n.r. – fost cancelar german) din Germania Federală, politologii germani au vorbit de conceptul acesta de „finlandizirung“, adică de cedare cumva benevolă în favoarea unei mari puteri. Revenind la finlandezi, într-adevăr, au trecut prin etapa aceasta de finlandizare, mai ales în timpul lungului regim al președintelui Urho Kekkonen, după care, de la începutul anilor ’80, este o poziție de adaptare cumva, iar ulterior, așa cum știm, Finlanda devine din ce în ce mai apropiată de NATO. Vorbim însă despre o apropiere care nu s-ar fi putut materializa fără această agresiune a Rusiei împotriva Ucrainei. Din acel moment a fost clar că Rusia iese dintr-o logică a comportamentului, oarecum firesc, în relațiile internaționale. Sigur, un semnal a fost și războiul din Transnistria din 1992. Însă, peste timp, vorbind de acest război din Ucraina, a fost foarte limpede că ceea ce acceptaseră sovieticii în 1975, de pildă, și în perioada aceasta mai vastă de timp în care s-au desfășurat lucrările Conferinței de la Helsinki, nu mai este acceptat de elitele din jurul lui Putin. Prin urmare, Finlanda nu își poate asigura securitatea de una singură, așa că are nevoie de colaborare în interiorul NATO. Într-adevăr, chiar acum câțiva ani, părea aproape imposibil ca Suedia, de pildă, să fie membră NATO și destul de improbabil ca Finlanda să se alăture Alianței. Pentru că mai existau încă în Finlanda destul de mulți oameni asociați, să zicem, vederilor din perioada lui Kekkonen și care nu îndrăzneau să facă un pas mai departe.
Se poate spune că NATO a câștigat un aliat serios prin alăturarea Finlandei, la fel cum ar câștiga în cazul în care ar accepta Ucraina?
În acest moment, armata finlandeză este o armată foarte serioasă, foarte solidă. Sigur, există armata obligatorie, dar este și o armată care respectă foarte clar formarea militarilor, o armată în care nu sunt abuzuri sau sunt pe o scară foarte mică, există un profesionalism evident la nivelurile de conducere ale armatei finlandeze. Deci NATO a câștigat un aliat valoros. Capacitatea NATO de a riposta unui potențial atac al Rusiei a crescut în această perioadă. În oglindă, Rusia doar de pierdut a avut și are pentru că, pe de o parte, Ucraina, indiferent ce scenariu s-ar aplica acolo, în mod evident va avea perspectiva și dorința de a se ancora în jurul Occidentului. Nici Finlanda, dar nici Ucraina nu au putut fi ocupate de către ruși. Și atât timp cât Finlanda a rămas suverană, la fel cum va rămâne Ucraina, Rusia nu poate spune că a câștigat cu adevărat, oricâte victorii ar avea pe front.
Cine este Silviu Miloiu
Silviu Miloiu este președinte al Asociației Române de Studii Baltice și Nordice si prof. univ. dr. la Universitatea „Valahia” din Târgoviște. A elaborat o serie de monografii dedicate istoriei Europei Nordice și Baltice și unora dintre țările din regiune: Finlanda, Lituania. A elaborat, de asemenea, monografii și volume de documente care explorează istoria relațiilor României cu statele baltice și nordice. Este laureat al Premiului „George Iacobescu” pentru contribuții remarcabile aduse în domeniul istoriei relațiilor României cu Marea Britanie și integrării europene decernat de Ministerul britanic pentru Europa și de School of Slavonic & East European Studies. Este specializat, de asemenea, în istoria politicii externe româneşti în sec. al XX-lea.
Silviu Miloiu. FOTO: Arhivă personală
Din 2010 conduce în România o conferință anuală de Studii Baltice și Nordice, cel mai mare eveniment de acest gen din Europa de Sud-Est. A primit decorații și premii în Finlanda, Letonia, Lituania și Marea Britanie pentru excelență în studiile baltice și nordice, precum și în studii britanice. Cercetările sale au condus la peste 30 de cărți ca autor, editor sau coautor, precum și la 100 de articole și capitole științifice publicate la nivel internațional. A fost directorul mai multor proiecte de cercetare și organizatorul principal a peste 20 de conferințe internaționale.
Ministrul de Externe, Emil Hurezeanu, a povestit în emisiunea Insider politic, difuzată sâmbătă la Prima TV, când și în ce context l-a întâlnit pe miliardarul american George Soros.
Emil Hurezeanu. FOTO Insider politic / captură PrimaNews
Emil Hurezeanu, a fost întrebat dacă l-a întâlnit vreodată pe miliardarul american George Soros.
„Uitați ce e. În 2003, aveam o emisiune de televiziune care se numea „România mea”. La Antena 1 era emisiunea, eram freelancer. Şi a venit George Soros în ţară la un moment dat şi i-am luat un interviu – era un mecena respectabil, influent, cunoscut în întreaga lume – un interviu despre intenţiile lui în ţările răsăritene”, a răspuns Emil Hurezeanu.
„Nu am urmărit în mod special felul în care a făcut şi rău George Soros”
Hurezeanu a mărturisit că pe Viktor Orban l-a cunoscut mult mai devreme, când era jurnalist la radio Europa Liberă în anii ’80.
„În Ungaria, Soros e foarte diabolizat. Îmi amintesc de tânărul student Viktor Orbán, care uneori venea în cafeteria comună a tuturor departamentelor Europei Libere. Colegul maghiar, care făcea un fel de emisiune echivalentă cu Actualitatea românească, ni l-a prezentat, la München, prin 88-89: un tânăr cu părul lung, foarte anticomunist. Dacă nu mă înşel, era bursier Soros la Universitatea Oxford. Această schimbare s-a întâmplat între timp. Nu am urmărit în mod special felul în care a făcut şi rău George Soros şi fundaţiile lui. După câte ştiu eu, în general a făcut bine de-a lungul anilor, de-a lungul deceniilor”, a apreciat Emil Hurezeanu.
Despre George Soros
George Soros este un investitor și filantrop american de origine maghiară, născut în 1930 în Budapesta. A supraviețuit ocupației naziste din Ungaria și s-a mutat în Marea Britanie în 1947, unde a studiat la London School of Economics.
Ssuccesul său ca manager de fonduri speculative și activitatea sa filantropică sunt notorii. Este fondatorul Open Society Foundations, prin care a donat peste 32 de miliarde de dolari pentru diverse cauze progresiste și liberale.
Soros a jucat un rol important în căderea comunismului în Europa de Est și a susținut educația prin finanțarea Universității Central Europene.
În ianuarie 2025, președintele american în exercițiu la acea vreme, Joe Biden, i-a acordat medalia prezidențială a libertății, cea mai înaltă onoare civilă a SUA, lui și altor 18 personalități, incluzând vedete, activiști, donatori și politicieni democrați.
Tot în ianuarie, Călin Georgescu a declarat că va interzice rețeaua construită de George Soros. Declarațiile sale cu privire la un atac NATO asupra Rusiei au fost preluate de agenția de presă rusă și de un podcaster american.
Potrivit Gândul, Fundația Soros, înființată de controversatul miliardar George Soros, ar fi fost în spatele tuturor mișcărilor de protest împotriva proiectului minier de la Roșia Montană, în mod direct sau prin ONG‐uri intermediare.
O plajă din Grecia este cea mai frumoasă din lume, iar mulți turiști o consideră un „adevărat paradis”. A devenit una dintre principalele atracții ale Greciei în 2025.
Față de acum patru ani, Grecia a urcat în top cu 23 de locuri. Plaja despre care se tot vorbește este Elafonisi, apreciată pentru că are nisip roz și fin, trasee spectaculoase și plaje întinse. Turiștii vin deseori între mai și septembrie, atunci când vremea este caldă.
„Este o experiență cum nu a fost alta. Ai senzația că te afli la marginea Pacificului, dar, de fapt, ești în Creta, Creta”, „Marea este curată, de un albastru intens, sărate și face minuni dacă ai artrită (…) Se poate merge și cu mașina”, sunt doar două dintre comentariile pozitive ale turiștilor despre plaja Elafonisi, potrivit SpyNews.
Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan …
O persoană a fost ucisă și două rănite, sâmbătă, în orașul Mulhouse, dinestul Franței, într-un atac cu cuțit. Suspectul figura pe lista celor care prezintă risc de „terorism”, a anunțat canalul francez BFM TV, citând procuratura locală.
Un mort și doi sunt răniți grav. FOTO Facebook Michèle Lutz
Un suspect a fost arestat. Motivul atacului sau identitatea acestuia nu au fost încă dezvăluite, relatează AFP și Reuters, citate de Agerpres.
Bărbatul se află în dosarul de prelucrare a datelor pentru prevenirea radicalizării cu caracter terorist, a declarat procurorul Nicolas Heitz, care s-a deplasat la fața locului.
Doi polițiști sunt în stare gravă
Doi polițiști municipali au fost răniți, unul la carotidă și celălalt la torace, iar alți trei polițiști municipali ar fi fost răniți mai ușor, a mai spus procurorul.
La locul incidentului este așteptat să ajungă, în cursul serii, ministrul de Interne, Bruno Retaileau.
Incidentele au avut loc cu puțin timp înainte de ora 16.00 (15.00 GMT), în marja unei demonstrații de susținere a Republicii Democrate Congo, care se confruntă în est cu o ofensivă a mișcării armate M23, susținută de Rwanda.
Suspectul, născut în Algeria, are obligația de a părăsi teritoriul francez (OQTF), potrivit unei surse sindicale.
El se află sub control judiciar cu arest la domiciliu.
„Oroarea tocmai a cuprins orașul nostru. „Pista teroristă pare să fie plauzibilă în acest moment. Acest lucru trebuie confirmat în mod firesc pe cale judiciară”, a deplâns primarul orașului, Michcle Lutz, într-un mesaj postat pe Facebook.
Imaginile din prima linie postate de operatorii de drone ucraineni arată soldați ruși, care au suferit în mod clar răni la picioare, unii încă bandajați, folosind cârje în zonele de luptă.
Armata rusă trimite soldați răniți, inclusiv în cârje, înapoi pe linia frontului pentru a lupta, dezvăluie CNN, care publică mai multe înregistrări video și mărturii. Mulți soldați răniți sunt vizați de dronele ucrainene în timp ce încercau să fugă.
„Rușii reciclează răniții înapoi în luptă”, a declarat un oficial occidental, referindu-se la înregistrări video cu „trupe în cârje care sunt împinse înapoi în linie”.
Utilizarea soldaților răniți este un semn că Moscova își gestionează problemele tot mai mari de personal fără o mobilizare generală mai largă, care ar fi nepopulară în rândul claselor de mijloc urbane din Rusia, potrivit oficialului, care a vorbit cu CNN sub rezerva anonimatului pe acest subiect.
O înregistrare video făcută din dronă în ianuarie, postată de brigada a 59-a ucraineană activă în jurul orașului strategic Pokrovsk, arată un soldat rus folosind câte o cârjă sub fiecare braț pentru a încerca să ajungă la adăpost. El se mișcă încet, deși probabil că aude drona ucraineană deasupra sa și își dă seama că este în pericol.
Forțat să se întoarcă pe front
Alte înregistrări video arată redistribuirea forțată a răniților către linia frontului. Una dintre ele arată un rănit al cărui nume nu este dezvăluit de CNN, pentru siguranța sa, care era târât de bărbați în uniformă din fața unui spital militar din orașul Yeysk din sudul Rusiei, regiunea Krasnodar.
„Ce naiba faceți cu mine, de ce? Am fost operat ieri, la naiba!”, spune el. Întorcându-se spre cameră, el adaugă: „Eu… mă adresez tuturor locuitorilor Rusiei și vreau să arăt tuturor ce se întâmplă cu unul dintre soldații noștri demni din Forțele Armate ale Federației Ruse”. În interiorul vehiculului, el își arată piciorul grav rănit, unde o rană mare a fost operată recent, spune el. De asemenea, el își ridică mâna rănită. „Nu am un deget; mi l-au și cusut ieri. Mă pot deplasa doar cu ajutorul cârjelor”.
El spune că îl așteaptă o călătorie de opt ore pe drumuri proaste pentru a se întoarce în orașul Lugansk, aflat în prima linie a frontului.
Un alt videoclip postat de bloggeri militari ruși, aparent luna trecută, arată mai mulți soldați răniți, membri ai unei unități, aparent din Armata a 20-a, într-o pădure, purtând veste antiglonț și echipament militar. „Am luptat de cinci ori, am suferit două răni grave și o leziune cerebrală gravă”, spune un soldat. Acesta susține că spitalul l-a declarat apt doar pentru serviciul fără arme. Un alt soldat spune, uitându-se la colegii răniți care se târăsc pe lângă el: „Îi duc pe băieții cu cârje să primească armele”.
Un oficial ucrainean din cadrul serviciilor secrete de apărare a declarat că, în ultimele șase luni, au observat o apariție a soldaților ruși răniți în „zone de luptă activă”. Acesta a atribuit utilizarea răniților drept o încercare a comandanților de a ascunde pierderile și incapacitatea lor de a aduce și scoate trupele din zonele de luptă atunci când este necesar.
A fugit din Rusia ca să nu fie trimis înapoi pe linia frontului
Au fost și cazuri în care soldații au evitat la limită redistribuirea. CNN a vorbit cu un soldat rus care a fost rănit în timpul confruntărilor din jurul Vovceansk, care a primit un tratament limitat și apoi o lună de concediu. Auzind că răniții sunt trimiși înapoi pe linia frontului, el a fugit din Rusia. CNN a văzut documente care îi confirmă relatarea, dar nu dă detalii, pentru siguranța sa.
„Am fost în spital timp de o lună”, a spus el, „iar ei nu extrag șrapnelul la nimeni. Doar pun niște unguent și asta e tot. Când rana se vindecă puțin, te externează”. El a spus că s-a recuperat în apropiere de Moscova, într-o unitate de amputați, sau cei imobilizați sau în cârje, care aveau dreptul la o lună de vacanță atunci când erau din nou sănătoși. „Dar nu au voie să părăsească unitatea”, a mai spus el. „Acesta este ceea ce se numește «un regiment de recuperare». Ei petrec o lună acolo și îi aruncă înapoi la război”.
Acesta a descris situația drept un „bilet doar dus”, probabil conceput pentru a reduce plățile compensatorii pentru familii: „Ei plătesc 3 milioane de ruble pentru unele răni. Trimit invalizii înapoi pe front… pentru a evita plata banilor. Dacă persoana este dispărută, familia nu primește bani. Pentru dovezi este nevoie de un cadavru, iar dacă nu există un cadavru, asta este, îmi pare rău, la revedere”.
Siegfried Mureșan, deputat conservator al Parlamentului European, a reacționat la cele mai recente atacuri ale miliardarului Elon Musk la adresa României și a făcut un apel către români să nu se lase intimidați.
„Dacă proprietarul Tesla scrie două mesaje despre România în timp de câteva ore, dintre care unul despre Buzău și unul despre un ONG din România, nu o face fiindcă îi pasă de România. Nu o face fiindcă îl interesează în mod deosebit ce se întâmplă la Buzău. Nu o face fiindcă îi pasă de oamenii din România.Nu o face fiindcă îi pasă de democrația de la noi „O face fiindcă vrea să influențeze alegerile din România”, a scris, sâmbătă, pe Facebook,Siegfried Mureșan.
Siegfried Muresan: „Îl susține pe extremistul Georgescu”
Reacția eurodeputatului vine după ce Elon Musk a criticat în mod superficial organizația Repatriot și pe judecătoarea CCR Iuliana Scântei, pe care a acuzat-o nefondat că ar fi influențat anularea alegerilor prezidențiale.
„O face fiindcă îl susține pe extremistul Georgescu. Elon Musk și Călin Georgescu susțin împreună lucruri care nu sunt bune pentru România. Să nu ne lăsăm intimidați.Cel mai important lucru: informați-vă bine, gândiți cu mintea voastră și nu puneți în pericol viitorul României”, a mai scris Siegfried Mureșan pe Facebook.
Elon Musk: „Soros & USAID subminează democrația în România”
Într-o postare pe X, în care a distribuit un text cu informații false al propagandistului Mario Nawfal, Elon Musk, șeful Comisiei pentru eficienţă guvernamentală din SUA (DOGE), susține că miliardarul George Soros și Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) ar submina democrația în România.
Nawfal a susținu în textul publicat pe X, inspirat dintr-o altă postare falsă, că așa-numita „rețea Soros” ar fi influențat anularea alegerilor prin consiliera prezidențială Sandra Pralong, care ar face parte din ONG-ul Repatriot ca și Iuliana Scântei, judecătoare la Curtea Constituțională a României.
Judecătoarea Iulia Scântei a dezmințit, pentru Mainnews.ro, că ar avea vreo legătură cu organizația Repatriot.
Alianţa pentru Unirea Românilor a anunțat, sâmbătă, că a strâns peste 200.000 de semnături pentru Călin Georgescu, numărul prevăzut de lege pentru depunerea candidaturii acestuia la alegerile prezidențiale fiind atins la acțiunea din Piața Constituției.
„Strângerea de semnături continuă și în Piața Constituției, acolo unde s-au adunat peste 3.000 de români care cer reluarea turului II al alegerilor prezidențiale”, a transmis AUR.
O parte dintre persoanele adunate începând cu ora 11.00 în Piaţa Constituţiei au plecat după circa o oră în marş spre Piaţa Victoriei, unde continuă protestul şi acţiunea de strângere de semnături pentru candidatura lui Călin Georgescu.
Termenul limită pentru depunerea candidaturilor la alegerile prezidenţiale este 15 martie.
AUR: s-au adunat semnăturile necesare depunerii candidaturii lui Georgescu. FOTO Facebook AUR Ilfov
Amintim că, la adunarea din Piaţa Constituţiei a fost prezent și Călin Georgescu, care s-a adresat susţinătorilor săi şi a semnat pentru candidatură.
Participanţii la adunare, printre care sunt şi membri ai AUR, poartă steaguri tricolore, şi scandeaz sloganuri pro Călin Georgescu, cerând reluarea turului doi al prezidențialelor, dar și împotriva lui Marcel Ciolacu:
„Georgescu, preşedinte”, „A plecat Dulapul, să plece și Ciolacu!”„Libertate, libertate”, „şi „Georgescu, Georgescu”, Turul doi înapoi”.
La 30 ani de la războiul rece și războiul din Iugoslavia, turiștii din întreaga lume sunt curioși să descopere Europa de Est, dar mai ales, regiunea balcanică. România, Polonia, Ungaria și Bulgaria au atras un număr mare de turiști în ultimii ani. Dar acum, o altă țară a devenit o mare atracție.
Este vorba de Bosnia și Herțegovina și a făcut parte din fosta Iugoslavia. Prețurile sunt mici, iar peisajele de vis. Bosnia și Herțegovina are o vreme excelentă în lunile de vară. Turiștii o adoră pentru peisajele rurale, o coastă drăguță și o cultură urbană uimitoare.
Mulți vizitează Sarajevo, pentru a vedea confluența fascinantă dintre Est și Vest din capitala orașului unde asasinarea prințului austriac Franz Ferdinand a declanșat Primul Război Mondial. Orașul are o populație diversă: locuitorii sunt de religie musulmană, iudaică, catolică și ortodoxă. Este orașul bisericilor, dar și al minaretelor, moscheilor și domurilor. În hanurile acestui oraș, turiștii vin să savureze un pahar de vin de la cele mai excelente crame.
Bosnia este o destinație excelentă pentru turiștii activi, având trasee montane pe vârfuri calcaroase. De asemenea, mulți turiști practică raftingul pe ape albe prin canioane stâncoase. Sarajevo a găzduit Jocurile Olimpice de Iarnă în 1984.
Peisajele par să fie de vis: cascade turcoaz, lacuri și râuri, cum ar fi râul Una, precum și păduri care încă acoperă 50% din țară sau parcuri naționale precum Rezervația de păsări Hutobo Blato, inclusă pe lista UNESCO, potrivit Spynews.
Țara este una descentralizată, compusă din Federația Bosniei și Herțegovinei, Republica Srpska și Districtul Brcko care este condus de un guvern local. Găzduiește bosniaci, sârbi, croați, precum și minorități de evrei, rromi, albanezi, muntenegreni, ucraineni și turci. Populată din Neolitic și țară gazdă a primilor indo-europeni, precum celți și ilirici, din secolele 6-9 d.Hr., a fost ocupată de slavi și în secolul 14 a fost înființat Regatului Bosniac. Acesta a fost anexat de Imperiul Otoman până în secolul al 19-lea, iar în tot acest interval, turcii au răspândit islamul. Bosnia a fost anexată de Imperiul Austro-Ungar, iar după Primul Război Mondial, a făcut parte din Regatul Iugoslaviei, care a devenit Republica Federală Socialistă Iugoslavia după al Doilea Război Mondial.
Din 1992, după proclamarea independenței și în urma războiului cu guvernul de la Belgrad, Bosnia a devenit țară suverană în urma semnării acordului de la Dayton. Din 2010, Bosnia și Herțegovina negociază pentru aderarea la UE și NATO.
Motivul real pentru care se numește „Bosnia și Herțegovina” și nu doar „Bosnia” este înțelegerea făcută de după războiul cu fosta Iugoslavie. Herțegovina este o regiune sudică cu ieșire la Marea Adriatică.
Localnicii Herțegovinei sunt cunoscuți ca herțegovinieni. În timp ce populația Herțegovinei de-a lungul istoriei a fost amestecată din punct de vedere etnic, războiul bosniac din anii 1990 a avut ca rezultat o curățare etnică în masă și o deportare la scară largă a minorităților.
Populația Herțegovinei este alcătuită din croați, bosniaci și sârbi. Nu există o graniță oficială între Bosnia și Herțegovina. Denumirea „Herțegovina” era utilizată pentru regiune din vremea ocupației otomane.
Absolvent al Facultății de Istorie (2013-2016) și al programului de master „Istorie și Practică în Relații Internaționale” (2019-2021) la Universitatea din București, Alexandru Stan Bogdan …
Ziarul conservator american The New York Post, cunoscut drept preferatul președintelui american Donald Trump, a titrat pe prima pagină, în ediția de vineri, că adevăratul dictator este liderul de la Kremlin, Vladimir Putin, nu Volodimir Zelenski.
Donald Trump a anunțat că se va întâlni cu Putin pentru a pune capăt războiului FOTO SHUTTERSTOCK
Alături de o fotografie mare cu Putin, publicația a scris mare, într-un mesaj adresat președintelui Trump: „Acesta e un dictator”.
Articolul este semnat de editorialistul Douglas Murray și se întitulează „10 adevăruri despre războiul Ucraina-Rusia pe care le ignorăm pe riscul nostru”.
Primul este că „Vladimir Putin a început acest război, în pofida a ceea ce a afirmat Trump cu câteva zile în urmă”.
Trump are dreptate să sublinieze că războiul „nu ar fi trebuit să înceapă niciodată”, dar adevărul incontestabil este că a fost declanșat de președintele rus nu de cel ucrainean.
Murray enunță motivele pentru care Putin este indiscutabil un dictator.
„Putin a condus Rusia cu un pumn de fier KGBist de la venirea la putere în 1999. El a înăbușit cu cruzime mass-media independentă, a pus capăt alegerilor libere și corecte, a zdrobit societatea civilă și și-a ucis adversarii politici. Și nu doar între granițele Rusiei, ci în întreaga lume. Oamenii care trăiesc în Rusia și își exprimă orice fel de opoziție față de război ajung la închisoare.”
În schimb, subliniază autorul, Zelenski nu este dictator, ci un politician care a câștigat alegerile prezidențiale din 2019, care au fost libere și corecte.
Zelenski „are o rată de aprobare de 57%, nu de 4% așa cum a susținut Trump. Spre deosebire de Rusia, Ucraina are o mass-media independentă vibrantă, care cere socoteală guvernului – în ciuda afirmațiilor contrare din partea trollilor pe internet și a botilor ruși.
Indiferent dacă Zelenski va fi reales sau nu, Putin va fi întotdeauna reales în Rusia. Pentru că alegerile lui sunt escrocherii, concursuri de frumusețe. Putin nu a câștigat alegeri libere și corecte în viața lui. Pentru că nu se țin.”
În 2017, presa americană scria că The New York Post este ziarul preferat al lui Trump, care a menținut contacte frecvente cu proprietarul acestuia, magnatul Rupert Murdoch.
Într-un atac fără precedent la adresa președintelui ucrainean, în contextul inițierii discuțiilor cu Rusia în vederea unui acord de pace în Ucraina, Trump l-a etichetat pe Zelenski drept „dictator fără alegeri”.
Președintele american nu s-a oprit aici, acuzându-l pe Zelenski de necooperare, grosolănie și aroganță după ce a refuzat să semneze un acord cu SUA privind furnizarea a 50% din exploatarea minereurilor rare ucrainene, acord pe care președintele ucrainean nu-l consideră favorabil în forma propusă de administrația Trump.
Internat în spital de o săptămână cu diagnosticul de pneumonie bilaterală, Papa Francisc nu se află în pericol de moarte, dar nu este încă vindecat, a declarat vineri unul dintre medicii săi, Sergio Alfieri, într-o conferință de presă organizată la spitalul Gemelli din Roma.
Papa Francisc. FOTO Captură Video Youtube Vatican News
„Este el în afara oricărui pericol? Nu. Dar întrebarea care se pune este dacă se află în pericol de moarte, iar răspunsul este tot nu”, a declarat Alfieri într-o conferință de pres, transmite Reuters, citată de Agerpres.
Măsuri de precauție
Conform medicului Sergio Alfieri, citat și de DPA, starea medicală a Suveranului Pontif în vârstă de 88 de ani rămâne complexă. El nu a oferit alte detalii, dar a precizat că este important că papa Francisc face progrese în lupta cu boala.
Prin urmare, „ca măsură de precauție”, chiar dacă nu este conectat la vreun aparat și glumește cu vizitatorii săi, este oportun să rămână în spital „cel puțin toată săptămâna viitoare”, a adăugat el.
„Dacă îl trimitem înapoi la Santa Marta (numele reședinței sale din Vatican, n.r) va începe să lucreze din nou ca înainte”, a argumentat medicul.
Jorge Bergoglio (numele de naștere al Papei Francisc) este recunoscut pentru ritmul frenetic în care lucrează, în ciuda vârstei, spre marea nemulțumire a medicilor săi care îi tot spun să încetinească.
„Sunt complet încrezător în luciditatea Papei”
Papa Francisc a fost internat, inițial, cu diagnosticul de bronșită, dar în urmă cu câteva zile medicii i-au schimbat diagnosticul în pneumonie bilaterală.
În ultimele ore, unii cardinali au vorbit deschis despre posibilitatea unei demisii. Pentru cardinalul italian Gianfranco Ravasi, Francisc ar putea demisiona„dacă întâmpină dificultăți serioase în îndeplinirea serviciului său”.
„Va avea ultimul cuvânt, în conștiință”, a spus el într-un interviu publicat vineri în cotidianul Il Corriere della Sera.
„Sunt complet încrezător în luciditatea Papei”, a asigurat cardinalul francez Jean-Marc Aveline, arhiepiscop de Marsilia. „Este liber și (…) dacă consideră că este cel mai bun lucru pentru binele Bisericii, o va face”, a adăugat el, referindu-se la eventualitatea unei demisii.
Declarațiile vin într-un context de tensiune în jurul papei argentinian: informații false de pe rețelele de socializare raportează moartea lui și voci, în special în cercurile conservatoare americane, se ridică pentru a cere ca „pagina Bergoglio să fie întoarsă”.
„Pe Internet și pe site-urile americane există un puternic curent anti-Bergoglio: chiar dacă nu este niciodată explicit, arată clar o dorință de schimbare care se exprimă și prin știri false”, a mai declarat cardinalul Gianfranco Ravasi, menționând că „există o polarizare puternică”.
Papa a reușit să-și depășească problemele de mobilitate din cauza supraponderalității și a durerilor de genunchi folosind un scaun cu rotile. Dar dificultățile sale de respirație, pentru un octogenar căruia i s-a îndepărtat lobul superior al plămânului drept la vârsta de 21 de ani, ridică mai multe întrebări. În mai multe rânduri de la începutul anului, Episcopul Romei a fost nevoit să anuleze întâlniri oficiale și să delege citirea textelor sale, sau chiar să se oprească în mijlocul liturghiei, cu vocea tăiată.
Traficantul de droguri Mohamed Amra, care se ascundea după evadarea sa sângeroasă de acum nouă luni, a fost arestat în România. Anunțul a fost făcut de Bruno Retailleau, ministrul de Interne din Franța.
Mohamed Amra a fost prins în România Foto: X
Ministrul de Interne din Franța, Bruno Retailleau, a transmis, pe platforma X, un „mulțumesc călduros României pentru cooperarea decisivă” care a dus la reținerea lui Mohamed Amra. Acesta a fost capturat în municipiul București, sâmbătă, 22 februarie.
„Polițiștii Direcției de Investigații Criminale și ai Direcției Operațiuni Speciale din cadrul Poliției Române, în urma unei operațiuni E.N.F.A.S.T., declanșată la solicitarea autorităților judiciare din Franta, au capturat, în municipiul București, un bărbat, de 30 de ani, cetățean francez, urmărit internațional, deosebit de periculos. Operațiunea s-a finalizat prin depistarea și prinderea bărbatului, pe numele căruia existau 3 mandate europene de arestare pentru săvârșirea infracțiunilor de evadare, omor, trafic de droguri și lipsire de libertate”, anunță Poliția Română.
Bărbatul, de 30 de ani, a evadat la data de 14 mai 2024, din Franța, în urma unui atac armat asupra unui vehicul al poliției penitenciare. În timpul acestui atac armat, doi agenți de penitenciare au fost uciși, iar alți trei au fost răniți grav. Cunoscut sub supranumele de „Musca”, Amra era dus de la tribunal la o închisoare din orașul Rouen, în apropiere de Paris, când o mașină a intrat în duba închisorii la o stație de taxare, iar bărbați înarmați au deschis focul.
În urma evadării, Interpol a emis o notiță roșie pe numele său, iar autoritățile franceze au declanșat planul Épervier, mobilizând sute de ofițeri de poliție și jandarmi pentru a-l captura.
Acesta a fost condamnat anterior pentru furt prin efracție și este, de asemenea, inculpat într-un caz de răpire și sechestrare care a dus la decesul victimei. El are legături cunoscute cu mai multe grupări interlope din Marsilia, implicate în traficul de droguri, fiind cunoscut pentru comandarea si coordonarea, din penitenciarul unde se afla închis, a unui asasinat asupra altui traficant de droguri.
Bărbatul urmează să fie prezentat procurorului din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, pentru dispunerea măsurilor preventive.
Un transportor militar blindat, care era condus de o tânără de 21 de ani, cetățean portughez, a lovit sâmbătă, 22 februarie, un stâlp de beton, la Găneasa, în județul Olt.
Un transportor militar blindat a lovit un stâlp de beton în Olt Foto: Adevărul
Sâmbătă, în jurul orei 14:00, polițiștii din cadrul Serviciului Rutier Olt s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că, pe Drumul Național 64, în localitatea Găneasa, a avut loc un eveniment rutier.
„Din primele verificări, polițiștii au stabilit faptul că un transportor militar blindat condus de către o tânără de 21 de ani, cetățean portughez, din cauze ce urmează a fi stabilite în cursul cercetărilor, ar fi intrat în coliziune cu un stâlp de beton de pe marginea părții carosabile”, a transmis IPJ Olt.
În urma evenimentului rutier nu au existat victime, fiind produse doar pagube materiale. Conducătorul auto a fost testat cu aparatul etilometru, rezultatul fiind negativ.
În cauză, polițiștii continuă cercetările pentru stabilirea situației de fapt, urmând a fi dispuse măsurile legale.
Circulația a fost blocată pe DN 64, Găneasa, fiind reluată ulterior.
Miliardarul Elon Musk a lansat un nou atac plin de informații false la adresa României în această săptămână, criticând în mod superficial apreciata organizație Repatriot și pe judecătoarea CCR Iuliana Scântei, pe care a acuzat-o nefondat că ar fi influențat anularea alegerilor prezidențiale.
Judecătoarea Iuliana Scântei FOTO Facebook
Într-o postare pe X, în care distribuie un text plin de informații false al propagandistului Mario Nawfal, Elon Musk șeful Comisiei pentru eficienţă guvernamentală din SUA (DOGE) susține în mod superficial că miliardarul George Soros și Agenția SUA pentru Dezvoltare Internațională (USAID) ar submina democrația în România.
În textul publicat pe X, inspirat dintr-o altă postare falsă, Nawfal a susținut că așa-numita „rețea Soros” ar fi influențat anularea alegerilor prin consiliera prezidențială Sandra Pralong, care ar face parte din ONG-ul Repatriot ca și Iuliana Scântei, judecătoare la Curtea Constituțională a României.
Într-un răspuns trimis pentru site-ul Mainnews.ro, judecătoarea Iulia Scântei a dezmințit categoric că ar avea vreo legătură cu organizația Repatriot, așa cum în mod eronat și fals afirmă miliardarul Elon Musk în postarea pe platforma X.
Afirmațiile lui Nawfal și Elon Musk nu au însă vreo bază factuală. Singura legătură este aceea că Sandra Pralong și Iuliana Scântei apar pe site-ul organizației Reatriot ca invitate la un eveniment public ce a avut loc în anul 2021.
Contactată de Mainnews.ro, Iuliana Scântei a spus că nu are vreo legătură cu RePatriot, adăugând că evenimentul din 2021 a fost unul public și caritabil.
„E interzis să participi la evenimente publice și caritabile?”, a spus Iuliana Scântei.
„Elon Musk a distribuit o postare mincinoasă a unui influencer care îl susține pe Călin Georgescu”
Într-o postare argumentată pe Facebook, și organizația Repatriot a demontat postarea mincinoasă.
„Un atac ciudat asupra Repatriot a avut loc în aceste zile. Chiar Elon Musk dă share la o postare mincinoasă de pe X a lui Mario Nafwal un influencer cu atitudini antioccidentale, care promovează Sputnik și e susținător de Călin Georgescu. Mesajele lui Musk lovesc în prietenii Americii și decredibilizeaza SUA în partea asta de lume, unde încă mai există o majoritate proamericană. Elon Musk și alți oameni din administrația americană sunt induși în eroare cu informații false. Acțiunea este parte a unui atac mai vast asupra României. Repatriot este un proiect al Romanian Business Leaders și nu a avut fonduri USAID sau Soros. Repatriot este și o comunitate care a susținut permanent apartenența României la Occident. Comunitatea Repatriot a contribuit la mii de proiecte de afaceri și conexiuni care nu au încărcătură ideologică dar au un profund caracter patriotic. Ne animă dragostea de țară și dorința de conectare a românilor de pretutindeni cu România”, spun reprezentanții Repatriot.
Acesta este cel de-al treilea atac lansat de Elon Musk la adresa României în ultima săptămână. Pe 18 februarie, miliardarul a postat pe X un alt mesaj al lui Mario Nawfal, care susținea că judecătoarea Simina Tănăsescu ar face parte din așa-numita rețea „Soros”, iar pe 20 februarie el l-a numit „tiran” pe președintele CCR, Marian Enache.