În estul Germaniei, la doar aproximativ 100 km de Berlin, se află un oraș care are nevoie urgentă de noi locuitori. Autoritățile oferă cazare gratuită timp de 14 zile celor care intenționează să se mute în Eisenhüttenstadt.

Situat chiar lângă granița cu Polonia, Eisenhüttenstadt oferă această șansă persoanelor care doresc să se mute permanent: navetiștilor, profesioniștilor în căutarea unor noi orizonturi, lucrătorilor calificați care doresc o schimbare. Perioada de probă pentru a locui în oraș se va desfășura între 6 și 20 septembrie, iar înscrierile sunt încă deschise, potrivit ziarul românesc.

Potrivit sursei citate, participanții selectați vor fi cazați în inima orașului, unde timp de 14 zile vor trăi ca adevărați locuitori. 

Pentru început, cei care vor să locuiască în acest oraș vor avea parte de tururi ghidate, precum și diverse activități sociale care le vor permite să cunoască comunitatea locală.

Eisenhüttenstadt, cunoscut anterior ca Stalinstadt (după numele lui Iosif Stalin), a fost redenumit după reunificarea Germaniei în 1989. Ca multe orașe din fosta RDG, populația sa a scăzut de la peste 50.000 la aproximativ 24.000 de locuitori. Orașul găzduiește cel mai mare combinat siderurgic din estul Germaniei.

Odată cu schimbările structurale care au urmat reunificării, populația s-a redus aproape la jumătate. Pentru a controla procesul de micșorare, a fost demarat un program de reamenajare urbană, care a implicat demolarea și renovarea a numeroase apartamente.

Pentru iubitorii de arhitectură socialistă, este o adevărată bijuterie: multe clădiri din acea perioadă sunt monumente.

Înscrierile pentru șederea de probă gratuită de două săptămâni pot fi trimise încă în iulie 2025. Detalii și formularul de înscriere sunt disponibile pe site-ul oficial: https://www.xn--jetzt-plne-schmieden-izb.de/probewohnen/

Profesorul Sergiu Mișcoiu a comentat informația din presa israeliană conform căreia Iranul ar fi avut drept obiective pe termen lung atacarea cu rachete balistice a capitalelor europene. În acest context, inclusiv a Bucureștiul ar putea fi o țintă.

Iranul avea ca obiective pe termen lung atacarea cu rachete balistice a capitalelor Europei și a coastei de est a Statelor Unite ale Americii, a declarat un oficial al armatei israeliene pentru The Medialine (TML News). În pofida operațiunilor Israelului care au distrus peste jumătate din lansatoarele de rachete iraniene, pericolul rămâne major, a relatat vineri agenția de presă The Media Line, citată de Jerusalem Post.

„Rachetele pe care Iranul le dezvoltă pot deja să ajungă în Europa, iar ei au planuri pentru îmbunătățiri care le-ar putea permite să lovească Statele Unite”, a declarat oficialul.

Acesta a subliniat și urgența de a gestiona programul nuclear al Iranului, care avansează în spatele cortinei, în ciuda aparențelor unor discuții diplomatice. Iranul are deja suficient uraniu îmbogățit pentru cel puțin 10 bombe atomice.

„Având la dispoziție asemenea resurse, nu există niciun motiv să îmbogățească uraniul la nivelurile actuale, decât dacă urmăresc în mod activ construirea de arme nucleare”, a spus oficialul.

Potrivit acestuia, Iranul avansa în fiecare etapă a procesului de dezvoltare a armelor nucleare, iar dacă nu s-ar fi intervenit, lumea s-ar fi confruntat cu realitatea unui Iran înarmat nuclear.

Oficialul a mai explicat că, la începutul conflictului, Iranul avea aproximativ 2.000–2.500 de rachete balistice, însă se îndrepta rapid către o strategie de producție în masă, ceea ce ar putea duce la o creștere a stocului lor de rachete până la 8.000 sau chiar 20.000 în următorii câțiva ani.

Ambasadorul Israelului în România, Lior Ben Dor, a avertizat în luna iunie că amenințarea programului nuclear al Iranului nu vizează doar Israelul, ci și Europa, deoarece rachetele balistice iraniene pot lovi capitale europene, inclusiv Bucureștiul.

„Iranul nu e doar o amenințare pentru Israel. Este o amenințare pentru toți. Și România, și Uniunea Europeană ar trebui să fie îngrijorate. Ei dezvoltă rachete cu rază lungă care pot ajunge în capitalele europene. Atacurile lor din ultimele luni au vizat în mod deliberat populația civilă”, a declarat acesta.

Mișcoiu: „O informație de propagandă a Israelului”

„E o informație de propagandă a Israelului și cred că mai degrabă a regimului Netanyahu, care are ca obiectiv solidarizarea țărilor occidentale cu acțiunea externă a Israelului, inclusiv a celor care s-au arătat critice față de atacarea Iranului. Liderii europeni nici măcar nu i-au oferit sprijin lui Netanyahu, ei au oferit sprijin Israelului pentru că Israelul apără valori mai apropiate de valorile occidentale și există, desigur, această traumă colectivă a holocaustului care încă mai e vie în capitalele europene, cât și din rațiuni strategice și din rațiuni istorice și culturale. Însă aproape toți liderii europeni îl critică vehement pe Netanyahu și și-ar dori cu toții ca acesta să fie înlocuit de un lider rezonabil care să cultive negocierea și dezbaterea și care să fie mult mai puțin orientat spre menținerea puterii politice prin continuarea practic a războiului ca armă de unire a tuturor sub steagul național și sub liderul de la Tel Aviv”, este de părere profesorul Sergiu Mișcoiu.

„Nu văd o acțiune imediată a Israelului”

Este această știre privind pericolul Iranului asupra Europei un semn că Israelul pregătește noi operațiuni împotriva acestuia?

„E posibil să fie o pregătire a terenului pentru o nouă serie de acțiuni. M-ar mira, personal, să se întâmple imediat acest lucru, fiindcă, totuși, există oprobiul opiniei publice internaționale și mai ales a aliaților Israelului, inclusiv al lui Donald Trump, care a fost cumva obligat să atace Iranul în solidaritate cu Israelul. Iranul a fost totuși șifonat masiv în ceea ce privește prestația sa internațională. Să nu uităm cum s-a derulat acest act simbolic de răspuns al Iranului asupra bazelor americane din Qatar, atac pre-anunțat, practic inutil din punct de vedere militar. Date fiind aceste lucruri nu cred că acum, cu un Iran slăbit în acest fel și pus la colț, Israelul va acționa militar decisiv din nou în săptămânile următoare. Mai degrabă, e probabilă o operațiune de sădire în opinia publică a unei idei privind pericolul iranian care să poată fi ulterior utilizată în acțiunea Israelului, dar acest lucru n-l văd făcut imediat”.

Cu toate acestea, Iranul a luat decizia de a întrerupe cooperarea cu Agenția Nucleară Internațională în ceea ce privește monitorizarea programului nuclear. Este acesta un argument pentru Israel de a mai continua cu o acțiune militară hotărâtă?

„Sigur că e un argument în plus pentru Israel de a acționa. În dosarul pe care îl prezintă Israelul internațional privind Iranul, contează faptul că Iranul nu se mai supune controlului Agenției Nucleare Internaționale. Până la urmă, o decizie privind un atac asupra Iranului nu poate veni decât prin justificarea care a existat în cazul atacului prcedent asupra Iranului, anume că există șanse iminente ca Iranul să ajungă la posibilitatea de a realiza o bomba atomică și deci trebuie din fașă tăiată sursa acestei posibilități”, a precizat profesorul.

După decenii în care Europa s-a străduit să scape de minele antipersonal – arme care ucid fără discriminare și mult timp după încheierea conflictelor – cinci țări de graniță cu Rusia iau în calcul revenirea la o practică abandonată tocmai pentru brutalitatea ei, scrie The New York Times.

În plină epocă a fricii post-2022, cu războiul din Ucraina în desfășurare și granițele estice ale Uniunii Europene tot mai tensionate, Polonia, Finlanda și cele trei state baltice – Estonia, Letonia și Lituania – au anunțat că vor să părăsească Convenția de la Ottawa, tratatul internațional care interzice folosirea minelor antipersonal, în vigoare din 1999.

Decizia nu produce efecte imediate – procesul de retragere durează șase luni –, dar marchează un moment de cotitură. O fisură vizibilă în consensul post-Război Rece privind eliminarea armelor cu potențial de distrugere civilă masivă.

Războiul a schimbat totul

„Războiul din Ucraina a schimbat totul”, spune Veronika Honkasalo, deputată în Parlamentul finlandez și una dintre puținele voci care s-au opus ieșirii din tratat. Frica publică a crescut, spune ea, în condițiile în care Finlanda are o graniță terestră de 1.300 de kilometri cu Rusia și o istorie complicată cu vecinul de la est.

De cealaltă parte, susținătorii revenirii la minele antipersonal argumentează că nu este vorba despre revenirea la vechile stocuri masive sau despre abandonarea principiilor umanitare, ci despre o adaptare la realitățile unui război în care Rusia folosește intens acest tip de armament. „Minele nu opresc o divizie mecanizată, dar forțează inamicul să își asume riscuri sau să consume resurse pentru deminare”, afirmă Laurynas Kasčiūnas, fost ministru al Apărării din Lituania, care a vizitat Ucraina anul trecut și a inițiat discuțiile la nivel baltic.

O armă contestată, dar folosită

Deși minele antipersonal sunt, conform Comitetului Internațional al Crucii Roșii, responsabile în proporție de 80% pentru victime civile – mulți fiind copii –, unele armate încă le consideră utile din punct de vedere tactic.

Ucraina, membră a tratatului din 2006, a ezitat inițial, dar după eșecul contraofensivei din 2023 și în fața tacticii rusești de trimitere în valuri a infanteriei, și-a schimbat poziția. Președintele Volodimir Zelenski a semnat luna aceasta decretul prin care anunță retragerea Ucrainei din tratat, invocând faptul că Rusia „folosește minele antipersonal cu un cinism extrem”.

Paradoxal, Ucraina mai deține peste 3 milioane de astfel de mine – aproximativ jumătate din ce avea înainte de a adera la Convenția de la Ottawa. Rămâne însă neclar dacă le poate folosi legal, deoarece tratatul interzice retragerea în timpul unui conflict armat.

Comunitatea internațională: „O cutie a Pandorei”

Pentru activiștii anti-mine, momentul este considerat unul periculos. „Suntem furioși pe aceste țări. Știu bine că minele nu le vor apăra cu adevărat de Rusia. Este un joc politic”, declară Tamar Gabelnick, directoarea Campaniei Internaționale pentru Interzicerea Minelor Terestre, organizație distinsă cu Premiul Nobel pentru Pace în 1997.

Mary Wareham, expertă la Human Rights Watch și participantă la negocierile inițiale pentru tratat, atrage atenția asupra precedentului creat. „Dacă renunțăm la un acord atât de important, ce urmează? Vom contesta și tratatele împotriva armelor chimice, biologice sau nucleare?”

Pentru context, mai mult de 160 de state sunt semnatare ale Convenției de la Ottawa, dar nu și marile puteri militare – Rusia, China sau SUA. Potrivit datelor ONU, tratatul a dus la distrugerea a peste 55 de milioane de mine și la scăderea victimelor anuale de la peste 20.000 la aproximativ 3.500 în ultimele două decenii.

Rămâne Norvegia

Dintre toate statele europene care împart graniță cu Rusia, doar Norvegia rămâne fermă în angajamentul său față de tratat. Restul invocă „amenințări semnificativ crescute” în regiune și nevoia de flexibilitate militară.

Într-un comentariu amar, Paul Heslop, consilier ONU și expert britanic în deminare, amintește de implicarea regretatei prințese Diana în campania împotriva minelor. „Ar fi dezamăgită să vadă că, după aproape trei decenii de la vizita ei în Angola, lumea face pași înapoi”, spune el.

Pentru Europa de Est, această alegere între apărare și principiile umanitare nu este una teoretică. Este una urgentă – și profund incomodă, notează NYT.

Războiul a afectat grav agricultura din Ucraina și mai ales pe micii fermieri, care sunt nevoiți acum să-și cultive câmpurile sub amenințarea unui atac aerian cu drone, relatează The Guardian, într-un reportaj realizat în așezările de graniță situate aproape de front.

Înainte de invazia rusă la scară largă, agricultura era unul dintre sectoarele cu cea mai rapidă creștere, contribuind cu 10,9% la PIB-ul țării și asigurând 17% din locurile de muncă în 2021. Acum lucrătorii s-au împuținat în urma recrutărilor obligatorii.

Trei zile pe săptămână, fermierul Mykola Mondrayev, în vârstă de 55 de ani servește într-o unitate de apărare teritorială. În celelalte zile își lucrează pământul.

Ferma sa se află la mai bine de 30 km de linia frontului, în afara orașului de graniță Sumî, dar asta nu înseamnă că se simte în siguranță, spune el.

„Rușii nu atacă doar obiective militare. Atacă și ferme. Agricultura este în centrul culturii ucrainene și asta încearcă ei să distrugă”, spune el.

Războiul amenință comunitățile rurale din Ucraina, iar provocările sunt multiple. Un sfert din terenurile agricole ale țării se află sub ocupație rusă. Câmpurile sunt contaminate cu mine și muniție neexplodată. Fermierii și muncitorii au acum îndatoriri suplimentare: ei sunt și soldați.

În apropierea frontului, fermierii au interdicție să-și lucreze terenurile, în timp ce pe unele câmpuri agricole au fost săpate fortificații.

Războiul a exacerbat problemele cu forța de muncă, pe fondul depopulării satelor. Fermele mai mici, care nu sunt eligibile pentru scutiri de la înrolare, sunt cel mai grav afectate. 

Cei trei ani de război au fost brutali”, explică Oleh Khomenko, directorul general al Clubului Agricol din Ucraina. „Potrivit Băncii Mondiale, pierderile au fost de ordinul a 100 de miliarde de dolari, inclusiv ale infrastructurii cheie, cum ar fi ascensoarele, precum și a terenurilor agricole, a fabricilor și a facilităților de producție, în afară de pierderile umane, de exemplu forța de muncă.”

Deficitul de lucrători a ajuns la 30%, comparativ cu 10% înainte de război, a explicat el, precizând: „Fermierii care și-au pierdut terenurile își pierd afacerile pentru că nu se pot muta pur și simplu în altă parte.”

Periculos de aproape de linia frontului

Riscurile implicate de agricultura la 30 km de linia frontului i-au fost dramatic demonstrate lui Mikola Panasenko anul trecut, când hambarul și biroul său din Sumî au fost lovite de două ori de drone, la un interval de o săptămână.

Panasenko cultivă secară, ovăz și floarea-soarelui.

„Nu există muncitori pentru ferme”, spune el. „Aproape toată lumea a fost recrutată fie în armată, fie în unitățile teritoriale. Nimănui nu-i pasă.”

În regiuni precum Harkov și Sumi, situate aproape de front, afacerile agricole au devenit dificil de administrat fermele mai mari necesitând escorte de securitate cu bruiaje anti-drone pentru a semăna câmpurile.

„Efectul este de domino. Micii fermieri ca noi aprovizionează atât piața internă, cât și exportul. Moara locală cumpără de la noi. Îi sprijinim pe sătenii care cumpără animale și semințe [pentru fermele mici]. Angajăm lucrători din comunitățile locale. Fără fermieri, sate întregi vor muri”, spune fermierul citat mai sus.

Alți fermieri mici spun povești similare.

Andri Sema, în vârstă de 52 de ani, are 150 de hectare de pământ agricol. 

El povestește despre o dronă rusească doborâtă pe terenul său în primăvară.

„Unele dintre aceste drone de supraveghere sunt capcane. Așa că fermierilor le este frică să le mute. Auzim drone aproape în fiecare zi. E din ce în ce mai rău. În fiecare zi auzim despre o fermă sau alta care este lovită.”

Terenuri intersectate de tranșee

Ca multe alte ferme din apropierea zonei de luptă, cea a fermierului este străbătută de zig-zagurile adânci ale tranșeelor ​​proaspăt săpate, întrerupte de baricade împotriva amenințării Rusiei cu o nouă ofensivă în regiunea Sumî.

„Am pierdut aproximativ o treime din venitul meu. Deocamdată supraviețuim cultivând secară și floarea-soarelui, pe care le vindem statului. Nu mai am niciun lucrător acum. Sunt singur la fermă și mă ocup de ea cu ajutorul fiului meu. Înainte, angajam cinci persoane”, spune Sema.

Zone restricționate

Deși marile ferme s-au descurcat mai bine în timpul războiului, acestea au propriile dificultăți.

„Aproximativ 20% din terenul nostru se află în zona militară restricționată”, spune Serhi Bondarenko, director executiv al companiei Victoria, care cultivă grâu, floarea-soarelui și rapiță pe aproximativ 45.000 de hectare de teren și are peste 500 de angajați. Dar acum productivitatea s-a redus cu 10-15%.

„În zona noastră e mai rău decât anul trecut. Unul din lifturile de cereale a fost avariat, în timp ce un al doilea nu funcționează pentru că este aproape de linia frontului. De pe acoperiș poți vedea cel mai apropiat sat rusesc.”

„Pe lângă toate acestea, 10% dintre lucrătorii noștri au fost recrutați, chiar dacă avem statutul de infrastructură critică”.

Cea mai mare problemă este însă lucrul sub amenințarea dronelor.

E ca și cum am avea propria noastră zonă de luptă pe câmpuri, dar dacă ne-am opri, compania nu ar mai exista. Avem propria noastră echipă de securitate. Merg pe câmpuri pentru a verifica locația și țin legătura cu armata. Au arme anti-drone și, după ce verifică sectorul în care vrem să semănăm, le spunem lucrătorilor când credem că este un moment sigur, iar apoi echipa de securitate rămâne cu lucrătorii pentru a-i liniști.”

Impact în lanț

Dar cele mai vulnerabile sunt gospodăriile rurale ale Ucrainei, care cultivă peste o treime din producția agricolă pentru consum intern.

„În comunitățile din prima linie, acestea nu sunt înregistrate în baze de date, deoarece nu sunt considerate întreprinderi agricole în sensul larg. Una dintre prioritățile noastre este sprijinirea persoanelor vulnerabile care doresc să rămână”, spune  Rein Paulsen, directorul departamentului de urgență din cadrul Organizației Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură.

„Evident, una dintre principalele provocări are legătură cu riscul fizic al muniției neexplodate și al contaminării solului, iar aceasta este o problemă foarte importantă pentru un număr mare de familii de fermieri. Iar situația se înrăutățește.”

„Estimăm că 138.000 km pătrați sunt contaminați cu muniții neexplodate, iar apa este, de asemenea, în pericol. O altă provocare este că războiul a accelerat schimbările demografice, cu o proporție tot mai mare de capi de familie în vârstă și acum de femei cap de familie.”

Și chiar și departe de linia frontului, conflictul îi afectează și pe cei mai mici fermieri.

„Am întâlnit pe cineva în zona Lviv, în vestul îndepărtat al țării, departe de linia frontului, care ne-a povestit cum se confruntă cu dublarea costului așchiilor de lemn”, spune Paulsen. „Cu cât războiul durează mai mult, cu atât impactul este mai mare.”

„Au fost văzute ca o prioritate mai puțin vizibilă”, spune el, referindu-se la eforturile internaționale uriașe de a menține fluxul de cereale ucrainene către țările care depind în mare măsură de acestea, în special în sudul lumii.

„Dar vorbim despre structura societății ucrainene, despre viața rurală invizibilă a țării.”

Citește mai multe despre: sumi

Aeroportul Marseille Provence a fost închis marți după-amiază din cauza unui incendiu rapid care a cuprins zeci de hectare în apropiere, forțând devierea zborurilor și evacuări în zonele afectate.

Un incendiu de vegetație puternic, izbucnit marți în sudul Franței, a dus la închiderea Aeroportului Marseille Provence. Flăcările s-au propagat rapid din cauza vânturilor care au atins viteze de până la 70 km/h, potrivit unui purtător de cuvânt citat de Reuters.

Focul s-a declanșat în apropierea localității Les Pennes-Mirabeau, situată la nord de Marsilia, al doilea oraș ca mărime din Franța. Autoritățile au anunțat că peste 168 de pompieri au fost mobilizați pentru a ține flăcările sub control. În sprijinul lor au fost trimise autospeciale și elicoptere.

Prefectura regiunii Provenţa-Alpi-Coasta de Azur a transmis un avertisment pe rețeaua X, cerând locuitorilor să evite deplasările și să rămână în case: „În această etapă, populaţiile trebuie să se limiteze la zonele rezidenţiale. Închideţi obloanele, uşile, lăsaţi proprietatea liberă pentru serviciile de urgenţă şi nu circulaţi pe drumuri”.

Aeroportul, paralizat. Zborurile au fost redirecționate

Din cauza apropierii focului de aeroport și a degajărilor masive de fum, Aeroportul Marseille Provence a fost închis încă de la prânz. „Avioanele nu au mai decolat şi nu au mai aterizat începând de la prânz”, a precizat un purtător de cuvânt al aeroportului, adăugând că unele zboruri au fost deviate către Nisa, Nîmes şi alte aeroporturi regionale.

Deocamdată nu este clar când vor putea fi reluate operațiunile.

Fumul a ajuns până în centrul orașului

Locuitorii din Marsilia au relatat că fumul dens s-a răspândit până în centrul orașului. Postul BFM TV a difuzat imagini și clipuri video în care vântul apleca copacii și îngreuna munca reporterilor care transmiteau în direct din teren. De asemenea, s-au înregistrat evacuări în Les Pennes-Mirabeau.

Situația rămâne în evoluție, iar autoritățile îi îndeamnă pe cetățeni să rămână vigilenți și să urmeze instrucțiunile de siguranță.

O tentativă îngrijorătoare de manipulare a unor oficiali de rang înalt din Statele Unite și din străinătate a fost raportată de autoritățile americane, după ce o persoană necunoscută a pretins că este secretarul de stat Marco Rubio. Impostorul a folosit inteligența artificială pentru a reproduce vocea și stilul de scriere al oficialului american, într-o operațiune care a vizat inclusiv miniștri de externe, un guvernator și un membru al Congresului, potrivit unei telegrame diplomatice consultate de The Washington Post.

Autoritățile nu au reușit să identifice încă persoana din spatele acestor atacuri, dar primele indicii sugerează o intenție clară: obținerea de informații confidențiale sau acces la conturi oficiale, folosind inginerie socială și tehnologii de ultimă generație. Cazul readuce în atenție fragilitatea canalelor de comunicare utilizate inclusiv de membri ai administrației americane.

Potrivit telegramei transmise de biroul lui Rubio către angajații Departamentului de Stat, campania a început la mijlocul lunii iunie, când impostorul a creat un cont pe aplicația Signal folosind numele de afișare „Marco.Rubio@state.gov” – o adresă care nu corespunde cu vreun e-mail real. Prin acest cont, individul a contactat cel puțin cinci persoane din afara instituției, inclusiv trei miniștri de externe, un guvernator american și un congresman.

Vocea falsă a lui Rubio a fost folosită pentru a lăsa mesaje vocale și a trimite invitații la discuții pe Signal – aplicație preferată de oficiali ai administrației Trump datorită criptării end-to-end. În unele cazuri, impostorul ar fi încercat să extindă campania folosind și adrese de e-mail contrafăcute, imitând alte persoane din Departamentul de Stat.

Investigație internă în Departamentul de Stat

Contactat de jurnaliști, Departamentul de Stat a anunțat că a declanșat o investigație internă și că va „continua să implementeze măsuri de securitate pentru a preveni incidente similare”, fără a oferi detalii despre mesajele transmise sau despre identitatea celor vizați.

Incidentul nu este unul izolat. În luna mai, șefa de cabinet de la Casa Albă, Susie Wiles, a fost ținta unei alte operațiuni similare: contul său de telefon a fost compromis, iar atacatorii au început să trimită mesaje și să inițieze apeluri către senatori, guvernatori și lideri de afaceri, pretinzând că sunt Wiles. Ancheta FBI și a Casei Albe este în desfășurare, deși fostul președinte Donald Trump a minimalizat incidentul, afirmând că Wiles este „o femeie extraordinară care se descurcă”.

Deși FBI a refuzat să comenteze cazurile concrete, agenția a emis în luna mai un avertisment general privind o campanie „persistentă” de imitare a unor oficiali de rang înalt prin mesaje vocale și text generate cu ajutorul AI-ului. Scopul acestor acțiuni ar fi, potrivit agenției, obținerea de informații sau fonduri.

Expertul în criminalistică digitală Hany Farid, profesor la Universitatea Berkeley, atrage atenția că astfel de operațiuni nu necesită actori deosebit de sofisticați, ci doar acces la câteva secunde de înregistrări publice. „Este suficient un fragment de 15–20 de secunde cu vocea persoanei, ceea ce, în cazul lui Rubio, se găsește ușor. Introduci înregistrarea într-o platformă, bifezi că ai permisiune, scrii textul dorit și ai vocea dorită la dispoziție”, explică Farid. Mesajele vocale, adaugă el, sunt eficiente tocmai pentru că nu presupun interacțiune directă.

Într-un caz recent, fostul consilier pentru securitate națională de la Casa Albă, Michael Waltz, a adăugat din greșeală un jurnalist într-un grup de discuție pe Signal unde se dezbăteau planuri militare sensibile legate de Yemen. Incidentul a contribuit la înlăturarea lui Waltz și la reducerea utilizării aplicației în cercurile de securitate națională.

Între timp, Rubio – care a preluat recent rolul de consilier pentru securitate națională în administrația Trump – continuă să fie menționat în ancheta privind tentativa de manipulare. Telegrama diplomatică recomandă tuturor diplomaților să raporteze astfel de incidente către Biroul pentru Securitate Diplomatică, iar oficialilor din afara Departamentului de Stat, către FBI, prin Internet Crime Complaint Center.

Fenomenul este global

În iunie, Serviciul de Securitate al Ucrainei a anunțat că agenți ai serviciilor ruse de informații s-au dat drept oficiali ucraineni în încercarea de a racola cetățeni pentru misiuni de sabotaj. Tot în iunie, centrele naționale de securitate cibernetică din Canada au raportat o campanie asemănătoare, cu apeluri și mesaje imitate prin AI pentru a fura date, bani sau pentru a introduce programe malware în rețelele guvernamentale.

Pe fondul acestor evoluții, întrebarea nu mai este dacă astfel de atacuri vor continua, ci cât de pregătite sunt instituțiile democratice – și oficialii care le conduc – să gestioneze noile riscuri ale epocii digitale.

După ce s-a consultat timp de câteva zile cu consilieri și lideri europeni, președintele american Donald Trump s-a angajat să trimită imediat zece rachete Patriot Ucrainei, relatează Axios, citând surse. La rândul său, The Guardian a relatat că stocurile SUA sunt la niveluri scăzute după ce interceptoarele au fost cheltuite în Orientul Mijlociu.

Trump caută totodată surse alternative de rachete, făcând presiuni asupra Germaniei pentru a trimite o baterie Patriot.

„Va trebui să trimitem mai multe arme Ucrainei. Arme defensive, trebuie să poată apăra”, a declarat Trump reporterilor luni seară

„La ordinul președintelui Trump, Departamentul Apărării va trimite arme defensive suplimentare Ucrainei pentru a se asigura că ucrainenii se pot apăra în timp ce noi lucrăm pentru a asigura o pace durabilă”, a anunțat Pentagonul luni seară.

În convorbirea sa cu Volodimir Zekenski, Trump i-a spus omologului său că vrea să ajute Ucraina, dar a subliniat că SUA a fost nevoită să suspende livrările de arme pentru a-și revizui propriile stocuri, potrivit a două surse informate cu privire la apel.

Acestea au dezvăluit că Trump a promis să trimită imediat 10 interceptoare Patriot și să ajute la identificarea altor mijloace de aprovizionare.

Cu o zi înainte, cancelarul german Friedrich Merz îl sunase pe Trump pentru a-i cere să reia livrarea interceptoarelor Patriot care fuseseră oprite în drum spre Ucraina, a declarat un oficial german.

Oficialul a declarat că Merz i-a spus lui Trump că Germania este dispusă să cumpere baterii Patriot din SUA pentru a le trimite Ucrainei.

La rândul său, Trump a propus ca Germania să vândă Ucrainei una dintre bateriile sale Patriot, potrivit a trei surse familiarizate cu discuția. În acest caz, SUA și aliații europeni ar împărți costul achiziției.

Trump și Merz nu au căzut de acord, dar oficialii spun că discuțiile continuă. Aceștia au precizat că Germania a oferit Ucrainei un procent foarte mare din rachetele sale Patriot – chiar mai mult decât SUA în termeni relativi.

„A obține o rachetă Patriot nu e ca și cum te duci la Walmart, alegi 10 de pe raft și pleci acasă”, a comentat un consilier al lui Trump pentru Axios.

Secretarul Apărării, Pete Hegseth, a identificat bateriile de rachete Patriot disponibile în Germania și Grecia pe care SUA ar prefera să le finanțeze și să le trimită Ucrainei. „Aceste conversații sunt în desfășurare de luni de zile”, a declarat consilierul lui Trump.

SUA au lansat recent cea mai mare salvă de rachete Patriot de până acum pentru a apăra baza americană din Qatar de un atac iranian.

The Guardian: SUA au suspendat livrările către Ucraina din cauza stocurilor scăzute de rachete Patriot

Statele Unite mai doar doar aproximativ 25% din interceptoarele Patriot de care au nevoie pentru planurile militare ale Pentagonului, după ce au cheltuit din stocuri în Orientul Mijlociu în ultimele luni.

Stocul de rachete Patriot a scăzut atât de mult încât a stârnit îngrijorări la Pentagon că potențiale operațiuni militare americane ar putea fi periclitate, astfel că secretarul adjunct al apărării, Stephen Feinberg, ar fi autorizat oprirea transportului de arme, relatează The Guardian.

Trump i-ar fi spus omologului său ucrainean că nu este responsabil pentru oprirea transporturilor de arme și că a dispus doar o revizuire a stocurilor de arme, și nu o înghețare propriu-zisă a livrărilor, potrivit unor persoane aflate la curent cu conversația.

Decizia Pentagonului a fost luată pe baza sistemului de monitorizare a munițiilor, care este utilizat pentru a calcula nivelul minim necesar pentru a pune în aplicare planurile operaționale ale armatei americane.

Administrația Trump a inițiat analiza în luna februarie, au declarat sursele. Discuțiile s-au accelerat după ce SUA au desfășurat mai multe interceptoare în Orientul Mijlociu pentru a sprijini campania împotriva rebelilor Houthi și Israelul.

Situația s-a acutizat în urma deciziei lui Trump de a bombarda instalațiile nucleare iraniene luna trecută, au declarat sursele, când SUA au lansat aproape 30 de rachete Patriot pentru a intercepta rachetele balistice iraniene lansate drept represalii asupra bazei Al Udeid din Qatar.

Decizia lui Trump de a schimba cursul și de a permite trimiterea unor muniții defensive în Ucraina pare să fi venit pe fondul unei frustrări crescânde față de președintele rus Vladimir Putin, pe care l-a criticat luni pentru că nu dorește încheierea războiului.

SUA trebuiau să transfere Ucrainei zeci de rachete Patriot, printre alte muniții, inclusiv rachete aer-aer Sparrow, rachete Hellfire, rachete de artilerie GMLRS și tunuri antitanc.

SUA a transferat, de asemenea, aproximativ 2.000 de rachete Stinger către Ucraina, ceea ce oficialii au estimat a fi echivalentul unei producții în doi ani și jumătate și sunt utilizate din ce în ce mai mult de armata americană împotriva dronelor ostile, au declarat sursele.

În spatele fiecărui smartphone, televizor, sistem militar sau mașină electrică se dă o bătălie pentru pământuri rare. În prezent, China este lider incontestabil în extracția acestor metale, dar plătește un preț uriaș pentru acest avantaj: peisaje distruse, comunități bolnave și un control tot mai strict asupra informației.

Un reportaj BBC dezvăluie impactul devastator asupra mediului și comunităților locale din China pe care îl are extragerea pământurilor rare din orașul Bayan Obo, de care poate că n-ai auzit niciodată, dar fără de care viața așa cum o știm s-ar putea opri.

În nordul Chinei, la marginea districtului Bayan Obo din regiunea Mongolia Interioară, te întâmpină un peisaj dezolant: tot ce vezi este o întindere de pământ cenușiu, din care se ridică nori negri de praf. Aici se află cea mai mare mină de pământuri rare din lume, un loc ce deține jumătate din rezervele mondiale ale acestui grup de metale. Acestea sunt componente esențiale în aproape orice dispozitiv electric: smartphone-uri, panouri solare, boxe bluetooth, computere, televizoare, echipamente medicale sau vehicule electrice.

Și o singură țară, mai mult decât oricare alta, a luat avansul în extragerea și rafinarea lor: China. Însă beneficiile vin cu un cost uriaș pentru mediu și sănătatea populației locale.

Costul real al supremației

Reporterii BBC au descoperit lacuri artificiale pline cu nămol radioactiv, soluri contaminate, ape poluate și localnici cu boli grave precum cancer sau malformații congenitale.

Jurnaliștii s-au lovit de încercarea autorităților de a mușamaliza situația, fiind interogați de poliție și forțați să șteargă filmările.

În ciuda eforturilor la nivel de declarații ale autorităților chineze de a înăspri reglementările și de a închide exploatările ilegale, operațiunile miniere continuă să se extindă.

Mașinile caută neîncetat pământuri rare precum neodimul și disprosiul, utilizate în fabricarea magneților puternici pentru o gamă largă de tehnologii moderne. Pentru a găsi aceste metale rare, utilajele îndepărtează stratul superior al solului, strat cu strat, ridicând praf periculos care conține metale grele și materiale radioactive.

Statisticile arată că pentru fiecare tonă de pământuri rare extrase se generează aproximativ 2.000 de tone de deșeuri toxice.

Este rar și adesea riscant în China ca localnicii să se confrunte cu mari companii – și cu atât mai rar să vorbească cu presa internațională. Dar un fermier local, Huang Xiaocong, a cărui proprietate este înconjurată de patru exploatări de pământuri rare, este hotărât să se facă auzit. El a acuzat compania de stat că i-a acaparat terenul ilegal.

Secretele industriei

În timpul interviului, Huang și reporterii BBC au fost înconjurați de bărbați în uniforme inscripționate cu logo-ul unei companii de pământuri rare. Cel puțin 12 alți bărbați și-au folosit vehiculele pentru a bloca plecarea jurnaliștilor timp de trei ore.

Cele mai grave consecințe asupra sănătății au fost descoperite în apropierea celui mai mare iaz de reziduuri, situat la sud de Bayan Obo, în orașul Baotou. În deceniile dinainte de 2010, localnicii au fost diagnosticați cu deformări ale oaselor și articulațiilor cauzate de excesul de fluor în apă și toxicitate acută cu arsen.

Studiile sugerează că un amestec toxic ce conține toriu radioactiv s-ar putea infiltra în apele subterane și s-ar putea îndrepta spre Râul Galben – al doilea cel mai mare din China și sursă esențială de apă potabilă pentru nordul țării.

China încearcă acum să limiteze daunele provocate asupra mediului de goana după pământuri rare. Între timp, ate țări, inclusiv SUA, se grăbesc să-și dezvolte propriile industrii în acest domeniu. De altfel, zăcămintele de pământuri rare au fost un punct cheie în negocierile dintre SUA și Ucraina, care s-au concretizat cu un acord ce prevede investiții în reconstrucția țării distruse de Rusia.

Dar oamenii de știință avertizează că, indiferent de unde sunt extrase aceste metale, fără soluții adecvate, peisajele și viețile oamenilor vor fi puse în pericol.

Citește mai multe despre: china

 Președintele Maia Sandu a efectuat o vizită oficială la Varșovia, unde a avut întrevederi cu premierul Donald Tusk, președintele Andrzej Duda și ministrul de externe Radosław Sikorski. Ea a subliniat că țara sa se află pe linia frontului în războiul hibrid declanșat de Kremlin, apărând democrația.

,,Noi ne aflăm pe linia frontului hibrid, apărând democrația de atacuri cibernetice, dezinformare și finanțare ilicită, în timp ce împărtășim lecțiile învățate în acest domeniu nou și în continuă evoluție cu partenerii noștri europeni. Participăm la misiuni civile ale UE. Am aderat la Mecanismul de Protecție Civilă al Uniunii Europene și am trimis, de mai multe ori, pompieri în state membre ale UE. Și, asemenea Dumneavoastră, ne-am deschis casele pentru refugiații ucraineni. Chiar dacă mijloacele noastre sunt modeste, susținem cu o voce clară și fermă sprijinirea Ucrainei. Și permiteți-mi să adaug acest lucru: Suntem profund recunoscători Poloniei pentru sprijinul ferm acordat Ucrainei pentru că, sprijinind Ucraina, contribuiți la protejarea Moldovei. Țineți acest război și imperiul din spatele lui  departe de granițele noastre, departe de casele noastre. Ucraina poartă greul acestui război, iar curajul ei apără întreaga Europă. Onorăm această jertfă”, a afirmat președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, în timpul unei conferințe de presă susținută alături de omologul său polonez care se află la finalul celui de-al doilea mandat prezidențial. 

Maia Sandu a exprimat recunoștința față de Varșovia pentru sprijinul constant oferit Republicii Moldova.

,,Moldova este una dintre țările care a beneficiat de sprijinul dumneavoastră. De la pandemia COVID-19, la criza energetică și valul de refugiați, iar acum, în parcursul nostru către aderarea la UE, Polonia a fost alături de Moldova. În 2021, când Rusia a transformat gazul într-o armă, Moldova a făcut prima achiziție de gaz de pe piața liberă și am apelat la o companie poloneză. Asistența poloneză face o diferență reală în comunitățile din întreaga Moldovă, modernizând școlile noastre, spitalele și instituțiile locale. Ne-ați ajutat să dotăm forțele noastre de ordine cu expertiză și echipamente pentru a rămâne reziliente într-un mediu de securitate din ce în ce mai complex. Ați sprijinit antreprenorii moldoveni, inclusiv prin finanțare din partea Băncii de Dezvoltare Poloneze  pentru întreprinderile mici și mijlocii. Legăturile noastre economice sunt, de asemenea, în creștere. Comerțul și investițiile sunt în expansiune. Și recent, am sărbătorit un moment de referință: Grupul Maspex, un adevărat lider polonez și una dintre cele mai mari 100 de companii din Europa Centrală și de Est a anunțat o investiție strategică în Purcari, emblemă a vinului moldovenesc. Acest parteneriat oferă produselor moldovenești acces la o rețea regională de distribuție puternică, un impuls important pentru exporturile noastre și transmite un mesaj clar că Moldova este deschisă pentru afaceri”, a adăugat lidera de la Chișinău.

Beneficiile apartenenței la UE

La final, Maia Sandu a evidențiat că ,,Polonia știe mai bine decât oricine cât de mult poate schimba viețile apartenența la UE. Ați văzut acest lucru în orașele dumneavoastră, în industrie, în gospodării. Iar acum, Moldova urmează același drum cu angajament, seriozitate și determinare. Nu cerem scurtături. Ne facem temele pentru că credem în acest proiect. Și pentru că vrem să contribuim la el. Așa cum Polonia a întărit Uniunea Europeană atunci când a aderat, și Moldova este pregătită să facă același lucru pentru regiunea noastră, pentru securitatea granițelor și pentru viitorul Europei”.

În perioada 7–8 iulie 2025, președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, s-a aflat în vizită în Polonia. 

Jermaine Thomas, născut într-o bază militară americană din Germania, a fost deportat în Jamaica, o țară pe care nu o vizitase niciodată. Deși tatăl său era cetățean american, Thomas a rămas fără cetățenie.

Jermaine Thomas s-a născut în 1986 într-o bază militară americană din Germania, fiul unui soldat american și al unei mame originare din Kenya. Deși a fost crescut în SUA și a trăit aproape toată viața acolo, în urmă cu o lună a fost încătușat și urcat într-un avion spre Jamaica, țara de origine a tatălui său, dar un loc în care nu mai fusese niciodată.

„E greu de descris în cuvinte”, a spus el pentru CNN. „Mă tot gândesc: nu se poate să mi se întâmple mie asta.”

Ajuns acum într-un adăpost pentru persoane fără locuință din Kingston, Thomas este, legal, apatrid. Nu are cetățenie americană, deși tatăl său era cetățean al SUA, și nici germană, jamaicană sau kenyană, țările în care s-au născut părinții lui sau în care a fost el născut fizic.

Expulzat după o condamnare minoră

Povestea deportării lui Thomas a început în februarie, după ce a fost evacuat din locuința sa din Texas. Când s-a întors a doua zi să verifice lucrurile rămase și să aibă grijă de câinele fiicei adoptive, a fost arestat pentru „intrare ilegală pe proprietate”, un delict minor. A primit o pedeapsă de 30 de zile de închisoare și, la final, a fost preluat de agenți ICE (Immigration and Customs Enforcement) și dus într-un centru de detenție pentru imigranți.

Deși un supraveghetor i-a spus inițial că va fi doar mutat în alt centru, Thomas a fost urcat într-o dubă, apoi într-un avion cu destinația Jamaica. „Le-am spus că nu sunt jamaican, că nu am fost niciodată acolo. Dar n-au vrut să mă asculte. M-au tratat ca pe un fugar”, a povestit el.

A fost escortat de zece agenți federali și a aterizat pe 28 mai în Kingston, doar cu hainele de pe el. „Toată speranța a dispărut în acel moment”, a spus. „Nu mai vedeam niciun viitor.”

De ce nu e considerat cetățean american

Deși tatăl său era cetățean american naturalizat și a servit în armată peste un deceniu, instanțele americane au stabilit că Thomas nu are dreptul la cetățenie. Motivul: la momentul nașterii fiului său, tatăl nu îndeplinea condiția legală de a locui în SUA timp de cel puțin zece ani, avea doar nouă ani de prezență, inclusiv anii petrecuți în armată.

În plus, faptul că s-a născut la o bază militară americană în Germania nu îl califică automat pentru cetățenie, deoarece aceste baze nu sunt considerate „teritoriu american” în sens constituțional. Curtea Supremă a respins în 2016 apelul său, chiar dacă mai mulți membri ai Congresului i-au susținut cauza.

Avocata Betsy Fisher, specialistă în drepturile refugiaților, a explicat pentru CNN că Thomas „a fost, legal vorbind, apatrid toată viața lui”, ceea ce l-a făcut vulnerabil în fața expulzării. Statutul de apatrid este rar în SUA, dar nu imposibil, în 2022, se estima că peste 200.000 de persoane se aflau în situații similare.

Viață fără identitate

Thomas trăiește acum într-un adăpost aglomerat, fără acte, fără acces la muncă sau servicii medicale. Este epuizat și pe cale să rămână fără medicația pentru tulburarea schizoafectivă bipolară de care suferă. „Nu știu ce o să fac. Nu cunosc pe nimeni aici. Nu aparțin acestui loc”, a spus.

Spune că oamenii din Jamaica au fost „respectuoși”, dar că nu înțelege dialectul local și că se simte complet izolat. „În fiecare dimineață mă trezesc și îmi ia ceva timp să înțeleg că totul e real. Că nu e un coșmar.”

Rudele sale, dintre care unele nu sunt cetățeni americani, spun că nu îndrăznesc să-l viziteze de teamă că nu vor mai putea reintra în SUA. „Este ca și cum l-aș fi pierdut pentru totdeauna”, a spus o rudă. „Pentru că nu mă pot duce acolo. Șansele să mă lase să mă întorc sunt aproape zero.”

„E ca o condamnare pe viață”

Deși recunoaște că a avut probleme cu legea, inclusiv condamnări pentru posesie de droguri, furt și un episod de violență domestică, Thomas spune că problemele sale au fost adesea agravate de boala mintală. O rudă apropiată confirmă că „a făcut multe alegeri greșite, dar nu e o persoană violentă” și că ar fi trebuit să își ispășească pedepsele în SUA, nu să fie trimis într-o țară străină.

Departamentul pentru Securitate Internă l-a descris însă drept „un criminal periculos și ilegal din Jamaica”, acuzându-l că „a reprezentat o amenințare semnificativă pentru siguranța publică timp de aproape două decenii”.

Thomas refuză să ceară cetățenia jamaicană: „Viața mea, copiii mei, familia mea sunt în State. Nu am ce căuta aici.” Iar familia sa întreabă: „Cum poți să pedepsești un copil pentru ceva ce nu a știut și nu a putut controla? Vreau doar să știu când mă întorc acasă”, spune Thomas.

Brigitte Macron a transformat un gest de curtoazie al soţului său într-un nou moment extrem de stânjenitor pentru preşedintele Franţei, chiar în faţa lui William și al soției sale Kate Middleton, imediat după ce au ajuns în Marea Britanie.

Președintele Franței, Emmanuel Macron, a trecut printr-un moment jenant la sosirea în Marea Britanie, unde efectuează o vizită de stat de trei zile, potrivit relatărilor Daily Mail.

În timp ce coborau din avionul oficial, care a aterizat pe baza militară RAF Northolt, în vestul Londrei, Emmanuel Macron a fost primul care a pășit pe scara aeronavei, fiind întâmpinat de prințul și prințesa de Wales, prezenți pentru a primi cuplul prezidențial francez.

În momentul în care Brigitte Macron a început să coboare scările avionului, președintele Franţei i-a întins mâna, dorind să o ajute, însă Prima Doamnă a preferat să se țină de balustradă, trecând pe lângă soțul său fără să îi răspundă la gest.

Imaginile surprinse au arătat cum Macron își lasă mâna în jos, într-un gest vizibil stânjenit, în timp ce Brigitte își continua coborârea spre membrii familiei regale.

Câteva minute mai târziu, cei doi au fost fotografiați în mașina oficială, în timp ce așteptau să părăsească baza militară. Atmosfera părea rece între cei doi, iar Brigitte Macron a fost surprinsă în timp ce își verifica telefonul, pe care îl scosese din geantă, evitând contactul vizual cu soțul său.

Acest incident vine după un alt moment controversat petrecut în luna mai, când Brigitte Macron a fost filmată în timp ce îi împingea fața soțului său cu ambele mâini, înainte dea coborî din avion care i-a dus în Vietnam, într-o vizită oficială.

Deși Emmanuel Macron a explicat atunci că gestul a fost „o joacă”, momentul surprins de camerele de filmat a generat discuții aprinse în Franța, cotidianul Le Parisien întrebând retoric: „Palmă sau ceartă?”.

În cadrul vizitei actuale din Marea Britanie, un alt moment ieșit din tiparele protocolului a avut loc atunci când Brigitte Macron și regina Camilla s-au sărutat pe obraz, încălcând protocolul regal, în fața camerelor de filmat.

Această vizită a președintelui Franței marchează prima deplasare oficială a unui lider european în Regatul Unit după Brexit, simbolizând importanța menținerii relațiilor bilaterale într-o perioadă de recalibrare a legăturilor diplomatice dintre Paris și Londra.