Rusia a masat un număr mare de militari în Belarus în vederea unui mega-exercițiu militar, similar cu cel care a precedat invazia Ucrainei, și amenință Europa cu arme nucleare cu rază medie. Experta în securitate Iulia Joja explică implicațiile acestor operațiuni.

Tensiuni fără precedent în relația dintre SUA și Rusia. Președintele american, Donald Trump, a anunțat săptămâna trecută că va poziționa două submarine nucleare aproape de teritoriul rus, ca răspuns la declarații făcute de fostul președinte rus Dimitri Medvedev. De asemenea, preşedintele american Donald Trump a anunţat luni că va creşte „substanţial” taxele vamale asupra importurilor din India, ca represalii faţă de ceea ce el descrie drept comerţul „masiv” cu petrol rusesc.

Trump a declarat că îl trimite pe emisarul pentru Orientul Mijlociu, Steve Witkoff, la Moscova săptămâna aceasta, înainte de termenul limită de vineri pentru Rusia de a ajunge la un acord de încetare a focului cu Ucraina.

În replică, Rusia a anunțat, luni, că renunță la moratoriul unilateral privind limitarea desfășurării de rachete nucleare cu rază scurtă și medie de acțiune. Rachetele cu o rază de acțiune cuprinsă între 500 și 5.500 de kilometri, care în era sovietică aveau focoase nucleare și erau îndreptate spre membrii europeni ai NATO, au fost distruse în finalul anilor ’80, în baza Tratatului privind Forţele Nucleare cu Rază Intermediară de Acţiune (INF). SUA s-a retras din Tratatul privind Forţele Nucleare cu Rază Intermediară de Acţiune (INF) în 2019, în primul mandat al lui Donald Trump la Casa Albă, acuzând Rusia că îl încalcă. De atunci, Moscova și-a luat angajamentul că nu va desfășura astfel de arme dacă nici Washingtonul nu o face. Luni însă, Kremlinul a denunțat această obligație asumată, amenințând practic  țările NATO din Europa că va amplasa în apropierea teritoriului național al acestora rachete nucleare cu rază scurtă sau medie. 

Ministerului rus al Afacerilor Externe a explicat această decizie prin desfăşurarea de „potențial destabilizator de rachete” în regiunile adiacente Rusiei de către „Occidentul colectiv”. 

În plus, în luna septembrie, Belarus urmează să găzduiască exercițiile militare ruso-belaruse Zapad-2025 (Vest-2025), o nouă ediție a manevrelor strategice care au loc o dată la doi ani.

Exerciții similare desfășurate în 2022 au precedat lansarea invaziei la scară largă a Ucrainei de către Rusia, iar ediția din acest an va fi prima de asemenea amploare organizată în Belarus de la începutul războiului, scrie pravda.ua.

Încă din luna aprilie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a avertizat că Rusia ar putea folosi exercițiile militare ca acoperire pentru acțiuni agresive. La rândul său, Alianța Nord-Atlantică a transmis că va „rămâne vigilentă și va continua să monitorizeze îndeaproape evoluțiile”.

Îngrijorările nu vizează, în principal, riscul deschiderii unui nou front împotriva Ucrainei, ci posibile acțiuni ostile îndreptate împotriva vecinilor Belarusului din UE – în special Polonia și Lituania.

În plus, Vladimir Putin a mutat cel puțin patru bombardiere strategice Tu-95MS mai aproape de Europa, potrivit unei relatări publicate de Insider UA. Avioanele, folosite frecvent în atacurile asupra Ucrainei, ar fi fost echipate cu rachete, ceea ce ridică „o probabilitate ridicată” privind un atac major iminent.

Joja: „un posibil atac este un risc real”

Experta în securitate Iulia Joja, cadru didactic la Universitatea Georgetown (Washington) și cercetătoare la Middle East Institute, a analizat pentru „Adevărul” aceste desfășurări de forțe.

Adevărul: Poate anunța acest exercițiu militar Zapad-2025 (Vest-2025) o nouă invazie a Rusiei?

Iulia Joja: Nu avem cum să știm în acest moment. Nu putem să excludem acest risc real și cred că există motive de îngrijorare, însă dacă e să răspund într-o singură propoziție, aș spune că riscul unui atac din Belarus va depinde de cum este percepută poziția președintelui Statelor Unite.

Cu alte cuvinte, va depinde de cât de credibilă va fi percepută de către Kremlin garanția de securitate a Statelor Unite în contextul NATO. Altfel spus dacă Kremlinul va crede că dacă atacă, să spunem un stat baltic, Statele Unite vor ajuta considerabil. De asta va depinde.

Avem o istorie a Rusiei care înscenează un exercițiu militar amplu, și după aceea îl transformă într-o invazie, cum a fost cazul Georgiei în 2008, cum a fost cazul Ucrainei în 2014 și cum a fost o simulare la o lună diferență de războiul din Siria, în 2015. Având în vedere această tendință, analiștii militari și politici se uită cu mai mare atenție la aceste exerciții.

Rusia are o istorie de folosire a acestor exerciții pentru a provoca, pentru a escalada cu niște scenarii extrem de agresive și uneori le transformă în invazii.

Dacă analizăm asta în raport cu numărul de participanți, peste 100.000 de militari, și de capacitatea Rusiei în raport cu trupele, ca număr mai degrabă simbolice, din statele baltice este clar că riscul este foarte mare.

În plus, ne amintim de afirmațiile președintelui ucrainean Zelenski cu privire la acumularea unui număr foarte mare de trupe, deja din primăvară, în Belarus și avertismentul lui cu privire la riscul ca Rusia, având în vedere această acumulare foarte amplă de personal în Belarus, să atace fie Ucraina, din nord, fie un alt stat vecin, un stat baltic sau chiar Polonia, atunci într-adevăr avem un risc foarte înalt.

„Rusia întotdeauna testează reacția Vestului. Este o escaladare” 

De ce face Rusia acest lucru?

Rusia întotdeauna încearcă, testează reacția Vestului pentru a vedea cât de mult poate acționa. Și în acest context, în 2025, elementul cheie în ecuaţia acestui test din partea Rusiei, este președintele Trump, care are o istorie de afirmații reticente, să le spunem, cu privire la NATO. În plus, Trump nu a formulat în acest mandat sau în pregătirea acestui mandat formula de reasigurare a garanțiilor de securitate din partea Statelor Unite, cum făcea, de exemplu, Biden la începutul mandatului, folosind o formulă prin care să spună că dacă un stat de pe flancul estic al NATO va fi atacat, Statele Unite vor răspunde. Așa aș analiza riscul acestui exercițiu în 2025.

Cum răspunde Putin amplasării celor două submarine americane nucleare aproape de teritoriul rusesc?

Rusia a anunțat că nu va mai respecta moratoriul din cadrul fostului Tratat INF (Tratatul privind Forţele Nucleare cu Rază Intermediară de Acţiune), un tratat care privește desfășurarea de rachete nucleare cu rază medie și scurtă de acțiune.

Acest tratat este un tratat unic în sensul în care a fost convenit la sfârșitul anilor 80, la sfârșitul Războiului Rece, între Uniunea Sovietică și Statele Unite, care interzice dezvoltarea și poziționarea de arme nucleare cu rază medie și scurtă de acțiune.

Pentru Europa acest tratat este cel mai important din seria de tratate nucleare pentru că armele de rază medie sunt relevante în special pentru Europa. Acest tratat a fost conform intelligence-ului american, încă din 2010, încălcat de Rusia în mai multe situații, adică începuse să dezvolte aceste arme cu rază medie și să le poziționeze prin Europa. Și atunci Statele Unite în primul mandat al lui Trump, în 2019, au ieșit din acest tratat. De ce au ieșit? Pentru că Rusia nu îl mai respecta. Deci faptul că acum Rusia a ieșit să spună că nu mai respectă moratoriul cu privire la aceste arme este o informație cu valoare zero, pentru că oricum tratatul nu mai este valabil.

Pe de altă parte, observăm de aici modul în care Kremlinul îi răspunde lui Trump cu privire la această poziționare de submarine nucleare – anume prin escaladare. Deci, Trump spune, „nu mă mai amenințați cu arme nucleare, că și eu am, și o să-mi protejez cetățenii”, și cum răspunde Rusia, de data asta răspuns asumat de către Kremlin? Răspunde „și noi avem arme nucleare și le dezvoltăm în continuare.” Fiind vorba însă de arme cu rază medie de acțiune, amenințarea vizează Europa.

Putin încearcă să împingă mai puternic limitele președintelui american cu privire la apărarea Europei. Acesta este cel mai important lucru, pentru că Trump a declarat „o să-mi apăr propriii cetățeni” când a anunțat repoziționarea submarinelor, iar Kremlinul nu amenință teritoriul Statelor Unite, ci Europa, aliații Statelor Uite, adică NATO.

Deci este o escaladare, este creșterea mizei și este încercarea amplă de a testa limitele președintelui Trump sau dorința președintelui american de a apăra NATO, atât convențional, cât și nuclear, în raport cu această amenințare din partea Kremlinului, extrem de relevantă, în condițiile în care NATO este unica alianță nucleară.

De ce depinde transformarea exercițiului într-un atac

Spuneați că efectele exercițiului din Belarus și eventuala continuare a acestuia vor depinde de reacția SUA. Ce ar însemna în acest context un răspuns care să facă Rusia să renunțe la alte eventuale atacuri?

Exercițiul în sine se va desfășura oricum. Modul în care ar putea să fie escaladat de către Kremlin, într-un atac împotriva unui stat european depinde de reacția SUA. De ce depinde? De trei lucruri. În primul și în primul rând, de percepția sau mesajul primit din partea Statelor Unite cu privire la apărarea Alianței NATO, în cazul în care vreun stat membru este atacat, de fermitatea acestui mesaj.

În al doilea rând și în al treilea rând, va depinde de măsurile relevante atât pe termen scurt, de urgență, cât și pe termen lung în raport cu războiul din Ucraina, adică sancțiuni ample, directe și secundare, cu intenția de a falimenta, că altfel nu se poate, Rusia respectiv ajutor militar amplu, cantitativ cât și calitativ, din partea Statelor Unite pentru Ucraina, pentru a-i da instrumentele necesare să împingă Rusia înapoi și să reducă din efectul atacurilor rusești. .

Rusia vinde cetățenilor ruși apartamentele din fosta clădire a Casei Ceasurilor, care au aparținut ucrainenilor ce au fugit din Mariupolul asediat în primele luni ale invaziei, relatează Wall Street Journal.

Mariupolul a devenit un simbol al brutalității rusești și al rezistenței ucrainene în timpul asediului asupra combinatului Azovstal. În același timp, vaste zone ale orașului au fost distruse în bombardamente. Mai recent, agenții imobiliari au început să promoveze orașul, făcând în mod paradoxal reclamă la aerul său curat.

Clădirea a fost demolată de dezvoltatori după ce Rusia a cucerit Mariupolul într-un asalt brutal care a ucis mii de oameni, a distrus fondul locativ și a făcut de nerecunoscut orașul-port.

Acum însă, în pliantele de prezentare, dezvoltatorii caută să atragă cumpărători din Rusia, scriind despre arhitectura „maiestuoasă” și locația privilegiată, la doar 15 minute de mers pe jos până la mare. Există un singur minus: clădirea a suferit avarii în timpul unor „evenimente militare”.

Mulții dintre foștii locatari spun că au fost privați de drepturile lor, după ce clădirea a fost vândută în mare parte noilor veniți din Rusia.

„Noi, foștii proprietari, nu avem dreptul să fim acolo”, spune Elena Pudak. Mama ei, care locuiește acum în Germania, era proprietara unui apartament spațios în fosta clădire a Casei Ceasului.

Cândva un reper al orașului, Casa Ceasului este acum un simbol al reclădirii din temelii a orașului de către Rusia, – în scopuri economice, dar și politice. Și nu doar aici: în general în teritoriile ocupate, autoritățile numite de Rusia au confiscat mii de apartamente după ce le-au declarat „fără proprietar”. Ucrainenii care ar dori să se întoarcă s-ar confrunta cu mari bariere birocratice pentru a-și demonstra dreptul de proprietate sau a solicita despăgubiri.

În schimb, noii veniți din Rusia se bucură de o serie de beneficii, precum rate ipotecare de 2% în noile proiecte imobiliare.

O femeie din Siberia, care vizitat prima oară Mariupolul anul trecut, s-a declarat fermecată de apusurile de soare de aici. A cumpărat un apartament care necesita doar de reparații minore și plănuiește să se retragă aici la pensie, împlinind visul soțului ei de a trăi lângă mare. Între timp, îl va închiria unei femei din Moscova care locuiește și lucrează în Mariupol.

De partea cealaltă, locuitorii orașului spun că nu au unde să se mai întoarcă, iar unii nici nu doresc. Oleksandr Nosocenko, fost locuitor, a spune că un militar rus i-a ocupat casa de vacanță de la malul mării. Ca bărbat de vârstă militară, Nosocenko nu a putut să revină la Mariupol pentru a solicita despăgubiri personal, iar soția lui, care a trecut prin asediul rusesc asupra orașului, refuză să se întoarcă din principiu.

Un oraș înfloritor redus la ruină

Casa Ceasului, construită în 1950, era una dintre cele mai râvnite adrese într-un oraș în plină înflorire. Un ceas nou a fost instalat cu ocazia unor lucrări de reparație în 2021, un eveniment pe care fostul primar Vadim Boicenko l-a numit un simbol al „erei renașterii Mariupolului”.

Doar câteva luni mai târziu, a venit invazia, urmată de asediu. În martie 2022, o rachetă a lovit Casa Ceasului, ucigând mai mulți locatari.

„Atunci ne-am dat seama că nu mai avem unde să ne întoarcem”, a spus Pudak, care fugise din oraș împreună cu soțul și cei trei copii cu doar câteva zile înainte, lăsând cheile apartamentului mamei sale.

O afacere imobiliară

Strămutările în masă și distrugerile au creat oportunități pentru piața imobiliară. Pe măsură ce muncitorii au început să îndepărteze molozul, agenții imobiliari au început să cumpere proprietăți la prețuri mici de la locuitorii care au fugit de război.

Locatarii Casei Ceasului s-au împrăștiat prin Ucraina, Rusia și Europa. Dar o parte din ei s-au adăpostit în subsolul clădirii până când, în vară, s-a infiltrat apa. În pofida pagubelor, ei sperau că valoarea istorică a clădirii va asigura conservarea ei. Conform unui plan de reconstrucție a Mariupolului aprobat de Putin în 2022, clădirea era marcată pentru restaurare.

Însă spre finele lui 2022 au sosit buldozerele, iar locuitorii au privit neputincioși cum clădirea e pusă la pământ.

Potrivit Mariei Tihovskaia, președinta asociației de locatari, trei excavatoare s-au stricat în timpul demolării. „Casa însăși se opunea distrugerii”, a spus ea într-un videoclip postat online. Imagini din satelit arată că cea mai mare parte a clădirii fusese  demolată până la începutul lui 2023.

În orice caz, locatarii se așteptau să primească apartamente în noua clădire. De pildă, un decret din 2022 le dădea dreptul de a fi relocați tot acolo. Ceea ce nu știau ei era că terenul fusese alocat pentru reconstrucție unei filiale a companiei Roskapstroi, aflată în subordinea Ministerului rus al Construcțiilor.

Ucrainenii, buni de plată pentru locuințele distruse în bombardamente

Localnicii au realizat că speranțele lor că își vor putea recupera locuințele sunt pe cale de a fi spulberate după ce, în iulie 2023, pe un nou canal de Telegram au văzut planurile de construcție ale noii clădiri.

Noi etaje fuseseră adăugate, iar compartimentarea era alta: multe apartamente spațioase cu două camere fuseseră înlocuite cu garsoniere.

Locatarii au încercat fără succes să ia legătura cu dezvoltatorul, RKS Development. Între timp, compania a deschis un birou de vânzări. Printre cumpărători s-a numărat un agent imobiliar din Mariupol, care a rezervat trei apartamente în noua Casa Ceasului. „A existat mult interes”, a declarat acesta.

Majoritatea celorlalți cumpărători erau din Rusia, a  adăugat el.

Cât despre foștii locatarii, el spune că le înțelege nemulțumirile, dar îi acuză de lipsă de interes.

„Dacă voiau să continue să locuiască acolo, puteau să achite un avans, ca toți ceilalți”, a spus el. Asta, deși prețul era de aproape trei ori mai mare decât compensația pe care locatarii spun că au primit-o pentru apartamentele lor. „Nu e de ajuns nici măcar să-ți cumperi un loc de veci”, a spus unul dintre ei. .

Chiar dacă și-ar fi permis, mulți aceștia spun că s-au opus din principiu: De ce ar trebui să fie puși să pentru distrugerea Mariupolului?

În mai puțin de o săptămână, toate apartamentele erau vândute, a precizat agentul imobiliar. Potrivit unui comunicat al dezvoltatorului, cea mai mare parte din costul estimat al construcției, aproximativ 10,5 milioane de dolari, a fost acoperit de viitorii proprietari.

Statele Unite au sancționat compania Roskapstroi și filialele sale pentru activitatea desfășurată în Mariupolul ocupat.

Demersuri fără succes pe lângă autorități

Odată ce lucrările de construcție au demarat, foștii locatari s-au mobilizat, apelând la instituțiile oficiale din autoproclamata Republică Populară Donețk, instalată de Rusia în estul Ucrainei.

Răspunsul: legea s-a modificat, astfel că locuitorii nu mai aveau dreptul să fie relocați pe locul fostelor lor locuințe, ci oriunde în oraș.

În cazul mamei Elenei Pudak, femeia a încercat să se întoarcă la Mariupol pentru cere despăgubiri pentru apartamentul ei. Dar femeia a fost oprită pe aeroportul Șeremetievo din Moscova, singurul punct de intrare pentru cetățenii ucraineni care doresc să revină în teritoriile ocupate. Pudak bănuiește că autoritățile încearcă să-i împiedice să intre pe ucrainenii ce vor să-și revendice proprietățile.

Rămași fără opțiuni, locuitorii Casei Ceasului au intentat proces Republicii Populare Donețk, pe motiv că drepturile lor de presupuși cetățeni au fost încălcate. Într-o scrisoare adresată lui Putin, și-au pledat cauza. La sfârșitul anului trecut, instanța le-a respins revendicările.

Relația dintre Donald Trump și Vladimir Putin pare să fi luat o turnură tensionată. Potrivit unui ziar influent din Rusia, direcția actuală a legăturilor dintre SUA și Rusia se poate compara cu un accident de cale ferată iminent, relatează BBC.

„O coliziune frontală pare inevitabilă”, scria recent tabloidul Moskovski Komsomoleț. „Locomotiva Trump și locomotiva Putin se îndreaptă una spre cealaltă cu viteză. Niciuna nu pare dispusă să încetinească sau să schimbe direcția.”

Pentru „locomotiva Putin”, ritmul este susținut de ceea ce Kremlinul numește „operațiunea militară specială” – războiul Rusiei în Ucraina. Președintele rus nu a dat semne că ar dori să încheie ostilitățile sau să accepte o încetare durabilă a focului.

Între timp, „locomotiva Trump” a intensificat presiunile asupra Moscovei pentru a opri războiul – impunând termene-limită, lansând avertismente privind sancțiuni suplimentare și aplicând tarife comerciale împotriva partenerilor economici ai Rusiei, precum India și China.

Pe lângă toate acestea, președintele american a afirmat că a repoziționat două submarine nucleare americane mai aproape de Rusia – un indiciu că tensiunile ar putea escalada.

Totuși, este SUA cu adevărat pe un „drum de coliziune” cu Kremlinul din cauza războiului din Ucraina? Sau vizita specialului trimis al lui Donald Trump, Steve Witkoff, la Moscova din această săptămână arată că, în ciuda retoricii, un acord între cele două părți ar putea fi încă posibil?

Un început promițător după revenirea lui Trump

În primele săptămâni ale celui de-al doilea mandat prezidențial al lui Donald Trump, relațiile dintre Washington și Moscova păreau să intre pe un făgaș de reconciliere.

În februarie, Statele Unite au votat alături de Rusia în Consiliul de Securitate al ONU, respingând o rezoluție europeană care condamna agresiunea Rusiei în Ucraina. Liderii celor două țări au avut convorbiri telefonice, exprimând deschiderea pentru vizite reciproce. Se contura perspectiva unui summit Putin-Trump într-un viitor apropiat.

În acea perioadă, administrația Trump exercita presiuni asupra Kievului, nu asupra Moscovei, și intra în conflict cu aliați tradiționali ai SUA, precum Canada și Danemarca. În declarații publice, oficialii americani criticau dur NATO și liderii europeni – o poziție care a fost bine primită la Moscova.

„Statele Unite au mai multe în comun cu Rusia decât cu Bruxelles sau Kiev”, declara în martie politologul Konstantin Blokhin, din cadrul Academiei Ruse de Științe, pentru ziarul Izvestia.

În luna următoare, același ziar scria cu entuziasm: „Trumpiștii sunt revoluționari. Ei distrug sistemul. Trebuie susținuți. Unitatea Occidentului nu mai există. Din punct de vedere geopolitic, nu mai vorbim despre o alianță. Trumpismul a distrus consensul transatlantic cu încredere și rapiditate.”

În acest context, Steve Witkoff, emisarul special al lui Trump, devenise o prezență frecventă la Moscova – vizitând Rusia de patru ori în puțin peste două luni și petrecând ore în discuții cu Vladimir Putin. La finalul uneia dintre întâlniri, liderul de la Kremlin i-a oferit un portret al lui Donald Trump, drept cadou pentru Casa Albă. Gestic care, potrivit apropiaților, l-a emoționat pe președinte.

Dar Trump dorea mai mult decât un gest simbolic. El urmărea ca Vladimir Putin să accepte un acord de încetare a focului necondiționat în Ucraina.

Frustrarea lui Trump, în creștere

Tot mai încrezător în poziția sa militară în Ucraina, Vladimir Putin a refuzat să oprească ofensiva, în ciuda afirmațiilor oficiale potrivit cărora Moscova ar fi deschisă la o soluție diplomatică.

Această atitudine a provocat o iritare crescândă din partea lui Donald Trump. În ultimele săptămâni, președintele american a descris atacurile rusești asupra orașelor ucrainene drept „scandaloase”, „dezgustătoare” și l-a acuzat pe Vladimir Putin că „vorbește numai prostii” în legătură cu Ucraina.

Luna trecută, Trump i-a dat un ultimatum de 50 de zile lui Putin pentru a pune capăt războiului, amenințând cu sancțiuni și tarife. Ulterior, termenul a fost redus la zece zile – care expiră la sfârșitul acestei săptămâni. Până acum, Kremlinul nu a dat niciun semn că ar ceda presiunii americane.

Dar câtă presiune resimte, în realitate, Vladimir Putin?

„Pentru că Donald Trump a tot schimbat termenele-limită și poziția sa pare fluctuantă, nu cred că Putin îl ia foarte în serios”, afirmă Nina Hrușciova, profesoară de relații internaționale la The New School din New York.

„Putin va continua să lupte cât timp va putea, sau până când Ucraina va spune: Suntem epuizați și gata să acceptăm condițiile voastre. În mintea lui, el crede că împlinește visul țarilor ruși sau al liderilor sovietici precum Stalin – acela de a arăta Vestului că Rusia nu trebuie tratată cu dispreț.”

Un acord nu este exclus

Deși imaginea actuală sugerează o posibilă coliziune între liderii celor două puteri, aceasta nu este inevitabilă.

Donald Trump se consideră un negociator abil și, aparent, nu a renunțat la ideea unui acord cu Vladimir Putin.

Trimisul său special, Steve Witkoff, este așteptat din nou la Moscova în această săptămână pentru noi discuții. Nu este clar ce propunere va aduce cu el, însă anumiți comentatori ruși speculează că abordarea va include mai degrabă stimulente decât amenințări.

Nu a trecut neobservat faptul că duminică, Trump a afirmat că Rusia „pare să se descurce destul de bine în ocolirea sancțiunilor”.

Luni, Ivan Loșkarev, profesor asociat la Universitatea MGIMO din Moscova, a declarat pentru Izvestia că Witkoff ar putea propune „oferte avantajoase de cooperare [pentru Rusia], care s-ar activa după un acord privind Ucraina”.

Rămâne de văzut dacă acest lucru va fi suficient pentru a convinge Kremlinul să accepte pacea, după trei ani și jumătate de război.

Deocamdată, Vladimir Putin nu s-a abătut de la cerințele sale maximale privind teritoriul, statutul de neutralitate al Ucrainei și dimensiunea viitoare a armatei ucrainene.

Donald Trump vrea un acord. Vladimir Putin vrea victorie.

Condamnarea la închisoare a bașcanei Găgăuziei reprezintă un act de represiune. Situația poate fi schimbată, potrivit deputatului Dumei de Stat din Rusia, Konstantin Zatulin, prin înaintarea armatei ruse spre granița Ucrainei cu Rep. Moldova.

„Această sentință este revoltătoare în sine. Șapte ani de închisoare pentru conducătoarea oficială a autonomiei găgăuze din cadrul Moldovei (…) Este o represiune. Și nu doar împotriva Evgheniei Guțul personal, ci împotriva întregului popor găgăuz, care este astfel forțat să se supună voinței autorităților de la Chișinău și să renunțe la orice rezistență. Cred că cea mai radicală soluție pentru problema creată ar fi o avansare rapidă a armatei ruse în direcția graniței Ucrainei cu Transnistria și Moldova”, a afirmat deputatul rus, susținând că într-un astfel de scenariu „situația s-ar schimba radical”.

O reacție au avut și alte portavoci ale Kremlinului, printre care și purtătorul de cuvânt Dmitri Peskov.

,,Este un exemplu de decizie motivată politică. Este exemplu de presiune ilegală asupra oponenților politice în cadrul campaniei electorale. Vedem cum opoziția este supusă represiunilor. Oamenii sunt lipsiți de posibilitatea să voteze pentru cine vor. Regulile și normele democratice sunt călcate în picioare”, a subliniat Peskov.

Iar Maria Zaharova, purtătoarea de cuvânt a MAE rus, susține că această ,,condamnare reprezintă culminarea represiunilor regimului de la Chișinău împotriva întregii autonomii găgăuze. Conducătoarea acesteia, Evghenia Guțul, aleasă în 2023, nu a fost inclusă în componența guvernului republican, în ciuda prevederilor legale. În aprilie, printr-o decizie a Curții Constituționale a Moldovei, Găgăuzia a fost lipsită de dreptul de a-și numi propriul procuror”.

Apărarea politicienilor pro-ruși 

Au sărit în apărarea bașcanei Găgăuziei, Evghenia Guțul, și politicieni pro-ruși din țara sa, printre care se numără și Igor Dodon, liderul Partidului Socialiștilor din Republica Moldova (PSRM), formațiune membră a Blocului Electoral Patriotic.

,,Tot ce a putut realiza justiția reformată a Maiei Sandu e să condamne la 7 ani cu executare o femeie, o mamă, un lider de administrație locală, ales de popor. Tot ce a putut realiza justiția reformată și poliția politică a Maiei Sandu e să răzbune frustrările profunde și ura personală a președintei, care este invidioasă pe orice succes sau împlinire care nu-i aparține ei. Repet, trăim într-un stat autocrat condus de indivizi lipsiți de empatie și de grijă pentru oameni și popor”, a notat pro-rusul pe pagina sa de Facebook.

Și Vasile Tarlev, liderul formațiunii Viitorul Moldovei, parte și a aceluiași bloc, a avut un comentariu critic.

,,Asta e răzbunare. Răzbunare pentru poziția independentă. Răzbunare pentru că nu și-a plecat capul în fața puterii, a trădat alegătorii și nu i-a fost frică să meargă împotriva politicii guvernului corupt”, a scris acesta pe pagina sa de Facebook.

Pionul Moscovei 

Andrei Curăraru, expert în politici publice și securitate al Comunității Watchdog.md, susține că punctele de vedere ale acestor oameni sunt parte a planului de destabilizare a Moscovei privind Chișinăul.

,,Acești oameni nu apără doar o persoană. Apără un sistem. Sunt aliați direcți ai lui Șor, ai rețelelor finanțate din Rusia și ai planului de destabilizare. Urmează Curtea de apel. Urmează campania de victimizare. Urmează proteste în Găgăuzia. Stamov și alde el cu proteste, fake news și așa ziși „experți”. Totul în prag de alegeri. Este un scenariu cunoscut: destabilizezi, agiți, compromiți. Evghenia Guțul nu a fost o eroină. A fost un pion. O piesă într-un plan mult mai mare, finanțat de Moscova, executat de Șor. Iar acum, o parte din rețea încearcă să o transforme în martir. Această condamnare trebuie confirmată. Pentru că nu e doar despre Guțul. E despre cine mai controlează Moldova: legea sau rețelele subordonate Kremlinului. Și dacă nu apărăm acum principiul că nimeni nu e mai presus de lege — mâine nu vom avea cum să ne apărăm pe noi”, a precizat expertul.

Bașcana Găgăuziei, Evghenia Guțul, condamnată la șapte ani de închisoare și încătușată în sala de judecată, a transmis o reacție publică prin intermediul avocaților săi după ce a fost încarcerată. Ea susține că este nevinovată și se consideră o victimă a puterii.

,,Această decizie nu are nimic de-a face cu justiția. Acesta este un masacru politic, planificat și executat după instrucțiunile de sus. Astăzi sunt după gratii, iar mâine poate fi oricine îndrăznește să critice autoritățile. Aceasta nu este o propoziție pentru mine – este o sentință pentru tot sistemul democratic al Moldovei.Aceasta este o încercare de intimidare a găgăuziei, care au curajul să voteze așa cum vrea partidul de guvernământ”, a notat aceasta pe pagina sa de Facebook.

Bașcana Evgheniei Guțul acuză formațiunea puterii, Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS), precum și președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, că folosesc ,,represiunea ca instrument de combatere a disidenței. În premergătoare alegerilor parlamentare, nu se timid în privința metodelor – fabricarea cazurilor, presiuni asupra judecătorilor, convingeri politice. Toate acestea se fac în același scop – pentru a păstra puterea cu orice preț. Nu recunosc această farsă și voi lupta pentru numele meu, onoarea și adevărul meu. Nu pot fi distrus. Cu siguranță mă voi întoarce la ai mei! Pentru copiii mei! Pentru propria mea familie!Vom apela cu siguranță la această decizie autorităților superioare și vom căuta dreptate”.  

Responsabilii PAS au spus că nu comentează aceste acuzații, iar cei Administrației Prezidențiale nu au venit deocamdată cu o reacție.

În data de 5 august, bașcana Găgăziei, Evghenia Guțul, a fost condamnată la șapte ani de pușcărie, precum și a fost confiscarea sumei de aproape 41. 000.000 de lei moldovenești. Alături de ea a fost condamnată și secretară fostei formațiuni Șor, Svetlana Popan, ea fiind privată de libertate pe un termen de șase ani și fiindu-i confiscată suma de circa 10.000.000 de lei moldovenești.

Unul dintre principalele canale de propagandă ale Kremlinului, TASS, a preluat mesajul publicat de Guvernul României. 

„Cu profund regret, Guvernul anunță încetarea din viață a fostului președinte al României, domnul Ion Iliescu. Fostul președinte al statului român a decedat astăzi, 5 august 2025, la Spitalul Clinic de Urgență «Prof. Dr. Agrippa Ionescu»”, este citat de către TASS comunicatul publicat pe site-ul cabinetului de la București. 

De partea cealaltă, agenția rusă de presă Interfax a notat că: „Fostul președinte român Ion Iliescu a decedat la vârsta de 95 de ani, relatează Radio România, citând o declarație a Spitalului Agrippa Ionescu din București”.

Cum mai relatează publicația rusă TASS știrea morții lui Ion Iliescu

  „Iliescu a fost de trei ori șef al statului român: în perioada 1989-1992, în calitate de președinte al Consiliului Frontului Național de Salvare și al Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (parlamentul de tranziție), în perioada 1992-1996 și în perioada 2000-2004, în calitate de președinte ales al țării.

În această perioadă, în țară au avut loc schimbări fundamentale: a fost restabilită proprietatea privată, a fost introdus un sistem multipartid și au fost proclamate drepturile și libertățile omului.În acești ani, România a aderat la NATO și a finalizat negocierile pentru aderarea la UE.

În același timp, Iliescu a fost un susținător al relațiilor constructive cu Rusia. În 2003, el a semnat la Moscova, împreună cu președintele rus Vladimir Putin, Tratatul de prietenie și cooperare între Federația Rusă și România.

Ulterior, Parchetul General al României l-a pus sub acuzare pe Iliescu pentru comiterea de crime împotriva umanității. Mai precis, el a fost acuzat că, în decembrie 1989, împreună cu camarazii săi, a creat în mod deliberat o atmosferă de „psihoză teroristă” în țară, care a dus la confruntări armate și la moartea mai multor persoane, și că a ordonat dispersarea unei manifestații antiguvernamentale la București, în iunie 1990, în urma căreia au existat victime. Iliescu a respins aceste acuzații, calificându-le ca fiind motivate politic.” relatează TASS conform Hotnews.ro.  

Presa internațională despre moartea lui Ion Iliescu. Bloomberg: O figură centrală a revoluției sângeroase din România 

În ciuda avertismentelor transmise de Washington, administrația de la Kremlin nu ia în calcul oprirea ofensivei militare în Ucraina. Potrivit unor surse apropiate puterii de la Moscova, citate de agenția Reuters, președintele rus Vladimir Putin este decis să continue războiul până la ocuparea integrală a celor patru regiuni ucrainene pe care Rusia le revendică – Donețk, Lugansk, Zaporojie și Herson.

Termenul ultimatumului emis de președintele american Donald Trump privind o posibilă încetare a focului expiră vineri, însă Kremlinul pare hotărât să ignore presiunea externă. Convingerea din cercul restrâns al lui Putin este că „frontul ucrainean se va prăbuși în următoarele două-trei luni”, iar orice oprire acum ar fi percepută drept o slăbiciune – atât de către armată, cât și de societate.

Ce urmărește, de fapt, Kremlinul

Putin consideră că o oprire a ostilităților în timpul campaniei de vară ar fi lipsită de logică militară și politică. Chiar dacă se vorbește despre presupuse negocieri indirecte la Istanbul, acestea sunt percepute mai degrabă ca un gest simbolic menit să convingă Washingtonul că Moscova nu respinge ideea unui acord de pace.

În realitate, susțin sursele citate, întâlnirile nu au produs rezultate concrete, ci doar au permis schimburi umanitare punctuale. Unul dintre oficialii consultați de Reuters afirmă că liderul rus este preocupat de deteriorarea relațiilor cu SUA, dar speră totodată că „relațiile comerciale cu Occidentul vor putea fi reluate, într-un fel sau altul”.

Respingerea unei oferte americane

Una dintre propunerile de pace formulate anul trecut de administrația americană – care ar fi inclus recunoașterea de facto a anexării Crimeei și a controlului rusesc asupra teritoriilor ocupate începând cu 2022 – a fost respinsă de Kremlin. „O oportunitate fantastică”, au numit-o unii interlocutori apropiați deciziei, dar cu toate acestea, Putin a ales să continue războiul, mizând pe câștiguri teritoriale.

Un oficial rus citat de Reuters a admis că noile sancțiuni occidentale ar putea fi „dureroase și neplăcute”, dar nu decisive. „Nu va fi o catastrofă”, a spus acesta, sugerând că Rusia a învățat să ocolească restricțiile. La Moscova se crede că amenințările americane s-ar putea dovedi, din nou, lipsite de urmări concrete, iar parteneri esențiali precum China nu vor renunța la achizițiile de petrol rusesc.

Această idee a fost întărită indirect și de președintele Donald Trump, care a declarat recent că „rușii sunt pricepuți în a evita sancțiunile” și că „vom vedea ce se întâmplă în continuare”.

Reacția de la Kiev: „Putin este dezinformat”

Ucraina nu a întârziat să reacționeze. Potrivit unei declarații a lui Andrii Kovalenko, șeful Centrului pentru Combaterea Dezinformării din cadrul Consiliului Național de Securitate, informațiile care ajung la președintele rus sunt trunchiate și manipulate de oamenii din anturajul său apropiat.

Kovalenko susține că personaje precum Nikolai Patrușev, Serghei Kirienko și Valeri Gherasimov au propriile interese în prelungirea conflictului, fie din rațiuni de succesiune, fie din motive economice și de influență. „Putea să nu creadă în raportările cosmetizate, dar e cunoscut pentru încrederea pe care o acordă hârtiilor frumos redactate”, afirmă oficialul ucrainean.

Perspectivele unei întâlniri Putin-Zelenski

Deși purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a reiterat recent disponibilitatea lui Vladimir Putin de a se întâlni cu președintele ucrainean Volodimir Zelenski, aceasta este condiționată de o „etapă de pregătire tehnică” la nivel de experți – un semnal că Moscova nu e dispusă să negocieze pe termen scurt.

La 1 august, Putin a încercat din nou să transfere responsabilitatea blocajului diplomatic către Kiev, sugerând că partea ucraineană evită negocierile. Replica președintelui Zelenski a venit prompt, acesta amintind că o propunere clară de pace a fost transmisă Rusiei de către Statele Unite – și ignorată.

Zelenski a avut o conversație cu Trump

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a avut o conversație telefonică cu președintele SUA, Donald Trump, pe 5 august. Liderii au discutat despre atacurile rusești asupra Kievului, sancțiunile anti-ruse și soluțiile europene comune care ar putea ajuta la protejarea Ucrainei.

Pe canalul său de Telegram, președintele ucrainean a menționat că el și omologul său american au discutat, de asemenea, despre cooperarea bilaterală în domeniul apărării dintre țări. Zelenski a numit conversația productivă și a menționat că subiectul principal a fost încheierea războiului din Ucraina.

„Este absolut necesar să se oprească masacrele cât mai curând posibil, susținem pe deplin acest lucru. Nu ar fi putut exista război timp de multe luni dacă rușii nu l-ar fi prelungit”, a remarcat Volodimir Zelenski.

Potrivit președintelui Ucrainei, pozițiile celor două țări au fost coordonate în cadrul conversației cu președintele Statelor Unite. Zelenski și Trump au făcut schimb de evaluări ale situației din Ucraina și ale brutalității crescânde a atacurilor rusești.

„Președintele Trump este pe deplin informat despre atacurile rusești asupra Kievului, asupra celorlalte orașe și comunități ale noastre”, a declarat liderul ucrainean.

În plus, șefii de stat au discutat despre sancțiunile împotriva Rusiei. Potrivit lui Zelenski, Moscova ia în considerare perspectivele înăspririi sancțiunilor americane, iar hotărârea lui Trump „poate schimba multe”.

De asemenea, au discutat despre continuarea cooperării cu țările Organizației Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) și, în special, despre deciziile deja luate de Olanda, Suedia, Norvegia și Danemarca de a furniza Ucrainei arme americane în valoare de peste un miliard de dolari.

În cadrul interacțiunii bilaterale dintre Kiev și Washington, președinții au discutat un proiect de acord în valoare de 10-30 de miliarde de dolari, în baza căruia SUA vor achiziționa drone din Ucraina.

„Proiectul de acord privind dronele a fost deja pregătit de partea ucraineană, suntem pregătiți să îl discutăm în detaliu și să îl încheiem. Ar putea fi unul dintre cele mai puternice acorduri”, a declarat Zelenski, mulțumindu-i președintelui SUA și fiecărui american care susține protejarea vieților ucrainene.

Reamintim că, într-un interviu din 5 august, Donald Trump a declarat că îl va obliga pe președintele rus Vladimir Putin să oprească războiul din Ucraina prin reducerea costului energiei. Potrivit acestuia, economia rusă nu ar putea rezista la o altă scădere de 10 dolari a prețului petrolului pe baril.

Pe 2 august, Trump a declarat că Statele Unite sunt „pe deplin pregătite” pentru o confruntare nucleară cu Rusia, dacă va fi necesar. Acesta a fost răspunsul său la amenințările cu arme nucleare din partea vicepreședintelui Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev.

Deși unii analiști au sugerat că Rusia și-ar fi abandonat ambițiile maritime în Marea Neagră după pierderile suferite de Flota sa din regiune, realitatea pare mult mai nuanțată. Potrivit expertului militar Ivan Kirișcevski, Kremlinul nu și-a „îngropat” Flota Mării Negre, ci doar a amânat anumite obiective pentru un orizont de timp încă neclar.

De exemplu, încă din 2023, Rusia a introdus formal în serviciu un nou corvetă cu rachete de tip 22380 și a construit un vas de patrulare din clasa 22160. Ambele nave se află în prezent în Marea Baltică, în așteptarea unei eventuale redislocări.

Între timp, două corvete „Karakurt” din clasa 22800, echipate cu rachete de croazieră „Kalibr”, au fost transferate în Marea Caspică — o regiune care, deși nu are legătură directă cu Marea Neagră, poate fi utilizată pentru lansarea de atacuri asupra teritoriului ucrainean.

Până la recenta cădere a regimului Assad, Rusia a menținut o prezență constantă a Flotei Mării Negre și în Marea Mediterană, cu o grupare navală formată dintr-o fregată, un corvetă și două submarine — toate capabile să lanseze rachete de croazieră. Din această cauză, Marina ucraineană monitorizează nu doar navele din Marea Neagră, ci și cele aflate în estul Mediteranei.

Mai mult, la șantierul naval din Kerci, aflat în Crimeea ocupată, Rusia continuă construcția unui vas de desant de tip 23900 „Priboi”, botezat „Ivan Rogov”. Nava va avea o lungime de 220 de metri și va putea transporta până la 15 elicoptere. Termenul estimat pentru lansarea la apă este 2027, iar costul construcției se ridică la aproximativ 100 de miliarde de ruble.

Potrivit experților,citați de focus.ua, aceste eforturi arată că Rusia urmărește o strategie maritimă coerentă în regiune, chiar dacă în prezent aceasta pare pusă „în așteptare”. Această strategie se articulează nu doar în raport cu Ucraina, ci și cu relațiile Moscovei cu NATO, Turcia și regimul convenției de la Montreux, precum și cu statele din bazinul Mării Negre.

Ambițiile navale ale Rusiei reflectă, în ultimă instanță, obiectivele mai largi ale politicii sale externe: consolidarea statutului de putere globală și modelarea unui nou echilibru de forțe internațional.

Într-o regiune marcată de instabilitate profundă, din Orientul Mijlociu până în nordul Africii, Libia revine pe agenda marilor capitale europene. Nu printr-un efort programatic, ci mai degrabă sub presiunea unor realități care nu mai pot fi ignorate.

Summitul miniștrilor de externe ai UE din iunie și întrevederea recentă dintre Emmanuel Macron și Giorgia Meloni au readus Libia în centrul discuțiilor — o țară pe care Occidentul o marginalizase, catalogând-o drept un eșec de politică externă, asemenea Irakului și Afganistanului, scrie Meduza.io.

Dar ceea ce atrage acum atenția cancelariilor occidentale nu este haosul libian în sine, ci mai ales amprenta tot mai vizibilă a Rusiei într-o zonă aflată la doar câteva sute de kilometri de sudul Europei.

Meloni a avertizat deschis că Moscova ar putea instala rachete pe teritoriul libian, transformând țara într-un potențial nou front în războiul dus de Vladimir Putin împotriva Occidentului. Poate că tonul a fost unul alarmist, dar temerile sunt justificate. Din 2020 încoace, Rusia a construit în Libia o rețea de baze militare, consolidând astfel cea mai eficientă operațiune de influență externă din istoria recentă a regimului Putin.

Libia a devenit pentru Kremlin o platformă strategică de extindere în Africa, un centru de control pentru rute de contrabandă și un laborator geopolitic în care Moscova își testează narativul de „eliberator anti-colonial”.

O rețea de baze și dezinformare care aduce dividende geopolitice

Potrivit analiștilor în informații, aerodromurile controlate de ruși în Libia au susținut operațiuni ale grupurilor paramilitare din Sudan, dar și influența Moscovei în Republica Centrafricană – acolo unde, în afara reflectoarelor, Rusia a reușit să impună un regim de teroare sub pretextul securității.

Prin campanii de dezinformare bine calibrate, Moscova a alimentat resentimentele locale față de Franța și alte puteri europene, poziționându-se ca o alternativă „non-occidentală” în materie de securitate. Aceeași strategie a fost aplicată cu succes în Sahel – în Niger, Mali și Burkina Faso – țări care au abandonat ECOWAS și s-au regrupat sub umbrela unei alianțe autoritare, tot mai deschisă față de Rusia.

Ultimul stat în vizorul Moscovei: Ciad, acolo unde propaganda rusă a început deja să creeze fisuri în relațiile cu Europa.

Paradoxul? În ciuda retoricii sale promițătoare, asistența de securitate oferită de Rusia s-a dovedit adesea ineficientă, uneori chiar contraproductivă, alimentând atacuri jihadiste și pierderi semnificative în rândul mercenarilor ruși.

De la război prin procură, la afaceri murdare

În plan economic, Rusia nu s-a mulțumit doar cu relații diplomatice formale. A obținut controlul unor canale de contrabandă, a exploatat resursele statului libian prin intermediul aliaților locali și a transformat regimul lui Khalifa Haftar într-un pilon central al influenței sale în Africa de Nord.

Generalul autoproclamat „mareșal” Haftar, care controlează Estul și Sudul Libiei, nu are vreo legitimitate internațională, dar operează cu sprijinul Moscovei ca un actor cvasi-stat, folosind teritoriul său pentru tranzitul de arme, droguri, petrol și chiar persoane.

Această infrastructură criminală complexă aduce beneficii deopotrivă Kremlinului și clanului Haftar, consolidând regimul printr-o combinație de câștig financiar și influență regională. În 2022, Rusia a orchestrat prin Haftar blocaje ale exporturilor de petrol pentru a manipula prețurile globale. Ulterior, Libia a devenit și o rută de export mascat al produselor petroliere rusești spre piețele europene, ocolind sancțiunile și afectând direct bugetele statelor UE.

Totodată, Rusia a instrumentalizat migrația, transformând-o într-o armă politică. Valurile de migranți care pleacă din Libia către Europa nu sunt doar un fenomen social – ele sunt și un mijloc de destabilizare, menit să amplifice tensiunile interne în statele europene și să ofere legitimitate liderilor locali prin „rolul lor” de negociatori în gestionarea crizei.

Doctrine vechi, pretexte noi

Rusia își fundamentează această strategie pe ceea ce se numește doctrina Karaganov – după numele ideologului rus care a promovat ideea unei lupte globale împotriva ordinii occidentale, în numele unei eliberări anti-coloniale. Însă, în realitate, „eliberarea” promovată de Kremlin se bazează pe o combinație de lovituri de stat, conflicte armate și exploatarea fără scrupule a resurselor africane în beneficiul elitelor de la Moscova.

Un exemplu recent: în februarie, membrii familiei Haftar au fost primiți la Minsk, unde au convenit un acord pentru dezvoltarea portului Tobruk. Belarus, o țară fără ieșire la mare, devine astfel, simbolic, un aliat în controlul indirect al unui port mediteranean, confirmând complexitatea și ambițiile rețelei ruse.

Europa, prinsă în propria inacțiune

Ceea ce rămâne greu de înțeles este pasivitatea europeană. De ce a fost permisă crearea acestui cap de pod rusesc, la o distanță infimă de sudul continentului? De ce a fost ignorată Libia până când realitatea a devenit imposibil de ignorat?

Pentru a-și proteja flancul sudic, Europa nu mai poate adopta o strategie de întârziere. Timpul acțiunii este acum.

Sunt disponibile instrumente concrete: sancționarea rețelelor de contrabandă, înghețarea conturilor și a companiilor paravan care sprijină transporturile aeriene către bazele rusești, aplicarea jurisdicției universale pentru crime de război, și sprijinirea proceselor internaționale la Haga.

Dar mai important decât orice măsură represivă, Europa trebuie să ofere o alternativă reală și viabilă. Securizarea industriei petroliere libiene, sprijinirea instituțiilor legitime și, mai ales, respectarea angajamentelor privind tranziția democratică sunt pași esențiali. Promisiunile repetate de peste un deceniu trebuie, în sfârșit, îndeplinite.

În joc nu este doar stabilitatea Libiei, ci și credibilitatea proiectului european într-o lume în care puterea revine din ce în ce mai mult celor care acționează – chiar și cu metode toxice – și nu celor care doar reacționează.

Autoritățile de la Vilnius au confirmat marți că o dronă de fabricație rusă, descoperită săptămâna trecută pe un teren de antrenament militar din Lituania, transporta o încărcătură explozivă de două kilograme.

Potrivit anchetei preliminare, drona a pătruns în Lituania dinspre Belarus și a fost găsită pe 1 august în zona de instruire militară din Gaiziunai, în apropiere de orașul Rukla, unde se află desfășurat un batalion internațional al NATO. Martorii au semnalat prezența dronei cu câteva zile înainte, când aceasta a fost observată deasupra unor cartiere din Vilnius.

„În timpul inspectării aparatului, s-a constatat că el transporta o încărcătură explozivă, care a fost neutralizată cu succes la fața locului”, a declarat procurorul general al Lituaniei, Nida Grunskiene, potrivit Agerpres. Ea a adăugat că „una din principalele ipoteze ale anchetei este că aparatul fără pilot a penetrat accidental pe teritoriul lituanian”, dar a subliniat că „alte teorii fac obiectul unei anchete paralele”.

Solicitare către NATO: „Amenințarea este reală și în creștere”

Imediat după descoperire, Lituania a cerut sprijinul Alianței Nord-Atlantice. Consilierul prezidențial pentru securitate națională, Kestutis Budrys, a anunțat că el și ministrul apărării, Dovile Sakaliene, i-au transmis o scrisoare secretarului general al NATO, Mark Rutte.

„Pe 28 iulie, o dronă militară rusă a încălcat spațiul aerian lituanian”, a scris Budrys pe platforma X, precizând că autoritățile cer „măsuri imediate în scopul consolidării capacităților apărării aeriene a Lituaniei”.

Oficialul a subliniat că „este al doilea incident de acest tip în mai puțin de o lună. Încălcări similare ale spațiului aerian au fost semnalate și de alți aliați”, avertizând că „amenințarea este reală și în creștere”.

Responsabilitatea Belarusului și reacția Lituaniei

Lituania consideră că Belarusul are responsabilitatea de a preveni astfel de incidente. „Dacă Belarusul nu ia măsuri pentru a limita pagubele potențiale de partea noastră, Lituania va răspunde prin măsuri politice și de altă natură”, a declarat Budrys.

Ministerul Apărării de la Vilnius a anunțat că va revizui protocoalele de securitate și va permite armatei să doboare mai ușor dronele care pătrund neautorizat în spațiul aerian al țării.

Context regional

Incidentul din Lituania se înscrie într-un context mai amplu de amenințări aeriene în regiune. Rusia a folosit sute de drone pentru a ataca Ucraina, unele dintre ele prăbușindu-se în țări vecine precum Polonia, România și Republica Moldova. În septembrie 2024, o dronă de atac Shahed s-a prăbușit și în Letonia, o altă țară baltică membră a NATO și a Uniunii Europene.

Potrivit autorităților lituaniene, drona descoperită în Gaiziunai este cel mai probabil de tip Gerbera, un model rusesc utilizat adesea ca momeală în atacurile Moscovei asupra Ucrainei, pentru a deruta apărarea antiaeriană.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a anunțat că a avut o „conversație productivă” cu președintele SUA, Donald Trump, marți după-amiază, unul dintre subiectele principale ale convorbirii fiind încheierea războiului, relatează The Guardian și presa ucraineană.

Mulțumindu-i în repetate rânduri lui Trump pentru sprijinul său, Zelenski i-a transmis omologului său american că este „realmente necesar să fie oprite uciderile cât mai curând posibil”, adăugând că asta ar fi fost posibil până acum „dacă rușii nu ar fi prelungit” războiul.

Președintele ucrainean a declarat că pe parcursul discuției amândoi au remarcat faptul că „rușii au intensificat atacurile”, iar Trump a fost „pe deplin informat” cu privire la situația actuală.

„Astăzi, ne-am coordonat pozițiile – Ucraina și Statele Unite. Am făcut schimb de evaluări ale situației: Rușii și-au intensificat brutalitatea atacurilor. Președintele Trump este pe deplin informat cu privire la atacurile rusești asupra Kievului și a altor orașe și comunități”, a scris Zelenski pe X.

Zelenski a declarat că discuția a inclus și sancțiunile, după ce Trump a promis să impună tarife secundare Moscovei dacă aceasta refuză să facă progrese către un armistițiu până vineri, noul termen stabilit de SUA.

„Firește, am vorbit despre sancțiuni împotriva Rusiei. Economia lor continuă să scadă și de aceea Moscova este atât de atentă la această perspectivă și la determinarea președintelui Trump. Acest fapt poate schimba multe ”, a spus el.

Trump a amenințat luni cu tarife vamale India – un important cumpărător de petrol rusesc – din cauza achizițiilor sale de petrol rusesc care alimentează mașinăria de război a Rusiei. New Delhi și-a trimis consilierul pentru securitate națională la Moscova pentru discuții în această săptămână, potrivit Bloomberg. 

Marți, Politico a relatat că la rândul său UE are în vedere sancțiuni împotriva Beijingului și a New Delhi, aliniindu-se la tarifele planificate de Trump ca răspuns la sprijinul continuu al Chinei și Indiei pentru Moscova.

Zelenski a scris și că au discutat pe scurt despre pachetele de ajutor european pentru Ucraina confirmate luni de Olanda, precum și de cele trei țări nordice marți, adăugând că „această interacțiune cu NATO va continua”.

El a mai spus că Ucraina a pregătit un proiect de acord privind dronele cu SUA și este pregătită „să îl discute în detaliu și să îl finalizeze”.

„Acesta ar putea fi unul dintre cele mai puternice acorduri”, a subliniat Zelenski. 

Convorbirea a avut loc pe fondul unor rapoarte conform cărora Trump îi va pe reprezentanții săi pentru Ucraina și Rusia, Keith Kellogg, respectiv Steve Witkoff, în cele două beligerante pentru discuții de ultim moment înainte de termenul limită de vineri.